Another one of my coffee cups

De fapt GonZo e fericitul si mandrul proprietar al canii dar mi-a ramas si mie mandria realizarii ei. O puteti admira la el.

Si urmatorul meu proiect(daca vreodata o cana poate fi numita proiect!!) e mai putin spectaculos dar mi-a mers la inima ideea. Iata:

Teme pentru acasa!

Le-am primit, le onorez! Leapsa No. 1 vine de la Richie si mai avea un pic si expira termenul de onorare, ca sa spun asa. Regula spune ca tre sa raspunzi intr-un singur cuvant daca se poate. Iata:
Yourself: dreamy
Your Spouse: younger
Your Hair: dark
Your Mother: worried
Your Father: fulfilling his dream
Your Favorite Item: FS Notebook
Your Dream Last Night: mobile phones (!!)
Your Favorite Drink: Jack
Your Dream Car: vintage
The Room You Are In: big
Your Ex: not yet!
Your Fear: manageable
What Do You Want To Be In Ten Years: happy me
Who You Hung Out With Last Night: facinating people
What Your Not: pessimist
Muffins: Thanks!
One of Your Wish List (Items): a woman's love
Time: late
The Last Thing You Did: double click
What You Are Wearing: black
Your Favorite Weather: hot
Your Favorite Book: Harry Potter
The Last Thing You Ate: dried bred (pesmet, come on!!)
Your Life: envied
Your Mood: special
Your Best Friend: empty spot :(
What Your Thinking About Right Now: the empty spot
Your Car: Opel Astra
What You Are Doing At The Moment: writing an answer
Your Summer: too short
Your Relationship Status: forever not yours (A-HA) :)
What Is On Your TV: dunno
What Is The Weather Like: cloudy
When Was The Last Time You Laughed: lastnight.

Leapsa No. 2 este de la Tezeu si e cam la fel dar mai usoara si mai putin indiscreta. Mi-a amintit de 21 de cuvinte, jocul de pe blogul lui Tudor Chirila, si cum spune el: "OAMENII NU MAI GANDESC CE SPUN PENTRU CA AU LA INDEMANA PREA MULTE CUVINTE SI PREA PUTIN TIMP.. Leapsa consta intr-o enumerare de cuvinte (simboluri pe care eu le strang zilnic in sacose sacose) care imi plac sau poate care inseamna ceva pentru mine. Binenteles ca e o leapsa ce merita jucata ciclic si discutata pentru ca ale mele simboluri se schimba de la o perioada la alta. Cred ca ale tuturor. Iata cuvintele de azi/luna asta/anul asta:
tentatie, cafea, neintrebari, placebo, pesmet cubulete, rock, notebook, pisica, blog, pasiune si vis
Binenteles ca sunt cateva constante... alea se regasesc si in definitia persoanei mele. Restul se schimba periodic.
Claudiu&Lizuka, Dina, Claudel, Cip si Elena doar daca vreti... si sunteti alesi aleatoriu si fara vre-un motiv anume... :)

Enter si de la capat...

Toamna dă stare de analiză critică. Cerul noros lasă loc de melancolie şi tristeţe. Frigul dă conştientizare de singurătate dureroasă, loc gol şi vise de-mplinire călduroasă.
De data asta nu am să o las. Şi vrând să conştientizez vizibil atâtea lucruri bune şi frumoase ce-mi merită recunoştinţa am să le-nsir pe toate câte-mi amintesc acum.
Şi lauda ar trebui să-nceapa cu stările de bine şi bucuriile cele mai sincere.
Le am şi le primesc constant, nesigur şi frumos aproape zilnic.
Atâta timp cât oameni îmi zâmbesc atât de sincer şi frumos şi îmi clipesc intenţionat cu gândul de a-mi da stare de bine le mulţumesc pentru.
Şi mulţumesc pentru cuvinte scrise sau rostite, povestite sau închipuite, întrebate sau neîntrebate care au acelaşi efect asupra mea.
Şi-ar trebui să recunosc că am norocul ce alţii nu îl au să mă pot bucura când vreau de-o dimineaţă prelungită în aşternuturi calzi, că mă pot bucură când vreau şi-aproape zilnic, în zilele de iarnă, de-o soba retro şi frumoasă ce încălzeşte sufletul mai mult sau să nu uit mansarda adolescenţei mele zbuciumate care există încă plină de amintiri şi lumânări parfumate... mansardă ce-mi poate da stări din cele mai ciudate ori de câte ori îi calc pragul sau îi privesc geamul de sus ce dă spre cer. Şi chiar aş vrea să fiu atât de recunoscătoare de libertatea în mişcare şi în comunicare pe care-o am. Şi pentru amintiri sunt norocoasă. Sunt amintiri pline de oameni faini, iubiri frumoase şi sentimente maxime. Şi chiar norocul meu de a avea casa plină de personalităţi pestriţe şi ciudate ce stau aliniaţi la analiza mea atentă. Şi mulţumesc vieţii în general pentru rezerva constantă de miracole, enigme şi dileme ce îmi ţin spiritul în priză. Să nu uit recunoştinţa ce trebuie îndreptată spre faptul că poate sunt unul din oamenii ce caută/găsesc/se bucură de sensuri mai profunde ale muzicii, cuvintelor, lumii... vieţii...
Şi am să repet ce mi-am dorit puţin mai devreme: diseară ideal ar fi ... un vin roşu... friptură de pui (ciudat!)... portocale...muzică chill... mim, rentz, canastă... filozofie şi argumentări absurde... relaxare...

