I can’t remember the last time I wasn’t at least kind of tired

 Încerc să îmi odihnesc ideile. Poate aşa o să dispară vâjâiala asta din cap. Ieri m-a certat finuţ şi superior. Doar pentru că am avut sentimentul că trebuie să-mi cer scuze pentru că îmi place un om. Şi-apoi de ce aş menaja pe toată lumea în discuţii şi-aş miza pe extrasinceritate când de fapt singura persoană cu care ar trebui să comunic e cea care îmi place?! I-au venit sfaturile frumos şi matur. Nu mă aşteptam. Mulţumesc. Aşa îţi sfătuiam şi eu pasiunile? Deşi presimt că voi fi speechless următoarea dată iar comunicarea se va rezuma la un zâmbet tâmp am să mă reduc cumva doar la această direcţie. I could go on and on but let's move on shall we? Say, you're me and I'm you and they all watch the things we do and like a smack of spite they threw me down the stairs... haven't felt like this in years... the great magnet of malicious magnanimous refuse! Let me go and plunge me into the dead spot again! That's where you go when theres no one else around it's just you and there was never anyone to begin with now, was there?

Cred că e timpul să apari din nou. 

 Am învăţat că sunt oameni cu care mă simt bine să tac. Am învăţat că e mai bine să nu încercăm să trecem la nivelul în care ne simţim bine vorbind ci mai bine ne bucurăm de nivelul probat. Am învăţat că cine sunt nu-mi poate spune nimeni. Nici cum să fiu şi nici de ce. Mi-e bine chiar dacă e greu. Regretele îmi sunt doar clişee uzate din dragoste şi-s mici şi nesemnificative chiar dacă le percep eu mari. Lista cu lucruri făcute până acum e mai mare decât cea cu neîncercate. Lista cu lucruri propuse şi realizate e mulţumitoare. 

 Între timp se fac şi liste calme cu vin roşu şi vin alb, cafele tari şi alune sărate, cuburi de gheaţă şi muzică în surdină. Înainte de zori, fac 31 de ani. Zâmbind oamenilor care mă iubesc. Mi-am programat dorinţele, mi-am programat gândurile pe care să le trimit, mi-am programat planurile care încep de mâine.  Nu vreau cadouri. Vă vreau doar pe voi. 

 

If you want to be happy, be.

(tumblr)

Dimineaţa începe frumos cu storurile trase, ochii mijiţi şi părul ciufulit. Seara se termină răcoros cu plimbări lungi şi pahare înalte de bere.

Tryin' to collect my thoughts...

Unii oameni ştiu, alţii învaţă uşor, alţii nu sunt capabili nici să-nveţe. Sunt unii ce se prind pe final cam cum ar trebui. Sunt şi cei ce realizează brusc şi din momentul ăla se transformă. Doar pentru că au curajul să şi-o recunoască. Şi-apoi mai sunt şi cei ce nu au avut încă ocazia. Dar o aşteaptă şi o vor. Sau cei ce mint că ştiu să dea şi să primească. Că ştiu cum să iubească. Nu-s conştienţi că iubirea se vede în ochi şi răsuflare, în vene, puls şi gesturi din reflex. Păcat.

Aer curat atât cât poate fi. Aromă de cafea reincalzita...apoi caldă, proaspătă şi revitalizanta... tot pentru gânduri. Am o dorinţă de-a mă înnoi, de-a cumpăra ceva de stare bună, de-a da un chef cu bere, teachers şi un cherry... un tort de cremă dulce de-a lu' mama...fistic şi multă filozofie cu întrebări existenţiale spre dimineaţa ochilor roşii. Cântă-mi un cântec la chitară! Vrei? Compune-o poezie pentru mine! Pentru noi care-am fost... Furtunile răscolesc nisipuri ce-ascund şi-ngroapa multe uitate sau ocolite. 

 Iubesc liniştea pe care mi-o dai. Şi sentimentul de mândrie. Trezeşte-te, săruta-mă de bună dimineaţa şi uită-te la mine cu ochi somnoroşi. Printre şuviţele de păr. Trei ani e mult. Din şapte-n şapte luni. Până la februarie, sărbătorim un august cald, un noiembrie ud şi cel mai frumos an nou trăit vreodată.  

Summer weeks should skip monday

(foto)

What do I want? TIME TRAVEL! When do I want it? THAT'S IRRELEVANT! 

 Îmi pierd încet fărâmele de bunătate rămase. Când nici măcar alea nu-s înţelese. Nu-s social acceptate. Mă scufund în piscine sclipitoare de egoism banal. Fără să mă bronzez. O vară fără bălăceală pe-nserat nu are sens.  

 --- 

 Fac planuri frumoase neîmpărtăşite. Cu apropiaţii împart aiurea grijile, fricile şi gândurile amare. O rată în franci elveţieni e mai demoralizantă decât faţa urâtă a oraşului ăsta. Planul e să plec departe. Mai departe decât credeţi voi.  

 --- 

 The honeymooners devin legendă. Mă-nclin. Şi poftesc la tort cu gust vestit. 

 --- 

 În plan am nuntă, târg, jeanşi noi şi câteva proiecte online (posibile doar pentru că cele în desfăşurare au succes). 

 Între planuri am să dorm mult, să citesc (nu pot să zic mai mult că nici măcar puţin n-am citit lately) şi să învăţ babutele din bloc să-l recunoască pe Corey Taylor după primul vers. 

