Pneumatic switch (sip and puff)

(foto)

 Plec la munte câteva zile. Lucrez din greu la o comandă. Încerc să reîntregesc colecţia de brăţări pentru târg. Las blogul vouă. Nu de tot. Revin. Trafic este. Mă citiţi.  

 Cândva demult am băgat în seamă nişte insecte, gândăcei de bucătărie cu antenuţe şi nocivi. Realizând că sunt aşa le-am tratat ca atare. Cu insecticid. Au fugit speriate şi-acum bâzâie. Fără succes. Jumătate din traficul blogului meu e făcut de insecte. Cealaltă jumătate sunt oameni faini care apreciază ce scriu şi cum scriu fără să interpreteze viaţa mea. Pe-această cale vă anunţ, dacă mai este cazul că blogul meu este INTERZIS copiilor sub 18 ani fără acordul părinţilor CHIAR DACĂ NU conţine violenţă repetată, imagini cu conţinut sexual explicit, limbaj dăunător, comportament antisocial. Pur şi simplu interzis.   

 Blogul meu e mai puţin vulgar decât bibliografia de clasa a 9-a (in cazul prea puţin probabil in care ar fi citit-o), e mai calm decât multe frustrate ce-au încercat să se ia de viaţa mea şi e mai puţin nociv decât ţigările şi băutura pe care insectele  le consuma în baruri încercând să pară oameni mari când de fapt ar trebui să fie la ore în primul an de liceu sau nici măcar.  

 Blogul meu sunt eu. Şi îmi permit să gândesc cum gândesc, să scriu cum scriu şi să trăiesc cum trăiesc. Sunt fericită sau depresivă. Prea rar supărată. Am prieteni minunaţi. Cei mai frumoşi şi destepţi oameni pe care îi cunosc şi sunt mândră de fiecare realizare a fiecăruia dintre ei.  

 Insectelor, înghiţiţi-vă ţigara aprinsă încercând să mai scorniţi ceva despre mine, intraţi şi citiţi zilnic postările mele pentru a-mi creşte traficul şi a mai avea ce bârfi în orele când chiuliţi. Nu realizaţi că, lăsând invidia la o parte, de fapt chiuliţi de la şansa de a fi oameni buni. 

  

 Şi mă gândeam acuma la reacţie amintindu-mi că demult am scris un post destul de vag şi generalizat despre nişte oameni urâţi şi proşti. Atât de vag şi general, fără nici un detaliu concret şi totuşi s-a găsit cineva să zică: de ce vorbeşti aşa despre noi?? Altădată am scris un post referindu-mă la o persoană anume şi o alta mi-a răspuns înţepată neavând nici o legătură cu postarea mea. Cine ştie ce frustrări mai răscolesc şi-acum în unele insecte. Nu mă mai saluta pe stradă doar pentru că îmi citeşti blogul ca mai apoi să te lauzi că ţi-am zâmbit şi răspuns la salut (din bun simţ), nu te mai aşeza la masa mea în cafenea când mă găseşti acolo şi nu-ţi mai ocupa viaţa ta cu viaţa mea. Cumva ştiu că a mea e mai frumoasă dar, ghinion!... e a mea! 

(Acest post este un advertorial scris special pentru blogul meu pentru a-mi mari traficul cateva zile cat sunt intr-o cabana de munte, distrandu-ma) (Vreti sa public si rezultatele din analytics sa vada toata lumea procentul de insecte?)

Offtopic: Cititi aici o parere. Enuntata bine tare. About faith.

Universul paralel

    Sfârşitul ăsta de săptămână mi s-a întâmplat ceva SF. Am rămas blocată în diverse locuri pentru câteva ore, locuri din care nefăcând nimic m-am ridicat şi am plecat cu o mulţime de amintiri plăcute din perioada în care de fapt am stat. Şi cum cel mai bine ca portaluri, terminale şi porţi de spaţiu pliat cel mai bine si mai bine funcţionează o sală de aşteptare sau un peron de metrou într-o staţie cu legătură între magistrale... aşa mi s-a întâmplat.