Citez pentru trei stari

Sunt zile când cuvintele mă ocolesc pe cât mă asaltează senzaţiile. Sunt zile când nu pot vorbi pentru că nici un cuvânt pe care mi-l amintesc nu poate cuprinde ce simt. Şi puţini sunt cei care au învăţat sau au intuiţia să îmi accepte tăcerea fără să creadă că e o schimbare intenţionată. Şi în aceste stări întotdeauna găsesc oameni şi scrieri care pot spune mai bine şi mai frumos ce simt.
#1 Cândva am dedicat un Cub al Angelei şi am scris despre. Azi vreau să îl citez din nou şi să-l îndrept spre altcineva. Şi-mi pare bine că viaţa mi-a dat ocazia să îl mai pot dedica. L-aş dedica la nesfârşit.
Suflet prieten
Viaţa e mai frumoasă când ai lângă tine un suflet prieten. Îţi aminteşti? Tu ai ştiut să-mi asculţi tristeţea. Ai venit fără să te aştept. Mi-ai intrat în suflet fără să baţi la uşă, pentru că era deschis. M-ai cunoscut şi m-ai înţeles. Deja, e foarte mult. Acum eşti ca un drog. O zi fără ochii tăi e ca o zi fără cafeaua mea de dimineaţă. Adică fără ceva esenţial. Poate că ar trebui să le spunem celor dragi, atunci când e cazul, cât de mult îi iubim.
#2 Prea multe amintiri m-au copleşit din vremea când încă copilăream în găşti pestriţe şi frumoase. Claudel e vinovat si-i multumesc pentru "amintirea ce-mi iubeste nostim de mult". A scris frumos si sincer si-a inviat in mintea mea nopti colorate si-agitate in internet cafe-urile pe care puneam stapanire. Multumesc.
#3 Închei incet cu un alt cub de aer al Angelei. Pentru ca starea mea de ieri azi s-a accentuat.
Surpriza cu care descoperim uneori bogăţia din sufletul unui om. Însingurarea nu este o soluţie. Dragostea trezeşte acelaşi sentiment. Ne e frică de noi uneori şi de alţii mereu. Frica inhibă lucrurile care, altfel, ar putea veni de la sine. Făcând slalom printre provocări, obosim, de cele mai multe ori fără ca sufletul nostru să găsească împlinire. Ne mirăm, descoperind cât de bine ne-am putea asemăna, de fapt. Însă exersând supravieţuirea, ne ascundem atât de bine, încât greu ne mai amintim cine am fost. (Frica de noi)

Happy one hundred posts!

Eram pregatita sa scriu un articol si am realizat ca are numarul 100. Nice.
GonZo inspira. Si e cel mai inspirat. De aceea eram convinsa ca orice colaborare cu talentul lui nu poate iesi decat minunat. Iata ca pasiunea mea pentru House combinata cu talentul lui GonZo si cu un tricou de dama (aviz amatoarelor) a dat nastere unui lucru minunat. Alte poze la designer. (Acesta a fost un post sponsorizat! Ce cât??)

