Gândul ăsta s-a uscat şi-a căzut

Mă plângeam zilele trecute că nu mi-am luat destulă toamnă şi deja vreau şi simt iarna. Nu m-am săturat de frunze, foşnete şi galben. Aseară mi-am luat singurătatea-n braţe şi-am poposit în primul parc din cale. E parcul ce-mi vesteşte mie primăvara şi-acum îl bântuiam încercând să mă-ncarc de alt anotimp de frică să nu treacă şi să rămân cu gândul. Cu muzică-n urechi, mănuşi ciudate fără degete şi o aşteptare strânsă-ntr-o eşarfă lungă am colindat un parc pustiu cu felinare chioare şi pisici zburlite.

 Toamna asta este de fapt despre vin roşu şi glume cretine-n Friends, despre cât de frumoasă e privirea ta când ţi-e frig şi cum ştii tu să-mi complimentezi cearcănele, despre ciocolată caldă-n mansardă la Geenie şi snuggle tradus gugulugu.

 E noiembrie. E timpul pentru IBG. De toamnă.

November Rain
Asculta mai multe audio Muzica

Heart's gone cold, your hands were tied

În orice stare de rău fizic m-aş afla îmi visez propria transformare. Nu pot să trag pilota caldă peste cap şi să aştept să încetez, să mă termin, să nu mai fiu. Cumva îmi creez noi realităţi viitoare ce-aşteaptă să mă-ncante în vre-un fel sau altul odată ce durerea se termină. 

 Azi lacrimile erau pentru tine şi pentru resemnarea ta calmă că nu poţi şi nu ştii cum să mă vindeci. Am învăţat că dacă nu spun ce şi cât de tare doare conditionez o transformare radicală. De la tine am învăţat. 

 Rimelul scurs pe-obraji în dungi întinse, negre, căciula albă ce m-a apărat de ploaie, pastila luată repede în farmacie şi aerul curat de ploaie rece amestecate repede acasă într-o ceaşca de cafea caldă. Ochii strânşi şi umezi. Atenţia când am nevoie eu de ea nu tu de mine. Muzică tare. Compot aromat cu bucăţele de mere şi gutui. 

 Aş vrea să îmi induc un vis frumos în care să mă plimb cu tine-n ploaia asta cu miros de iarnă. Nu reuşesc să-mi amintesc senzaţia interiorului tău cald de buzunar. Sau de-mi era bine sprijinită leneş la fiecare pas de tine. Sau să visez o joacă nebună printre rafturi ce vestesc crăciunul. O seară într-un bar gălăgios şi semintunecat cu halbe de vin fiert în faţă. Hipersensibilă şi incoerentă. Când tu ai concluzionat azi 'independentă', eu de fapt am auzit 'singură'...

Foo Fighters - Let It Die
Asculta mai multe audio Muzica

În aşteptarea primei ninsori

(foto)

 Vine un timp în care aştepţi să renaşti în orice clipă. (P. Giddings)

 Am reuşit să mă ascund. De lume, de invidie, de intrigi şi exagerări copilăreşti. Mi-am păstrat zâmbetul fericit pentru nopţi cu lună plină, cu pahare de cola cu wiskey şi prieten cu glas moale şi complice. Mi-am păstrat îmbrăţişarea pentru seri calde în compania unui bărbat frumos întins pe canapeaua mea roşie şi pahare de vin roşu. Mi-am păstrat pasiunea pentru acel ceva dinăuntrul tău care îmi răspunde doar mie. M-am hotărât să trăiesc doar la adăpostul oamenilor care ştiu să mă iubească cum vreau eu şi care îmi acceptă modul de a-i iubi înapoi.

 Muzică bună, cărţi împrăştiate pe fotolii, cafele calde în căni termosensibile şi o aşteptare. Am apăsat butonul de standby pentru restul lucrurilor ce vor o rezolvare. Zâmbesc şi dansez în casă, în faţa unui pisic confuz. 

 Teoriile fantastice despre mine în minţile multora se prăbuşesc încet încet. Şi poate le revine imaginea mea clară la loc. S-a mai întâmplat!

 Poveştile sunt pline de inimi sfărâmate din iubire doar pentru că poveştile sunt pline de iubire.

Ssssst...

