şi-am să te chem să-mi mângâi fruntea...cu-o mână rece şi uscată

Furtuni stârnite trec. Nisipul se depune iar.
Dispoziţie fatală de gol în stomac, stare de struţ (de afundat adânc un cap cu gânduri cu tot), dor dureros de glumele tale seci când mă vedeai mai tristă...
Vreau să te uiţi ironic şi pe sub genele tale lungi la mine, vreau să râzi pe înfundate de cât de neatrăgătoare sunt şi-ncet să-mi scoţi din frigider pernuţe reci de silicon să-mi apeşi pe ochi... Azi vreau să uiţi remuşcările şi umbra ochilor tăi mari când vibrează telefonul şi ştiu că nu vrei să mă laşi să plec... Vreau să bolesc o zi şi-o noapte cu ochii tulburi pe vena de pe gâtul tău şi să nu mai vreau acasă niciodată de-acum încolo... vreau mâine să îmbătrânesc lejer, la 12 noapte, şi s-o simt cu un sărut pe buze aspre şi setoase şi cu o foarte slabă definiţie de adulter... vreau să dormim îmbrăţişaţi cum am dormit de-atâtea ori... cum m-ai vegheat de-atâtea ori... şi dimineaţă vreau să-mi cânţi încet la o chitară veche, spartă şi recondiţionată Diamond Ring a lui Bon Jovi... mai ştii tricoul rupt Nirvana?... mai suntem încă împreună şi ne iubim la fel de mult...
Diseară am să râd fals de multe ori, am să suport un chin mai mare decât asta şi totuşi am să pot să-mi eschivez prezenţa...să te găsesc râzând lipit de-o portieră joasă, să îmi clipeşti mai cinic decât eşti şi-apoi să te prefaci că pleci când am să vreau să mă grăbesc să te sărut rapid...o clipă dacă stau lipită de tine îmi iau puterea să-nchei seara frumos poate şi să suport un La mulţi ani cântat aşa de fals...
Pfiu... e dispoziţia temută... pfiuu... vom lua cu noi doar cărţile, o pătură şi blugii...promit să mergem în locul ăla nou descoperit unde oamenii faini pe care-i întâlnim sunt dezinvolţi şi abuzivi cu zâmbete şi sticle jumătate goale trăind doar pentru muzică...
Anul viitor la 12 noaptea când voi face 29 de ani doar tu îmi vei cânta la mulţi ani... şi doar un foc de tabără vreau...şi-un val... şi-o muzică de pe o scenă...

Te sun şi-o să bârfim puţin... mi-e dor de glasul tău...şi o să-ţi spun ce frumuseţe am văzut/primit/băut/păstrat...
Râdeam gândindu-mă la Refined new look and same smooth flavor şi cum o să-ţi şoptesc în ureche "A Gentleman knows his limits. Please drink responsibly" Vreau să ne minunam din nou de cât de frumoasă poate fi o sticlă Genleman Jack...
E bine şi era ... să ştiu că mă iubeşti...
Da... îl urăsc...
Vreau mâine să şoptesc ...mi s-a părut...

intre miros de gin si bitter lemon...

am sa pun etalon pe azi... si am sa o proclam ca cea mai "naspa" zi... cu inspiratie de gin cald si bitter lemon rece gheata... si o biserica apasatoare m-a chinuit si pedepsit prea mult... si-un gand cu-n sacrificiu foarte mare m-a facut sa pledez o cauza necunoscuta mie pana azi... si m-a facut sa-i atribui unui om atat de multe calitati de-ar fi atat de speriat sa le auda... si-apoi am trecut prin toate fazele dezamagirii azi... si-am vrut sa trag cu dintii de-o prietenie... si-o compatibilitate (mi-a iesit cuvantul) in gandire cum n-am vazut de mult... si-apoi am plans (si mi-e rusine)... si-apoi am zis ca nu se merita... si un mesaj urat si rece m-a dat cu fundul de pamant... si-asa si trebuia... deja trecusera alte cateva faze ale dezamagirii... si ultima ar fi faza "whatever" s-o numim... in care chiar nu-mi pasa si stii de ce nu-mi pasa... pentru ca fumul de tigara nu m-a atras si nici imbolnavit in seara asta si ginul m-a salvat... si sunt puternica si pot... si chiar de-am speriat o lume eu stiu c-am si atras o lume... si stiu ca cea mai superficiala va pierii... si va ramane cea profunda in care drumul meu lejer cu aer racoros si muzica buna va fi cel care va conta... si stiu ca gandul bun si pasiunea naiva vor invinge... ca au invins de-atatea ori...
Cum spune un prieten bun (cat sunt bauta am voie sa-l numesc asa... si mai ales sa il citez... stie intotdeauna cand o fac!!):
Sa nu regreti, intotdeauna e altfel si niciodata la fel...
Adica maine, clar, e doar:... mi s-a parut...