Mood

Sunt puternic influenţată de paranormal azi... şi iarăşi s-au legat destule frumoase şi iubite în existenţa mea...
Sunt după-o seară calmă şi frumoasă, cu o lumină slabă şi-un glas ce se destăinuia, cu o privire blândă şi cuminte şi multe amintiri sălbatice, cu alţi ochi uzi de dor şi cine ştie cât de sinceri, cu muzică ciudată ieşind destul de tare din cea mai mică chestie posibilă, cu zâmbet care l-am simţit mai sincer şi deschis decât în alte daţi, cu sentimentul că mustrarea şi-a făcut efectul.
Sunt astăzi obosită de dorul de câteva femei. Cu una din ele am adormit în gând. Este exact aceea care e cea mai depărtată acum de mine, de care nu mai ştiu nimic de ani de zile dar pe care poate c-am iubit-o cel mai mult şi am simţit-o cea mai a mea. Şi dorul de-o femeie ce abia mi s-a desprins din braţe şi a plecat trist. Departe. Mă consolez cu câteva fotografii şi cea mai frumoasă expresie a feţei. Alta, atât de-aproape continuu de mine păstrează-n zâmbet şi-n pistrui jumate din copilăria mea, aproape toată adolescenţa şi chiar începutul anevoios de maturitate. Şi să nu o uităm pe cea pe care o cunosc poate cel mai puţin dar îmi dă când nu mă aştept stări pline de garfielzi şi poezie.
Astăzi mulţumesc celui ce m-a ghicit. Mă ghiceşte de ceva timp. Paranormal. Azi Visare.

Scrieri de septembrie.

Stare de toamnă. Mi-e frig şi vreau să mă-ncalzesti. Degeaba îmi ţii mâna strâns în mâna ta. Vreau să mă lipeşti cu totul. Şi nasul e rece. Ce fac cu nasul rece? Pfu... ai insistat tu să mergem pe jos. Hai să îţi arăt toamna, mi-ai zis. Nu pot refuza nimic ochilor tăi. Bine, fie, ceaiul fierbinte şi verde m-a făcut să te iert. Şi să mă alint. Dacă nu veneai nici azi... să te văd... să te las să mă chinuieşti târându-mă pe străzi somnoroase, renegam toamna. Acum o pot iubi în continuare. Parcul de pe Primăverii îţi este dedicat ţie pe viaţă. Ştiu că îţi place jaketa mea noua. Mai spune-mi. Şi râzi de mine când îmi spui că semăn cu Wentworth Miller doar pentru că mi-am dorit ochelarii ăştia de soare ca ai lui. Cine ştie când vei veni iar şi mă vei alinta. Miercuri Karaoke. Nu am niciodată curaj să cânt în microfon. Tu în schimb eşti făcut să cânţi. Mie. Când mă priveai azi verde am ştiut exact ce dorinţă o să-mi pun la 12 noaptea de revelion.

Mi s-a intamplat azi.

