Anunţată foarte din scurt şi într-o zi necalculată, are loc Întâlnirea bloggerilor gălăţeni cu numărul 12. Luni, zero unu, zero doi, doi zero unu zero, IBG #unu doi. În Geenie cafe cum ne-am obişnuit. Şi ei cu noi. Dacă aveţi plăcerea, curiozitatea şi timpul, va aştept să mai vorbim de bloguri, oameni şi orice. De preferat ar fi să răspândiţi vorba în scurtul timp rămas, să anunţaţi venirea pentru a vă opri un loc pe canapea sau fotoliu cu perne moi şi să veniţi.
De ce luni? Pentru că e vacanţă. Pentru cei cu joburi promitem să îi aşteptăm după program. Pentru cei în tură de dupamiaza promitem să bem un vin fiert cu gândul la ei. Până acum s-au anunţat oarecum:
Puful (cel cu iniţiativa, posterul... ) Me, myself and I Lord D'If Docica Vy Ale
Scurt de tot. Luni serbăm prima zi a celei mai scurte luni ale a anului cu un IBG. Ca de obicei, in Geenie Cafe. În jur de ora 15:30. Notati-vă în agendă, revin cu aprobarea cafenelei si cu posterul.
Later edit: De obicei se întâmplă chestii ciudate pe site-ul/blogul tău când intervin programatori rău intenţionaţi ce sparg parole. Şi anume apar postări ce nu au diacritice, au greşeli gramaticale şi nu prea te reprezintă. Sau mai sunt cazuri când prieteni prea buni vor să te surprindă, zic ei, plăcut fără să fie nevoie să spargă parole, ei ştiindu-le. Ah, Pufu, de ce nu pot să mă enervez.... mi-a plăcut. Aplauze pentru Pufi şi a sa iniţiativă (IBG, poster, rezervare). Să-i facem, deci, pe plac.
Pentru unii e vacanţă, pentru alţii sesiune. Eu pregătesc intens un IBG (Întâlnirea bloggerilor galateni) pentru primele zile ale săptămânii viitoare.
Mi-am început ziua frumos şi calm cu muzică de la Ifeelsodiff. Mi-am băut cafeaua caldă fredonând şi imitând vibraţiile sweet şi gândindu-mă cum ar suna un telefon aşa. M-am aruncat în plină iarnă. Un el absent şi secretos. Un altul doar misterios. Şi-o ultimă rămăşiţă din mine în tine care te-a făcut să te întinzi moale în braţele mele pe canapeaua din Geenie, să te joci necontrolat şi inconştient în părul meu şi să-ţi motivezi privirea pierdută cu oboseală. Te cunosc prea bine ca să funcţioneze scuza fumului de ţigară. Cafea. De multe şi delicioase feluri. Din laptopul meu ieşeau degete mici şi reci. Vreau să dorm odihnitor. Ziua mea a fost exact ca melodia asta.
Trece şi ianuarie. Ninge din ce în ce mai frumos pe un ger mai potolit. Scriu fără pic de inspiraţie şi fără nici un gând. Sunt extenuată de certuri şi dispute, acuzaţii ce mocnesc şi cuvinte spuse la nervi. Mănânc un grep roz. Ascult muzică şi înting feliile zemoase în zahăr. Miroase refreshing. A tine. Îmi adulmec în răstimpuri încheietura mâinii stângi. Două picături din sufletul tău stau impregnate în brăţara de aţă. Am reînceput să citesc. A treisprezecea poveste. Diane Setterfield. Îmi place. Mă uit la Californication. Încălzeşte. Un cearşaf cu buline colorate deabia strâns de pe sârmă miroase a detergent. Şi a iarnă. Am palmele lipicioase şi dulci de la grep. Mi-am amintit că azi am mâncat feliuţele de măr din două căni de vin fiert... Tot azi am admirat două femei frumoase fumând pierdute ţigări negre cu scorţişoară. Mi-e poftă de-o cafea tare, o muzică lentă şi-un beţişor de lavandă să fumege încet. În încheiere o să-mi amintesc gustul sorbiturii din paharul de cuba libre sau înghiţitura caldă de ceai cu rom.
Azi mi-a cântat în căştile mele Vermilion pt 2 şi de data asta a sunat a mea. Azi mi-a cântat în căştile tale Nothing else matters şi mi-a sunat străin. Nu ca atunci, de ziua numelui meu când fredonai întins pe canapea. Mă ustură nasul sătul de şerveţele mentolate. Mă ustură gâtul sătul de dropsuri şi pastile. Mă ustură gândurile sătule de priviri iscoditoare şi oameni care mă vor.