 A mai trecut o zi plină de-activităţi, momente frumoase şi veselie. Acum mă pot retrage în bârlog. Sau grotă, cum îmi numesc 'vastul' apartament. Concursul Rockfree nu a fost un succes cum se aşteptau organizatorii. Au fost cei înscrişi care nu şi-au făcut apariţia (!) şi au mai fost alţii înscrişi care au reuşit să-şi prezinte animalele de companie la un alt concurs, să vadă o piesă de teatru şi să ajungă şi la Rockfree la timp. Şi organizatorii prezenţi şi zâmbitori, cântând cu tastatura în mână în loc de chitară, pregătindu-se pentru o bătaie cruntă la cs după un meci tensionat şi aplaudat şi organizând şi jurizand şi Junior Knowledge. Şi eu. Care m-am pierdut pe holurile liceului căutând amfiteatrul şi strângând în mână biletul meu cu 'admit one'. O piesă bună la care am aplaudat în picioare. Apoi m-am pierdut mângâind pisici pufoase în sala mare, unele mândre de atenţie altele speriate şi cu fundă roşie la gât. Şi după strigăte disperate "Liiiiiiz!!" ce-au răsunat cu ecou, am reuşit să găsesc sala în care se ţinea Rockfree. Eram o mână de oameni. Şi-am cântat melodiile ce ştiam că ne plac, am râs şi am glumit nebuni şi-am împărţit premiile prieteneşte între noi.
 Mă liniştesc şi respir. Aştept o veste bună de la IT Idea. Şi-atât. Mă odihnesc lenevind târziu în pat sau urmărind sezonul 5 din House prin aburi de cafea cu lapte.

Highschool Nostalgia

(foto)

Am terminat liceul acum 10 ani. Lucru care nu mă împiedică să mă bucur şi azi de senzaţia plăcută de-a hoinări pe holuri luminoase, de-a saluta respectuos profesorii şi a glumi chicotind cu prietenii. Broadcast Yourself! ediţia a doua a fost azi. Un concurs inspirat de YouTube. Organizat de my bff (îmi place când o spune House ironic) şi sponsorizat de al meu magazin ce nu mai există doar pentru a respecta tradiţia de anul trecut. Oameni ce-mi plac şi zâmbete frumoase. Am râs, am premiat, am chicotit, am împletit brăţări de aţă, am împărţit ciocolată şi iar am râs. Arăt ca un elev. Unii profesori mă scanau suspect. Din cauza privirii. Râdeam în gând încercând să îmi imaginez cum era când un profesor îmi inspira teamă. Un gardian amuzant şi politicos a insistat să-mi spună domnişoară dar pe un ton mult mai politicos după ce i-am zâmbit şi m-am prezentat. Mi-a subliniat chiar că a încercat un compliment. Şi caloriferele m-au primit şi pe mine, sala mare şi scările luminoase, culoarele întortocheate şi uşa bibliotecii, curtea şi câinele de la intrare, laboratoarele de info şi prietenii mei. O aniversare nereuşită dar o zi frumoasă. Sentiment de licean prelungit şi mâine cu Rockfree Contest.

Life in a bubble jungle

Seară moale şi gânduri calme amestecate în cana de cafea. Filme ce încă îmi guvernează gândurile. Whatever works, Blindness, Paris, Je t'aime şi Franklyn. Citesc o carte primită de la 5zambete cadou. Sau premiu, cum îl numeşte ea. Subiect banal dar scrisă într-un mod aparte. M-atrage. Mai am un pic. M-am luptat cu o migrenă şi cu un început de depresie ce spre seară au cedat în faţa liniştii, relaxării şi vocii ce-mi lipsea. Mă baricadasem cu ce îmi face bine şi nu aveau sorţi de izbândă. Baia parfumată, motanul fierbinte şi somnoros, cafeaua călduţă şi merele coapte şi-au făcut datoria. O transformare ciudată îşi cam face loc în mine. Încerc s-o vindec ca pe-o boală. Dacă aş spune că mâine mă duc într-un loc frumos să respir şi să visez, câţi oameni ar şti să mă găsească acolo? Dacă aş spune că vreau să ascult o melodie, câţi oameni ar şti ce melodie e aceea? Dacă aş spune că vreau să cumpăr o carte, câţi oameni m-ar lua de mână şi mi-ar indica-o pe raft? Dacă aş spune că vreau să mă mut în alt oraş, câţi oameni ar şti în ce oraş?