La multi ani!

Farmecul zilelor de sarbatori aduna-n el bune si rele. Tot ce-ai trait, simtit, vazut si facut intr-un an se-ngramadeste parca amestecat in cateva zile. Suparati sau fericiti in acest sfarsit de an, singuri sau inconjurati de prieteni, indragostiti, iubind sau poate dezamagiti, sarbatorile vin pentru toata lumea la fel. Diferenta e cum le accepta fiecare. Acum planurile si visele noastre rostite in abur de ger se incheie cu “de la anu’”. “de luni” sau de la intai” s-au pierdut pentru ca acum se pune un mai mare punct in socotelile fiecaruia.
Hai sa rupem calendarul de pe perete si sa-l inlocuim! Hai sa aruncam agenda veche si mazgalita! Hai sa ascultam fredonand un colind! Hai sa uitam trecutul si sa lasam inima sa bata cum vrea ea!
Cineva chiar m-a intrebat de ce zambesc privind in gol… ma gandeam de cate ori voi gresi data scriind 2007 in loc de 2008… ca ma bucur ca anul acesta care vine ziua mea cade sambata… si ca am vazut filme in care in 2008 toti eram roboti.
Eu mi-am facut pentru 2008 cele mai multe proiecte si planuri decat pentru oricare alt an
din viata mea. Am fost indrazneata pentru ca asta poate insemna tot atatea dezamagiri…dar la astea va trebui sa ma gandesc abia anul viitor la sfarsit. Inchei cu Angela:
“E mult? E puţin? Să ai felia ta de viaţă, cu care ştii că poţi face nimic mai mult decât atât cât eşti în stare şi nimic mai puţin decât atât cât ai meritat. Sărbătorile ne fac să trăim mai intens, să alergăm, să ne agităm, să simţim cât am câştigat sau cât am fi putut pierde.”
La multi ani!

Iarta-ma, "porc" am fost eu...

"The difference between 'involvement' and 'commitment' is like an eggs-and-ham breakfast: the chicken was 'involved' - the pig was 'committed'."

...unknown... no comment...

Cuburile Angelei...

Fiecare Cub de Aer al Angelei a fost mai apoi al meu si nu numai...
...le-am devorat... le-am simtit...i-am multumit...
Astazi... pentru mine... Gustul înfrângerii...


Exerciţiul renunţării. Indiferent în ce măsură ne convine sau nu. Indiferent cât de uşor sau cât
de greu acceptăm ideea. Şi indiferent cât de mult sau cât de puţin pierdem renunţând. Gustul înfrângerii e acelaşi, mereu. Când totul merge bine, ceva e suspect. Când lucrurile ne par favorabile, e bine să nu uităm reversul oricărei medalii. Exerciţiul renunţării. Una dintre
condiţiile maturizării. O experienţă care, oricând ţi-ar fi dat să o treci, devreme sau foarte
târziu, doare. Ca un prag prea înalt, incomod şi neplăcut. Chiar şi după ce l-ai trecut, când greul rămâne, teoretic, în urmă, amintirea durerii te urmăreşte. Orice renunţare are dramul ei de nedreptate.

Pentru primul meu cititor.

Pentru K.G. Pirel. Pentru ca a fost primul meu cititor. Pentru ca scrie si gandeste frumos. Pentru ca odata, poate fara sa vrea mi-a facut un bine cu un sfat impersonal... "dar totusi, azi am sa ma odihnesc, o las pe maine, promit, de maine." Pentru ca nu il cunosc. Si pentru ca provoaca la fel de frumos cum scrie.
Raspund la fiecare incercare cu rusine.
Citesc cu placere.
Multumesc pentru senzatie.
Si pentru ca mi-e frica de poezie...:

"Mi-ai spus ca ma iubesti pentru ca:
numar stele cazatoare si-mi pun iubirea in dorinte,
ascult valurile doar cu ochii inchisi,
chinui florile de iasomie cu petale de 'ma iubeste, nu ma iubeste' ,
am visul intiparit in ochii si zambetul somnoros de dimineata,
te surprind cu buze moi apasate in podul palmei,
si te sarut des si spontan in soapta.
Si eu... pentru ca:
mi-ai pictat deasupra patului o stea cazatoare,
mi-ai daruit o cochilie de melc plina de valuri,
mi-ai plantat intr-un ghiveci o tufa cu flori de iasomie
sa-mi ninga primavara pe pervaz petale,
ma mangai seara pe frunte cu palma calda si mi-e bine,
ma faci sa simt din nou visul cu primul sarut de dimineata,
imi spui ca ma iubesti, des si spontan, in soapta..."