Nimeni nu ştie şi nu înţelege. Nimeni nu întreabă şi doar presupune. Rămâneţi cu presupuneri şi consum de energie. Între timp noi trăim.
Stoarce-mi o lămâie acră pe buzele crăpate de răceală. Aprinde în mijlocul casei un foc mic în care în răstimpuri s-arunci ierburi ce îmi desfundă nasul şi-mi iau ceaţa de pe ochi. Dezpacheteaza-mă de haine şi împachetează-mă-n tine să transpir şi ultima picătură de febră. Prima dimineaţă în care o să respir aer mentolat şi-o să-ţi caut alintată parfumul în cearşaful plin de mac o să inventăm împreună o vrajă de adus primăvara.
...mi-am petrecut restul nopţii pe canapeaua pe care încă eşti. Am adormit lejer cu gândul la un dans nebun ce îmi extenuase amintirile. Două oraşe ne ştiu împreună şi alte două, separaţi. La cafeaua de dimineaţă am să mă gândesc ce frumos îmi descifrezi tu visele, cum îmi impui planuri şi-mi injectezi dorinţe. Dai doze mici de putere. Puterea de a urma impulsul. Între sorbituri somnoroase de cafea am să mă gândesc cum senzaţia data de vocea ta se confundă câteodată cu senzaţia dată de parfumul tău. Una din ele implică depărtare şi dor. Amândouă şi multe altele neagă depărtarea şi răscolesc dorul.
Cineva mi-a şoptit o declaraţie ciudată. Serios şi fără să-mi privească ochii mi-a spus că există oameni de care nu poţi să fugi, sentimente pe care nu poţi să le negi şi compatibilităţi bizare ce funcţionează ca magneţi. Ştie pentru că a găsit omul, a simţit sentimentul şi a văzut exploziile în priviri, stomace, pasiuni şi gânduri. Întreaga lui viaţă a devenit magnetul. De asta nu luptă, nu trage şi nu cere. Trăieşte şi iubeşte.
Am aprobat şi-am simţit accelerarea pulsului. Mi-am însuşit fiecare cuvânt din teorie şi m-am bucurat că nu mi-a privit ochii nici după ce şi-a terminat explicaţia caldă. Probabil intenţionat nu şi-a încrucişat privirea cu a mea. De teamă să nu te vadă iar pe tine.
Bună dimineaţa!
Ceaiul fierbinte de mentă mă vindecă de zgribuleala. Nu vindecă cearcănele. Ele rămân la culoarea mentei din ceai. Catalina şi Lord D'If m-au premiat. Le mulţumesc şi le întorc roşind premiul. Şi ei sunt printre bloggerii mei preferaţi.
Mă-ntorc la gânduri vagi. Clipesc des şi zâmbesc cu un deget pe buze.
Între un spasm fericit şi-un vis frumos încerc să-i fac să înţeleagă că m-au pierdut. De tot.
I'm falling asleep and I can't see straight. I don't really mind if I just fade away...
Puterea exemplului le scoate ochii. Dragostea e singurul carburant fiabil. Ei se încăpăţânează să respecte reguli şi să îşi/îmi limiteze orizonturile. Prea târziu.
I'm told what to do and I don't know why.
Ia-mă de mână... Ţi-am zis că sărutul tău se lipeşte umărului meu prin geacă şi trei pulovere groase la fel de bine ca şi atunci când am umărul gol?
Îmi place să-mi conştientizez dupamiezele perfecte în timp ce vorbesc la telefon admirându-va siluetele mergând alene în faţa mea. Întoarceţi pe rând capul să vedeţi dacă vin. Ambele priviri sclipesc aşa cum îmi place mie.
Mi-ar plăcea să rămân blocată pentru totdeauna în mijlocul intersecţiei doar cu voi, evitând verdele semaforului şi râzând fericită.
Mi-ar plăcea să mă plimbi cu sania pe zăpada asta pufoasă şi dacă mi-ar fi ruşine, mi-ar plăcea să insişti până nu mi-ar mai fi. Mi-ar plăcea să mă tăvăleşti prin zăpada neatinsă dintre brazi şi-apoi să râzi cretin de mine. Să-mi faci poze încontinuu şi să te opreşti doar să-mi săruţi obrazul rece şi să-mi sugi fierbinte un deget îngheţat.