Mie

Cum poti primi de unde nu te-astepti butonul pe care ti-l doreai sau doar poate convingerea c-acel buton exista pentru tine intr-o zi cand chiar te minunai cum un pitic cu barba alba te fluiera obraznic pe-un raft de supermarket... si poate cineva o sa-nteleaga prietenia simpla si-aproape neconcreta in care rumegarea de banalitati e sportul preferat... si nu mai zic de cat de-aproape il simti pe dumnezeu gandind la el in pijamale in ziua cand pentru prima oara te-ai pregatit sa increstinezi un copil... si cum imaginea asta iti da curaj si spor la un botez intr-o credinta atat de veche si a tuturor dar care azi o simt noua si doar a mea... dar o sa-ti zic candva de stalpul de telegraf udat la radacina si care a crescut falnic in centrul unei hale mari de mobila...
Regretul mare e c-as vrea sa cred sau sa nu cred ca toamna... anul care vine... racoarea... scoala... nu-nseamna de fapt inchisoarea... de fapt si inchisoarea o vreau a mea si nu a ta!
Iar si iar multumesc...Dinei...

Către închisoare

-lui Liz-

Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.

Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.

La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.

Si cum penultima zi din luna asta imbatranesc vizibil si toamna apoi se instaleaza si-mi mai acopera din regrete... ma bucur azi ca un copil...

...

simplu... frumos... caracteristic...
pas inapoi speriat... click de capac inchis... doar blink cu zambet sau sinceritate...
o strangere de inima... putina tristete... sau pur si simplu G...

"G. multumeste pentru toate vorbele de bine si gandurile bune la adresa lui. G multumeste pentru faptul ca este considerat prieten drag si ca i se vrea binele. G considera ca e reusit post-ul si e adevarat ca l-a facut sa zambeasca cu aceeasi stare de calm pe care o poseda si de care este mandru. G multumeste inca o data, e foarte placut sa vezi ceva de genu asta ....G shtie ca unele lucruri se vad din exterior, si cei din jur citesc sau interpreteaza ceea ce se-ntampla cu el, insa de multe ori are grija sa nu se vada prea multe. fara aceste lucruri G n-ar mai fi G .. multumesc mult"

...mi s-a parut...

Viata mea fara tine.

