My coffee cups...

Noul CISSmarket.ro

2011-09-22T17:59:00.001+03:00

Vă vorbeam eu mai demult despre cum printam eu diverse, multe şi colorate şi cum descoperisem CISS-ul. Vă îndemnăm atunci să vă documentaţi ce înseamnă Continuous Ink Supply System, să vă convingeţi cât de multe avantaje are minunăţia asta şi chiar să verificaţi dacă a voastră imprimanta e compatibilă cu un astfel de sistem. Toate posibile pe CISSmarket.ro.

De ceva timp lumea s-a cam convins că nu mai trebuie să rişte să umple birourile de cerneală încercând să umple cartuşe cu seringă sau să rişte să printeze jumătăţi de documente, poze sau proiecte şi să rămână cu ele aşa în miezul nopţii înainte de deadline. Şi acum cam toţi ştim ce e CISS-ul şi cât de bun e. Drept urmare cismarket.ro s-a modernizat puţin, a avansat, şi a introdus facilităţi noi. Înafară de multele informaţii care le găseai până acum pe site, structurate şi organizate super ok pentru toată lumea, uşor să accesezi rapid dacă imprimanta ta e compatibilă sau nu, dacă modelul de acasă sau de la birou merge dotat cu CISS, înafară de consultanţă online şi la numere de telefon în toate reţele existente şi inexistente şi suport tehnic, contact, adrese şi showroom-uri acum găseşti şi tutoriale video explicate calm şi încet despre cât de simplu se instalează CISS-ul. Chiar se instalează uşor. Eu l-am instalat pe al meu şi era prima oară în viaţa mea când vedeam aşa ceva, când am desfăcut coletul. Nici măcar nu ştiam ce trebuie să vină în coletul ăla împreună cu imprimanta. Nu văzusem tutoriale şi nu-mi explicase nimeni... acum 4 ani. Pe cismarket.ro ţi se explică în tutoriale şi ţi se arată exact ce trebuie să faci ca imprimanta să-ţi lucreze perfect cu noul sistem de alimentare continuă cu cerneală. Binenteles au posibilitatea de a comanda online după ce te-ai convins că imprimanta ta se poate dota cu CISS sau chiar să cumperi imprimanta cu tot cu CISS după ce te-ai documentat şi sfătuit cu ei care se potriveşte cel mai bine nevoilor tale.

Eu am tot recomandat CISS-ul şi îl tot recomand pentru că folosesc şi ştiu ce înseamnă să printezi continuu şi să îţi trebuiască încrederea că aparatura pe care ţi-ai clădit afacerea sau munca nu te lasă în cel mai neaşteptat moment. Şi cu toţii ştim că cel mai şi cel mai des eram lăsaţi baltă de cartuşul de la imprimantă. Era singurul care făcea probleme şi cel mai des. Şi e un amănunt de care uiţi complet cu sistemul ăsta care îţi leagă imprimanta la nişte canistre mari cu cerneală la care le şi vezi clar şi zilnic nivelul.

Pe cissmarket.ro ai insirate toate tipurile de imprimante compatibile, toate tipurile de sisteme pe care ei le pun la dispozitie si cam toate explicatiile despre CISS.

For english press dot com.

CISS Market

2011-09-21T00:30:00.001+03:00

Let me tell you about printers. I work in a gift shop. The type of shop that provides colorful t-shirts, personalized wall clocks, “put your face on a puzzle”, badges, snow globes… Every single object that walks out of my store is personalized on the spot. Printed. For birthdays, weddings, special occasions and so on. That’s why I print a lot. Color or b/w. Normal Ink or Sublimation Ink. Therefore I rely on the quality of the printers and the ink they use. Of course, if I want not to go broke, I must take into consideration the costs. In this case, the printing cost. The first time I got in contact with the Continuous Ink Supply System was when I bought a Epson printer on which I installed a CISS with sublimation ink. It was a miracle. High quality and long-term printing. A full ink system is the equivalent of 28 ordinary cartridges. The ink is cheap and I can refill only the color that runs out. The level of the remaining ink is always visible. That’s a big problem for ‘on the spot’ businesses. Running out of ink in the middle of work is not that pleasant. Neither for me, nor for the customer.

Basically, your printer is wired to a "sea of ink" through some transparent veins. It never run out or dry. Forget about half-printed photos, forget about expensive original cartridges, or cartridges that dry out and can’t be refilled. Forget about black fingers from complicated refill kits. I can ignore all those problems and focus on my business. 95% cheaper and problem-free.

If you already have a printer and want a CISS on it, or you want to buy one already installed, all these advices can be found on www.cissmarket.com. Launched to provide smart printing solutions to people across Europe. There you can learn more about the bulk ink system and see all the printers compatible.

CISSmarket

A fresh new start, a brand new name and this old world is a new world for me

2011-09-01T12:50:00.002+03:00

Dacă m-aţi vizitat zilele acestea pe blog aţi putut observa redirecţionarea. V-aş fi anunţat din timp dar a fost o surpriză şi pentru mine, un cadou nesperat şi neaşteptat.

Pentru că nu mă pot împărţi în bucăţi, pentru că eu sunt cam cu totul într-un anume fel, mi-am luat felul şi m-am mutat la casă noua www.lizu.ro. Aceeaşi eu de-aici, acolo.

Încă modificăm şi lucrăm la el dar în principiu e up and running. O să-mi fie dor de catcoffeandshampoobubbles, deja plâng după blogspot şi simplitatea lui dar forma frumoasă şi elegantă a blogului pe lizu.ro mă face prea mândră ca să mă mai gândesc la altceva. Acolo aveţi şi link direct la pagina blogului de lucru manual, mutat şi el pe lizknot.lizu.ro, aveţi toate modalităţile de contact la Multiliz, bannere ce se schimbă random la refresh să nu vă plictisiţi (designer propriu, personal şi genial, Ni) şi toată arhiva dacă doriţi să recitiţi ceva din urmă.

Zile agitate, cadouri frumoase, prietenii mei zâmbitori. O noapte în care am făcut 31 de ani, media de vârstă calculată neindulgent a fost de 28 iar noi toţi ne-am simţit nemuritori. Resimt nopţile albe şi drumurile lungi, simt grele cicatricile vieţilor trecute şi îmi transform supravieţuirea în renaştere.

Vă aştept de-acum pe lizu.ro. Domeniul meu propriu şi personal. La care am tânjit mult timp. E de la toamnă, cred, tendinta de schimbare.

Din lumea domeniilor, lizu.ro salută octocat.org, o pisică de octombrie ce şi-a anunţat existenţa din august, unaltcaietpentrucaiet.net născut la fel în prag de toamnă, irule.ro al Evergreenei, doipedoi.com al lui Dani cu care colaborez de ani buni şi căruia îi mulţumesc pentru susţinere, umograf.com ce a crescut frumos şi inteligent, tomatacuscufita.com pe care o citesc şi o admir de prea mult timp ca să îmi mai aduc aminte de când, delaskela.net pentru porţii mici de literatură, inrime.ro ce e la fel de tânăr dar creşte într-o zi cât alţii într-o lună, jeg.ro un blog prea tare să pot uita să-l menţionez şi ar mai fi dar astea îmi vin în minte când mă întreabă cineva ce pagini citesc cu domeniu propriu. Mulţumiri speciale pentru badu.ro de la care am auzit prima oară, acum câţiva ani, informaţii preţioase despre pagerank şi altele utile la o pagină care se respectă.

lizu.ro

I can’t remember the last time I wasn’t at least kind of tired

2011-08-29T15:55:00.000+03:00

Încerc să îmi odihnesc ideile. Poate aşa o să dispară vâjâiala asta din cap. Ieri m-a certat finuţ şi superior. Doar pentru că am avut sentimentul că trebuie să-mi cer scuze pentru că îmi place un om. Şi-apoi de ce aş menaja pe toată lumea în discuţii şi-aş miza pe extrasinceritate când de fapt singura persoană cu care ar trebui să comunic e cea care îmi place?! I-au venit sfaturile frumos şi matur. Nu mă aşteptam. Mulţumesc. Aşa îţi sfătuiam şi eu pasiunile? Deşi presimt că voi fi speechless următoarea dată iar comunicarea se va rezuma la un zâmbet tâmp am să mă reduc cumva doar la această direcţie. I could go on and on but let's move on shall we? Say, you're me and I'm you and they all watch the things we do and like a smack of spite they threw me down the stairs... haven't felt like this in years... the great magnet of malicious magnanimous refuse! Let me go and plunge me into the dead spot again! That's where you go when theres no one else around it's just you and there was never anyone to begin with now, was there?

Cred că e timpul să apari din nou.

Am învăţat că sunt oameni cu care mă simt bine să tac. Am învăţat că e mai bine să nu încercăm să trecem la nivelul în care ne simţim bine vorbind ci mai bine ne bucurăm de nivelul probat. Am învăţat că cine sunt nu-mi poate spune nimeni. Nici cum să fiu şi nici de ce. Mi-e bine chiar dacă e greu. Regretele îmi sunt doar clişee uzate din dragoste şi-s mici şi nesemnificative chiar dacă le percep eu mari. Lista cu lucruri făcute până acum e mai mare decât cea cu neîncercate. Lista cu lucruri propuse şi realizate e mulţumitoare.

Între timp se fac şi liste calme cu vin roşu şi vin alb, cafele tari şi alune sărate, cuburi de gheaţă şi muzică în surdină. Înainte de zori, fac 31 de ani. Zâmbind oamenilor care mă iubesc. Mi-am programat dorinţele, mi-am programat gândurile pe care să le trimit, mi-am programat planurile care încep de mâine. Nu vreau cadouri. Vă vreau doar pe voi.

Târziu in noapte a venit Simone...

2011-08-26T14:05:00.001+03:00

...

Şi fumul gros de stări nervoase a coborât brusc la nivelul covorului. I-am ascultat bronzul perfect, ciocolatiu, cu urechea lipită de buricul ei. Ne-am amintit cum ne-am cunoscut, cum ne-am plăcut, cum ne-am iubit, cum ne-am certat, cum am trecut prin momente bizare, cum am bârfit şi cum încă putem face schimb de senzaţii. Am ascultat Stone Sour acustic şi ne-am zâmbit cald. Ne-am dat seama că ştim prea multe una despre cealaltă. Aproape tot.

O seară caldă în care, în tăcerea sorbiturilor mici de nesquik şi în liniştea muzicii ascultate, întinse pe canapele, erau adunate toate amintirile noastre, toate bârfele, toate dimineţile vesele, toate nopţile cu plâns, toate telefoanele încordate, toate aventurile, toate problemele împărtăşite, toate bagajele, toate orele de făcut cercei şi nevorbit, toate pasiunile povestite cu ochi sclipitori, toate pozele şi planurile, toate momentele alintate şi ameţite, toate gripele cu pastile şi ceaiuri fierbinţi, toate momentele când am urât-o şi m-a urât la schimb, toate peste care am putut să trecem împreună sau separat şi toate secretele lumii. M-a vindecat dând petece de piele caldă, agitând dulce un evantai turcoaz sau ascunzându-şi zâmbetul sub pernuţe maro de catifea.

Ştie ce mă deranjează la ea dar cu toate acestea o consider perfectă cum este. Ştiu ce o derajeaza la mine şi că mă consideră perfectă aşa.

Apare rar şi de dor. Dispare cu primul apel pe telefon în lumina farurilor din parcarea mea întunecată. După ce îmi spune tot, mă întreabă tot, tace mult lipită de mine, râde vesel, plânge fierbinte, îmi adulmecă sticluţele de parfum de pe etajeră, îmi chinuie pisica pe care o am de la ea şi îmi aruncă o ultimă privire în care, nevorbit, promite că în viitor, cândva, ne vom întâlni şi mira de cât de fericite suntem. Şi cât de nefericite am fost.

De la ea am pisica neagră, geanta cafenie, mănuşile lungi fără degete, fularul negru cu franjuri, căciula de iepure punkist, scoicile din acvariu, cănile sparte în bucătărie, îndemnul ei alintat şi des de a scrie despre ea, sute de fotografii pe care mă lasă să le arăt şi mândria că e a mea chiar dacă nu e.

The quiet place

2011-08-26T13:53:00.001+03:00

De la Docica citire:

"Sunt oameni care în ciuda inerţiei social-istorice se încăpăţânează să ignore tiparul. Oricât i-ar încătuşa necesităţile epocii lor, rămân totuşi cu un picior în afara timpului. Sau cu o parte de suflet.

Sunt oameni frumoşi care în pofida banalităţii sociale au curajul să rămână intacţi. Se înfurie sau se întristează sau se tem, dar păstrează constant o realitate a lor în care frumuseţea nu se măsoară în armonii fizice, retuşuri chimice sau săli de fitness, ci în priviri, atitudini, tonuri, zâmbete.

Multe căutări au puncte moarte, unele descoperiri sunt redundante. Fiecare e liber să-şi imagineze că e liber."

Ieri am atins punctul maxim al stresului. Da, până la ameţeală, râs isteric şi agitaţie fără puterea de a-mi concentra privirea într-un punct sau pe o persoană. Groaznic. A trecut. Şi abia târziu mi-am cunoscut vindecarea.

A war regarded as inevitable or even probable, and therefore much prepared for, has a very good chance of eventually being fought...

Nu vreau tensiune cum nu vreau avertismente. Nu vreau grijă şi nu vreau mese separate. Nu vreau vinovaţi şi nu vreau detalii. Ce ştiu, văd şi simt eu e suficient. Mă retrag în safe zone. De-acolo pot respecta şi preţui pe toată lumea în egală măsură, mă pot bucura că i-am cunoscut sau că i-am revăzut. Îndepărtez ce pare obositor, prea greu de înţeles, therefore nesincer. Şi am să aştept ca toată lumea să fie iarăşi fericită, să iubească şi viseze. Atunci am să apar din nou.

Am obosit şi mă ascund. Am ameţit şi trebuie să mă aşez. A little too much...

În jurul meu miroase a bergamotă, ienupăr, coriandru, santal şi patchouli. Am căutat toate astea cinci elemente pe net pentru că nu-mi amintesc vreun moment în viaţa mea când am ştiut să le pot identifica în minte. Dar parfumul cu aroma lor combinată îl recunosc cu tresărire.

And I found a really quiet place on the internet.

Hangover

2011-08-24T13:41:00.002+03:00

(tumblr)

I know that you believe you understand what you think I said, but I'm not sure you realize that what you heard is not what I meant.

Pahare ~~mari~~ prea multe de bere rece şi discuţii despre a patra dimensiune. Mă depăşeau argumentele. Shoturi de Jager dulce, deşi neţinute la -20 de grade ce pare a fi modul perfect de consumat, erau date peste cap instant. Obositoare experienţă dar, da, o băută reuşită. Foarte. A avut tot ce i-a trebuit. Priviri sclipitoare şi pleoape prea grele, zâmbete somnoroase sau îngrijorate, dispariţii misterioase, savarine cu multă frişcă şi alune în pungi imense.

Am şi tăcut, am şi vorbit. Am şi râs, am şi stat serioasă. Am cunoscut oameni ce credeam că nu există şi am revăzut oameni ce credeam că mi-am imaginat că există.

Hangover. 'Vreau să găsesc o tipă care scrie ca tine... here I am..?!... dar să fie a mea a mea!!! Îţi cam tremură genunchi când un bărbat fain ţi-o spune aşa direct şi frumos la 10 centimetri de tine.

That awkward moment when you have the guts to discuss serios stuff with someone but you're too drunk to do it. Hmm, sper să fi trecut momentul. Oare cat timp mai am dreptul să stau neutră? Presimt razboaie. Intre timp am să dorm.

A guy comes into a bar. No, wait... it was a horse. So, a guy comes into a horse...

It takes a long time to grow young

2011-08-23T14:47:00.000+03:00

With you nothing seems impossible and it all seems to fit the frame.
Thank You! Happy birthday!
(vers de aici via)

Musical Mood

2011-08-22T23:01:00.001+03:00

On a cobweb afternoon, in a room full of emptiness, by a freeway i confess i was lost in the pages of a book full of death reading how we'll die alone and if we're good we'll lay to rest anywhere we want to go ...

In your house i long to be; room by room patiently. I'll wait for you there like a stone i'll wait for you there alone...

On my deathbed, i will pray to the gods and the angels like a pagan to anyone who will take me to heaven to a place i call i was there so long ago the sky was bruised the wine was bled and there you led me on...

And on i read until the day was gone and i sat in regret of all the things i've done for all that i've blessed and all that i've wronged in dreams until my death i will wander on

Să mori, cel puţin...

2011-08-22T12:44:00.001+03:00

Ce ar trebui să fac ca să te pierd.. să pleci... să dispari de lângă mine?

Te poţi ascunde şi preface într-un joc sau te poţi pierde mimând răspunsul. Hai să ne jucăm. Descoperi intenţia, descoperi existenţa motivului în refuzul categoric, descoperi problema în tremurat şi umbra bruscă pe privire. Gradul meu mic de implicare îmi permite sinceritatea. Şi distanţa de contemplare. Zâmbetul tău relaxat trădează linişte şi ţinte atinse. Trădează un soi de împlinire. Ceea ce atrage. Cam în aceeaşi măsură în care atrage o privire pierdută şi oarecum neîmplinită.

Sfârşit de săptămână prea plin. Nevoie de linişte. Prea multă socializare îmi confuzeaza simţurile. Exagerez de amorul artei. Primesc reacţii frumoase. Şi interpretări exagerate. Sunt oameni care îmi plac. Nu-i disec pe ei sau imaginea lor ci îmi interpretez propria mea reacţie la imaginea lor. Lucru care sunt îndreptăţită să-l fac. Îmi place să mă pierd într-un vârtej de senzaţii.

Şi-apoi să luăm viaţa în piept, să iubim împreună sau separat, să fim cei mai buni, să facem tot ceea ce toată lumea spune că nu vom putea, să călcăm în picioare fiecare checkpoint şi să desenăm cu cretă fiecare km parcurs înspre unde vrem să ajungem.

"For you and for me the highest moment, the keenest joy, is not when our minds dominate but when we lose our minds, and you and I both lose it in the same way, through love." A. Nin

Când fac un plan de distracţie copilărească sunt oameni care-mi vin imediat în minte ca şi companie. Şi ăsta e un mulţumesc lor nu un compliment. Când fac un plan de participare la un eveniment sunt oameni care-mi vin instant în minte ca şi companie. Mulţumesc şi lor. Când spun sau gândesc dragoste sunt oameni care mă inspiră. Reverenţă. Când povestesc unde mă văd peste cinci ani, încep cu tine.

M-am deschis puţin cam mult. Mă închid la loc.

I feel the same way as the rest of you. With my fingers, mostly.

Diseară beau o bere pentru ziua lui Cip. Şi-apoi mâine...

Someone asks why you are so quiet, and you can't think of a response

2011-08-21T14:32:00.002+03:00

Vara trecută parcă... Mă fascina o femeie. O femeie frumoasă. Eu munceam într-un birou de sticlă şi o vedeam aproape zilnic trecând prin faţa geamurilor mari. La un târg în aceeaşi vară, parcă, a trecut prin faţa standului meu... Atunci ţi-am arătat-o... şi-am jucat noi o mică şaradă în care am urmărit-o trecând pe la toate standurile şi-apoi i-am ieşit în cale la ieşirea din clubul unde se ţinea târgul. Cât să o mai privim o dată. Nimic mai mult.

Timp de un an s-a ivit în discuţii lejere cu vechi cunoştinţe, un nume, o aluzie...

N-am întrebat niciodată mai mult decât ce mi s-a spus din proprie iniţiativă.

Azinoapte încercam să mă concentrez la un joc copilăresc şi din când în când profund în timp ce ea stătea mică, serioasă, picior peste picior, pe un colţ de canapea, în casa mea. E destul de greu să-ţi convingi privirea să treacă dincolo de ea. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că privirea ţi se îngroapă confortabil în imaginea lor. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că vezi dincolo de ei. În momentul în care privirea o atinge se pierde bizar. Ai senzaţia că nu ţi-o mai recuperezi. Şi când ţi-o recuperezi nu ştii ce ai privit, ce ai încercat să priveşti sau dacă mai ai curaj să priveşti încă o dată.

...she was wearing black and hearts... poate pentru că îi stă bine, poate pentru că era într-un moment în care poţi negru... un fel de spades and hearts...