Am găsit fulgii de nea perfecţi, ascunşi subtil în mănuşile mele.
Eu sunt Liz. Am unghii negre şi papuci de casă roz. Neapărat pufoşi. Dansez dezechilibrat pe muzică mai dură decât voi fi eu vreodată. Am nasul roşu după ce plâng. Îmi place să mă cred mai fericită decât sunt.
Am să îţi spun că ştiu cum doare. Şi cât. Am să încerc să îţi explic că dragostea nu trece de la voodoo. Şi nici nu moare în trei zile. Apoi exasperată am să mă repet. Am fost şi sunt acolo unde-am vrut şi vreau. Întotdeauna. Decizia să nu, să da a fost a mea (apar/dispar/va însoţesc/vorbesc). Deciziile mele sunt pentru mine şi mă privesc. Puterea ce mi-o presupune o lume cam bizară am să o neg. Deşi nici măcar nu-i edificatoare în situaţia de faţă. N-aş ţine/convinge/mitui/forţa un om să mă iubească. Sunt destul de mândră să cred că felul meu de-a fi e el iubibil fără ajutoare mistice şi creieri terci. Mai ştiu că n-am făcut rău până acum nimănui şi slabe stări de tremur vinovat le pot înlătura uşor cu-o declaraţie publică şi neînţeleasă. Cine a avut curajul, bunul simţ sau pur şi simplu intenţia de a avea un răspuns de la mine m-a întrebat. Şi a primit răspunsul şi respectul meu. Ştiu cine sunt şi sunt mândră de mine. Ştiu ce oameni atrag în jurul meu şi sunt mândră de fiecare în parte. Avantajul meu e că deja am învăţat din multe despărţiri că starea de iubită sau starea de prietenă foarte bună sunt temporare. Şi ştiu din start. Nu-nseamna că nu trăiesc la maxim fiecare moment. Chiar poate mai exagerat acceptându-i un final iminent. Dar pot să experimentez o stare nouă şi-un mod anume de-a comunica c-un suflet. Şi am voie să-i dau statutul de permanent pentru că nu are antecedent. Şi pot să cred convinsă că nu o să se termine. (e doar un artificiu născocit de mintea mea bolnavă pentru a exagera până şi speranţa sau optimismul).
Interpretabil tot, dar cu un singur scop. Fericirea lui. Care fericire, care el, cand? Acum, in cele cateva luni ramase. Cele mai importante cateva luni.
Un prag, o treaptă sau o experienţă frumoasa? O stare, o parere?
(drawings )
Te-ai gândit măcar o secundă că poate nu-s eu şi e alta? O alta decât tine sau decât mine?
Dacă mă vezi odihnindu-mă...?
Am obosit. Ziua de azi mă sperie. Mănuşile le împrumut în gând. Ameţeală cu iz de deja-vu. Overdose de tine. Visez în doi şi-apoi confund cu realitatea. Ce trăiesc confund c-un vis. Însoţesc femeie frumoasă la şedinţă foto. Fotograf sceptic. "Să nu te inhibe..." Zâmbet. "N-are cum..." Linişte. Căni mari de vin fiert cu portocale. Dor de zâmbet larg şi scorţişoară. Iarna insistă. Strângeri dese de inimă. Prea dimineaţă, prea alb, prea mult. "Ne consumăm?" "Ne-am consumat demult. Ceea ce a rămas de trăit e ceea ce contează de fapt..." Învaţă, zâmbeşte şi iubeşte! Descoperă şi împărtăşeşte! Vindecă.
Close to my skin, I'm falling in. Someone who's been sittin' by the phone, I'm left alone in another zone... My will is well.
No one is waiting for me to fail and my will could sail... It's such a waste to be wasted in the first place. I want to taste the taste of being face to face with common grace, to meditate on the warmest dream and when I walk alone.
I listen to our secret theme...
Your solar eyes are like nothing I have ever seen. Somebody close that can see right through. I'd take a fall and you know that I'd do anything, I will for you. Sailin' for the sun cause there is one knows where I'm from. I care for you I really do, I really do. Come closer now so you can lie right by my side. Sit alone in the sun, I wrote a letter to you getting over myself.
John says to live above hell. My will is well. Long to be with someone to tell... I love your smell!