"...e seară şi tot spaţiul e luminat de câteva spoturi... geamuri mari reduc orice speranţă de intimitate ... cupola o creează doar muzica... "be like that" ...îmi face bine tare muzica asta..." Mi-am luat migrena şi-am plecat abătută spre casă... am stins spoturile, am încuiat...şi am plecat cu umerii lăsaţi şi impresia de înfrângere...nu ştiu de ce... şi poate mi-a fost dată impresia intenstionat...şi poate mi-am insuflat-o eu pentru că se asorta cu migrena mea... am adormit uşor şi devreme gândindu-mă la tine şi la faptul că nu te-am mai văzut de atât de mult timp... am senzaţia că mă avânt în a salva vieţile prietenilor, în a căuta fericirea pe feţele lor, a trăi din poveştile lor împlinite sau nu încât am uitat că asta trebuie să caut pentru mine şi să caut sentimentul asta în mine...dacă ţi-aş vedea ochii din nou mi-aş aminti poate să redevin egoistă... Lumina lui şapte jumătate e întotdeauna frumoasă şi energizantă...e racoroasă şi calmă... e liberă...şi miroase a dimineaţă...se duce cu prima rază de soare...atunci se schimbă şi senzaţia... devine una de lene şi lâncezeală... de vegetare în aşternuturi cu umbre şi aburi... Va doresc o dimineaţă ca a mea... o dimineaţă devreme, calmă cu gândul că o cană de cafea cu numele vostru pe ea va aşteaptă pe un pervaz, aburind încet un capac transparent... va doresc întrebări la fel de multe ca ale mele pentru că fac bine... şi totuşi luaţi tot doar senzaţia golului lăsaţi-o acolo... n-aveţi ce face cu ea... şi vă doresc ferestre deschise, mari şi răcoroase, un măr umbros şi fosnaind, un pisic alintat şi torcând fericit că aţi ajuns la serviciu, un gând rapid şi liniştitor la oameni dragi... o muzică bună în surdină... intodeauna un aspirator cu bară lungă şi perie mare mă face să fredonez Queen (şi bănuiesc că nu sunt singura) şi să mă gândesc la tine... şi la faptul că lipseşti din ce în ce mai acut...din întunericul dormitorului, de pe bancă din parc, din arena stadionului întins cum îţi plăcea pe iarbă la concerte, din agenda telefonului, din vocile numerelor necunoscute...din planurile mele de weekend sau vacanţă... din munte şi din mare...
Ochii prietenilor dragi mă fac să conştientizez viaţa mea fără tine.

Un post despre un prieten drag...

Şi despre cum o cunoştinţă poate fi ridicată la rangul de prieten drag pentru zâmbet frumos şi sclipiri ciudate-n ochi...

El spune că e doar mahmureală după o petrecere... eu spun că are ceva special... şi tot ce îmi pot dori pentru el este să-i văd privirea de om îndrăgostit... şi cred că asta-mi poate dăuna prieteniei şi totuşi o nebună, rebelă şi frumoasă atârnata de gâtul lui e tot ce îmi doresc acum... şi totul e spre bine pentru c-a lui viaţă e în schimbare şi iubirile acum se lipesc cel mai uşor...
Şi ştiu că poate va citi, şi va zâmbi superb şi calm cum ştie numai el să facă...
Şi poate zâmbetul îmi va fi interzis atunci când îl voi şti împlinit şi iubind... dar asta vreau să văd ...
Mi-e drag că e modest cât trebuie, e respectuos când trebuie, e funny tot timpul şi are el ceva de om rănit şi nu o recunoste... Şi ştiu puţine despre sufletul lui dar îi doresc o împlinire atâta tot!...
Mai am câteodată impresia că dacă i-aş vedea posibila iubire viitoare pe stradă trecând energică pe lângă mine... aş recunoaste-o că fiind a lui şi i-aş recomanda zâmbetul lui...
Promit c-atunci când nu-l voi mai vedea intrând singur ci însoţit, strângând frumos de mână o fată cu un zâmbet ca al lui... şi când va face eforturi să-şi desprindă ochii de pe faţa ei ca să-mi răspundă mie ... şi-i voi vedea mâinile pe umerii ei mângâind constiend/inconştient în timp ce-mi îmbogăţeşte mie cultura muzicală sau IT... sau îmi răspunde la întrebările mele tâmpe între două priviri spre cea care o să-i înţeleagă nebunia... promit să-anunţ şi să declar ziua de "bucurie generală pentru o noua iubire meritată deplin".
Şi mai vreau s-aud două variante povestite a concertelor nebune de la care îi stă aşa de bine să se-ntoarca epuizat şi cu şosetele desperecheate...şi vreau să-l ştiu în siguranţă la adăpostul unei iubiri ce nu-l poate răni vreodată...

