Photoshooting de toamna

Mainile mele. Toamna tuturor. Fotografii facute de Elena. Wrist warmers tot de ea. Comandabile pe Blog de Lucru Manual.

So when you hear this autumn song
Clear your heads and get ready to run
So when you hear this autumn song
Remember the best times are yet to come

Liceu

Bărbaţi frumoşi pentru indragosteli lejere găseşti oricând. Mai sclipitori şi galanţi, inteligenţi şi alintaţi sau doar să rezoneze pentr-un timp cu tine. Scurt timp. O oră, două, trei. 

 Prieteni buni care să te-nţeleagă nu găseşti. Deloc sau poate unul. Şi ăluia îi dai cam tot, susţii ambiţia şi scopul său în viaţă şi îl trimiţi să şi-l îndeplinească ca mai apoi să aibă ce să-ţi turuie la telefon ore întregi sau în mailuri lungi entuziaste la 4 dimineaţa. 

 Mi-e bine până mă întrebi tu dacă mi-e bine. Pentru că te-am şi te-a iubit şi ţie nu îţi pot răspunde sincer da. Brusc după ce mă-mbratisezi realitatea se transformă şi nu mai sunt bine. Mi-e dor de el, de siguranţa care o simţeam în preajma lui, de modul cum mă/te/ne proteja. Şi-aş vrea să-l ştiu plimbându-se cu tine prin zăpada sau învăţând turbat pentru examene în blocul lui înalt din capătul oraşului sau chiar hălăduind prin sala mare în pauze decât să conştientizez cât de departe e. Nu, nu-s bine după o zi de deja-vu-uri teribile când mi-ai sărit în gât, când Cristi în mijlocul concursului Broadcast Yourself juca CS sau când m-am ghemuit pe caloriferul fierbinte de la etajul 1. 

 Nu, nu sunt bine deloc. Vorbesc cu mine-n gând toate prostiile din lume şi am ajuns să nu accept pe nimeni altcineva pe motivaţie de standard. Ieri holurile erau goale chiar dacă forfoteau. Acum te înţeleg. 

 Nu, nu eram acolo pentru MAC-urile de pe birouri, pentru nametag-ul cu Adobe ce-mi flutura la gât să mă întrebe toată lumea cum dai luminozitate în Photoshop, pentru spoturile amuzante, pentru reclama mea sau pentru cineva anume. Eram acolo pentru că cel mai bun prieten al meu a inventat concursul ăsta acum doi ani. Pentru că pentru mine, concursul asta înseamnă el şi-nseamna noi. De la concursul asta, împreună am fost, organizat şi premiat multe evenimente. De la prima ediţie.  

 Nu, nu sunt bine. Mai mult de treisferturi a plecat cu el. Şi n-o să înţeleagă nimeni niciodată la ce nivel mi-e dor şi de ce nimeni nu-l înlocuieşte. Cristi a fost puţin mirat primele 15 ori când îl strigăm fără motiv din uşă sau din celălalt capăt al sălii şi-apoi a realizat că-mi face bine şi s-a supus destul de serviabil solicitării mele total neimportante.  M-a acceptat şi asta m-a ţinut în viaţă 8 ore în aceleaşi săli.  

Si partea buna. Cristian (dupa ecuson). Ale. Wilson (!! House's Wilson... yeah, I know him), Alina (mmhmm), Mike (Adobe Mike... un fel de Bond. James Bond), strudelul de la Geo, cartea de la Sofie, lupta pentru pixul verde si ochii albastri (exact invers).  

My mind forgot the color of direction.

(foto via richie's tumblr)

Coletul, geantă şi eu. Nimeni nu-mi pune limite. Au încercat şi au realizat că râd sau caracterizează prost a mea rezistenţă. Şi putere. Etajul 13 şi capătul lumii. Nimeni nu-l vede pentru că nimeni nu-l caută.