Timpul nu stă. E pe fast forward.
Plăcinte cu afine ca-n filmele americane.
Iarna asta se revanseaza. Faţă de mine.
Reorganizez interiorul, dorul de viniluri nevindecat, colecţionez gânduri rele pe stomacul gol. Îmi păstrez energia pentru a răspunde cu gânduri bune şi dor.
Îmi fac bucle, unghii negre şi-mi pun cercei lungi.
O casă veche îşi aşteaptă menirea. O fată îndrăgostită, iubitul. Un om tânăr şi frumos, începutul. Un câine mare şi blând, stăpânul. O stare, completarea. Marginea unei căni de cafea, buzele.
Eu doar trăiesc.
Am ieşit aseară afară într-o ninsoare perfectă. Cu capul gol şi încălţată-n tenişi pentru că pentru mine a venit primăvara. Am râs cinci minute într-o fericire isterică în mijlocul parcării albe. Senzaţia unui final iminent mă teroriza cu flashback-uri ciudate. Să numeri secundele invers la un semafor roşu ca la o bombă care ticăie. Să urci rapid exact în maxi care trebuie ca atunci când îmi spuneai numărul şi culoarea. Îmbrăţişările neschimbate ale lui Jul. Stările de încordare de anul trecut, şi noaptea din ianuarie în care a nins şi tu, tot la câteva minute de mine erai aşteptându-mă să fugim spre Viena, şi zâmbetul din ochii tăi.
How much is real? So much to question...
When thought came from the heart... it never did right from the start. Just listen to the noises! (No more sad voices)
Before you tell yourself "It's just a different scene" remember it's just different from what you've seen...
Când sunt aşa:
Mă lupt cu o migrenă insistentă. Aş trage draperiile, aş face baie fierbinte şi aş visa într-o pilotă câteva ore la frivolităţi dulci. Mi-am amintit de cineva care îmi adoră cearcănele date de migrene şi ochii umezi de la durerile astea chinuitoare de cap. Gândurile îmi scârţâie. Am o senzaţie absurdă de putere. Am o senzaţie de putere absurdă. Hai, taci şi răcoreşte-mi ochii cu buze îngheţate de ultimul frig al iernii.
Şi se întâmplă aşa:
Îmi răcoreşti ochii răniţi de lumina puternică a magazinului cu buze moi şi-mi mângâi tâmplele dureroase. Te-amuzi de cum conduc şi unde parchez. Îmi injectezi doze de linişte pe care să le iau cu mine în cada plină de spumă albă şi parfumată. Petrec o seară frumoasă cu o băutură fină în mână şi mă delectez cu zâmbete care de ani întregi mă vindecă. Mă retrag târziu într-un vis şi o pilotă. Mă trezesc, deschid obloanele opace şi mă plimb somnoroasă printr-o cameră plină de cadouri desfăcute şi cu miros de zahăr pudră în aer. Trag concluzii gen:
Îmi urăsc pisicul pentru că e antisocial. Trebuie să învăţ cum se face spuma de lapte pentru cafea. De abia aştept să îmi găteşti. Vine primăvara.
(foto)
Zile calme cu încercări banale de rău fizic. Mesaje calde, cafele sorbite lent şi oameni speciali lângă mine. Vindecări, visuri ciudate cu uşi culisante şi iarbă foarte verde. Te-am crezut când mi-ai spus că a venit primăvara.
Mi-am dorit să te văd din nou râzând cu poftă, fericit. Mi-am dorit să-ţi văd iar planurile realizate în ochi, puterea, nebunia şi forţa atitudinii. Mi-am imaginat că alergi nebun într-un hipermarket străin, că mă tragi zâmbind larg în faţa vitrinelor unui petshop şi mă asculţi cum îţi explic fascinată care e mops şi care e buldog francez ca mai apoi să ne minunam împreună de hamsteri dormind în cele mai ciudate poziţii, de broaşte ţestoase în echilibru precar şi iguane scumpe. Mi-am imaginat cum stăm la standul cu cd-uri şi ascultăm pe rând în căştile imense muzică dansând tembel şi-apoi să ne isterizam împreună de manualul care învăţa cum se cântă la tobe. Mi-am dorit să te pândesc de după standul cu cărţi mari cum cânţi la clapele expuse şi-apoi să mă tragi lângă tine pentru un duet fără formă care nouă ne sună perfect. Mi-am imaginat pierzându-ne printre standurile de la Media Galaxy şi cum tu închizi pe rând, în joacă, fiecare sistem din care se auzea o muzică ritmică. Şi pe mine încrâncenându-mi privirea şi mârâind la asistentul care te privea urât. Mi-am dorit canapeaua roşie din burete moale din holul magazinului să ne lase să ne odihnim probându-ne căştile pe rând la mp3-uri. Mi-am imaginat şi dorit fiecare privire strălucind, fiecare cuvânt spus tare, fiecare joacă trăită intens. Mi-am dorit să văd în tine determinarea de a face ce ţi-ai propus şi încrederea că poţi orice.