Morning butterflies

Mi-e cald şi aerul nu poate să mă răcorească... azi dorm plimbând încet cafeaua din mâna stânga-n mâna dreaptă. MĂ gândeam şi-apoi alungam repede gândul... vii oare azi la mine... "Accidentul" mai are câteva pagini şi coperta îmi reţine privirea când mă întorc spre noptieră... nu am puterea să o ridic... azi am poftă de dragoste leneşă şi tandră... de zâmbetul tău somnoros... de ciupit 3 corzi de chitară... de fumat, culmea de fumat, ...de mângâiat uşor un zâmbet ca al tău... de plâns încet de fericire... de clipit des la lumină... de vegetat în braţele tale până se-nsereaza... Azi am poftă de glasul tău.
Şi parcă prea intens doresc să te văd azi păşind leneş pe covorul pufos... cu talia lăsată într-o parte... cu buzunarul rupt şi alb, cu trei şuviţe atârnate-n ochi... cu zâmbet tăcut şi diabolic... cu dragoste-n priviri...
Şi mă gândeam să o invinuiesc pe Dina cu mesajul sau subliminal erotic şi arrr din noul sau post... sau gândul că lenea şi lipsa de chef te pot face să fii o căpşună (atât de erotic fruct).. pentru toată starea şi dorul de tine... sau cafeaua tare băuta în dormitor cu storurile trase pot da senzaţii şi dorinţi uitate... sau poate chiar lipsa ta de mult timp... sau visul agitat cu chipuri multe şi viteză de film de acţiune...sau poate ziua mea care se-apropie şi toamna care mi-ameninţă sănătatea minţii şi-mi da fiorul regretului şi amintirilor...

Sau poate graţie şi mulţumită lor azi mă gândesc la tine şi la dragoste...

O zi cum vreau si pot...

Si daca ar fi sa muncesti intr-un loc unde soarele bate non stop in geamuri mari si albe, unde strada e in constructie si fumul, praful, zgomotul utilajelor si injuraturile muncitorilor te insotesc toata ziua... si daca ai sti ca al tau coleg deja a ajuns la mare, s-a cazat si deja se bronzeaza pentru invidia ta viitoare cred ca ti-ai considera ziua deja ratata...SAU nu...
Mi-am luat ajutoare de-acasa ca sa nu fiu singura, colegul nu mai merita gandit de rau pentru ca a lasat ceva frumos, surpriza, in urma sa pe spatarul scaunului meu (multumesc!) si-apoi mi-am facut si singura o surpriza pentru starea de bine a gustului meu muzical si nu in ultimul rand planurile pentru week end ascultate din telefoane sunatoare ma fac sa zambesc visand aer de munte si gust de licoare tare...
Si iata in poze inceputul zilei mele povestit mai sus...:

Y de la Mary si Edy...

Mary e în buletin dar Edy e doar de fită... Sunt ai mei şi îi iubesc. Şi cum să nu iubeşti o fiinţă care are nume cu y în buletin deşi are 34 de ani, are multe găuri de cercei în urechi şi îi stă bine, are un tatuaj colorat pe fund, scrie poezii, are aparat dentar colorat pentru că vrea şi poate, a citit şi citeşte tone de cărţi,are funcţie de conducere şi îi stă bine, e fan Harry Potter (!), e cea mai deşteaptă fiinţă în viaţă, frazele începute cu voce tare le termină în gând şi e indignată că nu o înţelege nimeni, e blondă şi e a mea cum nu e a nimănui?! Sora mea. La mulţi ani! Şi cum să nu iubeşti un copil care s-a născut sub ochii tăi, care se luminează la faţă când te vede, care te asociază instantaneu cu baloanele de săpun şi telefon cu clăpiţă, care-ţi stalceste numele (sau aşa îmi place să cred) de milioane de ori pe zi şi care azi face doar doi ani? Nepotul meu. Edy. La mulţi ani!

L.E.: si pentru ca au stiut ce sa ceara cadou au primit amestecate: o roaba mare de plastic colorat, o masina mare de tuns iarba din acelasi plastic si Caderea Constantinopolului in editia de lux colectia Adevarul...La multi ani inca o data amandurora!

Stari diverse date de diverse...