O vreme atât de urâtă într-un timp atât de frumos. Ploaia şi vântul curăţă aerul. E mai clar acum. Ochii sunt mai strălucitori, parfumurile mai intense şi stările mai bine trăite. O noapte prelungită cu veselie până la 4 sau 5, nici măcar nu ştiu exact cât, lasă urme chiar şi pe trupul meu. Mă mişc încet şi moale. De dimineaţă mi-am găsit adăpost înfăşurată strâns într-un fular gros şi ascunsă bine după o şapcă călduroasă. Nici degetele nu vor să iasă din mâneci lungi şi largi. Toată dimineaţă am clipit des şi dureros. Am condus încet neobservând poate pentru prima oară Dunărea. Păcat. Cred că azi are o culoare frumoasă tare. Am dat drumul la căldură. Un pic cam tare. Azi am ajuns la destinaţie dezorientată de o privire verde. Mi s-a întâmplat azi o fază frumoasă şi foarte ciudată. Eram distrata, moale şi obosită. Şi ascultam Placebo la maxim în maşină. Înaintam încet şi greu printre multe maşini. Nu mă grăbeam. Savuram muzica. Cântam. Semafor. Verde, sigur se face roşu până ajung eu. Îmi atrage privirea o siluetă. Un el de această data. Greu revin cu o privire pe o siluetă masculină. Trebuie să fie prea rebel, să-mi inspire prea multe să o fac. Iată că acest exemplar a reuşit. Poate mersul. Poate rucsacul (mă obsedează ideea unui băiat frumos cu un rucsac în spate). Poate capul puţin aplecat în jos şi totuşi privirea îndreptată în sus (am mai văzut şi trucul ăsta). Poate pentru că avea ochii verzi şi nu prea am avut contact cu priviri verzi până acum. Poate faptul că părea "into the music" ce ajungea la el prin două fire subţiri şi albe ce se pierdeau undeva... nu reuşeam să-mi desprind ochii de ai lui. Poate intenţionat. A observat că îl priveam. A observat că am lăsat puţin geamul jos doar să nu se aburească şi să am o imagine destul de clară a lui. Şi-a modificat puţin mersul. Placebo urla în difuzoarele mele. El se simţea privit şi îi plăcea. Când a ajuns aproape de şirul de maşini ce aşteptau la semafor printre care şi eu, a încetinit. Şi-a scos cel mai lent posibil mâna din buzunarul hanoracului şi a tras de unul din firele cu căşti care s-au desprins şi au căzut peste gulerul său ridicat. Brusc imaginea feţei lui s-a modificat şi cu un gest rapid a reaşezat casca în ureche şi a scos-o la fel de repede. S-a uitat la mine dilatandu-şi pupilele şi oprindu-se din mers. Mi-a zâmbit frumos. Verde semaforul. Am plecat. În oglindă am văzut că s-a întors şi s-a uitat după maşină lung. Mi se făcuse brusc frig. Stare de lucru interzis. Şi acum o simt când mă gândesc. Oare asculta aceeaşi melodie. Care ar fi probabilitatea? La calculator, întoarsă cu o senzaţie ciudată de frig am avut o discuţie frumoasă cu un prieten bun care mi-a acceptat starea şi mi-a menţinut-o doar pentru că a văzut că-mi face bine. Şi lui acelaşi efect îi atribui.
Frumoasă surpriză de toamnă. Mi-e ciudă că nu îmi amintesc cu ce era îmbrăcat. Că nu m-am întors pe-acolo. Că... nu ştiu. Mi-e ciudă şi mulţumesc.

...sharp perfume and a tantalising sweetness...

L-am descoperit aseară într-un restaurant frumos şi liniştit... Prima senzaţie a fost de film american. Apoi am simţit că îl trădez pe Jack cu George. Am ales să îl cheme George şi nu Martin(i) pentru că acest nume era deja luat de altă băutură. A fost cea mai răsfăţată senzaţie, cel mai profund geamăt de plăcere şi cel mai sublim amestec de gusturi.
So, Gentelman Jack, I will live you now... I found someone else who's elegant, delicate and very cool...
He's the key to my perfect aperitif moment; long, short, with a twist or on the rocks, however it takes me...

Împărăţia Lizului

Vreau să scriu azi despre un zâmbet, o stare de sărbătoare, de ce, azi, am iubit toamna şi o braţară.
Un zâmbet. Şi cel mai frumos. Glumind, eu îl numesc zâmbetul cu efect placebo. Pentru că-mi face bine. Şi posesorul, ca un prieten bun ce este, mi-l dăruieşte nelimitat. Şi crede că doar mi se pare mie binefăcător. Pentru că vreau să fie. Simboluri de la el am multe. De neînţeles. La fel e şi privirea lui. Tot de neînţeles. Doar câteodată se predă.
"Asta la baby, vista!" exact în ordinea asta...
"Excage" fără un sens anume, sau poate nu-l cunosc eu inca...
Abuz de smilyes...îi atribui...
Ochii verzi ai păpuşii mele de porţelan ... tot el e vinovat. "Toţi sunt vinovaţi!" mi-ar şopti dac-ar privi acum ce scriu...
O stare de sărbătoare. Pentru că azi la mine a fost sărbătoare. Fără motiv la mine. Găleţi de flori şi staniol răscolit de-o pisică prea fericită. Şi vreau atâta stare de sărbătoare să o dau mai departe. Cui o merită. Azi.
De ce, azi, am iubit toamna? Stupid. Pentru că o iubesc de când mă ştiu. Pentru că a plouat frumos. Cafeaua caldă este mult mai bună băuta toamna pe răcoare udă. Şi mersul cu maşina este mai plăcut. Şi muzica mai bine simţită. Şi fularul mai moale. Şi părul ud e mai rebel. Şi verdele mai verde.
Drept pentru care ultimul lucru este o braţară. Gata. Şi care îşi aşteaptă stăpâna.