Toate pot să mi le imaginez şi doresc bând ceaiuri prea aromate în mansardă semi întunecată şi râzând fericită oamenilor care mă înţeleg.
We spent some time together walking, spent some time just talking about who we were... You held my hand so very tightly and told me what we could be dreaming of. We spent some time together drinking, spent some time just thinking about days of joy as our hearts started beating faster, I recalled your laughter from long ago.
We spent some time together crying, spent some time just trying to let each other go... I held your hand so very tightly and told you what I would be dreaming of. There’s nothing like you and I so why do I even try?
Urăsc comparaţiile. Involuntar compar. Nu pot iubi în doi oameni diferiţi acelaşi gest, acelaşi cuvânt, aceeaşi privire. Îmi recunosc senzaţia din gesturi diferite, gânduri opuse, cuvinte altfel. Nu caut şi nu accept acelaşi alint, aceeaşi atingere şi gânduri exprimate la fel. M-am oprit din răscolit, încercat, salvat şi acceptat. Iubesc în singurul fel în care cred că se poate iubi. Îmi trăiesc fiecare fericire, durere, zâmbet, mângâiere, îndrăgostire şi despărţire maxim şi nebun. Nu înlocuiesc, nu resping şi nu uit.
Un colţ necunoscut din parcul imens e acum al nostru şi aşa va rămâne pentru totdeauna. Şi banca. Şi îmbrăţişarea. ..."în afară de tine" se traduce "except you"...
Degeaba insişti să ţii gluga pe ochi şi să mă convingi să te ghidez. Dă gluga jos. Simte. Întreabă-te pe tine. Eu nu mai am răspunsuri. Te am pe tine. Şi pe mine pentru tine. Şi nu există ideea că n-ar fi de-ajuns ci doar sentimentul insaţiabil de cât mai mult, mai departe şi mai adânc din fiecare. Şi e singurul pe care l-am urmat întotdeauna.
Alunecările au fost ale tale, comparaţiile ţi-au ieşit total anapoda şi a venit momentul să realizezi că ceea ce mie mi-a rămas îmi este interzis dintr-un principiu pe care niciodată nu ai încercat să-l înţelegi. Zâmbet cald. Trebuie multiplicat sentimentul actual de câteva sute de ori ca starea de confuzie să nu mai existe şi tu să-ţi vezi în sfârşit viitorul aşa cum ştiai să îl vezi înainte. Şi multiplicarea absurdă şi exagerată vine doar pocnind din degete. Ca o magie. Niciodată altfel. Alegi s-aştepţi sau să accepţi. Canistre, măceşe şi dansuri tribale, sticluţele cu pixies şi dorinţe împrumutate sunt vrăji inventate de tine. A venit momentul să te ştiu fericit.
Fading out into those better days, surrender to the joy you give... I exchange my future for a priceless smile and it seems to be the perfect trade. I give myself away...give myself...
Fading, healing, trust, believing, resling, dreaming...happy feeling... Could you shut te door...and waste me?
Peaceful poison to my demons.
You know you're in love when you can't fall asleep because reality is finally better than your dreams. Dr. Seuss
Trecut lejer de miezul nopţii. "De ce îmi strângi mereu părul în coadă şi-l prinzi bizar de-ndemanatic cu ce-ţi cade la mână?" Liniştea dintre două melodii. "Îmi place părul tău lăsat pe spate. Liber. Îmi place mult. Aş vrea să îi păstrez specială libertatea. Să n-ai tot timpul părul liber ci doar atunci când vreau eu să mă joc în el. Ci doar atunci când trebuie să fie liber... n-o să-l mai strâng... " Cântam un vers cu ochii închişi. "Îmi place explicaţia... să mi-l mai strângi..." În gând mi-am amintit că cineva îmi număra câteva fire lungi şi negre, căzute şi împrăştiate în spaţiul unde ne aflam de doar câteva zeci de minute.