Ieri dimineata m-am trezit minunat in aer racoros, culmea, si miros discret de parfum barbatesc. Sarutul grabit intre ureche si obraz doar m-a facut sa zambesc somnoros nu sa ma si trezesc... dar zgomotul usii inchise da... Cafeaua mi-am baut-o rasfoind bloguri si zambind la idei pe cat de aberante pe atat de frumoase...ma bucur ca mai sunt oameni nebuni pe lumea asta...
Europa FM, Vaya Con Dios... mi-a dat o stare de rochita cu volan si balerini cu buline (nu port si nu posed asa ceva dar starea era intocmai)... zambeam fredonand...
Azi e o alta dimineata si o alta stare, o stare de prieteni buni, cer senin de noapte si Putna limpede si deloc rece... Starea de prieteni buni vine de la oameni care-mi devin dragi in scurt timp si raman forever langa mine, starea de cer senin de noapte si apa repede vine de la sfarsitul de saptamana petrecut cautand pietre colorate la tara pe malul Putnei sau citind pe prispa pana tarziu...
Buna dimineata...

Leapsa

1. My desktop:

2. Cinci lucruri care imi plac: Doamne cat e de simplu! Cat, coffee, shampoo bubbles, music&books and loooooove...da, cam astea: pisicile, cafeaua, baile in spuma, muzica si cartile cred ca ocupa un singur loc pentru a da voie dragostei in toate sensurile sale vulgare sau platonice sa fie mentionata intotdeauna....
3. Cinci lucruri care nu-mi plac: hingherii (de caini nu de trolee), prostia in toate formele ei, violenta, gandacii si migrenele.
Leapsa merge la cine o citeste ca de obicei... mai putin la Cristi ca de la el vine...

Blogl #4 printre altele...

Zilele trec peste mine într-o ameţeală frumoasă şi rapidă... am de făcut milioane de lucruri zilnic, întâlnesc oameni noi... mulţi oameni noi, iar cei care deabia îi
întâlnisem scurt timp în urmă deja au fost promovaţi la rangul de prieteni. Fac planuri celebre şi râd şi vorbesc singură la volan când le văd realizate. Deocamdată mi-e bine. Şi mi-e bine deşi am întâlnit şi primele obstacole şi nu m-am descurajat. Şi au fost obstacole mari şi care au reuşit să mă ţină puţin în loc... am reuşit zâmbind să trec chiar dacă cu o-ntarziere. Nu-mi păsa. Am fost la Blogl 4 şi poate că am stat şi mai puţin decât ultima data dar a fost mai bine... oamenii mi s-au părut mai frumoşi, deşi erau aceiaşi...o gaşcă de nebuni, unii serioşi şi frumoşi alţii agitaţi, entuziaşti şi binenteles frumoşi. Unii vorbesc pătrunzător probleme existenţiale. Alţii se-agită gesticulând chestiuni neinteresante dar relaxante. Mesele erau aşezate altfel, lumina e alta pe terasă aia, şi paharele cu băuturile minunate servite pline de steguleţe, floricele şi-n pahare asortate se potriveau cu noi parcă... Şi mă gândesc la fiecare din ei şi parcă îi invidiez... dar îi invidiez cu plăcere... şi mi-e bine cu gândul că la blogl 5 îi voi revedea. Pe Alice o invidiez pentru ochi, pe Cristi pentru energie şi pe-amândoi pentru privirile pe care şi le schimbă, pe Cornelia pentru serenitate (nu găsesc alt cuvânt
pentru calmul frumos şi inteligent pe care îl inspiră)... ea pare că a dezlegat ceva enigme ale vieţii...pe Cip şi pe Emilia clar pentru tinereţe debordantă... pe Răzvan pentru jumătate aer profesional jumătate aer rebel...dat câteodată de brăţări... câteodată de inele... câteodată de privire, aaa! pe Alex pentru că domină doar cu prezenţa... dă aer de siguranţă, reconfortant, pe Alexandra pentru ea...îmi place cam toată(!)...pe Dina pentru cuminţenia autoimpusă cred... mă aşteptam să fie obraznică (pe ea o invidiez cel mai mult pentru felul cum scrie pe blog...pe mine mă fascinează).. şi a mai fost şi Florin... cuminte tare în dreaptă mea... l-am cam deranjat cu ridicatul de pe scaun... Va rog să citiţi şi să reţineţi doar complimentele nu şi invidia... aia e a mea. Aştept să va revăd la Blogl5.
Până atunci reţineţi că aţi făcut oraşul meu mai frumos şi mult mai suportabil pentru mine...