 Ştiţi scenele din filme cu plajele alea curate la apus, cu valuri mici şi vânt cât să te încălzească cineva? Superb... ai vrea acolo... Şi de ce nu încerci s-ajungi? Cine te opreşte să-ţi pui ca destinaţie finală o plajă americană sau o Bora Bora? Cine te-mpiedica să îţi încerci norocul ca artist în marele măr. Apartament micuţ şi bani cât de-o cafea de tonomat. Oricine are şansa şi dreptul la ea. Nimeni nu spune că-i uşor. E visul greu, atârnător, dar e al tău. O iarnă rece în Viena. Fulare groase şi plimbări pe pietonale. Chirie scumpă şi încălzită de respiraţiile noastre. O toamnă caldă la Paris. Periferie rezidenţială. Muncim prea mult şi n-avem timp de noi. Plecăm un an în Germania. Măcar cât să îmi ordoneze gândurile. Accesul la cultură ne ţine suspendaţi în timp. Vara suntem nomazi între concerte şi tabere de muzică. Nu-i viaţă de trăit 'o viaţă' dar e tinereţea perfectă, e dragostea cea mai frumoasă, e nebunia şi puterea. Ireversibile. De ce s-aştept şi mai ales pe cine? Învăţ cât să pot şti de toate. Experimentez cât să pot să îmi spun părerea. Creez cât mă îndeamnă inimă. Iubesc mai mult decât credeam. Prin, pe şi cu tine.

Confortul monoton mă debusolează. Planurile de pensie şi viaţă familistă mi se pare că paralizează simţurile. Monogamia propovăduită cu clasul demn de 'doamna bine' îmi face rău. (să te căsătoreşti la 22 de ani convinsă că al tău bărbat e conştient că toată viaţă îi va fi interzis sexul cu altă femeie... şi ce femei mai sunt pe lumea asta... şi cum vei arată tu în ceva ani...) În fine. Eu nici măcar mie nu mi-aş interzice asta. (Smirk) N-am fost şi n-o să fiu geloasă nicicând. Nu pe aspecte fizice... whatever... nici pe nimic. Mi-e rău când mă gândesc la aceleaşi '.' dispreţuind the art of porn. Come on! Voi pentru ce trăiţi? How do you spell ''ORGASM''?  

  Şi mă gândeam că am iubit femei frumoase cu totul altfel decât iubesc bărbatul. Altfel de dragoste. Şi câteodată exact la fel... la început... indragosteala e identică... doar sentimentul evoluează diferit. 

 Ah, ce mă derutează invidia. Aia neproductivă şi cu răutate.  Cam ce câştiga un om invidios ce scuipă negativisme? 

 Strâng toate gândurile astea într-o bocceluţă şi urc în tren. Nici n-aş şti să mimez  o viaţă de femeie măritată de 5 ani, cu rate pe următorii 30 şi job serios de birou. 

 Dar până la urmă ce legătură are forma cu fodul? Irefutabilă, aş spune. 

Oricum, convenţia-i aşa: dacă trăim cu scopuri diferite şi dedicate, dacă alegerile ne sunt personale atunci opreşte-te din a mă invidia! Din simplul fapt că ce am eu tu ai putea avea prin doar puterea minţii/o simplă răzgândire, ce-ai tu eu trebuie să-mi construiesc (cu ipotetica şi improbabila dorinţă). Zâmbeşte-mi, laudă-mă and then go back to your boring life! 

 Am început să-ţi înţeleg al tău septembrie, acum că al meu gând e-acolo. Dacă-s distrată şi absentă e pentru că nu-s unde vreau să fiu. Dacă-s prezentă şi implicată, enjoy! 

 Azi un mesaj m-a luminat. Nice shoes!! Şi mi-am privit botinele convinsă că el ştie, din biroul lui corporatist din capitală cu ce botine am ales azi să mă-ncalt! Full moon, my friend! Grab a whiskey jar and a coke and come down here to celebrate! Your birthday, whatelse?!