    Sâmbătă dupamiaza m-a găsit plângând pe-un scaun lipit de un stâlp pe un peron zgomotos de metrou. Dezamăgită şi tristă. De-acolo, cel mai bun prieten a reuşit să mă salveze. Un om frumos şi fin, cu zâmbetul perfect şi de care mă reindragostesc de fiecare dată când îl văd. Şi m-a găsit abandonată şi tristă şi m-a vindecat cu o cafea fierbinte la Starbucks, cu un zâmbet ce nimeni nu îl poate reproduce/descrie/urâ, m-a vindecat cu o casă caldă şi plină de el, cu un pat mare cu lenjerie cu flori galbene şi perne mici şi multe. Ca o mângâiere pe creştetul capului, ca un duş fierbinte de care aveam nevoie, ca o pilotă călduroasă şi un film amuzant. Mi-a recomandat repaus la pat, nu a pus întrebări care să nu-l intereseze şi s-a pierdut în noaptea zgomotoasă de sâmbătă la petrecerile ce şi eu ştiu că nu pot fi la fel fără el. De pe peronul ăla de metrou am plecat senină şi fericită ca după o plimbare dimineaţa printr-un cartier plin de pisici pufoase ce scormoneau stratul de frunze uscate. N-aveam în cap decât parola spre universul paralel. 43. 

  
    Din sala de aşteptare unde mă blocasem prea multe ore şi deja simţeam nodul urât de lacrimi din gât m-a salvat omul pe care îl iubesc cu o parolă pe care nu o mai ştiu sau poate n-am ştiut-o niciodată. M-a vindecat cu un sărut prea lung şi cald, cu o mângâiere grăbită şi un tremurat de anticipaţie. Ore întregi în sala de aşteptare de fapt dormeam ţinută strâns în braţele lui cu buzele lipite de pielea gâtului lui. 

   Duminică dimineaţă am clipit somnoroasă şi fericită. Din uşa camerei mici  i-am privit dormind cum i-am văzut de-atâtea ori pe canapelele mele. Unul, dezvelit şi obosit, calm şi frumos, altul aproape gol, pe margine, pe-o parte. Coji de mandarină, cercei cu pisici negre şi doze de Str8. Un apartament prea mare dar nu îndeajuns încât să cuprindă cât de mult îi iubesc pe amândoi.  

    Peronul gării în aşteptarea trenului meu. Bagaje mici şi preţioase. De la unul am luat o mulţime de sms-uri să îmi aducă aminte că există, de la altul minţile. Unul mi-a cărat bagajul greu şi m-a căutat pe culoare albe, pierdută, altul mi-a desenat inimioare copilăreşti pe fereastra vagonului aburită. O îmbrăţişare strânsă pentru unul, şi-un drum bun pentru altul. Un sărut ud pentru unul şi un blink pentru altul.  

   Baftă la parţial, dacă e joi e Dallas (meci), Moeciu, târg şi cât de aproape e februarie.  

   Voi. Oamenii mei. Rari. Dar inimaginabil de frumoşi. Pentru care aş face orice.  

L.E.: Am aflat că într-un alt univers am fost tristă şi nefericită, nedorită şi alungată, neiubită şi singură, nemângâiată şi nesărutată, înfrigurată şi nesalvata. Şi că am bântuit ore întregi prin metrouri în diferite direcţii cu genţile mari atârnate... că am fost văzută aşteptând pe băncile reci în diverse staţii, că niciodată nu aşteptam  coborârea la uşa cu peron, că plângeam pierdută la intersecţia culoarelor albe şi reci şi că singurul moment când am zâmbit a fost când am mâncat o gogoaşă pufoasă şi pudrată abundent cu zahăr.

Gara de Nord

Va scriu dintr-o sala de asteptare infecta in care eu am realizat ca nu mai am ce astepta. Si cel mai rau imi pare ca de acum incolo am sa ascociez Bucurestiul cu sentimentul asta rau pe care-l am acum. Si-am sa-l urasc.

O cronica urata, o minivacanta ratata, un loc II la ITFest, dezamagiri cat nu pot cara inapoi acasa, lacrimi cat sa umple toate metrourile cu care m-am plimbat si un sentiment negru ca directia pe care n-o zaresc defel. 

Un rapid o sa-mi tacane in urechi 3 ore jumate, o durere o sa creasca exponential si o distanta se va micsora aiurea si nedorit. Nu vreau nimic. Nu cer nimic. Sfarsitul lui noiembrie.

Subconsciously, I find myself rewinding our love scenes in my daydreams

(my tumblr)

 Jose Nunez citit la Monica. My mood today.

  The only aphrodisiac I need is your voice, hearing you speak my name, beckoning me to answer, telling me you want me. So I tell you that you're the answer to every question I've ever had about love!

Without words I use my tongue to tell the tale of us tracing your shadowscape kneeling before you my eyes feast upon your masculinity and all its divinity and I praise you because all of that is for me. 