Si doar pentru ca te caut…

Te regasesc pe Primaverii, noaptea, cu felinare oarbe aprinse, te regasesc pe masa intr-o solnita noua si sigilata, pe un abtipild vechi si udat de condensul din balcon, si care indeamna la o viata mai sanatoasa, pe o vaza portocalie si simpla, pe o ulcica veche, sparta si reconstruita, pe alb si negru, te regasesc pe Domneasca primavara tarzie si stegulete, te regasesc in vinul fiert cu felii de mandarina, te regasesc intr-o pravalie arhiplina din Busteni, te regasesc in Feeling Good si Sweet child of mine, te regasesc pe spatele unei etichete de raft pentru o bere ieftina si proasta, intr-o sticluta goala de ulei parfumat, intr-o pata de ceara pe un raft si intr-un Paste cu furtuna si-un dig, te regasesc intr-o piesa de teatru si intotdeauna in Arc, te regasesc intr-un tricou negru, decolorat si rupt pe care-l port cu drag si intr-o seara la televizor cand ascultam unde calatoresc romanii. Te regasesc in fata unui anticariat din Bucuresti, pe un plic de CD ce circula stingher prin Regie, in curtea unei intreprinderi aproape de Brates, in ochii unei vechi prietene si in orice te iubesc rostit sau auzit… te regasesc… pe foaia cu scorul pentru whist… pe plaja din Vama Veche la apus… de ziua mea… in cutiuta cu nisip si scoici, intr-un printscreen cu un record la minesweeper…, intr-un manunchi de pixuri ieftine legate cu fundita, noaptea intr-o gara rece si goala asteptandu-te…, intr-un film cu John Cusack si un concert la Patinoar. Te regasesc pe uniforma unui politist, in ochii unui fotograf si pe o husa alba de scaun de masina…
Te regasesc intr-un regret…

Diiing!!! It's time!

Un moment cand simti ca nu mai ai nici un rost in viata, si mai rau de-atat simti ca nici nu ai realizat nimic pana acum. Te-ai zbatut si ti-ai facut planuri celebre si cam irealizabile pentru care ti-ai vandut fiecare moment si chiar sufletul. A venit momentul cand in sfarsit ai realizat ca ai luptat in van, ca nimeni nu te-a crezut, ca zambetul era fals si te iubesc-ul mincinos. A venit acel moment cand te-ai uitat langa tine si nu ai vazut pe nimeni … care sa te ajute, care sa lupte, care sa te creada si mai ales pe care sa il crezi. Acum ti-ai realizat situatia, locul si decaderea. Si momentul care urmeaza e la fel de dureros… pentru ca acum stii ca trebuie sa te opresti… din visat, din sperat, din iubit. Trebuie sa-ti tragi sufletul si sa te gandesti in ce directie sa apuci si mai ales… trebuie sa te gandesti cum le spui tuturor.
La mine a venit acel moment.

Senzatie de primavara… toamna.

Trecerea spre iarna… stii zilele alea din ce in ce mai mohorate. Imi spui dimineata: “Imbraca-te bine azi… e urat afara!”. Si o spui cu putina parere de rau pentru soarele zilelor de vara ce s-au dus…
Si oricata energie ai avea… parca toamna ti-o ia pe toata si te lasa cu sentimentele calme de … melancolie…cuvant cliseu pentru toamna.
Dar, uite ca la mijlocul lui octombrie te surprinde. Iata o zi cand dimineata, somnoros, ai o senzatie ciudata… de energie, de neliniste, de agitatie. Iesi afara, clipesti des din cauza soarelui, respiri adanc si incerci sa-ti dai seama de ce azi e altfel, incerci sa iti dai seama ce simti si de ce hainele sunt mai grele azi pe tine. Iti spun eu: simti o senzatie de primavara… toamna. Si orice toamna ti-o da cel putin o data.
Azi eu i-am multumit in gand.

JMS

Mi-a fost rusine sa-i cer voie sa-i public scrisorile ... dar o voi face cand voi zari in privirea ei
pe cea de dinauntru... O voi face cand se va opri din explicatii interminabile despre lucruri
carora eu le-am inventat definitia... O voi face cand imi va povesti ca altadata ce se intampla in inima ei... O regasesc doar intre doua fraze, cand isi trage respiratia si 
priveste in gol, o secunda, doua, ca apoi sa inceapa iarasi sa se ascunda...
o secunda, doua... nu am timp, mi-am facut un discurs... o voi face asa:
Mai tii minte cand te intorceai de la scoala si te dezbracai in graba de uniforma fericita ca ai mai scapat de o zi plina de ore si profesori, sau doar fericita ca ma revedeai... si ne apucam nebune sa cantam toate cantecele pe care le stiam si pe care le inventam...
Mai tii minte cum se numea serialul ala bulgaresc (cred) ... ambulanta?... si versurile cantecului Ochii tai??
Mai tii minte Norii negri...?
Sau... cum ne opream brusc si tipam cand auzeam pasii lui Buni pe scari "Nu am pus uniforma pe baaaat!!!"
Mai tii minte Scrisoarea III recitata pe intuneric sau la lumina unei lampi cu gaz...
Mai tii minte seara cand "a crapat un drac"?? "Ca si leul in turbare...! Ce leu in turbare???"
Mai tii minte cutia de curmale de la tara? Si floarea de pe tort!
Sau Dl David care la orice ora de matematica imi facea aluzie la tine... nici acum nu stiu de ce... ca sa ma simt mandra sau ca sa ma simt prost...
Mai tii minte stergarul cusut de mama si pus in holul scolii, in vitrina, cu numele tau sub el... m-am mandrit 8 ani cu el...!
Stiu ca ti-e greu... si mi-e frica sa te readuc cum erai sa nu iti fie mai greu... si stiu ca ti-e bine...
Stiu ca nu mai esti una ci esti doi... si cand ai incetat sa fii una, culmea, am incetat si eu... acum sunt si eu doi... si impreuna suntem trei.