Mosc, cafea şi caise confiate. Borcanul rece din balcon cu flori uscate de iasomie s-a aburit, adus în casă, şi a păstrat fidel urma mâinilor mele. Ai ezitat să-l mai atingi zâmbind imperceptibil. Zâmbeşti atât de rar. Mi-a plăcut.
Vin roşu, stare de leşin, bătăi de inimă neregulate. Neliniştea ta părea fericită. Puteai să mă atingi sub masca îngrijorării. Şi n-ai ştiut că e molipsitoare starea. Câteva minute ne-au vâjâit minţile. Ţi-ai atins palma de palma mea şi când mi-ai dat drumul mi-ai sărutat încheietura mâinii. Am văzut prea multe filme cu vampiri şi întotdeauna am senzaţia că vrei să mă muşti şi închid ochii neliniştită şi-aproape simţind. Port ceas, brăţări şi şnururi colorate. De-acum, acolo, port şi sărutul tău.
In
Am făcut ce trebuia şi mi-am dat seama unde nu ne mai înţelegeam. Am realizat în sfârşit că nivelul la care ajunsesei l-ai pierdut, ţi-a scăpat şi-odată cu el fineţea şi profunzimea lucrurilor. Emanai resemnare şi încercai să scapi de ea. Mi-am schimbat cuvintele, mi-am reformulat frazele, am simplificat propoziţiile şi ai părut în sfârşit, că înţelegi. Te-agăţi disperat de umbre de complexitate rămasă în tine şi lipeşti fără suflu ultimele sclipiri compatibile. Dragostea ta e doar o altă etapă, m-ai lăsat să înţeleg. Maşina timpului te-ar face fericit. Nu s-a schimbat nimic în tine din structură. Ochii îţi sclipesc la aceeaşi stimuli şi tot corpul tău se revigora amintindu-şi gesturi ce nasc plăceri calde. Exagerai alintat şi neschimbat. Atingerile şi mângâierile tale au forma mea, zâmbetul tău îşi amintea încet cum era să fii puternic. Şi vocea, şi orele şi frica de a mă pierde. Şi dorul şi îmbrăţişările şi nebunia. Copilării naive erau pe rând motiv de laudă sau renegate.
Am vrut să ştiu, acuma ştiu. Am vrut să simt, acuma simt.
...and Out
Diferenţa între ce îţi propui şi ce faci efectiv e mare. Într-o zi în care ai motiv să sărbătoreşti îţi propui să colinzi, cu ceva bani şi cel mai bun prieten, un hipermarket cu de toate. Mâncare, dulciuri minunate, jocuri de wii şi nebunie. Bateria de la maşină îţi strică planurile drept urmare stă pedepsită, prinsă-n cleşti de-un redresor. Apoi reformulezi distracţia în formă calmă de vin roşu cu scorţişoară, o comedie fină, o discuţie. Sfârşeşti evident bând cockteiluri alternate cu bere neagră în Geenie unde ţi se dă lucrare de control(!!) ce a dat impresia că părerea noastră contează. Insişti să te calmezi în mediul tău acasă şi-aproape o faci primind în dar candy canes şi-un dor vindecat de ochi frumoşi şi eşarfă turcoaz. Şi-apoi iar se strică cheful cu drame şi dramatizări, cu băutură mult prea tare, cu madmoazele aproape inconştiente. Respir adânc, mă las mângâiată de mâini familiare, mă uit într-o privire genială şi mă calmez spre dimineaţă cu-o voce ce-mi spunea poveşti.
Concluzia pe dinăuntru şi pe dinafară e că oamenii de lângă mine mă înţeleg, mă cunosc şi ştiu că îi iubesc prin fiecare lucru nepreţuit primit de la fiecare din ei şi ador fiecare minut petrecut în compania lor. Am primit mănuşi lungi şi negre, fără degete pe care le ador că îmi lasă inelele să respire, candy canes with pink stripes care mi-au făcut sufletul să se topească, un creion mecanic de la bic pe care-l consider cadou de preţ, o brăţară ce-şi aştepta menirea de a controla jocul, o picătură de vin combinată cu gustul buzei de sus şi un abonament la lastfm.