   I begin to indulge myself of your delicacies, digesting semi-sweet dark chocolate decadence as it melts dripping down my chin. Your taste is something that I ever couldn't re-create! ...Needing every atom of your anatomy...  Necessity is placed upon me knowing you are the source of my serendipity, dipping in and out of me stroking more than my consciesness. Subconsciously I find myself rewinding our love scenes in my daydreams, seeing that face you make when you're making me cum and it makes me want you right there and then... 

   Thinking of you in inappropriate places I get tingling sensations in private locations where I wish to be caught between a rock and your hard place...  as wetness develops my legs begin to open and my spot turns to a backdraft and all I want you to do is extinguish it.. 

You know my body like the back of your hands and touch me and send me into ecstacy! 

  My thighs quiver in anticipation of deep penetration which gets me high... Body rising, sweating, panting, make-up melting, pulling my hair and scratching my back... 

  I get a temporary case of tourettes because all I can say are four letter words in a four octave-range screaming your name... 

  I see your tongue pink between your lips and I want it between mine and I struggle as you lick torturing me I try to get away but not really ... Running out of room begging for more up against the wall that has been scuffed by my stilletos,  again you pry apart my thighs and tell me to be still  and I willingly submit to you because I love the way you dominate me demanding that I cum for you so I do as I'm told ...

  You've molded me so I'm good to no-one else but you. You've conquered this once orgasmicless world and multiplied it again and again! 

  My face radiates with after-glow, my pillow scented by you... a fragrance which haunts me... My room smells of the best sex! I, covered in body prints and finger prints and you above me, your name written indelibly upon my body in your genetic history 

And nothing else matters

(Hippie Hippie Shaker)

O să închid ochii şi o să-mi doresc o dupamiaza liniştită cu lapte cald şi femei frumoase. O să-mi doresc un drum bun şi neplictisitor şi-o capitală primitoare ca zâmbetul Dinei. (despre socializarea gentuţelor marca peticel o să vă povestesc altădată). 

 Şi-apoi o să caut capitala în îmbrăţişarea ta strânsă, în privirea ta acuzatoare şi în glasul tău alintat. 

 Teren neutru, uliţa Rafiei, cadouri grele şi parfumate, tu într-o parte şi ea în alta. Grup hug. Fiecare va caută în fiecare schimbările. Fiecare va poza în bine şi-apoi în dor. 

  

 Mă voi cuibări bine de tot în tine şi voi retrăi acelaşi vis al dimineţii. Visul dimineţii perfecte trăite e un fel de singura promisiune de care aş avea nevoie de la tine/oricine. Nu cereri şi promisiuni scrise, nu momente clişeu şi declaraţii pompoase, nu planuri celebre şi ţinte îndepărtate. O dimineaţă visată, trăită şi mult prea simplă mai presus de anotimp pentru că vara mi-ai oferit-o în umbra storurilor cafenii, toamna cu răsuflarea rece şi-mbratisarea strânsă, iarna lenevind până târziu înfăşurat în pilota mea galbenă şi cântându-mi mai apoi în telefon let it snow! de pe drum.  

 Se spune că atunci când eşti aproape de moarte îţi revezi toată viaţă în flashuri de clipe fericite, un fel de regretare a ceea ce pierzi în momentul ăla. Când îţi întâlnesc privirea mor de fiecare dată puţin revăzând o mulţime de clipe fericite trăite cu tine dar cu frica că nu o să le putem întrece. Şi-apoi tu îmi demonstrezi contrariul.  

  

Superstition and mythology on a full moon night.

(my tumblr)

Am o pisică neagră. E atât de neagră cât mi-am dorit-o şi cu exact o pată de alb pe gât cât să nu se piardă de tot în întuneric. Citeam despre pisicile negre cum sunt asociate vrăjitoarelor sau cum sunt oameni care cred că ele, negrele feline sunt chiar vrăjitoare reîncarnate. Pe-a mea o cheamă Pespi. I-am căutat cu privirea ceva mistic în modul cum alunecă pe lângă pereţi sau măcar în unduirea lină a coditei. Hmmm. Britanicii le consideră aducătoare de noroc. Şi iarăşi am căutat în jur monstrul tuciuriu să văd dacă pupilele alea schimbătoare verzi căprui mi-ar sugera norocul ce are să mă lovească îngrijind-o. They also say: to dream a black cat is lucky. N-am visat-o niciodată.  

Philly, another Pespi

Şi totuşi are răzvrătiri ciudate, aproape umane, are reacţii calculate şi e atrasă numai de ciudăţenii. Îmi fură din cutia de bijuterii cerceii cu pisici negre (!!) şi-i plimbă prin toată casa în gură. Când lucrez la brăţări şi am neonul mare aprins la nivelul caloriferului se-aşează cât e ea de neagră şi de lungă pe tot neonul strălucitor. Şi, da, se face noapte. E lună plină şi-i ciudat că ochii ei sunt mai galbeni ca niciodată. Miaună, toarce şi apare doar pentru mine. Şi-apoi, foarte adevărat, ce pisică nu m-ar iubi pe mine ce am în jurul meu mereu gheme de aţă colorată şi cutii de toate formele.  