Pentru mine toată noaptea trecută a fost mindfreeze. Pentru că poate să stea elegantă şi tăcută pe o margine de canapea roşie sau ghemuită cu picioarele sub ea mâncând cuburi mici de pepene galben sau se poate întinde cald pe covorul pufos să alinte pisica fără să îţi dea nimic. Fără să rămâi cu nimic. Oricâte mişcări i-ai analiza, simţi şi ştii că n-ai primit nimic din ea. Nu dă.

Noapte în fum şi aburi de-alcool. Amar sau dulce. Amintiri dureroase. Am adormit plângând în braţele tale. Îmi şopteai ceva la ureche dar nu te-am auzit. Mi-am amintit mai devreme în noapte când te-ai apropiat de mine şi mi-ai şoptit: Săruta-mă, am încă urme de ruj...

M-am trezit acum, o dupamiaza mută şi mi-am mângâiat tricoul vechi de pe mine... Trebuie să mă recuperez... Irish Coffee are un efect devastator asupra mea...

Stormtroopers and cats

2011-08-18T00:52:00.001+03:00

There is, incidentally, no way of talking about cats that enables one to come off as a sane person. Nici obsesia pentru stormtroopers a unora nu duce în sens opus. E bun totuşi că mergem în aceeaşi direcţie. Operaţii şi migrene. Iarna asta o să-ţi fur sosetii aia confy şi n-o să mă plâng când o să mă obligi să beau ceai de tei cu miere. Concentrat.

Întotdeauna pare să se descurce mult mai bine când ne are grămadă decât când ne are în colţuri diferite de ţară.

Continuarea mea e o pisică. Care e continuarea ta? Horcruxes, adică...

Azi am încălcat regulile, am ascultat generic retro fredonat, am iubit alintat şi am fost răsfăţată. Toate de la o migrenă.

Women and cats will do as they please, and men and dogs should relax and get used to the idea.

The Greenest. Superlative Ideas for a Sustainable Future.

If you want to be happy, be.

2011-08-14T10:19:00.000+03:00

(tumblr)

Dimineaţa începe frumos cu storurile trase, ochii mijiţi şi părul ciufulit. Seara se termină răcoros cu plimbări lungi şi pahare înalte de bere.

Tryin' to collect my thoughts...

Unii oameni ştiu, alţii învaţă uşor, alţii nu sunt capabili nici să-nveţe. Sunt unii ce se prind pe final cam cum ar trebui. Sunt şi cei ce realizează brusc şi din momentul ăla se transformă. Doar pentru că au curajul să şi-o recunoască. Şi-apoi mai sunt şi cei ce nu au avut încă ocazia. Dar o aşteaptă şi o vor. Sau cei ce mint că ştiu să dea şi să primească. Că ştiu cum să iubească. Nu-s conştienţi că iubirea se vede în ochi şi răsuflare, în vene, puls şi gesturi din reflex. Păcat.

Aer curat atât cât poate fi. Aromă de cafea reincalzita...apoi caldă, proaspătă şi revitalizanta... tot pentru gânduri. Am o dorinţă de-a mă înnoi, de-a cumpăra ceva de stare bună, de-a da un chef cu bere, teachers şi un cherry... un tort de cremă dulce de-a lu' mama...fistic şi multă filozofie cu întrebări existenţiale spre dimineaţa ochilor roşii. Cântă-mi un cântec la chitară! Vrei? Compune-o poezie pentru mine! Pentru noi care-am fost... Furtunile răscolesc nisipuri ce-ascund şi-ngroapa multe uitate sau ocolite.

Iubesc liniştea pe care mi-o dai. Şi sentimentul de mândrie. Trezeşte-te, săruta-mă de bună dimineaţa şi uită-te la mine cu ochi somnoroşi. Printre şuviţele de păr. Trei ani e mult. Din şapte-n şapte luni. Până la februarie, sărbătorim un august cald, un noiembrie ud şi cel mai frumos an nou trăit vreodată.

Filme preferate de la A la Z

2011-08-12T13:06:00.004+03:00

Leapşa cu filme preferate. Primită de la Richie şi Ni. O voi completa şi eu în ordinea alfabetică cerută cu filmele care ştiu că în momentul vizionării mi-au plăcut mult. Am văzut lista făcută cu filme pretenţioase, am văzut lista completată cu filme vechi sau filme româneşti, cu filme grele sau filme de boxoffice. Mie îmi plac filmele normale, bune, uşoare, să nu mă chinui să-l înţeleg sau dacă e greu să fie măcar atât de bine făcut încât să-l înţeleg repede. Vreau să vizionez filme de plăcere, nu vreau să mă obosească, să mă lase cu gust amar. Dar da, să mă lase cu lacrimi în ochi, cu întrebări esenţiale, existenţiale şi cu filozofie senină.

Probabil le-aţi văzut pe toate.

A: American Beauty;

B: The Beach

C: Cracks;

D: Dangerous Liasons (1988), Valmont si Cruel Intentions; Doubt

E: Eternal Sunshine of the Spotless Mind;

F: Fight Club;

G: Girl, Interrupted

H: Harry Potter; High Fidelity

I: Inglorious Basterds;

J: Jeux d'enfants;

K: King's speech; K-Pax

L: Los amantes del Círculo Polar. Lake House;

M:Memento;

N: Never let me go;

O: Once;

P: Painted Veil

R: Room in Rome;

S: Sex and Lucia;

T: The Dreamers; The Reader; The Duchess si alte the...

V: Vicky Cristina Barcelona

W: Whatever works

Y: Y tu mamá también;

If you tell the truth, you don't have to remember anything

2011-08-11T11:35:00.000+03:00

Am gândit că doar aerul de munte mi-ar permite, azi, să dorm încolăcită pe tine. A plouat răcoros până zidurile şi asfaltul n-au mai scos aburi. Avem aer de munte.

Zile aglomerate şi chef de nimic. De nimic altceva decât.

Iau pastile cu înghiţituri mici de cafea rece. Indignare şi neputinţă cumva. Sună a boală pentru că este. Pesmetul e dulce, munca stresantă, aerul suportabil şi timpul prea scurt. Am făcut rău că m-am enervat pe o femeie în vârstă, comunistă şi agramată. Data viitoare îi voi zâmbi cu toată vârsta, sănătatea şi fericirea mea. Planul meu de viaţă se întinde cu prea mult peste speranţa ei de viaţă ca să îi mai dau o importanţă. Cum spune Ni, e un nimic în planul meu de viitor. Caut zen să mă calmez.

Îl găsesc sub forma pisicii mele dormind colac pufos. Am văzut într-un film un ceas adormitor în loc de deşteptător, pufos care în loc de a scoate ţiuitul alarmei, la ora fixată toarce. It's fuzzy and it purrs on time. Sounds just like Pespi. O fi fost ceas deşteptător într-o altă viaţă din cele 9.

Încerc să impun din nou liniştea şi ordinea în spaţiul meu. Deşi, you haven't lived until you've tried to make a bed and the sheets get caught by a ceiling fan and destroy all lamps in the room. Şi paharele înalte de bere. Cioburi în realitate, plâns în somn, toate îs semne de bine zice superstiţia. Pisica neagră o susţine.

Vindecăm cu tratament intens de cafele calde cu lapte şi friganele cu dulceaţă de vişine pentru că dulceaţa de trandafiri e zaharisită.

Am la congelator un tort imens de îngheţată. Îl păstrez pentru o zi cu puţin soare de săptămâna viitoare, după târg.

Parcă e bine răcoare. Parcă e rău că seamănă a toamnă şi conştientizăm sfârşitul verii.

Mai pe seară promit să fac leapşa de la Richie şi Ni. Aceeaşi. De fapt e simplu pentru că am să combin cele două liste.

Augustul trecut trebuie invocat.

Summer weeks should skip monday

2011-08-08T15:12:00.000+03:00

(foto)

What do I want? TIME TRAVEL! When do I want it? THAT'S IRRELEVANT!

Îmi pierd încet fărâmele de bunătate rămase. Când nici măcar alea nu-s înţelese. Nu-s social acceptate. Mă scufund în piscine sclipitoare de egoism banal. Fără să mă bronzez. O vară fără bălăceală pe-nserat nu are sens.

---

Fac planuri frumoase neîmpărtăşite. Cu apropiaţii împart aiurea grijile, fricile şi gândurile amare. O rată în franci elveţieni e mai demoralizantă decât faţa urâtă a oraşului ăsta. Planul e să plec departe. Mai departe decât credeţi voi.

---

The honeymooners devin legendă. Mă-nclin. Şi poftesc la tort cu gust vestit.

---

În plan am nuntă, târg, jeanşi noi şi câteva proiecte online (posibile doar pentru că cele în desfăşurare au succes).

Între planuri am să dorm mult, să citesc (nu pot să zic mai mult că nici măcar puţin n-am citit lately) şi să învăţ babutele din bloc să-l recunoască pe Corey Taylor după primul vers.

---

Să vă fie vara plină de mingi de plajă colorate. Să vă fie zilele răcoroase precum piscinele cu apă limpede. Să vă fie gândurile calme precum o dupamiaza pe-un hamac şi imaginaţia precum spuma dintr-un pahar de bere prea rece.

Mie nu mi-a dorit-o nimeni aşa. A trebuit să mi-o inventez singură. Aşa cum am să-mi inventez toamna cu accent nemţesc, iarna ardeleneasca sau primăvara pur italiană.

---

Şi pe final acelaşi nerăsuflat 'haters gonna hate'. Şi vor comenta anonim şi cretin pe blogul meu.

Never miss a good chance to shut up

2011-08-04T11:13:00.000+03:00

M-a epuizat ziua de ieri. A adunat toate energiile negative din lume în 8 ore de muncă, câteva ore de discuţii aprinse cu prieteni şi despărţiri fără gust.

Întâmplări reale şi bizare, vise de dimineaţă ce par realitate pură, arici de pluş şi sentimentul că am uitat ceva.

Întâmplările reale implică oameni în vârstă. V-am spus cât urăsc oamenii bătrâni? Specia blândă a bunicilor iubitori cu ochelari şi iz de poveste sau a unchilor aviatori ce îşi învaţă nepoţii să joace cărţi şi le citesc cu lupa din cărţi de poveşti, din păcate, a dispărut. Au mai rămas răzleţi, în sate uitate de lume unde televizorul nu-i influenţează ci doar aerul de munte, animalele din ogradă şi dorul de nepoţii de la oraş. Dar bătrânii de oraş au parte doar de o profundă ură din partea mea. În primul rând pentru că se plictisesc. Ca surse de informare nu au decât televizorul, telenovela şi ştirile cretine de la ora 5. De când ziarul gratuit le-a fost luat, nu le rămâne decât să se lege de viaţa oamenilor.

Întâmplarea de aseară m-a făcut să mă gândesc totuşi dacă nu cumva aveau un soi de bunătate în intervenţie. Dar nu, m-am convins apoi, nu aveau. E doar plictiseala lor şi pură invidie pe vârsta noastră.

Scenariul era compus din două fete (una eu) şi un băiat. Stăteam jos pe o bordură, cu sacoşele grele într-o inserare de vară şi noi fetele certam băiatul pentru un lucru promis şi nefăcut (care implica două tricouri de personalizat deci nimic ilegal, imoral sau care ar fi îngrăşat cumva). El, ruşinat, stătea jos cu capul plecat şi nu vorbea. O "doamnă în etate" s-a apropiat îngrijorată şi ne-a întrebat: îi este rău? I-am zâmbit cald şi i-am zis că doar îl certăm noi. Zâmbetul meu chiar îi mulţumea pentru îngrijorare. Ea a insistat: îi e rău? a luat droguri?. M-a bufnit puţin râsul şi am liniştit-o din nou că doar îl certăm în gând mirându-mă de absurditatea ideii cu drogurile. Eu ori sunt foarte naivă ori oamenii foarte proşti în jur. Eu când spun droguri mă gândesc instant la filmele americane cu traficanţi, pacheţele de pudră albă confiscate de poliţie şi oameni cu arme ce păzesc laboratoare ilegale. Asocierea cu un grup de tineri frumoşi şi curaţi din Galaţi România, făcută de o madam de 70 de ani mi se pare deplasată. Madam jignită că m-a bufnit râsul şi că insist pe faptul real că îl certăm s-a luat vehement de viaţa mea că ea a fost cadru medical şi ştie sigur că un băiat nu stă aşa cu capul în jos (eu îi zic poziţia ghiocel adică vinovăţia clară cu barba în piept) decât dacă a luat droguri şi de ce râd eu de ea că ea ştie mai bine. Ea vehementă. Eu, noi împietriţi de prostia ei. Doi domni tineri, traşi de fiare şi cu evidente gusturi muzicale 'bune', în trecere, se opresc şi se bagă în vorba: Eşti bine? Ai fumat? Ai tras pe nas? Evident că eu nu am ştiut cum să reacţionez în continuare şi ne-am ridicat toţi trei şi am plecat acasă. Clipa noastră de odihnă luase sfârşit. Cum să le explic că nici măcar ţigări cu tutun nu fumăm, că singura plăcere vinovată e să ne ameţim cu bere rece de dozator vara sau să fierbem vin roşu cu scorţişoară iarnă? Cum să le explic că mă simt jignită şi de asocierea cu drogurile şi insistenţa lor? Cum să le explic că 'cluburile de figuri' din care femeile ies îmbrăcate colorat şi băieţii îs tunşi periuţă (dar social acceptaţi ca prezentabili) îs locaţiile cu cel mai mare consum de droguri şi nu fetele şi băieţii care se odihnesc vara pe o bancă.

Mi-am amintit de o altă fază de acum două veri petrecută tot într-un parc gălăţean. Eram vreo 6 tineri şi o chitară. Toţi prieteni buni care acum studiază în străinătate la colegii bune. Stăteam pe bănci cu doze de cola reci în mâini şi bârfeam, vorbeam, whatever... Un "domn în etate" s-a apropiat de noi şi a început să zbiere efectiv că suntem nişte neisprăviţi, nu ştim decât să chiulim de la ore şi să pierdem vremea prin parcuri, că fumăm, bem şi înjurăm. Că noi ducem România de râpă. Avai. Cum să îl opreşti? Cum să îi spui că din 6 oameni 4 îs olimpici naţionali? Cum să îl faci atent că nici unul nu avea ţigară în mână şi că e vacanţa de vară? Cum să îi spui că nu ar fi înţeles nici măcar una din discuţiile pe care le aveam? Cum?

Ăsta a fost postul meu indignat despre oamenii care mor de grija noastră. Generaţia care a crescut copii şi i-a trimis în Italia la furat şi pentru care patriotism înseamnă melodia "Doamne, ocroteşte-i pe români" varianta vulgară cântată cu mândrie. Generaţia pentru care s-au cântat manelele, s-au inventat ştirile de la oră 5 şi care a funcţionat bine în sistemul comunist cu şcoală de-a sila chiar de nu erau în stare, loc de muncă ca premiu şi casă de la stat. Generaţia pentru care e ok să îţi baţi nevasta şi să o înşeli dar nu-i ok să fii gay, e ok să furi de la locul de muncă dar nu e ok să întârzii plata întreţinerii. Generaţia care ţie, tânăr cu două facultăţi absolvite, ţi se adresează la un pertu în zeflemea, privilegiu dat de vârstă, cică, dar o înştiinţare o scrie cu 4 greşeli gramaticale pe care dacă i le semnalezi te cataloghează ca arogant.

Liz scrie rar postări dinastea. Oftez.

Am să fug în lume şi-am să caut locul unde bătrânii sunt încă bunici.

It's always darkest before dawn

2011-08-03T11:10:00.000+03:00

Mi-e dor de o noapte albă, de filosofie cu ochii cârpiţi şi aburi de alcool răcoros. Mi-e dor de sunetul cuburilor de gheaţă din congelatorul pe quick freeze, pahare mari de Teachers cu multă Cola şi muzică în surdină. Mi-e poftă de miniamandine şi cafea tare, de împachetat cadouri şi făcut planuri de vacanţă.

Respir după comenzi imense, în sfârşit livrate. Zile agitate şi zgomotoase, job solicitant şi deadline-uri de respectat. Mă scutur, mă mai lupt, mai şi zâmbesc şi merg înainte.

Pentru data viitoare am să-mi aduc din pod vinilurile, am să gătesc o grămadă de bunătăţi şi am să stau lipită de tine. Promit să rezist până în zori.

Resping reacţii rele şi invidie înţepătoare. Îmi trăiesc viaţa mea. A mea. În modul meu aparte dar de bine în toate sistemele voastre de valori sociale şi morale. De care culmea, nu îmi prea pasă. Dar nu-i nimic. Am învăţat atât de bine să resping invidia şi răutatea. Am să-ţi permit să minţi şi să te prefaci în timp ce în interior o să te minunezi de cât de fericită sunt fiind ce sunt de când mă ştie toată lumea.

Totul e mult mai simplu după ce rezolvi măcar una dintre enigmele universului. E momentul în care toţi supereroii din filmele americane încep să trăiască în tine, e momentul când viaţa ta capătă singurul sens şi singura direcţie pe care trebuia să o aibă vreodată, e momentul când începi să devii conştient de puterea ta. Respiri mai adânc, iubeşti total şi şocul ignoranţei de până acum trece extrem de repede. Privirea superioară şi zâmbetul cald sunt singurele care te trădează. Că ai ajuns la un alt level.

Echilibrul mimat şi liniştea fără drame omoară pasiunea. Sau doar o ţin cumva captivă. Doar mi-e dor tare. De tine. O noapte albă.

A demon can get into real trouble, doing the right thing

2011-08-01T13:31:00.000+03:00

Îmi trebuie puţină organizare. Îmi trebuie puţin suport moral să îmi găsesc iar ordinea. Să-mi fac ordine. Pentru că tac, mulţi cotropesc. Chiar de zâmbesc, tot arogantă mi se spune. Am să acord următoarea perioadă ordinii şi planurilor. Organizării. Până şi traiul boem trebuie organizat doar ca să-ţi fie cumva permis. Urmează o perioadă războinică. Şi rea. Şi egoistă. Dar câteodată ne sunt necesare. Tot mă bate ea la cap să îmi urmez planul puţin mai alert. O să o ascult.

Weekendul Harry Potter nu poate fi decât de ziua lui (şi-a autoarei). Cu toate filmele HD şi două baghete surori. Sarea şi piperul unui astfel de weekend poate fi doar cineva care nu a văzut filmele şi nu a citit cărţile. Întrebările unui neiniţiat sunt geniale. Şi inţepăturile unui fantasy ultras. Eu le-am avut pe toate în cel mai tare Harry Potter Weekend.

Cred că vară asta a avut de toate. E cazul să mă opresc din exagerări. E timpul de smuls buruieni şi udat idei frumoase.

E timpul de eu în primplan. Zâmbind puţin malefic. Cât să stric poza.

Good Omens după Lucruri Transparente. Sau: Through transparent things, only good omens.

Cats instinctively side with evildoers

2011-07-31T10:27:00.000+03:00

(tumblr)

În linişte deplină facem brăţări colorate şi cercei hippie. Din când în când ne-atinge lastfm-ul cu o melodie şi ne-apucă fredonatul. Stare calmă. Chill. Din oră în oră mai pornim aerul.

Azi e programată şedinţa foto, baia în spumă şi două ore întinşi pe iarbă.

În mijlocul camerei e o nebunie generală şi amestecată de aţe colorate, chupa chups aromate, mărgele de lemn, pisici negre, căni de cafea cu lapte, pahare de şocată şi perne moi.

Ca de duminică, aşa...

The journey of a thousand miles begins with a broken fan belt and leaky tire

2011-07-28T23:12:00.000+03:00

(tumblr)

Am obosit şi mai sunt atâtea de făcut. Îmi sună gândurile turbat a ritm afon de tobe. Obstacolele cretine mă demoralizează. Nu înţeleg oamenii bătrâni, invidioşi pe vârsta mea. Probabil îi voi înţelege cândva. Sau poate nu. Poate la vârsta aia voi fi senină şi pusă pe şotii, mulţumită cu viaţa mea. Eh.

Planuri de concert. Se fac şi se desfac. Planuri de sfârşit de săptămână liniştit. Atelier de handmade şi bere draft.

Vânzările cresc. Vizitele scad. Lumea trăieşte mai mult un pic, vara. În sfârşit statusurile sunt afk. Terasa, berea, cortul, marea. Eu trăiesc cald. Apoi obosesc şi mă las pradă gândurilor că mai am mult până măcar să mă pornesc să încerc să trăiesc. Un fel de îmi propun să mă gândesc la o lista de priorităţi. Adică activităţi epuizante cu rezultat final nepipăibil.