Stare mahmura de weekend

O zi în care simbolurile m-au tăbărât şi toate cuvintele şi imaginile şi chipurile ce mi se învârt în minte sau chiar prin faţa ochilor au două sau mai multe sensuri şi asta mă doboară un pic... e prea mare vârtejul de sentimente pentru starea aparentă a lucrurilor... şi toamna-nseamna că îşi intră în drepturi... Am adunat azi multe şi frumoase simboluri de descifrat: cireşe (roşii şi frumoase-atârnă-acum pe un rucsac); îngheţată topită; Împărăţia Lizului (trademark Dina - fantastic); LizCave like Batcave în numele unei mansarde; ... le luaţi ca şi simbol pe cele trei puncte; şi un pahar de vin cu picior; harley; puky; I dunno; flufy things; brăţări din noduri; art-office; baloane cu heliu; elefanţi; roz; turcoaz; pesmet cubuleţe; zori (de zi); blink (like zbatere de gene); recunoştinţă şi/sau dor (senzaţii).
Pentru că tu.
"Ascult muzica ce-o merit şi mă merită" (îmi aparţine fraza şi mă bucur că mi-a ieşit)
Am citit o poezie despre un joc erotic(metaforic) ce mi-a plăcut enorm.
Ginul băut cu sweeps de mandarine e mai bun.
Mi-e dor de-o după-amiază racoroasă şi-un pic întunecată, de două căni de cafea caldă şi poate o gogoaşă cu ciocolată... pudrată, de-o sticlă de vin în caz de pofte (neapărat roşu), de-un film greu şi luminos, de un parfum discret în casă, de-o mână întinsă peste-a mea... mi-e dor de ce n-am avut vreodată...
Mi-e echilibru deci mi-e bine.
Mulţumesc.

Azi

Şi ca să fiu în ton cu lumea v-arăt ceva. Astăzi atât.
Azi pentru mine a fost o zi frumoasă cu adevărat. Şi clar condusă de o melodie. O zi frumoasă-ntodeauna trebuie să aibă melodia ei. A fost o zi cu planuri multe, cu multe rezolvări şi multe schiţe şi idei. Proiecte care iau contur şi-aniversări cu cântece prin telefon sunt sarea şi piperul. Răcoarea lui 7 dimineaţa a făcut loc şi pentru alte stări, senzaţii ce se cam lasă aşteptate.
Şi azi e miercuri şi-am vrut să-nchei ziua frumos. Am făcut planuri pentru mâine asigurându-mi start de zi liniştitor cu bârfe, glas inteligent şi aburi de cafea la 8, şi-apoi un telefon promis când voi realiza că-i joi... sau poate nu... depinde de curaj...
Si trebuie sa multumesc Dinei pentru -stie ea mai bine- ce si pentru inca multe altele enumerate sau nu mai sus... Voi stiati ce sunt haikus??? Eu nu! Acuma stiu si-s fericita ca exista.

Later Edit: Tocmai a plecat Cip de la mine... reclama Dinei a functionat... multumesc amandurora... si mai ales ochilor de vultur ai lui Cip care a recunoscut un fake dupa greseala intentionata (sau nu!) ar trebui sa fie WHERE nu WERE...(nu ati vazut nu?!)

www.CafeauaDinZori.com

Iata ca se lanseaza... Cafeaua din Zori... si cu mare placere anunt si promovez pentru ca imi place titlul, gustul si culoarea si pentru ca fac parte din minunata echipa...
Si-o sa va placa mult proiectul pentru ca suntem multi, nebuni si frumosi si-avem atatea de spus si-mpartasit cu voi despre lucrurile pe care vreti sa le cititi/vedeti si auziti in zori zilei si-n aburii primei cafele...
Si il lansam pe el (proiectul)... si o lansam pe ea (cafeaua din zori) si promovam cum se cuvine azi pentru ca azi avem motiv sa sarbatorim mai mult si mai greu... e ziua unui destoinic initiator/ membru de onoare/ cap de proiect si-anume: Cristi
I-am cantat, i-am zambit si i-am urat toate cele bune... si i-am urat dorinte multe implinite si ce-si/i doreste el lui, el ei, el lor asa sa fie... si energia si entuziasmul sau molipsitor sa nu il paraseasca niciodata, si tonul viu, sfatuitor sa fie la fel de disponibil oricand si rabdarea-i caracteristica sa nu i se consume niciodata. Iar anul viitor proiectul nostru sa faca un an odata cu a lui aniversare si sa ne-adune cum stie numai el gramada ordonata si sa ne dea noi milioane de idei!
La multi ani, Cristian Ciofu! La multi ani, Cafeaua din Zori!