 La mine-n casă găsiţi dreamcatchere, voodoo dolls,  măşti veneţiene, tuburi africane mari, wind chimes, nuduri pictate pe catifea, scoici, acvariu clipocitor, snowglobs luate de prin oraşe europene, painted charms and amulets. And a black cat named Pespi.  

LiZzzz

   Sunt foarte obosită. Aud târziu şi de undeva departe. Fiecare clipire e aproape dureroasă. Zâmbesc cu clătinare de somnambul şi îmi întind braţele în sus. Mă feresc de cafea caldă acum. E calea sigură spre un somn incomod cu obrazul pe birou. Ies la aer rece şi încerc să focalizez oamenii din jurul meu. Mi se pare că vorbesc prea încet iar după ce îmi dreg glasul mi se pare că nu mă mai aud deloc. Zâmbesc obosit şi dau din mână a lehamite. Lasă! Nu-i foarte important... Energie consumată până la ultimul strop, baterii descărcate şi nevoie de somn adânc. Până mâine la aceeaşi oră... 

    Obloane trase, Pespi torcând şi pilotă moale. Întrebaţi-mă... V-aud... 

Unde citeşti?

(foto)

Deşi lectura noi toţi o trecem la activităţile destresante, la timpul liber, la plăceri, în fiecare dintre noi a născut şi format un ritual aparte ce cuprinde un singur element definitoriu şi important (locul) şi-o groază de alte obiceiuri dulci adiacente care depind de fiecare dintre noi dar care să ne permită să ajungem la inima textului din faţa noastră, să savurăm frază după frază. Dacă citim acasă ne pregătim o sursă de lumină neobositoare, o cană mare de lapte cald cu miere de albine şi-o farfurioară cu biscuiţi crocanţi, o pisică adormită şi un fotoliu confortabil. Dacă citim în oraş alegem o cafenea nu foarte zgomotoasă cu lumina intimă dar destul de puternică să-ţi permită răsfoirea romanului preferat, o cafea caldă şi câteva ore ale noastre. Sau poate o ceainărie cu băncuţe comode şi ferestre mari ce-ţi dau lumină naturală, un ceai aromat şi-o atmosferă în care te poţi izola în cartea ta. Şi exemple sunt multe care îşi schimbă culoarea de la un anotimp la altul, decorul, băutura din faţa ta sau chiar genul cărţii pe care o citeşti.

Salut şi susţin cu drag iniţiativa Bookblog fiind proaspăt întoarsă de la un schimb de cărţi(o altă iniţiativă Bookblog), şi anume de a aduna la un loc recomandările celor mai bune locuri de citit din fiecare oraş şi de a forma un ghid naţional. Un ghid pe care sunt convinsă că l-ar răsfoi cu plăcere pasionaţii de lectură. Cum anotimpul cald a trecut şi bancutele din Grădina Publică din Galaţi care m-au primit până acum cu o carte în mână sau poienile ascunse din Grădina Botanică şi treptele de pe faleza Dunării sunt prea răcoroase şi neprimitoare acum, eu caut un loc relaxant şi frumos în Galaţi unde să pot citi cartea din geantă.

Am răsfoit cărţi pe canapelele rotunde din Geenie Cafe, am citit dimineaţa la cafeaua servită în 365 capitolul neterminat cu o seară în urmă, am citit în aşteptare în Mond'art şi am răsfoit cartea primită cadou pe canapeaua din colţ de pe terasa cafenelei Retro. Şi am citit si in sălile Bibliotecii V.A. Urechia din Galaţi.

Sunt convinsă că şi voi ştiţi locuri numai bune de citit în Galaţi, încercate şi verificate de voi. Împărtăşiţi-le cu toată lumea. Veţi primi la schimb sugestiile altora şi recomandarea unui loc care poate deveni preferatul vostru pentru lectură. Şi nu numai atât. Din partea Bookblog una dintre recomandări, prin tragere la sorţi primeşte un voucher, în valoare de 50 RON, pe care îl puteţi folosi în ceainăriile care susţin această iniţiativă, în Galaţi fiind Geenie Cafe.

Ce locuri din Galaţi recomanzi pentru citit?

Uncomplicate me...

(foto)

După o săptămâna de purtat ghetuţe am hotărât azi să îmi plimb tenişii albi. Evident, a plouat.  