Atât de puţini oameni care merită. Şi parcă, nici lor, n-am timp cât merită să le acord.

Tu vino să personalizam urşi mici de pluş, să ne uităm la colecţia de şerveţele şi să vizionăm în linişte Herry Potter. Şi să facem front comun în drame şi mofturi. Presimt că o să ne iubească mai mult.

Sunt oameni pe care îmi doresc să îi leg de mine. Sunt oameni pe care îmi doresc să nu-i mai văd niciodată în viaţa mea.

If you lend someone $20 and never see that person again, it was probably worth it.

Mă bucur că voi sunteţi bine. Mă bucur când îmi spuneţi.

E timpul să mă reinventez. Cred că asta rămâne de făcut când oboseşti să lupţi. E un fel de a trişa. Mă reinventez mai puternică şi le ţin piept mai bine.

Sunt câţiva dintre voi la care eu chiar mă gândesc când beau o bere rece şi privesc într-un punct fix. E de la mine sughiţul.

Iar ţie ţi-am luat beţe de tobe crezând că ai să ţii ritmul. Nu prea îl.

Some days you're the piegon; some days you're the statue.

Owls are the only birds who can see the color blue

2011-07-25T23:50:00.001+03:00

Looking Forward Not Behind

Last Fm as a subscriber. Mă laud. Probleme cu paypal. Dileme. Aceleaşi. Răspunsuri noi. Simone. Ea vrea buton cu poza ei. Şi drepturi de inspiraţie. Expiraţie. Simone dispare odată cu primul bip. Ariciul are crize de personalitate. Sau personalitate multiplă. Confuzeaza.

Citesc Lucruri transparente de Nabokov. Mă uit la Mr Nobody. De câteva seri. Fac brăţări multe. Spuneţi-mi ceva frumos despre voi. Să ştiu vag că sunteţi bine. Voi care mă citiţi. Îndemnurile mele n-au funcţionat niciodată. Nu pentru toată lumea ci doar pentru cei ce întradevăr contează.

Intensity, propagation direction, frequency, wavelength spectrum and polarisation

2011-07-23T17:11:00.001+03:00

Fiecare om are o lumina aparte. De fapt cred că fiecare viaţă are o lumină aparte. Lumina ei unică şi specială. Şi fiecare oraş are lumina lui proprie şi diferită. Fiecare anotimp are altă lumină şi fiecare ploaie are o lumină aparte. Fiecare loc are propria lui lumină şi fiecare casă are propria ei lumină. Şi fotografiile au lumina lor proprie în care nu e doar lumina locului, omului, oraşului sau anotimpului încremenit ci şi ceva din fotograf, poate din aparat şi din momentul efectiv ales să traisca veşnic.

Nu ştiu. Zic lumini. Poate îs doar senzaţii. Care ţin de culori şi amintiri, asocieri şi afinităţi. Nu ştiu. Le observ şi mă lăfăi în stări de bine.

Mă odihnesc şi simt bizar cum pielea mă strânge. Cel mai frumos moment la mare de până acum a fost când în apă, de pe mal, te vedeam doar pe tine ... cât vedeam cu ochii. Nici un alt om, nici val, nici vapor. Doar tu, o înserare uşoară şi-un altfel de intimitate. Imensă şi frumoasă. Seara, la mare, pe un mal aproape pustiu.

---

Fiecare val vine cu o altă culoarea/lumină/senzaţie. Unul cu nuanţa verde a algelor, altul cu transparenţa meduzelor. Unul cu albul spumei, altul cu viteza şi puterea loviturii în mal. Unul cu răcoarea primului pas în apa şi altul cu instabilitatea nisipului ce se retrage.

----

Vă salut cald din dupamiaza mea cu miros de cafea şi nerăbdare de baie răcoritoare în mare. Postez pe blog, zâmbesc, încui uşa căsuţei de lemn şi plec pe plajă. De-ar fi toată viaţa cu lumina asta.

Lizknot

2011-07-20T21:33:00.000+03:00

Avem sigle noi pentru blogul de lucru manual prin sacrificiul de nepreţuit al talentului lui Ni, prin sudoarea frunţilor şi brainstormiguri pe trei calculatoare, din idei adunate în mailuri de o pagină sau de un rând.

Am vrut dragon, am vrut flăcări, am vrut noduri, am vrut semnul păcii. Am primit.

Never tickle a sleeping dragon

2011-07-20T15:09:00.001+03:00

Ce faci când oboseşti de la căldura asta chinuitoare? Ce faci când stresul e maxim la job, telefoanele sună, aerul condiţionat nu face faţă, umerii îi simţi încordaţi de la stat la calculator, gâtul uscat şi ţi-e ciudă pe gleznele tale albe.. ce faci? Închizi tot, dai turn off, shut down, spui la revedere, ne vedem joooi, şi pleci la mare. Arunci într-o geantă câteva haine, suni la camping să fii sigur că un loc de cort sau o căsuţă de lemn e rezervată şi pentru tine şi te opreşti seara, târziu, după câteva ore de drum, la mare... Vineri seară... nisipul încă fierbinte de la soarele turbat de peste zi, aerul răcoros de la briza sărată şi paharul de bere cu prea multă spumă rece ca gheaţa ce ţi se prelinge din colţul drept al gurii dar nu-ţi pasă... pentru că în sfârşit eşti la mare. Te calmezi treptat. Începe să se estompeze zgomotul oraşului întipărit în creier, mirosul de asfalt încins şi orice gând că trebuie neapărat să faci ceva. Uiţi cine eşti, nume prenume, uiţi de ce şi cum. Ştii doar ce vezi şi doar ce simţi. Doar ce auzi şi ce guşti. Marea, aerul, nisipul, berea, noaptea, libertatea.

Zâmbesc. Eu plec la mare. Dar nu la marea aia aglomerată cu ţipete, copii, prosoape unul lângă altul, mingi, voci, telefoane şi vânzători pe plajă, radiouri, promoţii şi poze la minut. Nu. Mă duc la o mare liniştită şi tăcută cu loc să mă întind, loc să fac baie, loc să respir. Unde nimeni nu mă întreabă nimic. Unde dorm lejer sub o umbrelă/salcie/pată de umbră. Unde tac, citesc şi mă bronzez.

Cu urma mâinii tale pe genunchi.

I'm doing mental jumping-jacks

2011-07-19T11:57:00.002+03:00

(tumblr)

Am o stare calmă şi lentă dar sunt hiperactivă în gânduri. Am un zumzet aiurea în cap cu milioane de gânduri, planuri, idei, direcţii, cărţi, filme, oameni, replici, locuri, destinaţii, bani, job related, love related. Şi la suprafaţă clipesc încet şi fixez puncte imaginare pe pereţi, mă mişc în reluare şi beau cafea cu prea mult lapte.

Am văzut Fish Tank. Mi s-a părut ca-n viaţă. Am văzut Room in Rome. Şi am umblat în starea dată de film o zi întreagă. Încă o mai am. De aceeaşi regizori, la recomandarea ta, Sex and Lucia. Îmi plac filmele unde nuditatea e naturală şi după ce se termină filmul îţi aminteşti povestea şi senzaţia nu scenele erotice. Unde le găsesc, ca şi recomandări? Pe Marele Ecran majoritatea. Nu ştiu... Nu mă uit la trailere. Mă uit la filme recomandate. Cum m-am uitat la Doubt şi Nothing Personal recomandate de Iulia. Sau True Grit recomandat întâmplător şi care mi s-a părut fain pentru o seară în braţele tale, pepene rece şi răcoare-n casă. Acum mi s-a făcut dor să revăd Lie With Me şi să îmi aduc aminte de ce mi-a plăcut. Şi-apoi The Dreamers. Care ştiu de ce mi-a plăcut.

Până la altele revăd puţin Fringe şi puţin Dexter. Tu ai terminat de citit A Dance With Dragons şi parcă te văd cum zâmbeşti nerăbdătoare cu gândul la The Hobbit şi Clash of Kings pe ecran. Tu eşti fascinat de SG-1 şi eu râd de tine că te uiţi la Macgyver.

În altă ordine de idei a apărut un + în faţa lui Liz. Acum totul e +Liz.

Altădată am să vă povestesc cu Blogger şi Picassa Web Albums la care am depăşit limita pentru Blogul de lucru manual şi cum cu deviantArt mă descurcam mai greu am fost nevoită să îmi fac cont pe Flickr. Şi ce mult îmi place Flickr.

Eu, vara asta, am să mă uit în continuare la filme de dragoste, am să citesc în continuare cărţi de dragoste şi am să scriu despre dragoste. În timp ce-am s-o trăiesc.

"tu iar vrei să scrii de soare şi săruturi, recunoaşte. mvaaai." Data viitoare. Promit. Până atunci împarte pofta de ceva d cu mine.

Normal people are so hostile.

2011-07-18T11:07:00.002+03:00

Lately am senzaţia că trăiesc în văzul tuturor. Prea în văzul tuturor. Toată lumea mă vede, toată lumea mă cunoaşte, toată lumea mă recunoaşte (colege de liceu plimbând cărucioare pe stradă, colege de facultate în restaurante aglomerate...) Toată lumea mă vede.

Aiurea mi se par cei ce sunt foarte activi online cu mine. Discută, mă întreabă, propun şi mulţumesc respectuos. Away from keyboard, sunt doar spectatori. Nici măcar un salut sau o sclipire de recunoaştere. Dar următoarea întâlnire online e mult mai plină de substrat: te-am văzut şi ieri la eveniment şi alaltăieri acolo şi azi, erai cu nu ştiu cine. Păi bravo. Şi nu puteam discuta acolo? A, nu. Nici măcar dacă ne cunoaştem. Eh.

Am să continui să-mi trimit bezele cu femei frumoase care n-au uitat gestul, zâmbetul şi blink-ul. Am să stresez femei dragi cu sms-uri de ieşit din duş şi căutat cele mai ascunse bănci din Galaţi, am să mulţumesc prietenelor cunoscute, culmea, online şi care îmi înţeleg absenţa din ferestre de chat la fel cum îmi acceptă prezenţa fizică în seri superbe.

Vreau să m-ascund. Pentru că nici cei care mă cunosc, nu mă cunosc. Şi nici n-aş vrea să mă cunoască. Eu nu trăiesc online. Şi dacă doar acolo mă cunoşti, nu mă cunoşti.

Online-ul e comunicare. Nu e viaţă. Poate fi afacere, promovare, mijloc, unealtă. Nu viaţă.

Viaţă e când îţi strâng mâna la plecare după ce ţi-am zâmbit toată seara, sau după ce am scos limba la tine într-un cadru care nu se potrivea. Viaţă e urmaritul live al pisicilor fără coadă prin grădini şi oferitul de flori mov, fredonatul de cântece folk cântate în faţa ta sau îmbrăţişarea care aproape te dărâmă cu bucuria revederii. Viaţă e stat întinşi pe iarba dintr-un parc pentru copii şi numărat stelele. Viaţa e exact ca un pepene rece şi dulce mâncat râzând în hohote la un film bun. Online mă puteţi contacta doar cu ora exactă şi locul unde le putem face pe acestea. Pentru că acestea contează efectiv. Vorbesc online cu oameni. Cu voi. Vorbesc destul de mult. Dar vorbesc cand avem ce vorbi si cu oameni ce-ar putea purta aceeasi discutie si face to face. Cu vorbe rostite. Nu tastate.

De aceea nu salvez discuţiile pe mess, nu recitesc mailuri decât poate declaraţii prea frumoase şi înştiinţările de târguri, nu transcriu sms-urile şi nu mă dezvolt mai mult online decât irl.

Cine m-a văzut aşa, mă are şi-acum. Cu obligatoria clauză de sinceritate. Mulţi m-au pierdut. Multe. Life goes on.

Normal people are so hostile. Dexter.

Cred ca...

2011-07-17T23:56:00.000+03:00

Mă simt bine cotropită senin de tine. Seri aglomerate şi urâte. Sâmbătă noaptea toate stelele mi-au părut avioane. Ameţeală plăcută doar de la mirosul pielii tale.

Săptămâna viitoare avem dietă de sărutări sărate. Nu uita. Şi cuburile de pepene roşu şi dulce sau cafeaua, omleta şi salata. Sau îmbrăţişarea. Ah.

Cred că da.

Vroiam să te întreb dacă tot eşti aici: unde pleci cu mine? unde te duci cu mine? de ce cu mine?

Musical Mood

2011-07-16T23:57:00.002+03:00

Sweet Nightmare

2011-07-15T23:37:00.003+03:00

Mi-e somn şi poftă de ceva 'd'. Mi-e dor să stau toată ziua întinsă pe iarbă în parc. Sâmbătă. Îmi place când vii seara şi mă scoţi din casă, mă duci pe-o bancă şi mă săruţi continuu fără să spui nimic.

Închid ochii şi îmi imaginez o piscină plină de nasturi şi petice moi, de funde şi fermoare colorate, de gheme mari de aţă pentru brăţări. E un fel de coşmar dulce.

Şi binenteles Dexter. Oh, Dexter.

Ameţesc cu gândul la păpuşi voodoo, pisici umplute cu vatelină şi trăistuţe făcute la gherghef. Lut. Lutul o să mă calmeze.

Sfârşit de săptămână. Respir şi declar muscatul de frunte semn de afecţiune.

O fi de la luna plină. Am înnebunit de tot. Vreau să mă ameţesc de la o gură de tărie, să mă arunc cu hainele pe mine într-o piscină aproape adâncă şi să îţi ţip în timp ce râzi de mine cam cât de mult, cam cât de tare şi cam cum te pot iubi.

Pepene rece, crin parfumat şi accesorii de mobil. În seara asta. Muzică.

Restul de luni. De luni.

Am să te leg de mine. Multicolor.

O iulie fierbinte ce se repetă cu tot cu lună plină, dragoste şi noduri colorate.

De menţionat ar mai fi un dor de mare pe calea de vindecare, o dragoste frumoasă, nouă şi energizantă, un 'la mulţi ani' întârziat pe-acorduri folk şi însoţit de o crizantemă mov, nişte femei ce-mi sunt imens de dragi pentru că fără să ne promitem, cerem sau dăm ceva, reuşim să ne-adunăm în momente atât de faine.

Tot de menţionat ar fi că marea o voi vedea în curând, lucru posibil anul ăsta datorită vânzărilor de pe blogul de lucru manual şi câştigurilor de pe acesta. Vă mulţumesc frumos.

--
Să nu uit. Richie a scris aici. A scris bine. Prea.

Perhaps it's impossible to wear an identity without becoming what you pretend to be

2011-07-14T14:05:00.002+03:00

Toţi ne dorim câte ceva. Atâta timp cât dorinţa e formulată, până la realizarea ei, drumul e scurt. Oameni suntem, şi doar 24 de ore unice avem de trăit... zilnic. Le trăim sau le pierdem. Normal ar fi să încercăm să le trăim exact cum vrem, cum se potriveşte sufletului nostru şi cum suntem noi. Nu am o explicaţie de ce nu facem aşa. Nu caut o explicaţie logică, filosofică sau psihologică, ... că nu mă pricep. Doar văd că nu facem aşa ci încercăm să trăim într-un tipar expus, prezentat(indus) şi câteodată impus. Tipar ce nu numai că e fail dar dă cu fail la marea majoritate. Parcă numai oamenii răi au impulsul de a trăi cum sunt... adică făcând rău. Ălora buni nu le rămâne decât dezamăgirea, nefericirea şi neîmplinirea.

Eh.

Om mic. Atât sunt. Atât gândesc.

Şi-mi rămâne doar mie să mă bucur de chestii mărunte precum o pisică neagră întinsă pe tot biroul meu, o seară pe iarbă cu ochii la cer, o îngheţată scursă pe mâini, un pepene şi flori. Şi lor să le rămână grija, încruntarea, ratele, egoismul, zgârcenia şi nefericirea nerecunoscută.

Eu sunt liberă. Foarte. Şi mi-e bine doar pentru că ştiu unde să-mi găsesc binele şi când mi-e cel mai greu.

---

Îţi aduci aminte bătăile cu apă?

---

Din Ender's game:

Real respect takes longer than official respect.

That's the problem with winning right from the start, thought Ender. You lose friends.

Azi, Ni imi povestea despre gogoși

2011-07-13T17:45:00.000+03:00

I give you: Spifirici doua puncte, nu trei

Gogoșile, aceste surate îndepărtate ale turtelor făcute de bunica, nu mai sunt ce-au fost. Nici când erau ce erau, nu erau ce trebuiau să fie - adică turte. Dar erau bune, pentru că însemnau Bulevard, umbră și degete de zahăr de lins. Un soi de rebound, pe plan gurmand. Când și-o amintit tata că mă uitase ~~dând din coadă~~ la coadă, eram deja la jumatea drumului spre casă, înspre încolo, pe Bulevard. Mi-am primit lecție înțeleaptă: ~~uitat~~ rătăcit fiind, stai locului, să fii găsibil.

Dacă te caută cineva, o omis să adauge.

Eeeeu, eu de ce s-aștept, că doar mergeam spre casă.

Însă de-atunci, am așteptat. Am așteptat să cresc, să plec departe, să plec și mai departe, să mă iubească bărbatul pe care-l iubesc.

Always the bridesmaid, never the bride.

Always the godfather, never the god.

Aproape acolo, da' nu chiar unde trebuie.

Ca un arc întins peste ce poate duce, toate s-au tras înapoi. Negare, renunțare, întoarcere la origini, involuții pe plan interuman. Îs două categorii mari de-a privi un om nou:

- senzația generală, pe care construiești, ca-ntr-un puzzle, omul, întrebându-te entuziast unde vine următoare bucată ce-ți nimerește în mâini și

- puzzle-ul, shiny, încropit dintr-o privire, unde, după entuziasmul inițial descoperi pete de cerneală, piese lipsă.

Dezamăgire.

Pași înapoi.

Suntem mai înțelepți când suntem mici.

Iar bucata de pâine aruncată gardianului de ~~lapdog~~ laptop e încă în formă de

gogoșipentrucurioși.

Ce să și fac, pesemne încă mestec gogoși cu nesaț, pentru că cine știe, într-o zi, o gogoașă se poate dovedi a fi turtă.

Și încă turtă de treaz.

Și turtă de hotărât.

(o mostra mica, dulce si publica din ce primesc eu mult, personal si privat)

My favorite month is Summer.

2011-07-11T15:40:00.003+03:00

Am făcut, încet, mulţi paşi în spate, mi-am scuturat părul desfăcut să-mi ascundă faţa şi-am ridicat frumos o ceaţă egoistă între mine şi lume. Autoapărare. Lumea să vadă doar straight face. Eu, după zid, trăiesc frumos. Duminicile, dimineaţa devreme, citesc cu picioarele în Dunăre, mă bucur ca un copil când pescarii de lângă mine scot ceva şi fac poze la sălciile bătrâne pline de dorinţe ce se împlinesc sub forma pufului cu seminţe.

---

Din Game of Thrones ne-a rămas ca replică: "Poţi să pleci.. dar fără ouă..." (cu referire la ouăle de dragon din care - spoiler- chiar ies pui de dragoni). De la imitatori şi copiatori, ne-a rămas replica: "Cine eşti şi de ce trimiţi oameni la mine?". Ambele au exact sensul pe care vreţi voi să li-l daţi.

---

La munte, la mare, la târg şi la concert. Toate vara asta.

---

Muzică, cuburi de gheaţă şi cafele târzii; dor de ducă, dor de tine şi stare războinică; nevoie de bani, nevoie de soare şi nevoie de dragoste.

---

Birou răcoros şi job aglomerat/stresant. Eh.

---

Monday, Summer, my world.

---

Don't be surprised when I disappear

2011-07-09T23:14:00.002+03:00

(tumblr)

Într-o lume atât de urâtă în care eu, cred, nu dau doar senzaţia că sunt foarte credulă şi că pot fi uşor minţită dar chiar îndemn la minciună. Într-o lume în care toţi din jurul meu văzându-se iertaţi cred că au dreptul, puterea sau şansa să mă mai rănească şi a doua şi a treia oară. Într-o lume în care toţi cei cărora le-am zâmbit au încercat într-un fel sau altul să mă înşele. Într-o lume în care toţi imită, copiază şi invidiază, fluieră, scuipă şi arată cu degetul. În lumea asta eu îmi pornesc propria isterie. Viaţa calmă nu am avut cum să mi-o trăiesc. Cumva vă incomoda în şirul vostru de minciuni şi porcării. În lumea asta aşa urâtă îţi voi spune ţie, pleacă, mi-e scârbă de tine şi invenţiile tale, ţie, ocoleşte-mă de-acum, ţie, mai creşte, mai învăţa şi-apoi deschide gura, ţie, doar dispari.