Placere vinovata... [Leapsa]

Si-am incercat sa scap si sa ma eschivez... sa ma fac ca nu inteleg sau ca am uitat... dar nu merge... asa ca ma desconspir...
Richie e capul rautatilor de aceasta data cu o leapsa nerusinata care se refera la a recunoaste public melodia care desi nu are nici in clin nici in maneca cu genul muzical preferat de tine... care e total opusul a ceea ce reprezinta playlistul tau... care nimeni nicodata nu si-ar fi imaginat ca ti-ar putea placea...
So... e de actualitate... dar eu o stiu de mult... din multele seri folk din viata mea... si, deci, ascultata, fredonata, cantata tare cand stiam ca nu ma vede sau aude nimeni sau cand ma vedeau sau auzeau dar aburi datatori de curaj au musamalizat situatia... e usoara, e vulgara si e my guilty pleasure...si daca o sa considerati ca nu e atat de vinovata placerea va garantez ca mie mi-e rusine sa recunosc ca-mi place... Sobita:

Leapsa merge mai departe la: Cristi si a lui, Alice, Dina, Claudiu si a lui Lizuka, Mylastgoodbye si last but the most Tezeu...

Toate blogurile sus!

A ajuns la mine via GonZo o idee fenomenal de frumoasa... si de aceea o sustin cat pot... nu pentru premii sau trafic cat pentru idee in sine...
Ne adunam, cica, cum facem noi de obicei pe la blogl, dar, inarmati puternic cu cate una bucata balon cu heliu pe care cu marcarul permanent si tot din dotare mazgalim frumos www-ul si-o parola dupa care eliberam monstruozitatile in aerul unei dupaamieze de octombrie... cine gaseste si retine parola... ne-o spune pe-al nostru blog si primeste fantasticul de valoros premiu anuntat din timp pe acelasi remarcat blog...
Diverse scenarii posibile... de la baloane agatate prin copaci...plutind pe Dunare... sau alergate de catei pana la schimb de baloane pe sistemul... "da-mi mie ca are premiu o crema de ghete si tu nu porti" si "iti dau balonul lu' ala care da o shaorma ca stiu ca esti flamand"
Fara gluma... chiar de suntem trei, zece sau doua sute... ideea ca vom elibera baloanele... vom face poze... vom povesti pe blog... e super tare...
Pentru baloane plutitoare, vant bland de toamna si idei colorate cu marcarul cititi ce-au scris initiatorii, lasati un comentariu sa va stiu parerea si scrieti un post asemanator.
Si chiar de ideea vi se pare naiva, copilareasca sau whatever... haideti sa alergam macar cu privirea ceva baloane colorate...

one of my coffee cups...

Si o sa scriu si-acolo pentru ca mi s-a dat ocazia, prilejul si onoarea.

my silent wish...

Când oamenii împrăştie pasiuni şi-şi exersează puteri magice asupra mea un mare gol în stomac (butterflyes trademark) îmi guvernează zilele.
O dedicaţie întotdeauna e frumoasă. Şi totuşi o melodie aşezată blând în mâna ta e altceva. Nu ţi se dedică ci ţi se oferă. Şi stările sunt mult mai intense. Şi dilemele mai mari. Şi enigmele mai adânci.
Şi am primit pentru că merit.
Nu sunt atât de soft pe cât mă crede richie. Mulţumesc. Şi sunt cu mult mai soft de cât mă crede altcineva atribuindu-mi o "plăcută nonşalanţă". Mulţumesc. Şi sunt exact cum m-a văzut o fată cu ochi frumoşi şi glas liniştitor bând calm un ceai cu gheaţă în prezenţa mea. Şi un prieten drag c-un zâmbet cu efect placebo a învăţat să mă citească.
Şi am primit amestecat... Faultline/Coldplay - Your love means everything apoi Bathory- Woodwoman şi-apoi a lullaby song plin de blissful bubbles..."BT - Lullaby For Gaia"
Şi ce efect au avut asupra mea ar fi interesant de urmărit... cum una dintre melodii m-a trimis jumătate de noapte pe malul Dunării pe o băncuţă, cum alta m-a hipnotizat şi alta m-a trezit la realitate...
Şi-apoi dacă mingea e la mine în teren am s-o păstrez. E de la tine.
Coşul meu e plin de scrisori mototolite. Imaginar. Backspace. Şi nu ştiu cum să îţi răspund. Şi 28 îi simt din plin.
"She offers me the ability to take a fatal wound and all she'll claim is my young heat"
Şi dacă stârnesc destul de grele întrebări în tine ştiu că nu-ţi voi putea răspunde. Şi dacă stârneşti destul de grele întrebări în mine îmi voi dori să-ţi pot răspunde la ale tale.
Mă obsedează Ozzy Osbourne la maxim în maşină...
Şi toată lumea ştie că o dorinţă aflată nu se mai îndeplineşte... decât dacă e auzită de cine trebuie...
Şi gândul că poate miercuri... amplifică intensitatea...