 Când mă uit mai atent la tine, zâmbitoare, mă priveşti cu buza tremurând şi oftezi trist.  

 Clasa a 8-a mă citeşte. Mai mult de-atât, pliază blogul meu din imaginaţia lor pe viaţa mea. Clasa a 8-a se întâlneşte în Geenie că să  vorbească despre cine e Liz. Vă mulţumesc. Eu sunt o legendă. Clasa a 8-a nu mă cunoaşte dar a auzit de mine. Dar când întâlnesc un om care printr-o împrejurare m-a cunoscut pe mine, woow! Clasa a 8-a, vă mulţumesc că mă citiţi. Şi mai ales vă mulţumesc că-mi inventaţi finaluri mult mai fericite decât sunt eu în stare să le creez, câteodată, propriei mele vieţi.  

 În rest, mă plimb prin ploaie cu tine. De-o viaţă chiar. Mi-ai complimentat, azi, fiecare trăsătură, şuviţă de păr şi încercare de zâmbet.  

 Happy Birthday, Rock! Be happy and enjoy life! 

 Schimb de cărţi, duminică la 15 30 în Geenie.  

Wind chimes

    Caut mistere şi dau înţelesuri ascunse fiecărui lucru mărunt. Cred doar în stări de bine date de culoare, aromă, formă sau înţeles. Nu cred în forţe rele şi farmece. Nu cred în lucruri cărora să le dăm noi puteri dăunătoare, nu cred în acatiste cu scopuri rele. Nu au cum să aibă succes pe un om bun ce îşi cunoaşte inima şi mintea. Cred în lucruri şi amintiri dăruite, cred în înţelesuri date de noi doar ca să păstrăm timpul, momentul, clipa sau sentimentul. Cred că ceva-ul în care crezi cu tărie funcţionează. Dar doar pentru tine. Cred în tot ce face bine. Funcţionează pentru mine. Cred că un sentiment bun e mai puternic decât unul rău. Cred în puterea noastră de a face. Cred în fericire şi mi-e ciudă că mulţi şi-o reprimă. Nu cred în orgoliul extrem. Mi se pare copilăresc şi nociv. Cred în principii personale şi coduri de etică inventate deja dar adaptate vieţii mele.
 Wind chimes, dreamcatchers, message bottles, the eye of providence, voodoo dolls, lucky mojos, love and friendship bracelets, cats, coffee and shampoo bubbles. 

Cu zâmbetul pe buze

(foto)

Dragostea te face oarecum mai frumos. Suferinţa mai distins. Dorul doar doare fericit. Câteodată o singurătate impusă e soluţia. Prieteni noi se inventează dintr-un amestec prea bizar de molecule. Prieteni vechi şi-aproape uitaţi, apar, cerându-şi bucata promisă din mine. 

Am vizitat o mansardă nouă. Mie, în cap, mansardă mi se însoţeşte aproape obligatoriu de veche. Plină de praf şi pisici. Îmi plac oamenii care îşi construiesc mansarde noi, cu lemn, bârne pe mijloc şi pisici. Fără praf.
Posed, în posesia mea un lac de unghii numit  'Midnight Blue' de la  SinfulColors.

Ca să îmi amintesc vreodată  trebuie să spun că această duminică la mijlocul lui noiembrie e călduroasă şi luminoasă. Şi îmi aminteşte de un mijloc de decembrie când mă plimbam printr-o Veneţie pustie zâmbind la certitudinea că îţi e dor de mine. Îţi aminteşti?

People like you are the reason people like me need medication

Just a joke. M-a ajuns oboseala după o săptămână plină. Când n-ai noroc la cărţi de joc ai noroc în dragoste. Jumătate de seară m-ai iubit, jumătate nu. Trecut de miezul nopţii. Baie fierbinte păzită de pisică neagră şi intrigată de spuma plutitoare. Citesc o carte mov despre o pisică deşteaptă (o carte deşteaptă despre o pisică mov - ce chestie!). Am citit-o online. Am pariat pe cartea asta pe atunci nepublicată. Acum are altă savoare când dau pagină după pagină.  

  

 You are gonna be the one who saves me... ? (Oasis pe Rockfm) 

  

 Mi-am făcut planuri pentru sfârşitul ăsta de săptămână. Planuri să nimic. Inbox gol. Inbox pliiin. Salvat. Previzualizat şi publicat. Mi-am dat seama de prima impresie pe care o fac eu sub forma primului gând în mintea interlocutorului: 'Ma sperie!'. Sigh... Eu, care mă manifest calm şi cald?! Eu, care nu mă bag în seamă ci îmi ocup spaţiul meu analizând şi niciodată cerând dar întotdeauna acceptând? Eu, care nu ştiu decât să iubesc, să cresc pisici, să beau cafea şi să fac brăţări din noduri? Eu. Sperii pe toată lumea. Condiţie esenţială ca să rămână lipiţi, mai apoi, forever de mine.   