Şi ţie, da, e posibil să mă pierzi lăsându-mă baltă sâmbătă seara.

(şi da, ăsta e nivelul maxim de violenţă la care ajung eu; mi-e deajuns... ştiu că e letal)

Din drafts va dau lectura nepotrivita blogului meu:

Într-o zi toridă pot pierde câteva ore întinsă pe iarbă din parcul Eminescu. Berea nefiltrată e doar la doi paşi. Pot intra veselă în lacul din mijloc, lăsând în urmă sandalele, să scot mingile copiilor ce se joacă, pot urmării pisici mici ce dorm în copacii bătrâni şi pot mânca pufuleţi fără să mă gândesc la nimic altceva. Într-un colţ de parc.

Indignări de vară

Trăiesc în Galaţi. Un oraş extrem de frumos. De vizitat şi-atât. Atât, deoarece în el trăiesc tot felul de oameni ciudaţi şi urâţi. Câteodată periculoşi. Mai nou apăruta specie de hipsteri care merg la o proiecţie de filme scurte, la foişor, pe faleză, cu berea cumpărată de acasă şi se distrează înjurând şi ţipând sau chiar luându-se de oamenii din vecinătate. E locuit de vechea specie de cocalari care ţipă pe stradă după oricine e îmbrăcat în negru sau spre nefericirea lui cu un tricou cu trupa rock preferată. Şi n-am să zic acum ce ţipă. E locuit de generaţia tânără de 16-18 ani, oameni mai superficiali decât unghiile nefăcute şi murdare, mai proşti decât ora lor de intrat în casă şi mai vulgari decât redtube-ul şi pornhub-ul la un loc, fufe la limita vârstei legale, cu ţigara atârnată în colţul gurii şi şoldurile goale şi împinse în direcţia opusă deplasării. De ce oare nu se închid cu toţii undeva unde pot fuma sau trage, pot da găuri şi pierceuri unde vor ei, pot înjura şi purta roz şi turcoaz pe rând şi pot fi cool unul pentru celălalt fără să oblige restul lumii să le suporte figurile proaste. Ştiţi ce e cel mai aiurea? Că au inventat curentul emo când au văzut copii cu freza în ochi şi foarte tăcuţi, autişti, au zis că "metalistii' îs satanişti şi sectanţi şi mai câte doar pentru că erau exclusivişti, astia erau periculosi aavai, dar despre cocalari care beau, poartă armă mai nou, înjură şi interacţionează forţat cu tine nu a zis nimeni nimic, dar despre hipsterimea exagerată cu figuri mai strâmte decât pantalonii bărbăteşti roz, care înafară de tras pe nas şi fumat până li se scurge creierul pe urechi încât nu mai contează pe cine călca şi pe cine scuipă, pe cine împinge sau pe cine atinge, nu-s in stare de nimic, nici sa ia un bac. Ei îs normali. Mda. Aceste curente nu-s daunatoare. Is oameni ce socializeaza, de aceea.

Vai, dar de ce eşti aşa retrasă? Uite din această cauză.

(Da, ştiu, nu-s toţi aşa. Doar cei cu care eu am luat contact. Restul îs oameni faini, bravo lor.)

Şi pentru încheiere, bulina din octombrie 2007:

Un moment când simţi că nu mai ai nici un rost în viaţă, şi mai rău de-atât simţi că nici nu ai realizat nimic până acum. Te-ai zbătut şi ţi-ai făcut planuri celebre şi cam irealizabile pentru care ţi-ai vândut fiecare moment şi chiar sufletul. A venit momentul când în sfârşit ai realizat că ai luptat în van, că nimeni nu te-a crezut, că zâmbetul era fals şi te iubesc-ul mincinos. A venit acel moment când te-ai uitat lângă tine şi nu ai văzut pe nimeni care să te ajute, care să lupte, care să te creadă şi mai ales pe care să îl crezi. Acum ţi-ai realizat situaţia, locul şi decăderea. Şi momentul care urmează e la fel de dureros pentru că acum ştii că trebuie să te opresti din visat, din sperat, din iubit. Trebuie să-ţi tragi sufletul şi să te gândeşti în ce direcţie să apuci şi mai ales trebuie să te gândeşti cum le spui tuturor.

La mine a venit acel moment.

Torid

2011-07-09T21:21:00.001+03:00

Doze de cola şi zeci de minute cu faţa în sus spre cer. Umbră de copaci bătrâni şi fântâni cu apă albastră. Codiţe cu aţă colorată. O carte.

De mâine nu-mi mai pune nimeni limite. Nici măcar tu.

Valabil pentru toate femeile pe care le-am iubit.

2011-07-07T20:21:00.001+03:00

Vreau să plâng. Nu pentru că dintre mine şi tine, te-a ales pe tine ci poate pentru că dintre mine şi el l-ai ales pe el.

Dejavu. Roata s-a întors. Şi la sfârşit m-ai vrut pe mine. Prea târziu. Îl alesesem pe el. Un alt el. O aceeaşi ea.

Vreau să plâng. Nu de gelozie. Doar de invidie.

Strânge-o în braţe şi pentru mine.

Strânge-l în braţe şi pentru mine.

Probabil o să plâng când o să vă strâng în braţe. Sau când pe mine n-o să mă strângă nimeni.

"n-ai idee câte gânduri sinucigaşe îi trec pe bărbaţii în faţa cărora plângi... n-ai idee..."

Luiza

2011-07-06T12:29:00.001+03:00

Luiza. De la ea am numele. Şi dorinţa de a mă întoarce în Bucureşti unde ea locuieşte de când mă ştiu eu. E singurul loc unde ştiu să ajung de la gară. Şi e locul care mie îmi aminteşte de o copilărie frumoasă cu pepsi la navetă şi adidaşi Le coq sportif, cu adeziv, tenis de câmp cu Sergiu Nicolaescu (yeah, i'm that old) şi cursuri de înot la ştrand. M-am întors după mulţi ani în casa unde Luiza a îmbătrânit vesel. Şi eu vreau să îmbătrânesc ca ea. Vesel.

În casa ei timpul a stat în loc. Lucrurile, mobila, aerul. Toate sunt noi aşa cum erau şi acum 20 de ani şi acum 10 ani când am fost. Sunt aceleaşi. Sunt proaspete. Sunt neschimbate. Nu ştiu cum a reuşit. Perdelele cu romburi sunt luminoase şi elegante, mobila lucioasă, draperiile de catifea grele, chiuveta din bucătărie de fontă, albă, nouă şi curată, dulapurile miros a săpunuri fine, cămara din bucătărie a esenţe aromate şi pe frigider are un post-it cu scrisul meu, din '98, puţin decolorat.

La ea mesele se iau pe masa de lemn masiv şi lăcuit din sufragerie. Întinde ştergare curate şi apretate şi scoate veselă din set. Acelaşi set parcă nefolosit. Pe masa asta, când eram mică, îmi amintesc că întindeau seara o covertura mare de catifea şi jucau canastă cu două seturi de cărţi de joc. Pe servanta mare, ţin minte, era un magnetofon la care nanul meu asculta încet Europa Liberă apoi scria la maşina de scris, câteva ore, concentrat. Nanul nu mai e şi Luiza mai face politică dar mult mai calm. Luiza e monarhistă. Îmi place aşa de ea. În vitrină are o broşă de argint, o coroană regală prinsă elegant pe un tricolor. Urmăreşte familiile regale şi nunţile lor, evenimentele şi ţinutele. Le comentează admirativ. Luiza e mică şi veselă. Îşi pune seara bigudiuri şi miroase a parfum franţuzesc. Face glume şi râde mult, dă sfaturi frumoase şi aude doar ce vrea să audă.

Niciodată nu mi-a zis doar Oana sau doar Luiza. Mi-a zis Oana-Luiza. Pe un tricou colorat, primit cadou a văzut scris Liz şi s-a bucurat: vaai, ce frumos, Liz de la Luiza.

Cronici neavizate.

2011-07-05T23:57:00.002+03:00

M-am întors mai odihnită decât credeam. Festivalul Rock the City a fost genial. După prima seară cu Therapy? şi Prodigy deja îşi scosese banii pe abonament cu mult. (Ultra TT e o experienţă pe care nu vreau să o repet, poate doar să mai urmăresc cu privirea chitaristul frumos care se foia prin mulţime... el fiind singurul punct pozitiv găsit de mine proiectului ăsta şi care nu are legătură cu proiectul în sine, el fiind un om frumos de la natură). Citiţi cronicile şi recenziile evenimentului şi credeţi-le. Concertul Prodigy a fost mai mult decât genial. Incoşcorizabil şi fosolard. Am ţipat, cântat, sărit, trăit. Eu şi încă 5000 de oameni (in seara aceea). Puţini pentru un festival rock, destui pentru atmosferă şi perfect ca număr pentru lejeritatea dansului. Din a doua seară pot să vă spun despre Boon care au cântat frumos, au zâmbit frumos şi au comunicat frumos cu publicul. Părerile mele neavizate despre muzică nu vi le dau. Dar pot să vă spun că bata lata cu StarWars de deasupra jeansilor care se vedea când solistul sărea pe scenă era cute. Sabaton. Mvai. Sabaton mi-au demonstrat ce ignorantă sunt. Frumoşi ei şi muzica lor despre historical wars. Şi-apoi s-a simţit lipsa celor de la Papa Roach. Chiar dacă acest lucru mi-a permis să mă lăfăi la golden. Despre a treia seară pot să vă spun doar că cine nu are Pici, să-şi cumpere. Ea e un om frumos cu păr bogat numai bun de scuturat pe ritmurile de la Hatebreed. Şi pare născută în mijlocul unui festival rock. Whitesnake buni. Judas Priest spectaculoşi. Eu fascinată. Deasemenea puteţi să nu mă credeţi că am fost deoarece şi pentru că, din sutele de poze de pe toţi interneţii, nu-i nici una cu mine. Sunt poze cu oamenii de lângă mine, din faţa mea, din spatele meu. Cu mine nu. Ori am ieşit atât de groaznic de s-au speriat interneţii. Ori am ieşit atât de bine că m-au păstrat fotografii doar pentru ei.

Despre Bucureşti, casa Luizei şi parcul cu umbră vroiam de fapt să vă scriu. Mâine.

Imitatorul copiator de azi

2011-07-01T10:05:00.002+03:00

Copiatorul zilei este TwistLemon http://wierdoozland.wordpress.com/.

Primele cateva postari sunt ale mele, descrierea blogului deasemenea, si sidebar-ul (aici a fost original in inspiratia de a copia. Nimeni nu mi-a mai copiat titlurile si informatiile din sidebar). Mai jos nu le-am mai recunoscut. Poate si le recunoaste altcineva. O fi avand si blog de lucru manual? E un "domn" de aceasta data. Marius Serban pe numele lui.

I-am dat add pe Fb. Mi-e mila. El poate vrajeste fete cu blogul ala si eu il sabotez acuma cu ideile mele de precizare a sursei.

Si pe cuvant ca nu le caut. Mi se arata ele. Si eu cuvintele mi le recunosc oricand. Pacat.

Sa-i dam şi trafic...

2011-06-30T16:28:00.002+03:00

Părerea mea despre plagiat o ştiţi. La fel şi prima senzaţie cumva măgulitoare pe care o am eu când descopăr un imitator. Dar să îmi spuneţi voi dacă aţi mai văzut aşa ceva... :)
Postările mele, hobiurile mele şi blogurile mele... şi cumva analyticsul spune că-mi trimite şi ceva trafic mie dar n-am descoperit cum. Deci să-i dăm fetei şi din al nostru, zic. Iat-o:

http://dulceatadecirese.wordpress.com/ unde mi-am gasit postarile...
http://dianascorici.blogspot.com/ si cica acesta e numele sau...
http://diabijoux.blogspot.com/ iar asta a fost bonusul...

(Şi sunt postări unde a mea prietenă spune că sunt combinate frazele mele cu ale Evergreenei. Evergreena a mai păţit-o. Ca şi mine. Iată deci onoarea de a fi copiate şi de o bloggerita din Chişinău )

Later Edit: Le-a şters în câteva ore. Îmi pare rău. Era o domnişoară cu un blog cu unele (multe) postări ale mele publicate şi cu un alt blog de handmade numit întocmai Blog de lucru manual pe care vindea (sau încerca) brăţări ale prieteniei. Şi eu cred că domnişoara din Chişinău chiar mă plăcea. Îmi pare rău că aşa a fost să fie manifestarea simpatiei şi descoperirea ei.

Cine-mi eşti?

2011-06-29T09:29:00.003+03:00

Azi norii aveau formă de bună dimineaţa. Cafeaua de la chioşc n-a fost, în schimb, atât de bună. Azi aerul, la şapte, mirosea a furtună şi a îmbrăţişarea ta strânsă. Am visat că-ţi mestecam o şuviţă de păr. Am să scriu o carte despre gustul zâmbetelor tale, mestecatul şuviţelor de păr, muscatul cotului şi respiratul fierbinte în locul dintre umăr şi gât. În cartea mea voi fi atât de puternică încât să le proclam gesturi permanente şi obligatorii pentru oamenii care se iubesc. Binenteles, în cartea mea, vor fi numai oameni care se iubesc.

---

Ce fac toate femeile frumoase care ajung la mine acasă, după ce se schimbă în ceva comod? Se urcă pe orbitrec...

---

Dimineţile cu tine îmi miros a ceai cald şi sirop de trandafiri, au gust de langosi cu ciocolată şi piersici prea coapte şi se lungesc leneş ca o pisică neagră şi prea alintată.

---

Încet încet simt că ni se vindecă pasiunea. Ne afectase ţinutul de mână, dormitul până târziu şi adormitul prea devreme. Dar cu doze perfecte de priviri cu subînţeles, îmbrăţişări strânse sub pilote prea fierbinţi, dupamieze calme cu muzică bună şi lumina de furtună de vară, începe să pună din nou stăpânire pe noi. Pasiunea.

---

Iar tu, marţi dupamiaza, mă iei de mână şi mă duci într-un loc minunat unde o să ascult muzică bună şi o să fac conversaţie frumoasă cu un om ce o să îmi îndeplinească una dintre cele mai frumoase şi mari dorinţe ale mele.

---

Lucruri pe care toată lumea le trăieşte şi majoritatea le ignoră.

Remain nameless

2011-06-28T00:48:00.001+03:00

Because days come and go but my feelings for you are forever. A moment of clarity in an infernal love... Your Innocence Is Cruel. Baby please tell me that I'm dreaming, I just never want to let you go . Whiskey woman don't you know that you are drivin' me insane!!!
This time I'm judging you... Remain nameless... because Invaders must die!

Slow and easy...

You keep on pushing, babe,
Like I've never known before
You know you drive me crazy, child,
An' I just wanna see you on the floor
I wanna superstitious woman
An' she got a superstitious mind

I can't see you, baby,
I can't see you anymore, no more
You keep on loving me
Like I've never known before
I wanna superstitious woman
With a superstitious, a superstitious mind, an' I don't mind, baby

My heart is beating faster, babe,
It's beating like a big bass drum
You know you got me speeding, child,
Faster than a bullet from a gun
You're a superstitious woman
An' I got a superstitious mind, an' I don't care

So take me down slow an' easy,
Make love to me slow an' easy
I know that hard luck an' trouble
Is coming my way,
So rock me 'til I'm burned to the bone,
Rock me 'til I'm burned to the bone

I don't care about, oh,
I don't care about love, no more
The way you keep abusing me
Oh, I can't take no more
I wanna woman
She got a superstitious mind

So take me down slow an' easy,
Make love to me slow an' easy
I know that hard luck an' trouble
Is coming my way,
So rock me 'til I'm burned to the bone,
Rock me 'til I'm burned to the bone,
Rock me 'til I'm burned

Ce-ar fi in loc de 7 clickuri spre 7 videoclipuri pe youtube, s-ascult astea live? :) Vineri, sambata si duminica la Rock the City? Ce-ar fi?

I know what it means to walk along the lonely streets of dreams...

2011-06-27T09:47:00.002+03:00

Nu-mi aduc aminte nici un moment în care să nu te fi iubit şi nici nu-mi pot vedea un viitor în care să nu te iubesc.

Uitându-mă la o poză: Mă duci acolo? Dar te-am dus acolo... Ştiu. Zic să mă iei şi să mă duci de tot acolo...

Cu glas forţat indiferent şi lejer: Vorbeşti des cu fata asta? Aproximativ... Îţi place mult, aşa-i? Îmi place. E caldă. Ţi-e frică?

Te desparţi de mine? Ce faac? Cum adică mă despart de tine? Păi: Here I go again on my own...

Fredonăm, lucrăm, fredonăm, lucrăm. Ne jucăm de-a migrena şi despărţirea. Apoi calm de-a viaţa ca prieteni buni. Propun să ne îndrăgostim. Preferabil nu de aceeaşi persoană. Mâncăm, dormim, mâncăm, dormim.

Aş vrea să văd bronzul Simonei, tatuajele Dinei, privirea Andreei şi energia Elenei. Iar pe Adriana s-o smulg de-acolo şi să fug cu ea. La Alba Adriatica, în vila cu balcon spre mare.

I don't know where I'm going, but I sure know where I've been

2011-06-26T10:16:00.002+03:00

(tumblr)

În mijlocul verii, noaptea fierbinte e cumva plină de-un aer de smoală, greu, lăptos. Cerul, deşi senin, e parcă la un pas să izbucnească în flăcări şi luna scoate aburi de căldură. Dragostea e fierbinte şi trupurile asudate, respiraţiile sufocate şi pielea alunecoasă. Cearşafurile sunt mototolite şi împinse jos din pat, pernele sunt scuturate des pentru a scoate ultima fărâmă de răcoare din ele şi perdeaua e nemişcată la geam. Pisica pare grea şi mare ca o panteră cu respiraţia fierbinte şi se trânteşte la fel de sufocată de căldură pe colţul patului.
Dar câteodată vara ne surprinde cu zile reci cu vânt şi nopţi odihnitoare în care-ţi vine să ieşi la fereastră şi să tragi în piept toată răcoarea şi să dormi cu ea în tine. Cerul e plin de nori şi aerul miroase a ud, a tei scuturaţi şi crini înfloriţi, a pământ răscolit şi a verde. Dragostea e moale şi reconfortantă cu fiori răcoroşi pe spate, cu buricele degetelor reci şi cu tot corpul înfăşurat în cearşaf. Pielea miroase a cremă de baie dulce, perna te cuprinde exact cât ai nevoie şi perdeaua se umflă la geam cu aer curat de după ploaie. Pisica pare mică şi uşoară şi se face colac lipită de picioare, torcând.

Vara asta ştie să ne dea de toate.

( Cum să faci două festivaluri de muzică în exact acelaşi timp şi pentru cam exact acelaşi public? Rock the City şi B'est Fest. Urât din partea lor! A amândurora. Dar mna, suntem români şi e mai important orgoliul şi banul decât un lucru făcut bine.)

Summer mood

2011-06-23T13:25:00.002+03:00

(tumblr)

Reuşim să ne lăsăm surprinşi de anotimp chiar dacă zile la rând îl invocăm. Ne plângem de cald şi ne tratăm cu bere rece şi aer condiţionat deşi astă iarnă nu vorbeam decât de soare puternic şi nisip fierbinte.

Vara asta am să o fac să fie aşa cum îi stă bine celui mai frumos anotimp. Vara asta o să fie despre tălpi goale în iarbă, rochii vaporoase, umbrele colorate, pahare mari cu paie îndoite şi feliuţe de fructe îngheţate, bronz ciocolatiu şi sare în păr, brăţări la picior, cercei cu pene şi seri de folk la foişorul de pe faleză, îngheţată topită, păr ciufulit şi aer răcoros dimineaţa devreme. Vara asta va fi moale, calmă şi fierbinte. La mare.

Vara asta va fi racoroasă şi umbroasă în păduri prea verzi, va fi relaxantă şi odihnitoare cu pături întinse şi cărţi citite pe sub ochelarii de soare, cu cer plin de stele noaptea şi fără pic de nori ziua, cu fructe spălate în râu şi bere la răcit tot acolo. La munte.