The gods decree!

(foto)

Ceai negru cu bucăţi de caramel, muzică psihedelica de chitară distors şi tabele de adevăr. Eu, pe fotoliul vechi de lângă tine. Sărutându-te încet, încet. Calm. Sigur. La 10 jumătate, marţi dimineaţa.

 De câteva nopţi visez obsesiv un drum întunecat pe care merg hotărâtă. Cu rucsacul tău în spate. Aud insignele cum fac zgomote metalice la fiecare pas. Şi merg oarecum fericită dar cu o singură grijă. Să nu mi se rupă tenişii şi să n-am cu ce să mă încalţ să îmi continui drumul. E de la luna plină venit visul, sunt convinsă. E prea bizar.

 Dă-te mai încolo...

 My wrists are warm... Această minunată geantă ia drumul Clujului. Iar aici am scris despre oraşul meu.

 Joi, toată ziua e Broadcast Yourself ediţia a III-a,  la CNVA. Duc insigne, steguleţe şi tags de la Lizknot. Duc premii de la Adobe Photoshop User Group România.

 Drept încheiere am să anunţ că broşa plină de cafea şi sfoară e a Dinei.

DEPECHE MODE
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Shameless

(foto)

Hypocrite with no real use - I'm alive: what's your excuse?

 Momente de putere. Încleştez dinţii şi pumnii. Ştiu cine sunt şi ce fac. În faţa mea vorbeşte calm şi curat. Nu te-agita şi nu-ncerca să-nşeli privirea mea. Dacă simţi dispreţul, îl meriţi. Nici prin cap să nu-ţi treacă ideea că ai putea să mă distrugi, faci să sufăr sau măcar atinge. Cu o vorba? Hmmm. Copile, da-ţi două palme şi întoarce-te la jucăriile tale. Lasă dragostea în mâinile celor care ştiu ce să facă cu ea. Lasă dragostea celor care ştiu s-o consume nu să vorbească despre. Eşti la nivelul bârfelor şi intrigilor, eşti la nivelul neruşinării şi tupeului prostesc. Când o să-l depăşeşti, obrajii îţi vor fi mai roşii şi nu vei mai simţi invidia de-acum.  Până atunci ascultă-mă pe mine cum îţi pot spune telepatic, cu zâmbet sigur şi firesc că ai exact atât cât meriţi şi nu o să primeşti nicicând mai mult decât eşti tu dispus/a să oferi!

 

 Până atunci eu strâng în braţe şi muşc şi râd cu capul dat pe spate, dansez cu becurile stinse şi mă sărut minute-n şir şi-apoi iubesc şi muşc şi strâng, apuc, sărut şi-oftez încet gândindu-mă la semne vineţii pe piele din care aş face o salbă ce-şi schimbă zilnic culoarea până trece de tot.

 

 Genial gând. Subscriu.
Locul meu in lumea asta mare este acolo unde, deocamdata, lipsesc.

Happenstance

 the best lyrics are the ones that give you goosebumps or make you cry in public or help you realize the answers. __

(tumblr)

Colind oraşul de două zile-ncoace fără maşină, în sfârşit. Mă plimb cu muzică-n urechi şi gluga hanoracului pe cap. Zâmbesc şi fac cu mâna. Lumea se minunează când mă vede. Tuşesc uşor, strănut şi-mi este bine. Primesc colete de la Cluj, mailuri semnate-n nume colectiv şi două gânduri bune pe un offline de multe zile. Întâmplător am unghii navy blue. Pisica neagră are degete albe, zâmbetul tău e absent, cafeaua rece şi femeia frumoasă oarecum tristă. În ciuda tuturor sunt bine. Aştept ceva care să mă zguduie, să-mi scuture gândurile şi să-mi dea stare de blank. Şi-apoi să scrie-n mine ce i-o tuna să scrie. Cerneala neagră pe umărul meu drept ia forma unui dreamcatcher iar tatuajul de pe încheietura mâinii am să va spun altădată ce-nseamnă..