Uitasem cum e să te oglindesti perfect în persoana din faţa ta. Nu să te modelezi din sentiment ci să-ţi dai seama că eşti acolo din primul moment de când ai fost conştientă de tine. Să te lăfăi alintat în sufletul lui şi să te simţi puternică doar la gândul existenţei unei astfel de persoane. Mulţumesc.
Azi am să beau vin roşu şi aş fi vrut s-ascult viniluri. Să fac o încercare de a răscoli mansarda, oare? Azi am să las să mi se vadă fericirea-n ochi şi poate am să mă vindec de umbre, zebre şi voci străine. Azi, eu, sunt pentru mine.
Mai tot timpul mi se prezintă diverse planuri şi proiecte. În timp am ascultat multe, am acceptat implicarea mea în majoritatea, am respins foarte puţine şi câteva au eşuat. Dar cele care s-au concretizat sunt lucruri cu care mă pot mândri. Zilele acestea mi s-a mai prezentat un proiect slash idee şi eu am răspuns încântată, am cerut informaţii cum fac de obicei şi acum că ştiu detalii sunt entuziasmată.
Şi gândurile au început să alerge, ideile să încolţească şi documentarea să ocupe timp şi să înghită cafele.
Cum mereu planurile le-am împărtăşit când au început să prindă contur am făcut loc de discutii şi de puncte de vedere din alt unghi.
Dansez pe muzică la maxim, mi-am pictat unghiile în albastru şi am făcut cadou o lampă cu ulei parfumat. Am să mă duc să văd cum a trecut iarna asta peste capitală. Respir aer rece prin fularul primit de la tine şi beau în continuare cafele în patru culori spre mirarea neascunsă a unora. Trăiesc, zâmbesc şi sunt aceeaşi spre mirarea altora.
Am zâmbit la gândul că a primit crenguţa de vâsc şi-apoi m-am întristat la certitudinea că nu. A trecut. Am vrut să-mi beau cafeaua cu cineva să mă energizeze. Am trimis trei mesaje şi-am primit un singur răspuns. Crunt. Am ascultat liniştită cum două reţele de telefonie mă convingeau că persoana de care am nevoie în momentul ăla este indisponibilă momentan penrtu mine. Crunt. Ţi-am dat câştig de cauză ţie deşi te-am alungat după Crăciun. Mi-ai amintit blând că un glob de-al tău încă atârnă în bradul meu şi un glob de-al meu atârnă-n bradul tău. E timpul să strângem brazii şi ornamentele. M-ai plimbat de câteva ori dus întors pe aceeaşi alee a parcului din mazepa. Prima oară mi-ai spus "hai să pretindem că suntem doi bătrânei ieşiţi să cumpere ziare!" Şi-am mers tăcuţi şi aplecaţi, la braţ, numărând mărunţi în mănuşi fără degete. Am zâmbit. "Hai acuma să fim un cuplu trecut de prima tinereţe, plimbându-şi căciulile de astrahan!" Şi-am mers simulând sacoşe galbene de billa şi aer sobru. "Hai să pretindem că eu sunt Oana şi tu eşti cine vrei să fie lângă tine" mi-ai zis şi ţi-a părut rău. Şi-atunci am tremurat şi tu ai ştiut că eram exact persoana de care îţi era teamă că aş fi. Mi-ai acoperit mâinile cu ale tale cum fac copii când se roagă şi mi-ai sărutat vârful nasului. "Pe deocamdată!" Şi-ai plecat. Şi deodată nu a mai fost crunt. A fost doar frig.
Început de an liniştit. Cam rece. Mă retrag în mansarde calde cu cafele în 4 culori, în camere cu semi întuneric şi muzică bună sau în mine. Fără gânduri, planuri sau obligaţii. Am voie şi nevoie. Mi-e bine cu mine, cu liniştea şi lucrurile mele.
Voci prea îndepărtate şi uneori străine, oameni care mint naiv şi prea multe măşti. Îmi place să-mi fie dor, calm, zâmbet şi nostalgie. Nu răspund la mesaje pentru că nu le înţeleg. Nu răspund la nimic. Mă uit la animaţii bune şi seriale amuzante.
Trag concluzii frumoase şi urăsc gândul că vine timpul lui "ţi-am zis eu?!" Roger! It's not Roger! It's Sid!
Nu există iubiri imposibile, prietenii interzise sau situaţii fără ieşire. Există iubiri perfecte, prietenii sincere şi a fi exact unde vrei.
"can you understand it?" "no, i don't speak wind!!!"