Vara asta va fi cu muzică bună şi autografe. Vara asta mă va învăţa să îmi placă pahare mari de cola cu un strop de Jagermeister, bere cu lămâie şi îmi va aminti frapeurile de demult, îmi va arăta stadioane cântând şi oameni aşteptând să-şi îndeplinească dorinţe vechi. La concerte.

Vara asta va fi despre câte brăţări făcute de mine văd pe mâinile oamenilor, despre complimente la stand şi comenzi ca întotdeauna prea mari, despre o lume colorată, veselă şi hippie. La târguri.

Atinselea'

2011-06-21T15:52:00.001+03:00

Atinselea in engleza de la Andreea.
1. Are you named after anyone? Yes. Luiza is my godmother's name.

2. When was last time you cried? Can't remember... two weeks... woow.. good job!

3. Do you have kids? nope

4. If you were another person, would you be a friend of yourself? probably the only friend

5.Do you use sarcasm a lot? how much is a lot?

6. Will you ever bungee-jump? nope

7. What’s your favorite cereal? ha?

8. What is the first thing you notice about people? the eyes, the trembling, the beauty, all at once maybe...

9. What is your eye color? Brown.

10. Scary movie or happy endings? happy endings

11. Favorite smells? smell of the lilys of the valley

12. Summer or winter? Summer

13. Computer or television? Computer

14. What’s the farthest you’ve ever been from home? Alba Adriatica

15. Do you have special talents? aaa...no...

16. Where were you born? in a wrong place :) Galati, Romania

17. What are your hobbies? collecting things, handmade...

18. Do you have any pets? A cat, lots of fishies and some snails :)

19. Favorite movie? American Beauty, today.

20. Do you have any siblings? oh yes

21. What do you want to be when you grow up? a happy person

22. When was your first slow dance and the song? don't remember... really...

23. Movies you dislike Horror

24. What 3 bloggers would you like to meet in person? Richie, Oana and Septimia

25. Who do you tag? nobody :(

Blasfemie de dorul tău...

2011-06-20T23:47:00.003+03:00

Sacrific toate cafelele nebăute încă şi toate paharele de lapte rece. Sacrific toate cornetele de îngheţată şi cupele de tiramisu negustate încă. Sacrific toate tufele de hortensie, buchetele de tuberoze şi crinii nemirositi vara asta. Sacrific toate plimbările pe faleză, nopţile pe Domneasca teilor şi priveliştea de la Fructul Soarelui. Sacrific toate pisicile nemângâiate încă, toţi puii de căţel neţinuţi în braţe şi toate dăţile când mi-ar toarce pisica în braţe. Sacrific toate băile în spumă, băile în mare şi piscinele neinotate încă. Sacrific nisipul, valul, cortul. Bronzul, briza şi aerul sărat. Muntele, drumul şi oraşul. Copiii, planul, viaţa. Aerul, somnul şi plânsul. Concertele, muzica şi cărţile. Fierul de călcat, ondulatorul de păr şi prăjitorul de pâine. Liniştea, calmul şi echilibrul. Tot.

Să te strâng în braţe.

Şi e neimportant că tu n-ai să îmi ceri niciodată aşa ceva cum n-am să-ţi cer nici eu, niciodată, sacrificiile astea. Şi e important cât de convinşi suntem pe rând că le-am face sau că celălalt le-ar face.

Dar bine că eşti...

2011-06-19T22:53:00.002+03:00

Fac dansul ploii într-o sufragerie răcoroasă. Apoi pentru mai mult succes, o invoc în balconul înfierbântat printre rufe mirosind a balsam fin. Îmi chem pisicul poznaş să numere cârligele colorate pentru rufe, căzute. Număr trandafirii şi hortensiile înflorite din grădina de jos. Apoi pisicile tolănite la umbră. Caut ceva. Ceva anume. Ca senzaţia unui bol mare de căpşune reci de la frigider sau ca senzaţia unui trup prea alb pentru mijlocul lui iunie. Ca energia cănii mele de cafea cu lapte sau energia paharului cu puţin vin roşu şi multe cuburi de gheaţă. Mă calmez. Cred că am visat. A fost aici, a băut o cană de bere rece. Apoi şi-a ascuns tatuajul de pe picior să nu mă facă de ruşine. Ea cu hamacul ei cu tot.

Şi-apoi e loc să-mi bântuie altcineva tricourile, pernele şi cada cu spumă.

Dragostea dacă nu-i nebunie curată n-are nici un sens.

Crystal salt

2011-06-18T13:01:00.000+03:00

(tumblr)

Trăiesc haotic dar într-o linişte perfectă. Muncesc haotic agitându-mă să organizez în zadar. Visez clar şi limbede. Rezoluţie perfectă. Iubesc maxim şi fix. Nu oscilez. Funcţionez destul de simplu şi m-asigur egoist că nu depind de nimeni. Sau doar de cine vreau să depind exagerând alintarea. Caut o plajă pustie şi curată. Fac schimb de gânduri şi idei. Muncesc, lucrez şi văd filme pe fast forward. Culmea mai şi citesc. Merg la concerte şi mă bucur de atenţia unor oameni frumoşi apăruţi din senin. Dintr-un senin lila. Îmbrăţişez oameni nevăzuţi de mult timp. Încerc să resping atacuri. Tot din senin. Toate, aşa, de vară. Lejere. Şi haotice.

Coffee smells like freshly ground heaven

2011-06-16T20:00:00.004+03:00

Îmi place cafeaua. O consider mai mult o vitamină vitală decât un drog. Beau de plăcerea gustului şi aromei, beau pentru senzaţia dată de o cafea tare dimineaţa, de energia şi culoarea ei. Nu fac exces dar nici nu funcţionez fără cafea. De la cunoscători citiţi următoarele.

Coffee quote from ~M*A*S*H : I like my coffee strong, not lethal!

O mulţime de oameni refuză să bea cafea sau incearca să se lase de băut cafea din cauza convingerii că aceasta le poate provoca tot felul de probleme de sănătate. De fapt unele studii recente au arătat că o cantitate moderată de cafea consumată zilnic poate reduce riscul apariţiei unor diferite boli.

Sigur că există şi oameni care beau cu plăcere cafea pentru a se simţi mai alerţi, energici şi să rezistenti mai mult, mai ales la serviciu. Cu toate că există efecte pozitive pe care le are cafeaua asupra organismului, consumul excesiv poate avea efecte negative.

Toată lumea ştie şi înţelege efectul stimulativ pe care îl are băutul cafelei. Dar în unele cazuri se poate întâmpla să fim hiperstimulati de cosumul excesiv de cafeină. Atunci poate apărea anxietatea şi starea de iritare. Pe termen lung se poate ajunge ca glandele ce secretă adrenalină să fie extenuate din cauza hiperstimularii.

Totuşi la ce e bună cafeaua; poate reduce incidenţa cirozei la ficat. Ciroza apare la oameni care suferă de boală cronică de ficat şi se manifestă prin înlocuirea ţesutului sănătos cu fibriloame şi noduli. Cafeaua are un puternic efect antifibrotic. Cafeina conţinută de cafea s-a dovedit deasemenea că reduce riscul de cancer la ficat. Cafeaua este totodată unul din cei mai buni antioxidanţi naturali.

Cafeaua nu ajută când vrem să scădem în greutate. Pe termen lung favorizează îngrăşarea. Atunci când încercam să slăbim înlocuind micul dejun cu o extra cafea nu eliminăm grăsime din organism ci apa datorită efectului diuretic al cafelei. Consumul de cafeină nu ajută nici la nivelul glicemiei din sânge. Astfel ne vom simţi mai infometaţi când glicemia este scăzută.

Aşadar beneficiile consumului de cafea vin odată cu moderaţia. Prea multă cafea poate provoca tot atâtea probleme de sănătate câte beneficii ar putea aduce. Recomandarea este să vă limitaţi la două ceşti de cafea zilnic. Şi atenţie: cafeaua solubilă nu este benefică deloc. Alegeţi cafeaua naturală pe care o puteţi găsi sub diferite forme: cafea boabe, cafea măcinată ambalată sau vărsată, capsule nespresso. Astfel veţi putea sa savuraţi gustul şi mirosul unei cafele proaspete şi să profitaţi şi de efectele benefice ale acesteia!

*adv

The thing about being vague is, lots of stuff...

2011-06-15T22:47:00.003+03:00

Lumea se plânge de insomnie. Cică de la luna plină. Suntem răzbunaţi în noaptea asta. Nopţile astea albe mi-au plăcut. Cumva odihnitoare. Am stat ascunsă şi gânditoare. Am stat departe. Deoparte. Mi-e dor să scriu din dragoste, de dragoste.

În rest doar lucruri şi-ntâmplări ce-ncearcă să facă sens. În lumea pantalonasilor cu zâmbete creepy se organizează câte un steakout once in a while. Bad timing. Azi tu stăteai la geamul ospiciului, în lumină, făcând cu mâna. Nu se prea vede până la terasele din centru.

Ştiţi uşile glisante automate din sticlă? Şi oamenii ce încearcă să treacă prin ele absorbiţi de gânduri? Boing, un pas în spate şi o scuturare de cap. Eu am fost un astfel de om azi.

Red moon, o îmbrăţişare şi un plan.

Îmi cer scuze că nu răspund tuturor comentariilor. Nu e din lipsă de timp sau dezinteres. E pentru că în momentul ăla răspunsul spontan nu mi se pare atât de frumos pe cât merită comentariul citit şi îl amân crezând că mai târziu îl voi gândi mai plăcut. Şi-apoi timpul trece. Şi dedicaţii muzicale rămân fără mulţumesc sau complimente fără zâmbet de răspuns. Dar eu le simt. Şi comentariile frumoase şi răspunsurile toate.

Şi de pe Stumble mi-a plăcut asta:

For your convenience, ladies, my heart comes pre-broken. It's a real timesaver!

A cat cannot see directly under her nose

2011-06-14T21:17:00.003+03:00

(tumblr)

Migrene şi cafele târzii. Îmi umaresc pisica prin casă în pasul ei. Citesc în cadă în timp ce ea îşi atârnă coada în spumă. Ţi-o dau la telefon copilăreşte. O întreb diverse. Deocamdată oarecum retoric.

Dorul de tine are gust de dulceaţă de nuci verzi. Borcanul de dulceaţă de nuci verzi are gustul dorului de tine. Fac brăţări şi văd filme.

Piersici. Superglue, ochelari de vedere şi lămâi.

Azi, Adevărul de seară stătea frumos în cutia lui. Am avut intenţia să iau un exemplar şi m-am uitat speriată în jur; aveam senzaţia că o să fiu atacată de un grup de persoane vârstnice. Nu era nimeni în jur.

La bancă azi am aşteptat mult şi am privit prin geamul larg un pui de pisic ce moţăia la umbră. Mi s-a părut că am aşteptat prea mult dar domnul zâmbitor de la ghişeu în timp ce mi-a făcut tranzacţia mi-a urat distracţie plăcută la concert şi mi-a trecut supărarea pe aşteptare.

Dacă pisica mea ar avea blog, şi-ar spune Amira şi ar posta despre mine.

Subgenres

2011-06-13T12:56:00.000+03:00

Gothic doom metal, shoegaze black metal, melodramatic martial neofolk, dark theatrical acoustic, avantgarde progressive black metal, acoustic shoegaze post-rock, occult psychedelic folk, ethereal neofolk, sludge post metal, neo cabaret&folk, transcedental black metal, experimental post rock.

Ameţesc, ascult şi caut diferenţe. Apoi ascult şi caut senzaţii. Rămân la neofolk. Melodramatic parcă mi se potriveşte. Habar n-am ce înseamnă marţial. După toată documentarea. E greu să asculţi muzică în ziua de azi. De fapt e greu să spui ce asculţi. Dar, mna, dacă ai profesor bun şi încredere în recomandările lui/ei înţelegi ce înseamnă neofolk. Şi de ce îţi place. Mi-a plăcut fraza asta de pe wiki: ... artists within the neofolk genre focus on archaic, cultural and literary references. Local traditions and indigenous beliefs tend to be portrayed heavily as well as esoteric and historical topics... Sună mult mai intelectual decât senzaţia (the urge) pe care o am eu ascultând Rome. Binenteles că dacă mai vreţi subgenders puteţi amesteca din termenii de mai sus şi sigur găsim o formaţie să cânte şi aşa ceva.

Până atunci mă pregătesc de Rock The City. Clasic. Uşor de digerat. Chiar dacă mi-a sabotat puterea financiară de a vedea Bon Jovi. Dar mai e până atunci. Ca puncte sigure deocamdată Rock The City şi Dark Bombastic Evening 3.

( şi nici nu intru măcar în discuţia cu Brates Experience unde eu tot consider că Galaţiul e vinovat nicidecum organizatorii)

Languor, listlessness, inactivity

2011-06-09T23:40:00.001+03:00

Zile fierbinţi cu soare orbitor sau zile apăsătoare cu nori negri. Tei explodaţi sau verde ud de după ploaie. Dor moale şi declaraţii şoptite. Pisică lentă. Rufe mirosind a balsam dulce. Femei mirosind a parfum fresh. Fructe reci de la frigider şi apă minerală cu sirop de păpădie. Concerte anulate şi târguri pierdute. Telefoane tăcute şi voci frumoase şi noi. Postări rare şi seriale de dragoste. Obloane trase, răcoare şi tors de Pespi.

Toate, dar toate astea îndeamnă la somn. De împărţit cu tine. Welcome home.

Waiting For The Miracle - Leonard Cohen

Asculta mai multe audio pop

Hush, little baby, don't you cry...

2011-06-08T00:51:00.002+03:00

Summer night mood. M-a alergat o migrenă pe la toate chioşcurile în căutarea unei cafele. M-a vindecat până la urmă o seară caldă, strada Domnească plină de tei şi companie frumoasă. Concert de Jazz în aer liber. Azi a funcţionat cumva. A subliniat dorul, a cerut zâmbet şi a răsunat .

Ea imi spune ca jazzul nu se-ascultă oricând; nici pe terasă ziua și nici cu alți zeci de oameni în scaune ordonate frumos în vreo piațetă. Jazzul se-ascultă singur, cu draperiile trase în asfințit. Pe Jazz se tace cu oameni de-ai tăi în fumul din vreun beci sub formă de pub. Pe Jazz mai funky se face și se desface, se dă târcoale, se ia inițiativă cu un zâmbet în colțul gurii și o privire nonșalantă. Pe Jazz se povestește de legiuni străine, se inventează revoluții și constelații și se pun să se bată între ele. Pe Jazz se fantazează. Pentru că. Jazz is not music.

Jazz is feeling.

Eu o cred. Sunt lucruri la care nu o contrazic. Din start are dreptate. Sunt lucruri la care nu ar trebui să mă contrazică pentru că din start am dreptate.

Unii oameni sunt fericiţi doar privind o poză şi-un zâmbet. O amintire ce vine cu senzaţii. Alţii când primesc declaraţii calde de vară. Eu aş fi fericită puţin doar ştiind că există oameni aşa.

Te iubesc orice ar fi. Oricum şi oricând. Indiferent de orice şi oriunde. Permanent şi fără măsură. Frumos şi sincer. Fierbinte sau calm, rece sau acid. Verde sau Albastră, Movica sau Neagră. Cu umerii lăsaţi sau ţopăind de fericire. Cu sau fără sutien, danteluţă sau tricou fără umeri. Cu tricou de turneu sau cu magnet pe frigider. Cu pisică sau cu mai multe pisici. Cu mailuri sau fără. Cu mine sau fără. Dansând sau stând pe scaun privindu-mă. Queer sau straight. Parfumată sau murdară şi obosită. Plânsă sau Toată un zâmbet. Cu blog sau Fără. Pe facebook-ul meu sau pe Al tău. La Rock the City sau la Bon Jovi. La tine în pat sau La mine în pat.

Către închisoare

2011-06-07T15:27:00.000+03:00

... din smirghelul melancoliei... remember?

-mie-

Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.

Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.

La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.

(Dina Frânculescu)

E a treia oară această poezie pe blogul meu. Şi o să fie de câte ori este nevoie de ea. Avea ca dedicaţie -lui Liz- şi de atunci s-a inventat Lizului.

Blue coffee, violet cat and green game

2011-06-06T22:59:00.002+03:00

Azi internetul a avut fundiţă, mâine urechile mele vor avea jazz live în aer liber.

În seara asta grija mea s-a vindecat, dorul s-a amplificat şi gândurile şi-au pierdut ţinta. Cine e constant şi cine oscilează? Cine e fals, cine e forţat şi cine e natural dar mascat? Cine e complicat şi cine simplu?

Tu mi-ai zis prea puţine. Mie. Mai spune-mi. Ea prea multe.

E vremea de negru şi albastru. Nopţi negre şi albastre, păr negru spre albastru.

În concluzie, mi-a zis: tu în online te potriveşti părerii tale despre online. Şi, deşi, părerea mea despre online nu e una bună, ăsta era un compliment. Ştiu eu.

Speak the words I want to hear, to make my demons run

2011-06-06T12:33:00.000+03:00

Sună-mă şi dă-mi un sens. Mă foiesc fără direcţie printr-o viaţă calculată din patru în patru ore. Un început de vară cu prea mult somn. Dor de băi în mare şi-n soare. Nu-mi mai cunosc durerile de cap, nu-mi recunosc sertarele pline şi numărul impar de perne îmi dă stări de confuzie fatală.

Nu mă pot concentra pe nimic altceva decât pe trecerea timpului. Şi cu cât o fac mai dedicat cu atât parcă stă mai încremenit. Lucrul ăsta uit să-l fac când sunt lângă tine. Atunci trece.

Măsline verzi, dăruiri dezbătute şi aer condiţionat.

Aerul meu e condiţionat de tine. Acuma n-am. Aer.

Metallica - The Unforgiven 2

Asculta mai multe audio diverse

Azi...

2011-06-05T12:39:00.001+03:00

...am plâns de dorul tău...
Nu a fost prima oară, dar cumva, azi, am simţit că trebuia consemnat.

Really cool waterslides ----->

2011-06-04T14:11:00.003+03:00

I understand you perfectly... nu există aşa ceva. Doar senzaţia. Doar informaţia. Doar imaginaţia. Lumea care mă citeşte se aşteaptă să fiu o femeie înfăşurată în rochii vaporoase, purtând pălării cu boruri largi şi funde mari de saten într-o parte. Lumea care mă cunoaşte se aşteaptă să scriu despre viaţa mea, punctual, şi nu înţelege despre ce scriu de fapt.

Loud and Clear. Pentru cine are ochi să vadă şi urechi să audă. Şi-apoi, nu-mi spune tu ce să văd şi ce să aud. Îţi spun eu ce-am văzut şi auzit.

The most understandable signal possible. Nimic dedesubt. Nimic ascuns. Totul pe faţă. Repetat. Demonstrat. Nu duc un război. Nu-i o ofensivă. E doar o declaraţie. Dar, da, mă apăr. Şi nici tu şi nici nimeni altcineva nu are puterea să învingă într-o luptă cu mine. Nu la capitolul ăsta. Nu în dragoste. Nu în dragostea mea. Şi s-au fript săracele, înghiţindu-şi pe rând născocelile fantasmagorice şi încâlceală de declaraţii copilăreşti, călcând în străchini pline de chestii mirositoare turnate ca şi capcane pentru mine sau alţii.

A signal that has excellent strength and perfect clarity. N-ai cum să-l ignori. Negi. Sau eviţi. E acolo. În aer. Şi-l aude toată lumea.

Plec spre târgul de cărţi, spre târgul de flori, spre faleză şi-apoi spre tine. De fapt orice direcţie aş alege e înspre tine. La dreapta. Really cool waterslides.

(stumbleupon)

We lose ourselves but we find it all

2011-06-03T23:42:00.001+03:00

Acum 24 de ore eu ascultam întâmplându-se asta...

Sweet Child O'Mine

2011-06-01T22:45:00.005+03:00

Am sărbătorit instalând Roller Coaster Tycoon 3 şi jucându-mă concentrată câteva ore. Vremea mi-a luat energia de a colinda barurile pentru bere şi gălăgie. M-am jucat şi pregătit de drum lung, am băut Pepsi Twist şi mi-am văzut pisica plonjând pentru prima oară în aproape un an de zile de când îi dă târcoale, în acvariu. Chestii copilăreşti.