Si mai cred...

 ca prima iubire ramane cea pe care ai trait-o cel mai frumos. Iubiri frumoase continua sa apara dar deja stii ce vrei si stii ce cauti. Atunci nu stiai... pur si simplu ai primit. Si ce o face speciala e faptul ca s-a incheiat cand credeai ca nu se va, ca te-a durut cum credeai ca n-are cum, ca te-a ranit iremediabil cand te credeai invincibil. Urmatoarele pot fi mai frumose dar nu vor fi traite la fel de frumos si intens ca prima... deja te aperi.

Cat de frumos poti sa iubesti la 19 ani?

Scrisori scrise acum aproape 20 de ani... nu de mine, dar la fel le-as fi putut scrie si eu si oricine altcineva aflat la prima dragoste. Am trait aceasta poveste... doar privind-o de pe margine si fixand privirea celei ce le-a scris, si am retrait-o citind o mana de scrisori... de zeci de ori... petece de hartie cu formule de chimie pe spate si coli intregi cu initiala destinatarului lor...
Asa am invatat ce e dragostea... inca de cand varsta mea era o mare si frumoasa nota in catalog...
Ascultam secretele, zambetele si lacrimile acestei iubiri pe care nu o intelegeam atunci si eram nerabdatoare sa cresc si sa inteleg...
Nu e nimic neobisnuit, anormal sau imoral... toti am scris macar un biletel de dragoste si am formulat in gand declaratii cliseu ce credeam ca vor darama obstacole inchipuite sau reale...
Vorbesc (scriu!) de acea prima iubire care iti implineste atunci toate visele adolescentei pentru un timp si care inevitabil te raneste mai tare decat orice altceva de pana atunci din viata ta si fara de care nu te vezi existand. Te face sa juri ca nu vei mai iubi niciodata si candva in viata "cand vei fi 
MARE" ii vei arata lui/ei ce a pierdut!! E acea iubire peste care, crescand, 
treci definitiv din pacate si ramane atat 
 de adanc ingropata de realitatile cotidiene ale omului matur incat o 
scoti la suprafata doar sub forma de gluma inofensiva
 sau de salut ezitant si sobru cand o intalnesti peste
ani la colt de strada. Acum inteleg... 
Respect aceasta iubire... respect dorinta de-a iubi pe care a nascut-o in mine...
Cred ca oricine poate inventa sau incerca sa scrie o scrisoare originala de dragoste 
care sa castige concursuri FM... 
acestea nu sunt asa, dar sunt reale... sunt sentimente profunde in 
cuvinte simple nu invers...
Sunt mandra de colectia de coli galbene cu marginea stanga indoita, 
foi din caietul de matematica, 
foi ingalbenite din caiete studentesti, jumatati de coli de scris 
rupte cu grija si chiar o copertade carton de la
 un caiet folosit... scrise cu stilou chinezesc cu pompita, mult 
dorit de mine atunci si chiar asezat 
printre telurile mele in viata la vremea aceea sub forma: "Cand o sa
 fiu mare o sa imi cumpar 10 stilouri ca asta si o sa le umplu 
numai cu cerneala Pelikan!" 

...i heard that my imaginary friend died...

Nici macar nu stiu cine mi-a spus... probabil eu...
 eram singura care il cunosteam, da! sigur eu. Ii spuneam multe, de fapt...cam tot. Mai multe rele decat bune, si nu se supara desi stia ca atunci cand eram fericita uitam de el. Se intorcea cu prima lacrima formata in coltul ochiului drept. Ochiul meu drept a lacrimat intotdeauna primul...
Invat acum ce inseamna blog...  pentru ca nu mai e nimeni care sa asculte gandurile 
mele nascute din ideile tuturor... poate le citeste cineva.