Audio Secrecy

(foto)

Îmi pregătesc vacanţa cu doar imaginea ta în cap. Respir aer prea mentolat şi-n loc de cafea caldă, dimineaţă am băut teraflu. N-am voce şi nici nu-mi trebuie.  

 De ce să-ncerci să devii cineva pe care crezi că el l-ar vrea?! Dacă tot te transformi, de ce nu-ncerci să devii cineva pe care oricine l-ar dori... nu doar el... Eu aşa aş face... 

 De ce să îi arăţi că suferi încă? Mai bine îi aminteşti că l-ai iubit mult... şi-ai trecut mai departe...  

 De ce păstrăm în noi reproşuri să le-aruncăm cu prima ocazie, să bufnească la prima revedere când putem aduna amintiri frumoase şi-un mulţumesc că ai existat. Calm, mândru şi nedureros. 

 Ce e cu încrâncenarea asta bizară?   

 Hai să iubim curat, senin şi câteodată nebun şi bolnav. Să iubim, să muşcăm, sărutăm, zgâriem, ţipam, alintăm, îmbrăţişăm şi strângem. Să nu reproşăm, arătăm cu degetul, certăm, acuzăm, părăsim, jucăm şi rănim. Zic şi eu, aşa.  

Pana atunci Audio Secrecy. Stone Sour.

Ssssst!

(foto)

'Hai ma....Lizu... voodoo woman... Ai grijă de tine. Iartă-mă.' Aa... nu. Mă pierzi de la puţin tare. Mă faci fericită de la şi mai puţin. Locuri unde este linişte şi oameni lângă care pot să tac, găsesc. Departe tare. Mi-e ciudă.  N-ai dreptul să vorbeşti cu mine cum n-ai dreptul nici să taci. În seara asta nu-s femeia ta. Promit să dorm pe-o parte, încordată şi la distanţă rece şi impusă de tine!
 
 Pariu că nu ştii să mă răzgândeşti?!

The air around me still feels like a cage

Mi-e bine. Îţi mulţumesc că te întorci, chiar dacă rar şi de departe, doar pentru mine.  Îţi mulţumesc că îţi închini secundă cu secundă, timpul de-acasă, mie şi nimănui altcuiva. Cu riscul de a provoca o isterie-n masă.  

Prieteni buni, dimineţi cu ceaţă şi iubiri neîncepute încă, se-nvart puţin mai repede decât pot suporta. Noaptea mă plimb de mână cu tine, prin ploaie, cu glugile pe cap. Azinoapte la 1, te-am oprit brusc şi ţi-am  spus că te iubesc. Cu zâmbet tremurat, cu lacrimi în ochi şi cu tot ce trebuie să sustina o declaraţie adevărată. Si cu sărut. Suntem de-o viaţă împreună şi nu m-am săturat de-a te iubi ca la început. 

Dulcegării fatale traficului.  

   Nu-s fericită. Decât când vine şi mă strânge-n braţe. De-acea mai mereu stau pregătită-n forma îmbrăţişării lui.
   Îmi place ceaţa, îmi place vremea rece de-acum. Mă asortez.
   Dacă aş fi a ta şi-ai fi al meu/a mea ar trebui să îmi suporţi duminicile dimineaţă când mă trezesc mult prea devreme să bântui casa cu o cană de cafea fierbinte-n mână. Să mă suporţi cu muzică prea tare şi prea grea, sau fredonând şi savurând combinaţia de Badea cu House. Şi-apoi să mă laşi să mă scufund în aţe colorate, lipiciuri şi agăţători de cercei, boabe de cafea, sfoară şi brăţări colorate. Ţi-aş permite alintată să râzi de ochelarii de pe vârful nasului şi să mă răpeşti mesei de lucru doar că să faci dragoste cu mine... poate şi-o baie-n spumă inghesuindu-ne în cada mică...  