Apoi am trecut la stări mai serioase şi am cântat ca în vremurile bune Sweet child o'mine:

She's got a smile that it seems to me

Reminds me of childhood memories
Where everything was as fresh as the bright blue sky
Now and then when I see her face

She takes me away to that special place

And if I'd stare too long

I'd probably break down and cry

She's got eyes of the bluest skies

As if they thought of rain
I hate to look into those eyes

And see an ounce of pain

Her hair reminds me of a warm safe place

Where as a child I'd hide

And pray for the thunder

And the rain to quietly pass me by

Da, am auzit această melodie cântată live, la 10 metri de mine. Nu există senzaţie care să egaleze această amintire. Deocamdată.

Ascultaţi aici şi-apoi priviţi aici doar o parte a raspunsului la where do we go now? Raspunsul efectiv fiind o combinatie cu asa ceva.

Later Edit: M-am întins pe canapea cu Jocul lui Ender în mână. Era de menţionat în chestiile copilăreşti. Că s-a potrivit aşa.

Înapoi pe malul meu de Dunăre

2011-05-31T23:44:00.002+03:00

Am întârziat postarea pentru că nu ştiam de unde să încep şi cu ce să închei. Mi se amestecă toate în minte. A fost atât de frumos ca prima îmbrăţişare. Ca emoţia ta. Vag îmi amintesc că ţi-aş fi adus flori. Vag îşi aminteşte că mi-ar fi adus flori. Nu-i clar nici acum unde se termina rochiţa cu flori şi unde începea cearşaful cu scheleţi. Iar muzica din old Janis e mult mai bună decât muzica din Janis Stuf. Cu toată Vama lui şi cu tot nisipul. Pentru că dacă ţopăi pe Kryptonite şi plângi pe Sweet Child O'mine atunci eşti unde trebuie. Şi acolo trebuie să rămâi. Acolo sau în Flowers unde poţi proba inele de gheaţă de diferite mărimi aromate de ceaiuri bizare. Asta dacă te simţi bine într-un loc liniştit unde lumea scrie. Scrie în caiete, carneţele, scrie pe foi, scrie pe netbookuri sau ipoduri. Toată lumea acolo scria. Şi să nu uităm ce frumoase sunt femeile în Flowers. O altă concluzie ar fi că majoritatea femeilor frumoase cântă la vioară. Câteodată la chitară şi voce, în Piaţa Muzeului ca eu să aud şi privesc, stând pe canapeaua de pe colţ în Shadow, de exemplu Through Glass. Şi să cânt şi să aplaud şi să ţip la final de la fereastră. Şi să fie firesc aşa. Firesc era să auzi şi prima parte. Întotdeauna o auzi doar pe a doua. Şi bluziţa aia nu avea nasturi destui. Cafelele din mers, cerceii buturugi şi îngheţata, canapeaua verde din Booha, limonada prea acră din a livingpub (not a livingroom). Concertului Iris i-a lipsit ceva. Probabil Să nu crezi nimic. Şi Nu mă uita. Şi deschiderea cu Semnal M ratată. Dar momentului din parcul mare de pe ponton, cu picioarele în apă, nu i-a lipsit absolut nimic.

More to come. Avioane, concerte, grijă, drum, dor şi-o aşteptare.

V-am adus siguranţa că lumea e mai frumoasă decât o vedem din colţul ăsta, că oamenii sunt mai deschişi decât majoritatea care ne înconjoară aici, că limitele sunt puse doar de noi şi că dragostea e singurul lucru pentru care şi prin care merită să trăieşti.

Saving it up for Saturday night

2011-05-27T12:19:00.000+03:00

(flickr)

I'll have one of everything! Plimbări luuungiii şi lente, poze cretine, clătite multe, cafele calde, beri reci, concert Iris, îmbrăţişări, revederi, carti, expozitii de picturi, expozitii de orice.

Plec o vreme să mă bucur de câteva festivaluri moderne şi medievale. Mă întorc la timp pentru Târgul de carte din Galaţi şi pentru Brateş Experience. Si-apoi am sa plec iarasi la Rock the city. Dar până atunci mă duc să populez oraşe mai gălăgioase şi pline de evenimente culturale.

Ce să vă aduc?

Dire Straits - Sultans Of Swing

Asculta mai multe audio diverse

Scos din context

2011-05-25T23:47:00.002+03:00

"Împărţiţi între dorinţa de a face paradă şi frica de a decepţiona, rămâneam aluzivi."

"Astfel ireversibilul se comisese; iar acel te iubesc odată mărturisit cu corolarul său imperativ iubeşte-mă, nici că mai poţi să te dezici, trebuie să absorbi datoria până la epuizarea ei. Înlăturasem incertitudinea, acum aveam să-i plătim preţul."

"Acel ceva nesigur şi fragil care m-ar fi speriat la oricare alta pe ea o înfrumuseţa la culme. Dar nu vroiam să cedez înainte de a o fi făcut să-şi plătească foarte scump afrontul; ce vrei, aşa sunt eu, de îndată ce îmbrăţişez, prevăd şi clipa în care o să zgârii"

"Înţelege-mă totuşi: nu iubeşti nimic dacă nu iubeşti totul... iubeam această proză plină de tenebre pentru că îi iubeam autorul"

"Pe vremea aceea, îmi repetam în mod naiv luând o poză: cine nu şi-a băut, nu şi-a mâncat până la beţie iubita, nu şi-a supus trupul celor mai de nemărturisit fantezii ale ei, acela n-a iubit niciodată din dragoste"

Pascal Bruckner - Luni de fiere

Falling asleep

2011-05-24T23:56:00.001+03:00

Dorm mult şi nu aud timpul. Mă vindec cu două căni mari de cafea cu lapte. Uit. M-am obişnuit cu frica şi cu frisoanele. M-am obişnuit cu lipsa ta. Plănuiesc o viaţă pe care o aştept, conştientă că exact aia trece. Tac. M-am obişnuit să fie prea linişte.

O stare ce-mi sună a resemnare. Şi n-am fost niciodată omul ăsta.

Îmi reconstruiesc puterea de a gândi optimist. Îmi reconstruiesc puterea de a iubi. Din nou. Am să plec câteva zile departe, am să respir alt aer şi am să ascult altfel de linişte. Şi-am să încerc să înţeleg cine eşti şi de ce ai apărut în viaţa mea. Cine sunt şi de ce te-am primit.

Am să ştiu dacă pot iubi fără să încerc, dacă pot zâmbi fără să trebuiască şi dacă pot plânge fără să zic de ce.

Sunt zile când exact lucrurile care credem că ne-ar face viaţa exact cum o vrem ni se par aiurea şi nepotrivite. Sunt zile când chiar dacă primim ceea ce ne-am dorit întotdeauna, dintr-un stupid şi masochist instinct căutăm motive să ne îndoim de fericirea care ni se oferă.

Un somn bun vindecă astfel de stări.

Stone Sour - Zzyxz Rd

Asculta mai multe audio diverse

Jurnal de mai, de săptămână şi de noi.

2011-05-23T13:32:00.000+03:00

(foto)

Sfârşit de mai. Sfârşit de săptămână. Sfârşit de noi. Terase mari şi aerisite cu umbrele clopot peste canapele comode, beri scumpe şi zâmbete cu gust de cafea. Alpenliebe de cafea. Prieteni veniţi de departe. Alţii plecaţi departe. Toate în sfârşitul ăsta de săptămână, de mai şi de noi. O vineri ploioasă şi racoroasă cu geamuri larg deschise şi lene moale în paturi prea mari şi aşternuturi prea negre, crenvurşti calzi şi hrean înţepător. Zâmbete. Râsete.

Dupamiaza clară şi frumoasă cu Ana şi Monica strigându-mă zâmbind de la ferestrele mari ale redacţiei. Mi-am amintit cum ne striga Angela când ne strângeam în parc, joia, să scriem Tranzitul.

Spre seară m-am ascuns într-un vis frumos de mult prea multe ore în care învingeam toată oboseala şi stresul din lume, în care mă trezeai cu mic dejun şi ceai parfumat şi-apoi mă urmăreai cu o cafea prin casă şi prin pat să mă trezesc de la aburi. În visul meu, doar tu şi eu şi ora 6 dimineaţa.

O sâmbătă lungă şi caldă. 11 brăţări, 8 perechi de cercei, 2 dreamcatchere, 2 păpuşi voodoo şi o insignă au plecat din standul meu de la târg cu nişte oameni frumoşi spre casa lor. Le mulţumesc frumos. Au luat odată cu ele şi zâmbetul meu, orele de muncă şi sentimentul bun că efortul a fost apreciat.

La lecturi urbane am ajuns târziu, cât să ne facă poză şi să citesc exact 4 pagini, pe bancă, în aer liber. Şi-apoi m-am îngropat în îngheţată. Multă. Eu nu mănânc îngheţată de felul meu. Dar când aceasta ţi se oferă în arome şi denumiri precum tiramisu, ciocolată belgiană, cafea sau rom cu stafide până şi eu mânc şi mă minunez de bunătate (pe sistemul mănânc şi plâng. mănânc).

Am încheiat sâmbăta pe scaune la Baladele Dunării, festivalul studenţesc de muzică folk. Lângă Ana, Laurenţiu şi Andreea.(Nice to meet you, greensoul!). Lume multă şi cunoscută, lume dragă şi zâmbitoare, lume neschimbată. Ina (cu care mi-am împărţit şi duminica), Catwoman, Ale, Jul... Am salutat şi ne-am minunat de cât de multe luni au trecut de când ne-am zâmbit ultima oară. Am ascultat Alifantis în ploaie şi am rămas fără răsuflare când au început să dea drumul spre cer la zeci de lampioane mari aprinse dintre copacii din curtea Muzeului de Artă Vizuală.

Acasă am concluzionat că ziua a fost superbă, crezând că s-a încheiat. De unde să ştiu că mult după miezul nopţii o să-mi bată la uşă prieten vechi şi nevăzut de prea mult timp, zâmbind vesel în costum, cravată roz şi aducând sampanii mari şi jocuri logice. Thank you, G. Thank You!

Sunt revederi la care nu ştii să reacţionezi. Şi revederi pe care le-ai dorit şi pentru că nu s-au mai întâmplat începi să nu ţi le mai. Sau revederi care te surprind brusc. Am rămas cu îmbrăţişarea Verei în minte şi oarecum pe mine mult timp după ce s-a desprins. Şi cu buzele roşii ale lui Hellen pe obraz.

Oamenii care ţin la tine ştiu să îţi arate no matter what. Fără să încerce efectiv.

Prea multe gânduri, prea multe întrebări şi mult prea multe idei de împărţit. Fără să am cu cine. Am să dau anunţ la mica publicitate.

Eu voi fi acolo

2011-05-19T10:24:00.001+03:00

TARGUL VA AVEA LOC IN GRADINA RESTAURANTULUI MONARCH.
PROGRAMUL TARGULUI
Vineri 20 mai orele 11.00- deschiderea targului
orele 13.00- demonstratie make-up profesionist cu Mira
– PROMOVAREA MACHIAJULUI VINTAGE
ateliere handmade cu artisti decoratori
SAMBATA - orele 11.00- deschiderea targului
- orele 13.00- make-up profesionist cu CORINA
- orele 14.00-19.00 ateliere handmade cu artisti decoratori
DUMINICA - orele 11.00- deschidere
- orele 12.00- make-up profesionist cu COSMINA
Atmosfera calda si intima, lux, eleganta si muzica buna gasim in interiorul Restaurantului Monarch unde putem savura de la cele mai sophisticate mancaruri si bauturi pina la cele mai aromate ceaiuri si cafele.
Paza si integritatea ne va fi asigurata de ….SELECT SECURITY
NU UITATI – pe toata perioada targului continua colecta de jucarii pentru copii defavorizati – ADUCETI UN ZAMBET PE FATA UNUI COPIL…..

Pentru că boscheţii de liliac sunt înfloriţi, grădinile blocurilor pline de lăcrămioare, castanii plini de flori şi ţigăncile vând bujori parfumaţi eu mi-am propus să stau trei zile în soare, la aer.

Şi pentru că am mai citit anunţuri pe bloguri pe care intram pentru prima oară şi lipsea un amănunt important, îl trec aici: GALAŢI! În GALAŢI, pe str. Domnească plină de tei deocamdată neizbucniţi în arome.

Ne vedem, citim, admirăm, îmbrăţişăm, câteodată invidiem...

Eu aduc cu mine brăţările si dreamcatcherele.

Yours truly, madly, deeply,

Hundreds or thousands of mirrors

2011-05-18T23:53:00.001+03:00

Despre mine şi oamenii cu care aş vrea să interacţionez mai des

Am respins un apel când eram într-o şedinţă. N-am mai sunat înapoi. Am închis o fereastră de mess fără să răspund. Am dat turn off fără să zic noapte bună. Am văzut un status trist şi aş fi trimis un mail. Am aflat de un necaz al cuiva drag şi i-aş fi trimis o îmbrăţişare aşa cum am şi primit. M-a salutat o cunoştinţă pe stradă şi am avut senzaţia că s-ar fi oprit să mă întrebe mai multe dar avântul meu i-a schimbat direcţia. Am primit câteva comentarii frumoase şi n-am comentat înapoi. M-a strigat dar nu am răspuns. Un blog anunţă că se termină şi nu am reacţionat deşi e unul dintre blogurile pe care le citesc zilnic. Pasele lungi de nefericire îmi fură toată puterea de reacţie. La oameni frumoşi. Am să le spun cândva.

Despre oamenii care dintr-un motiv sau altul nu-ţi mai sunt aproape

Pe unii îi îndepărtăm intenţionat şi-apoi mimăm un timp îndelungat mulţumirea faţă de minunata decizie luată. Nu ne desconspiram nicidecum regretul amar şi dorul ascuns. Dacă ne-au fost apropiaţi o să le simţim lipsa. Dacă ne-au rănit tare o să mimăm indiferenţa. Dar dorul, recunoscut sau nu, este.

Despre brăţări din noduri, târg şi bani

Toţi corporatistii care îmi văd brăţările trec prin fazele de admiraţie, "da' cum le faci?", "şi le vinzi?", "da' pe net le-ai pus?" şi ajung la ultima fază genială: nu poţi să-ţi cumperi o maşinărie, ceva, să faci mai multe şi mai repede? Aceste faze le-am văzut repetate de mulţi. Nu. Nu există o maşinărie. That's the whole point! Sunt lucruri făcute de mână, lucrate încet, în ore întregi de migală şi se vând tocmai din acest motiv. :) Şi nu pot să le fac mai repede de-atât.

Despre nimic şi o tristeţe adâncă

Am disco disco party party ball. Al meu propriu şi personal. A disco disco party party ball, mirror ball, glitter ball, ball mirror, crystal ball, or specular sphere is a roughly spherical object that reflects light directed at it in many directions, producing a complex display. Its surface consists of hundreds or thousands of facets, nearly all of approximately the same shape and size, and each having a mirrored surface. Şi-s mândră.

Ţi-aş fi povestit despre el.

Vineri, sambata si duminica la targ pe terasa restaurantului Monarch pe Domneasca la Parfumul Teilor. Poate duminica si in Gradina Publica la evenimentul de lecturi urbane.

Reality doesn't impress me

2011-05-17T13:15:00.000+03:00

Lăsăm uşa la balcon deschisă. Luna plină din noaptea asta vine cu furtuni ce vor umfla perdeaua mea de voal portocalie. Lumina doar de la acvariu. Ne întindem pe canapele. Tu ai să stai cu ochii închişi, eu am să-ţi citesc. Cum ţi-am citit atunci. Am să şi plâng. Ai să mă întrerupi, somnoroasă, cu întrebări. O să tresări nedumerită la fraze citite cu intonaţie aparte. Sclipiri de contrazicere le laşi să treacă uşor. În noaptea asta ai să mă accepţi aşa. Aşa cum m-ai cunoscut. Şi-o să ne vindece pe amândouă. Doar în noaptea asta.

Mi-am pus semne la cuvintele ei, la cuvintele lui, la cuvintele altora despre ei. Nu te anunţ ale cui le citesc. Tu o să înţelegi.

Te-aştept... Am să-ţi citesc încet. Fiecare cuvânt cu pauză.

Was I less I, or more I, and you less or more you?

We do not grow absolutely, chronologically. We grow sometimes in one dimension, and not in another; unevenly. We grow partially. We are relative. We are mature in one realm, childish in another. The past, present, and future mingle and pull us backward, forward, or fix us in the present. We are made up of layers, cells, constellations.

As soon as I utter a phrase my sincerity dies, becomes a lie whose coldness chills me. Don't say anything, because I see that you understand me, and I am afraid of your understanding. I have such a fear of finding another like myself, and such a desire to find one! I am so utterly lonely, but I also have such a fear that my isolation be broken through, and I no longer be the head and ruler of my universe. I am in great terror of your understanding by which you penetrate into my world; and then I stand revealed and I have to share my kingdom with you.

I am lonely, yet not everybody will do. I don't know why, some people fill the gaps and others emphasize my loneliness. In reality those who satisfy me are those who simply allow me to live with my 'idea of them'. How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself?

Life is a process of becoming, a combination of states we have to go through. Where people fail is that they wish to elect a state and remain in it. This is a kind of death. I postpone death by living, by suffering, by error, by risking, by giving, by losing.

Do not seek the because - in love there is no because, no reason, no explanation, no solutions.

There are two ways to reach me: by way of kisses or by way of the imagination. But there is a hierarchy: the kisses alone don't work.

Too late for changes, too late perhaps for explanations and ideological webs, but the love goes on, the love goes on, blind to laws and warnings and even to wisdom and to fears. And whatever that love is, perhaps an illusion of a new love, I want it, I can't resist it, my whole being melts in one kiss, my knowledge melts, my fears melt, my blood dances, my legs open.

Anais, I don't know how to tell you what I feel. I live in perpetual expectancy. You come and the time slips away in a dream. It is only when you go that I realize completely your presence. And then it is too late. You numb me. [...] This is a little drunken, Anais. I am saying to myself "here is the first woman with whom I can be absolutely sincere." I remember your saying -"you could fool me. I wouldn't know it." When I walk along the boulevards and think of that. I can't fool you - and yet I would like to. I mean that I can never be absolutely loyal - it's not in me. I love women, or life, too much - which it is, I don't know. But laugh, Anais, I love to hear you laugh. You are the only woman who has a sense of gaiety, a wise tolerance - no more, you seem to urge me to betray you. I love you for that. [...]

I don't know what to expect of you, but it is something in the way of a miracle. I am going to demand everything of you - even the impossible, because you encourage it. You are really strong. I even like your deceit, your treachery. It seems aristocratic to me.

What we are familiar with we cease to see.

A startingly white face, burning eyes. June Mansfield, Henry's wife. As she came towards me from the darkness of my garden into the light of the doorway I saw for the first time the most beautiful woman on earth.

Years ago, when I tried to imagine a pure beauty, I had created an image in my mind of just that woman. I had even imagined she would be Jewish. I knew long ago the color of her skin, her profile, her teeth.

Her beauty drowned me. As I sat in front of her I felt that I would do anything she asked of me. Henry faded, She was color, brilliance, strangeness.

Her role in life alone preoccupies her. I knew the reason: her beauty brings dramas and events to her. Ideas mean little. I saw in her a caricature of the theatrical and dramatic personage. Costume, attitudes, talk. She is a superb actress. No more. I could not grasp her core. Everything Henry had said about her was true.

By the end of the evening I was like a man, terribly in love with her face and body, which promised so much, and I hated the self created in her by others. Others feel because of her; and because of her, others write poetry; because of her, others hate; others, like Henry, love her in spite of themselves. A startingly white face retreating into the darkness of the garden. She poses for me as she leaves. I want to run out and kiss her fantastic beauty, kiss it and say, "You carry away with you a reflection of me, a part of me. I dreamed you, I wished for your existance. You will always be part of my life. If I love you, it must be because we have shared at some time the same imaginings, the same madness, the same stage.

Anais found the reality of June better than Henry's stories about her. Having convinced herself that she and Henry would be lovers only of each other's writing, Anais now convinced herself that she was physically in love with June. This was because she wanted so much to be important in June's life that she would have done anything to ensure it.

(adaptate sau pur si simplu citate din Anais Nin, Henry Miller si scrisorile lor comentate)

Just to smile and hold my head up high

2011-05-15T12:05:00.002+03:00

Cum să-i explici lui BonJovi că alegi Rock the City? Nu-i explici. Taci şi faci comandă la acelaşi preţ de Golden 3 Days Full Pass. Dar cine ştie. Poate vânzările pe blogul de lucru manual se menţin aşa şi merg şi la Bon Jovi. Şi Rome în august? Mai adaug 10 zile la mare şi mai presar câte un weekend, aşa, lejer la munte şi pot spune că vara asta îmi sună bine.