 Anul ăsta o să fac multe cadouri de Crăciun. Pentru toată lumea. Zic. Până îmi trece. 

Girls Night Out - Don't believe everything you think.

Subject: One more anomaly in the cosmic order.

Subiecte neepuizate. Inepuizabile. Iubiri. Curaj si lipsa. Barfa. Zvonuri. Promisiuni si chestii handmade. Lapte cu miere de albine si tigari prea lungi. Brose Steampunk. Ghete mortale. Urma si Edit Piaf. Poze cu telefonul. Google-it prietenii de care ne e dor. Overdoze. Telefoane care suna in acelasi timp. Planuri indepartate. Femei frumoase. Pregatiri pentru licente. Penumbra spre intuneric. Paranoia. Masa rotunda la mansarda. Multumesc. Lor.

Welcome November, with your rain, and my memories...

(foto via richie's tumblr)

   Your skin to skin touch is relaxing and reassuring, off-putting and gentle, soothing and stimulating...  this kind of touch that bond us together in ways that transcend words or in situations in which words may not help... 

   Nopţile întunecate dau stări moi dar cu vene pline de sânge înverşunat. Iubesc când vreau şi cum vreau. Cât vreau nu-i o opţiune. E doar maxim. Aseară a fost vreme frumoasă de stat pe balcon înfăşuraţi doar în pilotă. Picioarele ne atârnau fierbinţi pe merele roşii întinse pe jos. Totul are un sens spre o senzaţie. Păpuşi voodoo, dreamcatchere, pisici negre, friendship bracelets, coffee beans, rockfm, beţe de tobe şi pastile de migrenă.  

  Sunt încă ameţită de discuţii, filme şi idei şi-mi place. Îmi place când reuşesc să transform realitatea în ceva ce am senzaţia că doar noi putem vedea. Ne lipim zâmbetul superior pe faţă, cel care spune exact câte mistere ale universului am dezlegat, şi contagiem mediul înconjurător cu microbi de putere.  

 All that we see or seem/Is but a dream within a dream. (E.A.Poe) 

  Râd înfundat. Cum să-ţi trăieşti viaţa construindu-ţi propriile definiţii limitate şi rigide pentru fidelitate, gelozie, dragoste şi familie?! De ce să te iroseşti aşa.  

   Sunt fericită că există oameni cu care pot tăcea o noapte întreagă, oameni cu care pot să beau şi să filosofez aberant ore în şir, oameni pe care să-i iubesc până mă doare coşul pieptului, oameni de care să-mi fie dor când nu-i văd/aud o zi, oameni care nu acceptă ci caută şi cer, descoperă şi fac, oameni care dau la fel de mult cât primesc, oameni pe care nu-i cunosc dar aş vrea, oameni care mă înţeleg, oameni care mă iubesc tare de tot, oameni care mă invidiază prostesc, oameni care au încredere în mine, oameni care n-au încredere în mine şi cărora viaţa mea le demonstrează contrariul, oameni.  

   Şi-apoi sunt fericită că exişti tu şi că am cui să îi înşir toate ideile mele. 

Getting in tune with my mystic self

     Gânduri goale şi dor de o ceaşcă de cafea. Astăzi dimineaţă mi-a explodat minunatul termos plin de cafea fierbinte. Pe jeanşi, pe mâini, pe treptele din faţa blocului. Cică de la aburi. Brusc m-am gândit la Dina.  

      Port o geantă marca Peticel pictată cu pisici, cafea şi baloane de săpun. De ea stau prinse broşe cu pisici. În minunata geantă se află un minunat portofel. Cu pisici. Niciodată nu sunt prea multe pisici. Posed pisică neagră. Pe nume Pespi. Ea l-a ales până la urmă chiar dacă tu l-ai sugerat.    

   Sezonul 2 din Fringe combinat cu Inception mi-au dat senzaţia de superpowers. Trec pe holuri mormăind şi zâmbind. Îngustez ochii când cineva mă priveşte insistent. Închid ochii şi comunic cu tine telepatic şi cu gust de ceai. G mi-a amintit cum am filosofat noi odată de demult despre his dream within a dream within a dream şi cum s-a trezit de trei ori nu o dată şi cum? căzând... Asta era cu mult înainte de Inception.  