Înjurături şoptite când degetele mi se lipesc cu superglue, zâmbet victorios când finalizez ceva, declaraţii ţipate dintr-o cameră în alta, exclamaţii de trup fierbinte aruncat în aşternut rece.  

Deşi mă ştiu aşa de-o viaţă, pe mine toamna asta m-a schimbat de tot. Deşi te iubesc de-o viaţă, toamna asta m-a îndrăgostit iremediabil de tine. 

 
Slipknot - Snuff
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Three voodoo dolls and a black cat

Ca să mă iubeşti! Useless! I love you by default! 

 Prosoape negre şi salate orientale. Diseară te oblig să mă dai cu ojă şi să-mi faci şuviţe ondulate. Sweeeet! 

  

 8 ore pe care le număr în covrigei vanilaţi şi lenea de a face un ceai. Mă seacă oamenii proşti, inculţi, stupizi şi mitocani. Am senzaţia că toţi oamenii destepţi au plecat toamna asta. Mă uit în jur şi nu văd urmă de sclipire, măcar o încercare susţinută de privire superioară, măcar o frază rostită inteligent, măcar un argument sau o întrebare mindblowing.  

  

 Ordine date doar că să fie date. 'Schimbarea revizuirii'. Mă doare capul.  

  

 Murmur incantaţii pe melodii ştiute pe de rost. Te iubesc din memorie în moduri inventate zilnic.  

  

 Ieri mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de Ashton Kutcher pentru că am văzut extraordinar de multe filme cu el şi nu-mi amintesc de nici unul, nume, acţiune sau distribuţie. În schimb mi-l amintesc pe el perfect. E ca şi cum două ore mă uit doar la el. Superficială concluzie. 

Aberaţii călduţe în braţele tale.

Încet, încet ne-obişnuim cu frigul. Căutăm cotloane călduţe şi stări calme. Ne odihnim bizar după o vară scurtă şi-agitată. Ne-obişnuim. Înghesuim în buzunarele din faţă stări moi cu filme americane şi pături pufoase. Ne citim viitorul în spuma cafelei sau bucăţele plutitoare de măr din vinul fiert cu scorţişoară. Uscăm felii rotunde de lămâi ca să le facem cercei şi ne facem planuri care încep din primăvară. Ne pregătim de hibernare şi de amintiri. Oftăm. Eu mă gândesc că doar pentru câţiva e aşa. Pentru alţii e o iarnă agitată, planuri de sărbători şi vacanţe, iubiri de-abia-ncepute, aventuri cu gust de zăpadă şi un anotimp ce va face diferenţa. Clar, unii aşteaptă, unii trăiesc şi iubesc. Unii ar opri timpul, unii l-ar derula.

Zilele astea am avut biroul plin de miez de nucă şi biscuiţi cu chimen, am băut cafele fierbinţi căutând razele soarelui şi am făcut planuri. Pentru dupamiaza, pentru mâine, pentru sfârşitul ăsta de săptămâna, pentru luna asta, pentru iarna asta şi pentru primăvara care o să vină.

Mi-e bine când timpul care trece îmi subliniază puterea, sinceritatea şi dreptatea care am avut-o. Şi-o am. Mi-e bine când doar timpul ştie să şifoneze oamenii răi ce altădată se băteau cu pumnii în piept. Cred că ei, în mintea lor chiar speră că anumite lucruri s-au uitat. Stupid. Mai ales acum că ale lor insinuări murdare şi le-au înghiţit forţat, înapoi de unde le-au scos.