...and it's o'clock...good morning and I love you, Lizze!

I like nonsense, it wakens up the brain cells

2011-05-14T22:33:00.003+03:00

(tumblr)

Damaged people are dangerous. They know they can survive. Găsesc acest lucru puţin înfricoşător. Dar dintr-un alt unghi, e motivant aşa.

---

Citesc şi fac brăţări. Beau cola şi mănânc prăjiturele cu nes. Citesc.

Nevralgie paralizantă. Am un milion de temeri şi cumva zâmbesc. În ce harababură e lumea mea! Eu bântui şi sunt bântuită cu adevărat. Nu accept să înţelegi marile libertăţi şi să te împiedici de mici obstacole. Trezeşte-te tu, şi vindecă-te. Şi speră să mai ai ce salva şi iubi.

Mă simt atât de plină de tine. Şi ţip în gura mare adoraţia asta stupidă. Un imens ecou al fiinţei mele mă face surdă la tot restul lumii. Faire l'amour. Impulsul momentului. Nu-i aşa că nu mă recunoşti? Mi se învârt cuvintele în frazele cărţii. Not fair.

Vino, sărută-mi mâna şi invită-mă la o cafea!

N-am avut timp să te iubesc.

Postare nouă

2011-05-14T15:14:00.000+03:00

Mă îngrop în lucruri care nu-mi dau voie să gândesc prea mult. Uit tot şi mă trezesc plângând fără să ştiu de ce. Acum câteva nopţi mi-am pierdut sufletul în două beri prea negre şi un pahar de vin prea roşu. Există oameni care se sacrifică pentru a nu mă lasă sigură când gândurile negre pot face ce vor cu mine. Există cel puţin un om care ar sta cu mine până când ar fi sigur că sunt safe.

Mă scutur şi clipesc în soare. Beau prea multă cafea şi în casă miroase a spirt. Am holul plin de mărgele de lemn. Şi încălţările musafirilor sunt ţintă sigură în a primi biluţe colorate de lemn din partea pisicii mele. Dar nu prea am musafiri. Locuiesc într-o casă prea mare şi prea goală.

Mă iubeşte. Nu m-am îndoit de asta niciodată. Şi nu că nu ar fi deajuns ci doar câteodată preţul e prea mare. Tu.

Blogger played a trick on me. Vineri 13, blogger a şters temporar toate postările publicate de două zile încoace şi a fost doar in read only mode. Aş fi vrut să fie la fel de simplu şi pentru mine.

What does that even mean?

2011-05-11T09:46:00.001+03:00

E prima dată când îmi port ochelarii de soare pe ploaie. Azi dimineaţă.

Am senzaţia că viaţa mea se hotărăşte în lipsa mea, că oameni care n-au dreptul iau deciziile grele ca pe o joacă. Am premonitii negre şi doare neputinţa de a schimba ceva. Neputinţa mea.

Îţi cunosc paşii spre despărţire. Nu-i prima dată. Îţi ştiu depărtarea de mine, resemnarea şi căderea. Nu-i prima dată.

Trist e că niciodată nu am reuşit să te părăsesc. Eşti primul om care mă părăseşte el pe mine cu doar senzaţia că este el părăsit. Ciclic. Şi degeaba, aş spune... Dar aşa spune orice om părăsit...

M-aş sacrifica ploii ăsteia cu o răceală cruntă care să-mi spele memoria şi planul, trecutul şi speranţa de viitor. M-aş sacrifica sfârşitului ăsta cu o moarte care să cureţe lumea de mine.

În lumea mea ideală m-ai fi sunat la 8 jumate după doar două ore de somn. În lumea mea ideală te-aş fi pus pe speaker şi glasul tău cald ar fi inundat fiecare colţ al biroului. În lumea mea ideală mi-aş fi suflat nasul dramatic la fiecare două minute în timp ce tu mi-ai fi făcut declaraţii hotărâte şi serioase. În lumea mea ideală mi-aş fi dat seama că nu mai suntem aceiaşi şi că pe ăştia doi, reflectaţi în geamul oficiului, lumea încă nu i-a cunoscut. Şi e timpul să-i cunoască.

It's a slippery slope

2011-05-10T13:36:00.000+03:00

(foto)

Folosesc din ce în ce mai puţine cuvinte. Răspund la telefon şi zic doar alo, bravo, bine şi da. La întrebările care aşteaptă răspunsuri mai complexe de-atât, tac. Într-un sms completez şi cu 'ai grija'. Într-un mail scriu 'be safe'. Îmi sună a despărţiri. Toate. Sfârşituri calme.

În somnul de 12 ore de ieri am plantat restul cuvintelor pe care am de gând să le culeg în somnul de azi după amiază şi să le pregătesc frumos pentru începuturi. Începuturile cer cuvinte multe.

Dacă pe la mijloc totul se bazează pe cuvinte aranjate în mailuri, în sms-uri, în telefoane şi ferestre de mess, şi dacă acestea nu fac alceva decât să tacă atunci ne îndreptăm spre sfârşit. Când te bazezi pe un cuvânt şi nu-l primeşti e ca atunci când ajungi la sfârşitul cărţii şi vezi că ultimele două pagini sunt rupte.

Când vorbesc cu tine e ca şi cum primesc a fortune cookie. Şi-apoi taci. Si eu raman goala, like after opening a fortune cookie and finding nothing inside.

After all, things change, so do cities... people come into your life and they go...

Who waits forever anyway?

2011-05-09T15:24:00.000+03:00

Disperarea dă insomnie şi plâns, nefericirea dă stare de somn şi visare. Fericirea dă energie inepuizabilă. O stare de răceală se joacă insistent cu ideile mele. O ceaţă densă şi confuză pluteşte-n cap, un nas roşu ţipă după şerveţele şi tâmplele zvâcnesc a fierbinte.

Nu ştiu cine eşti pentru că nu vorbeşti. Nu zici, nu ceri şi nu întrebi. Taci. Aştepţi să-mi treacă şi scapi farmituri dintr-un cozonac uscat. Atitudine care mă îmbolnăveşte.

Mă culc. Să dorm mult mult şi să mă trezească cineva care să întrebe şi să se agite, să lupte şi să rezolve, să vorbească şi iubească.

Joc murdar

2011-05-08T16:39:00.000+03:00

La fel ca dans murdar. Plin de sexualitate rafinată. Arbitru incorect. Un jucător cu ale sale cărţi pe faţă. Altul schimbând regulile. Strigă "sec" şi aruncă mână de cărţi. Cu faţa în jos pentru că fiecare dintre ele minte. O pereche de dame. Nu ştie să joace cu o pereche de dame. O damă în fiecare combinaţie. Poker face.

Intri în joc cu inima uşoară. Pregătit, vesel şi cu speranţe de victorie frumoasă. Termini falit, dependent de a vrea încă o şansă. Cauţi fise, chipsuri, bani. Contul arată 2.88. Caseria s-a închis devreme azi, neonul cazinoului pâlpâie şi ceilalţi jucători aşteaptă zâmbind. Fluturând din gene. Pleci jurând că nu o să mai joci. Joc compulsiv sau joc de şansă patologic, este o tulburare de control al impulsurilor. Negarea. Prima fază.

Eu n-am de unde să ştiu. Nu joc.

Cobweb

2011-05-06T23:14:00.003+03:00

Migrene strânse în jurul gândurilor dau nopţii o culoare bizară. Nici gustul cafelei nu salvează situaţia. Senzaţia. Calm, vindecă-mi starea cu îmbrăţişări şi linişte. Sau muzică.

Joc domino cu pătrăţele de ciocolată amăruie. În fructiera de pe masă am un strugure imens, două banane, un măr roşu şi două tomate. Puteam să scriu un măr şi două roşii dar analgezicul mi-a amorţit şi ideile. Când un copil se dă om mare, insistă şi se autoproclama, promite, cică dovedeşte şi se bate cu pumnii în piept, am învăţat să dau din cap încet şi să zâmbesc. Mergând cu spatele. Back in my safe zone.

Ştii ce mi-ar răscoli acuma simţurile? O minciună.

Audioslave. Enjoy...

Audioslave - like a stone de vmedina27

Memory box

2011-05-06T15:24:00.001+03:00

(foto)

Păcat că fiecare lucru păstrat ca amintire pe lângă amănuntul frumos, senzaţia de bine şi bucuria întâmplării ţine în el regretul. Regretul că a trecut, regretul întâmplărilor următoare sau orice altă urmă de suferinţă bizară legată oarecum de trecutul lui.

Cutia cu amintiri frumoase. Obiecte vechi din copilărie, bijuterii primite, gablonţuri, scrisori, plicuri rupte, şnururi de lână, jucării stricate, eşarfe parfumate, pietre scrise cu dermatograful din geantă, brăţări de aţă, un breloc, pixuri terminate, şerveţele, o lentilă de ochelari, o lumânare arsă, un pumn de boabe de cafea, un tub metalic, nişte nasturi, insigne ruginite, un pătrat de piele întoarsă.

Crezi că deschizând cutia îţi aminteşti doar lucrul frumos, momentul fericit şi zâmbetul din ziua aia care te-a făcut să păstrezi şi preţuieşti obiectul. Nu-i deloc aşa. Zâmbeşti, îţi aminteşti, oarecum retrăieşti momentul frumos ca mai apoi să te infunde-o stare rea de tristeţe. Din nenumărate motive din care cel puţin unul legat de amintirea aia.

M-a întrebat ieri Hellen de unde am masca veneţiană de pe perete. De la Veneţia, evident. Am zâmbit larg amintindu-mi despre cum arăta Veneţia într-un decembrie cald şi însorit. Şi-apoi m-au tăbărât gândurile negre de la întâmplări petrecute trei ani mai târziu. Aceeaşi persoană.

Am hotărât să îngrop amintirile adânc. Tu cine ziceai că eşti?

Uneori, nu te iarta nici cei care te inteleg.

2011-05-04T23:51:00.002+03:00

*Vasile Ghica

Unii se întreabă despre cine scriu, alţii se întreabă pe cine iubesc. Câteodată şi cei sau cele despre care scriu se recunosc târziu. Intodeauna cei sau cele pe care i/le-am iubit, au ştiut.

Îmbrăţişările în care mi-aş fi dorit să fiu azi s-au întâmplat, totuşi, în lipsa mea. Dar le-am simţit.

Un om e singur, un om e nefericit, altul iubeşte de departe, iarăşi. Sunt oamenii din jurul meu. Tu eşti omul din mine.

Seri calde cu Unforgiven în difuzoare şi prieteni buni desenând baloane. Suc de fructe de pădure şi idei de romane. Le cer zâmbind idei şi tac brusc şi serioşi. Eu o iau ca şi compliment. Ei sunt oamenii care mă anunţă ce se întâmplă în lumea largă ştiind că în lumea în care trăiesc eu nu ajung cutremure, tsunami sau crimele politice. Ele sunt femeile frumoase care mă scot la cafea să-mi zâmbească cald şi să-mi gătească paste carbonara în seri de bârfă şi planuri celebre. Ei sunt bărbaţii frumoşi care iubesc bucuroşi sau trişti şi ştiu cum să-şi împărtăşească frumos trăirile. Ele sunt femeile frumoase care plănuiesc petreceri în pijamale pe canapele mari cât o cameră întreagă. Ei sunt prietenii mei cu care împart lunile pline, vremea întunecată şi ploioasă, sticlele de wiskey sau bere, cafelele imense cu mult lapte şi poveştile de dragoste.

Cu tine fiecare rasuflare.

Hallucinations and irregular heartbeat from caffeine overdose

2011-05-03T23:37:00.000+03:00

(tumblr)

Gânduri răcoritoare şi nas înfundat. Încet încet ne obişnuim cu soarele de primăvară şi ploaia rapidă şi zgomotoasă mai mult ne bucură decât ne sperie. Ne trezim la un alt ritm de viaţă, revine insomnia şi clipitul prea des de la lumina puternică.

Mi se învârt idei ciudate şi cuvinte nebune. Mi se învârte dragostea pentru tine în stomac. Mi-a fost dor tare de tine. Încă îmi este. Te-am căutat la mare, te-am căutat în trei gări diferite, te-am căutat în cafenele zgomotoase şi grupuri de oameni veseli. Te-am găsit într-un sfârşit acasă, aşteptându-mă îngrijorat.

Colecţionez zile promise. Promit zile de colecţie. Uit cine sunt şi de ce. Îmi aminteşti blând, lăsându-mi bileţele pe birou înainte de plecare.

Plăcile de vinil. Jeleuri şi bezele. Aracet şi şerveţele. O fustă lungă. Un inel şi-o geantă. Brăţări de aţă. Lanţul şi gluga. Pisica, torsul şi fereastra deschisă. Buchetul mare de lăcrămioare şi cafea fierbinte. Sighişoara. Hanul Piraţilor. Iulie şi august.

M-am întors. Nu mai plec.

Nisip rece

2011-05-02T14:29:00.001+03:00

Minivacanţă veselă şi edificatoare. Face to face cu Vama Veche. I-am zis adio scurt şi rece. Apoi cu faţa la mare i-am zis un te iubesc pentru totdeauna.

Adio pentru că marea o pot iubi şi în altă parte. N-am să vă zic de oameni răi şi urâţi sau de cei care încearcă prea mult să se integreze şi-s prea evidenţi sau de cei care nici nu au ce căuta acolo. Oamenii care nu au înţeles Vama Veche. Ei au stricat-o. I-am zis adio pentru că în 24 de ore am auzit exact 5 melodii rock şi alea la Stuf, la răsărit. Pentru că dacă Vama Veche înseamnă doar rasta, gandja, dreaduri, dnb, dubstep şi fumat, atunci eu nu o înţeleg şi nici nu-mi place. Nu înţeleg termenii, muzica, formaţiile româneşti care cântau pe scena de acolo muzica plină de gj-uri şi dj-uri, Goblin-ul plin jumate de oameni care dansau cu plăcere şi jumate zbierau şi incomodau pe ceilalţi pentru că le place ideea că dnb-ul îţi permite să ţopăi fără noimă şi ei asta făceau; dacă îi întrebai ce ascultă nu aveau habar nici că Şuie cântase până acum 10 minute sau că remixul respectiv va dura alte 20, pur şi simplu dădeau din mâini şi picioare.

M-am plimbat şi i-am zis adio în toate colţurile ei. M-am oprit fascinată de acorduri rock în mijlocul drumului şi căutam terasa pentru că acolo m-aş fi îngropat dacă era. Era doar o maşină cu geamul deschis şi fără şofer. Un om frumos s-a urcat în ea şi a plecat. Cu terasa mea.

Minivacanţa mea la mare a fost superbă pentru că m-am întâlnit cu multă lume cunoscută şi frumoasă, pentru că am cântat la foc de tabără, cu chitări şi valuri, cu sticle de bere ce se dau din mână în mână precum chitările, cu melodii cântate de zeci de voci odată şi feţe zâmbitoare luminate de flăcări, cu nisip în tenişi şi răsărit fără soare, cu shaorma împărţită cu câini mari şi blânzi şi cu Olteanca roşcată şi veselă, pe care am găsit-o într-o îmbrăţişare exact acolo unde am lăsat-o asta vară, pe plajă.

Nisipul, valul, focul de tabără, cortul, chitara, răsăritul şi rockul. Combinaţia perfectă care a dispărut din Vamă şi pe care am de gând să o inventez în altă parte.

Enable cookies

2011-04-29T09:58:00.002+03:00

După multe întrebări curioase şi ajutor tremurat cu gust de lapte ne-a ieşit cea mai bună prăjitură posibilă.

Liniştea mea din siguranţa că mă iubeşti, e calmă şi relaxantă. Ca spuma prăjiturii de aseară, presărată cu fulgi de ciocolată şi aromată. Fiecare senzaţie e caldă ca blatul pufos cu multă cacao, de-abia scos din cuptor. Tu, ca un pahar de lapte şi o brânzoaică pudrată cu zahăr. Câteodată entuziasmat ca un pahar de bere şi ronţăind seminţe, altădată cald şi cu gust de unt de la floricelele din bol. Mai mereu înfometat şi cu pofte. Vin alb cu apă minerală şi Milka Noissette. Negrese şi un joc de cărţi sau saratele din aluat franţuzesc şi o seară cu stand up comedy. Câteodată exagerat de dulce de la multe clătite cu Finetti. Altădată pierdut în chestii importante cu gust de friganele fierbinţi cu dulceaţă de vişine.

Ai încercat să mă întrebi cum e. Dacă e dor sau dacă doare. Sau cât m-a afectat discuţia. Dar n-ai ştiut exact să formulezi şi ai tăcut. M-ai vindecat cu un sărut şi-un tort.

Trufe. Neapărat, trufe!

Understatement

2011-04-27T23:55:00.000+03:00

(tumblr)

Eliminate quotations. As Ralph Waldo Emerson once said: "I hate quotations. Tell me what you know."

Dreptul meu la un altfel de tu este discutabil. Dar noi nu-l discutăm. Doar îl inventăm zilnic. Am senzaţia că vremea caldă topeşte ideile şi planurile. Iartă-mă. Avem nevoie de o furtună şi de aceea o să ne îmbrăcăm gros şi o să o aşteptăm împreună pe malul mării.

Despre mine din ce în ce mai puţin. Restul e la tine. Înăuntru.

“Don’t say you don’t have enough time. You have exactly the same number of hours per day that were given to Louis Pasteur, Michaelangelo, Da Vinci, and Albert Einstein.” ~H. Jackson Brown

You live like this, sheltered, in a delicate world, and you believe you are living

2011-04-26T18:52:00.000+03:00

Migrenă sweet, plâns de vară şi căni mari de lapte cu ciocolată şi-un strop de alcool. Skittles în ambalaj mov. Skittles bleo decolorat, spre gri. Cele verzi sunt acrişoare, cele mov nu au sens. Cele bleo gri, au. De azi dupamiaza.

De 1 mai plec spre mare. Nici n-aş putea altfel. În rest brăţări, plimbări, iubiri şi doruri.

"You live like this, sheltered, in a delicate world, and you believe you are living. Then you read a book… or you take a trip… and you discover that you are not living, that you are hibernating. The symptoms of hibernating are easily detectable: first, restlessness. The second symptom (when hibernating becomes dangerous and might degenerate into death): absence of pleasure. That is all. It appears like an innocuous illness. Monotony, boredom, death. Millions live like this (or die like this) without knowing it. They work in offices. They drive a car. They picnic with their families. They raise children. And then some shock treatment takes place, a person, a book, a song, and it awakens them and saves them from death. Some never awaken."

— Anaïs Nin (The Diary of Anaïs Nin, Vol. 1)

We're that good...

2011-04-23T12:11:00.001+03:00

Loredana la aniversarea magazinului Manoush Bucuresti Baneasa (pagina Facebook) unde au fost prezente si bratarile Lizknot.

Zâmbet, dor şi acolade

2011-04-21T12:24:00.000+03:00

(tumblr)

Zile de primăvară şi stare de ochelari de soare. Ochi mijiţi, dor de femeie frumoasă şi poftă de salată de ouă fierte. Chef de muzică şi calm, gust de skittles şi prânz la mec. A început sezonul brăţărilor din noduri. E cald, încheieturile mâinilor apar finuţe, goale şi cu dor de brăţări. Fotografii nebune, zâmbete cretine şi joacă, multă joacă.

Reacţii previzibile dau oftat după oftat. Dacă tu spui că poţi şi ai să reuşeşti, dacă eu spun că nu o să poţi dar continui să sper şi să iubesc, atunci când totul se opreşte de ce eu sunt cea vinovată? Că am sperat, că am iubit, că am iertat sau că mi-am dorit? Ah, da, am cerut şi aşteptat prea mult şi prea repede, am blocat reuşita prin neîncrederea în ea, am emis prevestiri sumbre deşi am acţionat sincer şi deschis... Să-mi fie ruşine, mie, zic. Eu.

Unde plecaţi în vacanţa asta de primăvară? Luaţi-mă şi pe mine!

A physical sensation of warmth is starting to take over this room, this chat room.