      People often describe themselves as being a 'cat person'. This description may be quite appropriate as a cat may actually represents you or an aspect of yourself. 

      Visez castele şi pe tine îmbrăcat în tunici stridente. Scaune de carton şi mese din uşi. Face sens.  

      Dă-mi o dilemă. Să mă frământe, s-o visez şi să-mi agite sângele.  

      Iar tu, întreabă-mă ce fac.  

      Sleep well and dream out loud! 

The rush

(foto)

   M-a cuprins o silă de toată lumea şi-un dor de tine. Mă alint moale şi lejer, mijesc ochii şi te aştept. Hai, mă!  

   Când totul se rostogoleşte puţin prea repede, chiar dacă s-ar roti în loc, uit cine pe cine aşteaptă dar niciodată  unde. Cine pe cine iubeşte e doar un moft. Eu când aştept te-aştept pe tine. Pentru că tu mă iubeşti. Şi tu doar pe mine m-aştepţi pentru că te iubesc. Şi ne iubim că ne-aşteptăm şi ne-aşteptăm că ne iubim. Şi iar ne-amestecă timpul ăsta de-a valma de uităm când şi pentru cât timp.  

   O bucată din mine se plimbă pe alte străzi şi respiră alt aer. Şi trebuie să mă accepţi aşa o perioadă. Neintreaga. Ce a plecat din mine cere de zece ori mai mult pentru a mă întregi. O fizică bizară ce nu o înţeleg.  

   Noiembrie e blândă şi îmi acceptă încă tenişii. Decembrie o să fie rea şi murdară. Ianuarie grea şi-n februarie cea mai frumoasă zăpadă o să ne spele. 

    Mă uit la Fringe. 

   Ştii că nu ne rămâne decât să ne întoarcem în dormitorul maro, să dăm caloriferul la maxim, să răscolim cearşafurile negre şi să facem III III II pe perete.  

    My intensely pleasurable sensation experienced immediately after touching your skin.

Post scris din cuvintele altora... pastel de toamna...

(foto)

My ultimate irony... aseara m-am ghemuit nebuna in tine. Ma aparai de frig, de oboseala si de fum de tigara. 

I have screamed until my veins collapsed

I've waited as my times elapsed

Now all I do is live with so much fate

Simpleton, impromptu... I wanna dress in your insecurities...

M-a sunat Janett inainte sa deschid RockFM-ul si sa aud. Si mi-am amintit de volumele mari si negre pline de versuri din biblioteca de la Braila.

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.

Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.


Tresar nervos. Mie mi-a placut. 


Stii unde a zis el "Aici aş muri de o mie de ori." ? Stii cum ii aparea lui orasul frumos ce il cuprind dintr-o privire pe geamurile mari ale camerei tale? " Un creier cu gânduri aprinse în el." 
O sa mergem in parc cu volumul ala mare si negru semnat frumos cu scris alb, o sa te-asezi intins pe iarba si-o sa-ti citesc versuri de Paunescu. O sa fie felul nostru de a-i onora memoria.

Fluff stuff

(foto)

I feel all warm and fuzzy inside, like I swallowed a kitten...

Salut deschiderea Muzeului zilelor de joi. Mulţumesc suetelor pentru complimente. Mai nou ascult RockFM.

 Aseară am descoperit un magazin cu munţi de aţe colorate. Bumbac, melană, jurubiţe de mătase, culori stridente, nuanţe calde, degrade-uri mortale, toate păzite de o pisică obeză. Mi-am luat un sac de aţe.

 Yes, I own a black cat. It's a she and she doesn't have a name yet. Help! A chemat-o Pisica, Gipsi, Blacky. Nu s-a lipit de ea niciunul dintre aceste nume.

 Aseară mi-am plimbat mâinile prin părul tău două ore, ţi-am sărutat obrajii şi respirat parfumul, în sfârşit. Cuminte. Băieţii ăia au accent ciudat. Şi iarăşi i-am uitat: Rock, Ark, Remus, Nini şi cred că  îmi scăpa unul sau doi.  Iertare.

 Mi-e bine bine.

Respiro

(foto)

Pauză lungă şi odihnitoare. Aburi de cafea fierbinte. Momente de soare orbitor ce te obligă să ţii ochii mijiţi. Momente de ceaţă deasă care zgribuleste. Bazine mari cu apă adâncă. Miercuri la prânz.  

 O brăţară cu nuanţe de cafea, o broşă cu boabe de cafea şi-un portofel cu pisici. Cea mai bună cafea rămâne tot aia în pahar de plastic cu care m-aşteptai dimineaţa devreme. Zâmbetul somnoros şi intersecţia aglomerată.  