Sunt un om bun. Oamenilor buni li se cam realizează toate planurile şi li se cam împlinesc toate dorinţele. Dintotdeauna vor exista oameni răi care gratuit vor încerca să demonstreze în eter că sunt un om rău. Sperând că planurile şi dorinţele să înceteze a mi se împlini. Şi timpul trece bătându-şi joc de ei. Şi mă bucură răzbunarea asta simplă a răutăţilor ce îi vor urâţi ireversibil. Şi tot om bun rămân. Un om bun care nu va ezita totuşi să-ţi dea o palmă răsunătoare ţie!... şi ţie! când vei fi mai aproape de mine decât lungimea braţului meu. Culmea nu va fi gestul meu şi faptul că nu vei avea tupeul să întrebi de ce. Pentru că toată lumea ştie.

Calmează-mă... sărută-mă... 

Biscuite sfărâmicios

( foto via richie's tumblr)

Trăiesc în tine. Eşti cald şi moale ca o canapea confortabilă ce a luat forma corpului meu. 'Te iubesc mai mult decât credeam...' 'Şi eu te iubesc mai mult decât credeai'. Îmi vine să râd când îmi dau seama. Zâmbesc cretin ţinându-te de mână. Ai slăbit şi ţi-a crescut părul... îţi spune cineva... mă întorc şi mă uit la tine întrebătoare, te văd la fel. Ronţăi un biscuite pătrat. Mare cât un seminar la algebră. N-o să te iert pentru cerceii africani pe care nu mi i-ai luat. O să-ţi aduc aminte toată viaţa. Şi asta e un lucru serios şi grav, tu de ce râzi?! 

 La târgul de handmade am vândut mult. Acum ne luăm online minute orange şi jackete groase de iarnă. Cred că nu suntem întregi la minte! Suntem jumătăţi...

Mi-e dor de tine toată când ţi-e frig

           Când ţi-e frig ochii îţi sunt limpezi şi privirea ta atinge frumos. Când afară e frig, parfumul tău se simte clar şi pregnant în jurul tău. Dimineaţa devreme te-amesteci omogen cu o răcoare parfumată şi te împrăştii generos la fiecare pas apăsat. Privirea somnoroasă şi zâmbetul doar pentru mine.
 
 Hai să trecem toamna asta dormind până târziu în paturi calde, răscolind frunze moarte prin parcuri în dupamieze târzii şi împărţind întotdeauna aceeaşi cană de ceai cald.

Un dreamcatcher, o voodoo doll, un articol xfiles like, liniste si tu.
Ştii când tresar în somn şi tu mă strângi şi tragi mai aproape de tine? Câteodată o fac intenţionat...
(foto)

Octombrie

(tumblr)

 E începutul lui octombrie. Din 2007, începutul lui octombrie, eu scriu. Despre şi pentru tine. Poate şi despre mine şi noi. Cat, coffee and shampoo bubbles. Pisică neagră ce-mi urmăreşte cursorul pe monitor, cafea răcită, ultima gură, părul strâns în prosop ud cu miros de balsam. Citesc bloguri şi n-am putere să comentez. Paradoxal lumea mă vede că sunt bine. Cică rezist. La mulţi ani, Ale! Am starea Dinei. Şi a Evergreenei. Mă pregătesc de două târguri. Mă mişc prin casă plănuind. Demult dădeam chefuri cu vin roşu şi plăci de vinil. Sau mese întinse cu pui la cuptor, vin alb şi filosofie până dimineaţă. Chestii de trecut toamna.
 
 Ne înghesuim într-un pat prea mic şi ne înfăşurăm într-o pilotă prea mare. Uscăm ghete ude la un radiator antic. Bem ceaiuri calde şi ne dăm sărutări fierbinţi cu gust de lămâie. Un film, un zâmbet, o noapte de dragoste turbată. Ne respirăm pielea şi ne minunam unul de altul.
 
 Mă lipesc uşor cu spatele de zid şi palmele apăsate pe cărămizi şi-mi pipăi fiecare pas. La capăt, după colţ, eşti tu.