2011-04-20T11:17:00.002+03:00

Până acum o săptămână am folosit Pidgin, the universal chat client. L-am instalat într-o joacă mai mult, încercând să împart aceleaşi obişnuinţe cu prietenii mei apropiaţi. Am militat împotriva lui o vreme pentru că nu are video call option şi nici photo sharing şi asta mă calcă pe nervi. Apoi l-am instalat şi mi-a plăcut mult mult, eu folosind doar ym până în momentul ăla. E genial pentru că are o grămadă de plugin-uri useful şi funny. În primul rând îmi setasem conturile yahoo, gmail şi gtalk şi le aveam pe toate odată. Pentru cine are mai multe conturi de yahoo, chiar îi înţeleg utilitatea asta. Apoi mi se părea perfect că deschidea o singură fereastră cu tab separat pentru fiecare conversaţie în parte. În headerul tabului apărea id-ul ce îşi schimbă culoarea în funcţie de de status: inactiv, typing sau mesage received. Plugin-urile mele preferate sunt cel de transparenţă şi opac on focus pentru că îl ţineam always on top şi nu-mi lua din imaginea paginilor sau blogurilor frunzărite de mine pe net şi vedeam mesajul primit fără click, alt+tab or something. Şi binenteles Psychic Mode plug-în care deschidea o fereastră nouă de conversaţie imediat ce un user începea să îţi scrie ceva. Mesajul pentru incoming conversation este I feel a disturbance in the force. Genial. Primul impuls e să-i scrii ceva repede înainte să dea send. :). Am părăsit Pidgin pentru că avea ceva probleme în setarea statusului, a avatarului şi la transmiterea de fişiere. Şi apoi psychic mode-ul n-avea nici un fun pentru că cei cu care vorbeam zilnic foloseau şi ei Pidgin deci nu puteam să-i confuzez cu premoniţia mesajului... doar să îi fac să privească o fereastră goală un timp crezând că vor primi ceva de la mine, scriindu-le ceva şi activându-le lor fereastră nouă dar nedând send. Şi-apoi are fun doar prima dată. I'm back on YM. Deocamdată. La cât de activă în ferestrele de chat sunt eu, chiar nu contează foarte mult. Şi degeaba eu am revenit pe YM dacă ei au rămas tot pe Pidgin deci video call şi photo sharing degeaba am doar eu. Dar Pidgin e fain oarecum.

I feel a great disturbance in the force... psychic mode...

2011-04-19T14:11:00.001+03:00

   Mai ştii când am fugit de nebuni la munte căutând pensiuni ieftine şi pierzând o noapte lângă un foc de tabără făcut de alţii? mai ştii că mi-ai şoptit atunci în păr că în clipa aia ai vrea să-ţi trăieşti restul vieţii, în clipa aia amestecată cu aburi de alcool, gust de cozonac, miros de fum şi sunet de lemn arzând? mai ştii când am lenevit o zi pe iarbă din GP, aţipind cu ochii în soare şi trezindu-ne doar să realizăm că suntem împreună?

   Mai ştii nopţile din cort de la mare, arşi de soare şi cu părul plin de sare? mai ştii seara întunecată din club când melodia noastră s-a auzit în boxe şi am dansat nebuni, vărsând din berile înclinate şi nemaiţinând cont de nimic altceva? mai ştii când ne-am jucat pretinzând că suntem doi străini şi ne întâlnim şi ne zâmbim sprijiniţi de bar? mai ştii că atunci mi-ai plătit băutura şi te-ai recomandat elegant ca un bărbat din anii '70 nicidecum un rocker în 2011? mai ştii când mi-ai văzut prima oară tatuajul că nu ştiai dacă să te superi că nu ţi-am zis să mergi cu mine sau să te bucuri de cât de frumos e? mai ştii şuviţa mea cu mărgele şi pene decolorate de la soare pe care am purtat-o mândră câteva luni?

   Mai ştii când am alergat amândoi desculţi până ne-au durut tălpile de la asfaltul tare? mai ştii fusta mea preferata, lungă, boţită şi colorată pe care mi-ai luat-o dintr-un butic îngrămădit şi pe care am probat-o în timp ce tu îmi ţineai paravan un prosop de plajă? mai ştii răsăritul de pe nisipul de la Eforie? mai ştii cum l-am rugat pe nenea ăla cu barbă albă să ne facă o poză când ne pupăm copilăreşte şi m-ai sărutat lung cu capul pe spate şi nu te mai opreai şi nenea ne-a făcut poză şi ne-a lăsat aparatul pe capota maşinii lângă care eram şi a plecat mormăind şi zâmbind? mai ştii la film când ne bufnea râsul şi ne-am înecat cu popcorn încercând să ne abţinem şi a trebuit să ieşim să tuşim 10 minute pe hol şi-apoi să intrăm doar să ne luăm paharele cu suc uitate în suportul scaunului?

   Mai ştii luna aia când am avut mania post-it-urilor pe orice din casă cu diverse chestii geniale ce ne veneau pe moment? mai ştii când te-am sunat plângând că m-am rătăcit pentru a nu ştiu câta oară în oraşul ăla mare şi ai alergat să mă găseşti trântită lângă cu copac, cu ochii roşii dar cu zâmbet cretin pentru că aveam 4 pui de pisică în poală? mai ştii cât a trebuit să mă convingi să îi las acolo lângă mama lor şi să mă duci acasă la pisica noastră? mai ştii când am vărsat laptele cu nesquik peste cărţile şi foile de pe birou în timp ce ne sărutam şi apoi când miroseam cărţile şi foile alea zâmbeam tâmp amândoi? mai ştii experimentul nostru cu pământ de flori şi grâu încolţit pe care pisica ni-l mânca în fiecare zi şi noi nu ştiam de ce nu creşte? mai ştii când mi-am luat concediu două săptămâni şi am plecat de nebuni în lume şi cum ne-am întors bronzaţi, morţi de foame şi fără nici un ban?

Eu ştiu de ce tu nu-ţi mai aminteşti...

I don't wanna be your whole world, just your favorite part...

2011-04-19T11:27:00.002+03:00

N-am avut cum să-i explic că degeaba vrea în vârful muntelui cu elicopterul. Traseul e obositor, dureros dar merită. I never said it would be easy, I only said it would be worth it. Şi-apoi mai contează şi de ce vrei în vârful muntelui, şi pentru ce şi cu cine. Şi mai contează că nu te-am crezut în stare. I know... buzzkiller...

Dacă lăsăm lucrurile să se întâmple natural, dacă nu ne încăpăţânam să le facem să ni se întâmple mai ales când simtim, mai ales când am crescut şi-ar trebui să fim mai siguri pe ce simţim, e ca şi cum am crede în destin şi-am aştepta calm într-un beci, să ne găsească viaţa perfectă, omul perfect şi dragostea perfectă. Nu-i de forţat, e de trăit, luptat, iubit, exagerat şi intensificat. Zâmbesc. E de trăit.

Ridic din umeri şi fac un pas în spate. Dacă sunt atât de sigură că va da greş, spune că va da... Prove me wrong! Am stat aici/acolo să-mi arăţi, să-mi arate, să-mi arătaţi. Şansă după şansă călcată în picioare cu sclipire egoistă. Copii. Eu nu vreau să fiu copil. Eu vreau să fiu om tânăr, exact la vârsta la care pot face orice. La vârsta la care iubeşti cu toată fiinţa, trăieşti zilele în aceeaşi măsură cu nopţile, ţinutul de mână şi primul sărut sunt pe aceeaşi treaptă cu prima îmbrăţişare skin on skin, castelele de nisip şi fugăritul în parc sunt pe aceeaşi treaptă cu hârjoneală din aşternuturi şi muşcăturile pe gât, surpriza cu mâinile la ochi e pe aceeaşi treaptă cu senzaţia unui sărut fierbinte şi ud pe ceafă, alintăturile cu diminutive sunt pe aceeaşi treaptă cu geamătul şi numele ţipat din pat. Nu pot şi nu vreau să trăiesc pe jumătate şi nici n-am să amestec plăcerile. N-am să le neg, n-am să le aştept sau să nu le recunosc valoarea. Am să le caut, trăiesc pentru şi-am să le fac parte din mine. Zâmbesc şi ridic din umeri. Om mare şi copil. Niciodată doar unul ci de-amândouă în doze perfecte. Pentru că nu ai cum să ceri senzaţii de om mare în gesturi de copil. Doar invers. Doar senzaţii de copil în gesturi de om mare. N-ai cum să primeşti promisiuni de om mare şi să aştepţi să-ţi fie respectate într-o joacă de copii la fel cum dacă pretinzi comportament de om mare şi primeşti joacă, poţi şi ai dreptul să spui stop.

---

Mi-ai publicat mailul??? Nu, doar am pretins că l-ai scris.

Mi-e dor de omul cu care am crezut şi vrut să îmi împart viaţa. Cu care am încercat. Mi-e atât de dor că am momente în care uit de ce am plecat şi încep să mă îndoiesc că am încercat destul.

Ieri două femei mi-au spus spontan şi naiv: te iubesc. Era o vreme când pluteam la vorbele astea. Acuma au sunat cu ecou şi mă urăsc pentru asta. Aşa cum o a treia femeie mă dispreţuieşte.

Dulapul meu e plin de scheleţi. Unii ies din când în când purtând prinsă-n regrete umbra câte unui bărbat iubit şi părăsit. De mine. Ies doar să probeze o pereche de jeanşi vechi, poate un tricou rupt cu Nirvana, poate un inel dăruit mie sau să zăngăne o pereche de cercei ce mi i-a luat cadou de un crăciun uitat. Alteori par reali sau poate sunt, sunând de 1 aprilie, zâmbind sprijiniţi de barul înalt al unei cafenele sau încrucişându-şi drumul cu mine când se întorc de la un job solicitant, pe jos, acasă. Aceeaşi casă.

Clişeu. Când doare, lumea nu se opreşte în loc. Când o dăm în bară rău de tot, lumea nu se opreşte în loc. Când pierdem, lumea nu se opreşte în loc. Când iubim, lumea nu ţine pasul. Clişeu.

Musical Mood

2011-04-18T19:29:00.000+03:00

Bună dimineaţa, femeie frumoasă şi nebună care eşti a mea toată...

2011-04-18T08:34:00.002+03:00

Muzică veche ce-mi ridica inima în gât. Întuneric beznă şi doar o luminiţa albastră de la calculator. Omega. Bigger, better, now...Îmi pipăi buricele degetelor. A vacantion is a countdown. T minus our life and counting. Oraşul ăsta e simplu. Atât de neatrăgător pentru tine acum. Plin de faze urâte şi de oameni pe care i-ai evita. Şi ea. Wish I was too dead to cry. Mi-e dor, mi-e dor de cât te iubeam şi habar n-aveam. Tu îmi povesteai de zidurile cu pisici de prin Italia. Şi melodia noastră.

Mi-e dor de primele mele greşeli. Când încă nu erau aşa de grave. Şi ţineam de atunci cu dinţii de tine. Puneam dorinţe în sticlute de pixies, îmi trimiteam spiriduşii rackets să le ajute să le îndeplinească... Îmi ciufuleam părul cum îmi spuneai tu că îmi stă bine. Simple woman, won't you take me home tonight?

Mi-e dor de oamenii din viaţa noastră. De fiecare altfel. Cu toate că toţi au fost şi poate încă mai sunt naşpa. Mie mi-e dor de ei. Că eu ţin la oameni. Şi plâng pentru ei. După ei. Şi dau tot din mine când simt că merită. Chiar dacă simt prost.

Mi-e dor de tine cel mai tare. De faleza în maşina ta. De dealul şi răsăritul în braţele tale. De săruturile din umbră. De supermarketuri. De Vama Veche. De cât de pudică erai faţă de mine. De nebunia şi de frumuseţea din noi şi din muzică noastră. Falling stars, forever Falling stars. Pune-ţi o dorinţă.

Falling stars drain every night. We drain people every night.

Please raise your child today the way that you were born to play.

Mă doare capul şi mă mănâncă obrazul. De la lacrimă.

In an arrested silence we plead to our insane gods. And the voices in our heads.

Vreau să ne fie bine şi să fredonezi în fiecare seară cu mine câte o melodie nouă pe care o descoperim. La o fereastră deschisă larg.

Trece timpul... când nu sunt lângă tine simt că înnebunesc. Mă tampesc, mă prostesc, mă plafonez, dispar şi mă pierd.

Nu mai am cuvinte să-ţi spun cât te iubesc.

Is there anybody there who hears me crying? I'm dying! Is there anybody there when it's over...? Just passing the time, wondering how your people will ever survive. Whoring down your whoring streets, killing you while you're killing me.

Am să adorm acum în aşternutul tău, cu laptopul tău în braţe şi pe muzica noastră. Trezeşte-mă să te duc la o cafea. Să te plimb prin lume şi să înnebunim împreună.

Whatever is done for love always occurs beyond good and evil

2011-04-17T10:37:00.001+03:00

Cavaler somnoros omorând monştri caraghioşi şi fără rost. Bărbat frumos făcând cu mâna unei amintiri dureroase. Copil alintat plângând că doare şi că vrea la joacă. Om bun şi blând mângâind creştet adormit. Iubit clişeu cu promisiuni călcate în picioare şi minciuni slabe. Prieten bun vindecând răni între sughiţuri.

Mi-e bine, puţin gol şi mi-e cafea fierbinte. Mi-e soare şi duminică. Mi-e ciudă oarecum, mi-e zâmbet şi calm. Mi-e sărbătoare şi 'la mulţi ani'. Mi-e muzică şi filme. Mi-e teamă, dragoste şi nerăbdare. Mi-e dor şi dor. Mi-e linişte.

Listen to the mustn'ts, child. Listen to the don'ts. Listen to the shouldn'ts, the impossibles, the won'ts. Listen to the never haves, then listen close to me... Anything can happen, child. Anything can be.

Shel Silverstein

Mă pierzi incet si sigur, de la ploaie.

2011-04-15T15:28:00.000+03:00

(tumblr)

E ciudat cum multă lume care mă citeşte, simte şi spune că se identifică cu mine şi în acelaşi timp fiecare înţelege diferit ceea ce scriu/simt eu. Ciudat şi frumos să-şi vadă sentimentele lor în frazele mele, viaţa lor în întâmplările povestite de mine şi iubirile lor în iubirile mele şi în acelaşi timp să vadă fiecare în parte altceva şi binenţeles diferit de ceea ce scriu eu. Şi-apoi m-am gândit că şi eu mă regăsesc diferit în postarile de acum aproape trei ani în urmă. Cred că dacă ceea ce citim ne place mult, dacă e scris sincer şi verosimil, imediat asociem o experienţă proprie sau ne identificăm cu povestea, personajul, senzaţia. Şi bucata din noi asociată sau identificată se schimbă în timp chiar dacă povestea citită rămâne la fel. Probabil de asta sunt cărţi în care acum găsesc înţelesuri ascunse şi nebănuite cu ani în urmă când le citeam prima dată.

Am chef să repetăm al nostru ritual de dezmeticire din somn când eu îţi pipăi ochii, buzele, urechile, îmi trec mâinile prin părul lung şi-mi îngrop faţa în el, bărbia, nasul, gâtul... şi mă opresc când îmi şopteşti: Bună dimineaţa... sunt aici, lângă tine!

Un alt aprilie. You were my cover, you were my shelter...

Despre Liz la volan, radare si cele mai smart detectoare de radar

2011-04-15T10:06:00.001+03:00

Conduc şi îmi place să conduc. Am permis de 6 ani de-acum şi am condus aproape zilnic şi multe maşini. Am condus în ţară, pe autostrăzi, prin Europa, pe drumuri de munte, ziua, noaptea, ore în şir, maşini bune, maşini foarte bune, maşini vechi şi uzate. Oricum mă consider o şoferiţă prudentă şi care nu chinuie maşinile. Am avut profesori buni de-a lungul timpului. :)

Conduc relaxat, cu plăcere dar poate prea prudent câteodată. Nu mă arunc în depăşiri fără să mă asigur bine şi în anii ăştia nu am luat nici o amendă, nu am fost oprită în trafic niciodată de poliţia rutieră ceea ce mi se pare bizar având în vedere că şi la gunoi mă duceam cu maşina. Poate greşeli fac dar niciodată care să îmi pună în pericol siguranţa mea sau a altora. Sunt femeie, deci mai parchez strâmb, mai uit poziţia aprinsă sau ies mai greu dintr-un drum lateral în unul aglomerat. Eh.

Mi-am luat detector de radar de când mi-am luat prima maşină şi nu pe principiul că vreau să merg cu cea mai mare viteză posibilă ci pentru că vreau să evit şi amenzile pentru depăşire de 15km/h. Astea mă sâcâie cel mai mult. Sau schimbările bruşte de limită de viteză din oraş, urmate evident de echipaj cu radar care adună amenzi. Păi dacă eu merg de doi ani pe faleză cu 70 km/h ştiind că aia e viteza legală acolo şi ei se hotărăsc să scoată semnul rămânând astfel valabil ăla de 50 de la intrarea în oraş eu iau amendă că nu te iartă că nu ai ştiut că semnul era furat/doborât de vânt/intenţionat scos.

Oricum legislaţia a oscilat mult în legătură cu detectoarele de radar şi prin Europa când am fost nici nu ştiam în ce ţară am voie să îl las în funcţiune şi în ce ţară nu am voie să-l am nici în maşină. Unii le zic antiradare. Oarecum gresit pentru ca nu disturba semnalul radar ci doar il recepteaza. Acum e aproape peste tot legal.

Cum radarele poliţiei au evoluat şi modernizat, la fel şi detectoarele au suferit transformări. Cele mai noi detectoare radar le-am văzut la ITgalaxy, magazin online. Ţi se explică mai în detaliu ce face fiecare, frecvenţe, tip antenă şi distanţă de detecţie. Cum eu mă pierd în detalii tehnice mă uit la cum arată, câte beculeţe are şi ce sunete scoate. Şi toate, dar toate mi se par că seamănă cu USS Enterprise.

La ITgalaxy am văzut că modelele Yupiteru (şi denumirile sunt SF) sunt cele mai noi şi la gama lor ai loc să îţi alegi în funcţie de preţ, preferinţa şi nevoie. Detectează radarele noi ale echipajelor de poliţie, au acoperire de 360 grade, dau foarte putine alerte false, unele sunt cu baterii solare, deci fără fir, au alerte cu sunet diferit pentru diferite semnale radar.

Şoferii care le-au cumpărat şi testat spun că sunt detectoare inteligente şi performante.

Oricum eu cred că pe lângă faptul că te scăpa de nişte amenzi usturătoare, un detector, te face să conduci mai atent, te face oarecum conştient de drum, de reguli şi de viteză. Si costa cat doua amenzi medii dar te scapa de multe.

*adv

You cannot save people. You can only love them

2011-04-13T14:08:00.000+03:00

Prezenţi sau absenţi. Cum ţi-e mai bine ţie sau cum le e mai bine lor. Şi câteodată cum vă e mai bine, împreună sau separat.

Plouă răcoros şi intim. Vreme de crafts, pizza, filme, muzică şi pisici. Vreme de croşetat într-un fotoliu cu rock clasic pe fundal şi-o pisică neagră trăgând încet de ghem. Vreme de iubit, împărţind feliile diferite de pizza şi comentând un film de acţiune.

Maximul de toleranţă, maximul de iertare, maximul de trecut peste. Adio.

Bad shiver, having realized that nobody will ever love me în that overabundant, overexpressive, overthoughtful, overhuman way I love people. M-am răcit. Mi-am pus şi lacăt.

Îmi port cearcănele mov cu o mândrie aparte, primăvara asta. Împărtăşesc rar întâmplări, ţin părerile pentru mine şi sentimentele pentru cine merită.

Pariu că nici mie nu-mi mai iese ENFP?!

Cum să te chinui să nu vrei ce vrei?

2011-04-12T23:34:00.000+03:00

Am pus mâna pe telefon de o sută de ori azi, să-ţi trimit random sms, as usual, fără să am habar ce ţi-aş scrie probabil conştientizând că n-am să duc gestul până la capăt. Când mi-e dor, zic. Mi-e dor. Când doare, zic. Doare.

Foietaj cu ciuperci, nutella cu lingura, suc de roşii la cutie, poze vectorizate cu arici, cordoane drept bretele, dresuri colorate, hanoracele mele, carioca verde cu care scriu zilnic la muncă, inelul de pe mână lui, mănuşile maro pe care nu le-am purtat niciodată, planurile, fanteziile, dramele, întrebările, nerăspunsurile, lacrimile, fotografiile, pilota, clătitele, secretele, poveştile, nopţile, filmele, dalmaţienii, ghioceii, fereastra stricată, îngrijorarea, emoţia, zâmbetul tău şi îmbrăţişarea.

Eşti prietena mea şi mi-e dor de tine.