 Pe cât e Dina de country pe-atât sunt eu de urbană. Întotdeauna voi locui în centrul cel mai aglomerat, în oraşul cel mai mare şi voi zâmbi aşteptând la câte o trecere de pietoni imensă lângă alţi 40 de oameni. Tot timpul voi avea vecini, parcări, zgomot şi nebunie.  

 Fac pasiuni spontane pentru oameni inteligenţi. Provoc discuţii interminabile. Sau îi plictisesc din start. Eh. 

 Mă uit la Fringe. Din lipsă de altceva. Mi-e dor de Californication, fotoliul rupt şi depresia lui G. Mi-e dor de tine şi-mi permit!  

 Şi să nu uit, ceva oameni refuzaţi de mine zilele astea probabil construiesc un cult din sentimentul de ură nounascut. Vă chinuiţi degeaba. El există. Şi-are membri destoinici, absurzi şi cu vechime în interesul aberant în viaţa mea. Nu trebuie decât să treceţi Hating Liz la capitolul interese din profilul Facebook. Şi o să vă regăsiţi. Blink. Exagerez. Dar nici nu pot tolera lângă mine oameni superficiali şi neinteresanti.  

 Şi-mi trăiesc toamna asta în continuare, puţin mai rea, puţin mai fericită, puţin mai singură şi puţin mai îndrăgostită. Stări permanente, de altfel. 

O soră. A mea.

De la ea am învăţat să cânt. Cântece patriotice. Îmi amintesc că mi-a dat şi un inel de plastic transparent pentru cravată de pionier. Eu le pierdeam. În clasele primare când eu purtam uniformă ea purta sarafan negru sau bleomarin. De abia aşteptam să cresc să fiu ca ea. Ştia atât de multe poezii şi le recita atât de frumos. Scria mult, cu stiloul chinezesc cu cerneală. Scria frumos tare. Am crescut admirând-o. Am crescut auzind de la ai mei că ea m-a dorit, că ea mi-a ales numele şi am simţit asta în fiecare moment toţi anii ăştia. Şi ori de câte ori am avut ocazia am spus că n-aş fi fost eu fără ea. M-a învăţat să cânt, să recit, să scriu, să ascult muzică, să apreciez muzica, să citesc, să citesc mult, să învăţ, cum să învăţ, cum să mă îmbrac, cum să vorbesc, să iubesc, să fiu. I-am purtat uniformele şi sarafanele, genţile de şcoală şi i-am folosit mapele, i-am împrumutat hainele şi bijuteriile, i-am mâncat mâncarea şi i-am ascultat pasiunile şi secretele, i-am urmat sfaturile(nu toate) i-am luat aparatele de gimnastică, i-am ţinut partea şi i-am mulţumit în gând de mult mai multe ori decât cu glas tare că există. La mulţi ani, Janett !!  

Have no questions but I sure have excuse

(foto)

 Brusc m-a lovit o stare de bine. Telefonul îmi sună Roulette. Zâmbesc şi încerc să-mi astâmpăr părul ciufulit ce îmi atârnă pe faţă. Sâmbătă noapte am cântat răguşit Iris, Compact şi RHCP la un pahar de bere şi o pizza, sarbatorindu-l pe G în lipsă. În Bucureşti el viziona Inception. Duminică am cântat la o chitară spartă şi-am păzit un grătar cu miros de pastramă. Ce trebuie să mi se întâmple mie mi se va întâmpla fără doar şi poate, şi nu-i o resemnare ci o hotărâre.  

 Well, I hate to break it to you, but there is no big lie. There is no system. The universe is indifferent! (MadMen).  

  

 Gând paranoic şi paradoxal. De obicei se-ntampla ceva rău când stările astea mă acaparează.  Astăzi am să mă plimb. Trei sms-uri ofereau ceai cald în Geenie. Un altul oferea doar un răspuns.  

 Parfumuri, pixuri şi prezervative. În timp ce eu primesc pernuţe Viva, dulci şi un Latte. Am inventat o probă personală pentru prieteni buni: dacă pot urmări un film de groază în prezenţa ta atunci înseamnă că prietenia noastră dă cu plus. Şi încă n-am văzut REC 2.  

  

 Tu ai un buton cu care-mi pui viaţa-n Standby. Din când în când, fără să realizezi deci neintenţionat mă repornesti şi îmi dai drumul să trăiesc. Dacă îl rătăceşti în timp ce eu trăiesc, am să mă rătăcesc şi eu. 

System Of A Down - Roulette
 Asculta  mai multe  audio   diverse