 --- 

 Să vă fie vara plină de mingi de plajă colorate. Să vă fie zilele răcoroase precum piscinele cu apă limpede. Să vă fie gândurile calme precum o dupamiaza pe-un hamac şi imaginaţia precum spuma dintr-un pahar de bere prea rece. 

 Mie nu mi-a dorit-o nimeni aşa. A trebuit să mi-o inventez singură. Aşa cum am să-mi inventez toamna cu accent nemţesc, iarna ardeleneasca sau primăvara pur italiană.  

 --- 

 Şi pe final acelaşi nerăsuflat 'haters gonna hate'. Şi vor comenta anonim şi cretin pe blogul meu.  

It's always darkest before dawn

Mi-e dor de o noapte albă, de filosofie cu ochii cârpiţi şi aburi de alcool răcoros. Mi-e dor de sunetul cuburilor de gheaţă din congelatorul pe quick freeze, pahare mari de Teachers cu multă Cola şi muzică în surdină. Mi-e poftă de miniamandine şi cafea tare, de împachetat cadouri şi făcut planuri de vacanţă.  

 -- 

 Respir după comenzi imense, în sfârşit livrate. Zile agitate şi zgomotoase, job solicitant şi deadline-uri de respectat. Mă scutur, mă mai lupt, mai şi zâmbesc şi merg înainte. 

 -- 

 Pentru data viitoare am să-mi aduc din pod vinilurile, am să gătesc o grămadă de bunătăţi şi am să stau lipită de tine. Promit să rezist până în zori. 

 -- 

 Resping reacţii rele şi invidie înţepătoare. Îmi trăiesc viaţa mea. A mea. În modul meu aparte dar de bine în toate sistemele voastre de valori sociale şi morale. De care culmea, nu îmi prea pasă. Dar nu-i nimic. Am învăţat atât de bine să resping invidia şi răutatea. Am să-ţi permit să minţi şi să te prefaci în timp ce în interior o să te minunezi de cât de fericită sunt fiind ce sunt de când mă ştie toată lumea.  

 -- 

 Totul e mult mai simplu după ce rezolvi măcar una dintre enigmele universului. E momentul în care toţi supereroii din filmele americane încep să trăiască în tine, e momentul când viaţa ta capătă singurul sens şi singura direcţie pe care trebuia să o aibă vreodată, e momentul când începi să devii conştient de puterea ta. Respiri mai adânc, iubeşti total şi şocul ignoranţei de până acum trece extrem de repede. Privirea superioară şi zâmbetul cald sunt singurele care te trădează. Că ai ajuns la un alt level.   

 -- 

 Echilibrul mimat şi liniştea fără drame omoară pasiunea. Sau doar o ţin cumva captivă. Doar mi-e dor tare. De tine. O noapte albă. 

 

Cats instinctively side with evildoers

(tumblr)

 În linişte deplină facem brăţări colorate şi cercei hippie. Din când în când ne-atinge lastfm-ul cu o melodie şi ne-apucă fredonatul. Stare calmă. Chill. Din oră în oră mai pornim aerul.  

  

 Azi e programată şedinţa foto, baia în spumă şi două ore întinşi pe iarbă.  

  

 În mijlocul camerei e o nebunie generală şi amestecată de aţe colorate, chupa chups aromate, mărgele de lemn, pisici negre, căni de cafea cu lapte, pahare de şocată şi perne moi. 

  

 Ca de duminică, aşa... 

 

Intensity, propagation direction, frequency, wavelength spectrum and polarisation

Fiecare om are o lumina aparte. De fapt cred că fiecare viaţă are o lumină aparte. Lumina ei unică şi specială. Şi fiecare oraş are lumina lui proprie şi diferită. Fiecare anotimp are altă lumină şi fiecare ploaie are o lumină aparte. Fiecare loc are propria lui lumină şi fiecare casă are propria ei lumină. Şi fotografiile au lumina lor proprie în care nu e doar lumina locului, omului, oraşului sau anotimpului încremenit ci şi ceva din fotograf, poate din aparat şi din momentul efectiv ales să traisca veşnic.  

 Nu ştiu. Zic lumini. Poate îs doar senzaţii. Care ţin de culori şi amintiri, asocieri şi afinităţi. Nu ştiu. Le observ şi mă lăfăi în stări de bine. 

 -- 

 Mă odihnesc şi simt bizar cum pielea mă strânge. Cel mai frumos moment la mare de până acum  a fost când în apă, de pe mal, te vedeam  doar pe tine ... cât vedeam cu ochii. Nici un alt om, nici val, nici vapor. Doar tu, o înserare uşoară şi-un altfel de intimitate. Imensă şi frumoasă. Seara, la mare, pe un mal aproape pustiu. 

  

 --- 

 Fiecare val vine cu o altă culoarea/lumină/senzaţie. Unul cu nuanţa verde a algelor, altul cu transparenţa meduzelor. Unul cu albul spumei, altul cu viteza şi puterea loviturii în mal. Unul cu răcoarea primului pas în apa şi altul cu instabilitatea nisipului ce se retrage.  

 ---- 

 Vă salut cald din dupamiaza mea cu miros de cafea şi nerăbdare de baie răcoritoare în mare. Postez pe blog, zâmbesc, încui uşa căsuţei de lemn şi plec pe plajă. De-ar fi toată viaţa cu lumina asta.