Ma trezesc greu si cafeaua-i rece mai tot timpul.

Există oameni care mă inspiră. Le-o spun.
De-o lună, două m-am sălbăticit. Rebel şi irevocabil.
Plâng des şi fără vreun motiv plauzibil. Doar pentru că îmi place.
Am început să am o afinitate pentru culoarea verde. Înainte o uram.
Nu mă satur de cafea şi apă plată. Şi whisky cu cola. Şi gin cu bitter lemon. Ştiu, departe de-a fi feminin.
Urăsc oamenii care nu ştiu pentru ce trăiesc. Urăsc oamenii fără pasiuni.
M-am îndrăgostit la fel de irevocabil de o femeie. Am pierdut-o. S-a măritat weekendul asta.
Turnul televiziunii e fad. Şi scump. Cu tot cu privelişte. M-a mişcat muzica. Depeche.
Mi-e dor de Dana mea (ariciu') şi o visez din ce în ce mai des. Mi-o imaginez iubită de-un prieten bun.
O vreau în dreaptă mea când conduc noaptea pe faleză. O vreau cântând Everlast.
Mi-am visat azi-noapte păpuşa plimbându-se tacticos prin casă (spooky!) şi că fularul de la gât îl are acum legat la mână. Dimineaţă fularul ei alb era (!!!) legat la mână!
Inspir fantasticul probabil. Zâmbesc. Sunt mulţi cei ce încearcă să creeze iluzii. Trei persoane diferite mi-au zis-o la interval de ore şi minute. Şi toţi îmi sunt la fel de dragi.
M-am săturat de limite şi interdicţii.
M-am săturat de aşa trebuie şi-aşa e bine. Aşa se face şi nu vezi că toată lumea face-aşa!?
Vreau o senzaţie de euforie, vreau oamenii frumoşi lângă mine... vreau sâmbăta asta trăită iar şi iar... cu o maşină plină de femei frumoase care aducându-şi aminte de indicatorul "Urlaţi 5 Km" au început să ţipe isteric...
Vreau muzică.
Vreau vechii mei prieteni. Vreau ochii şi sfaturile lor. Vreau chitările şi pasiunile lor.
Îmi urăsc telefoanele.
(Tu mi-ai spus că eşti antimobilist. Te-am iubit din momentul ăla. Chiar dacă eu făceam promoţie la Orange.)
Sunt ca o bombă cu un ceas care-mi ticăie strident în urechi. Sunt câţiva oameni care mă calmează vizibil. Şi se străduiesc. Şi le mulţumesc.
Şi toate astea doar pentru că vine toamna!

o seară agitată şi frumoasă

Am dormit adânc şi cu vise lejere. În sfârşit aseară te-am văzut şi te-am simţit aproape. Premeditat sau neintenţionat inima mi-a stat câteva secunde când mi-ai făcut din mână la 3 piste de bowling mai încolo de mine... şi scrisul de pe tricou începuse să ardă şi cola să mă ameţească degeaba. Şi m-ai certat cu o privire supărată la sigurul fum tras din ţigară şi-apoi te-ai încruntat că ale mele popice nu cădeau deloc şi lumea se distra. Îţi mulţumesc că ai spus hai! şi-ai aruncat de fiecare data cu mine odată şi-ai reuşit să-mi iei din tremurat şi energie cât să pot câştiga frumos. Şi-ţi mulţumesc pentru sărutul depus în palmă, intens şi eschivat, ascuns şi interzis. Când te-am pierdut din ochi m-am speriat şi panicat. Şi-apoi muzica mi te-a adus. Şi rockul tare în difuzoare şi privirea mirată a celor din jur şi chiar remixul cu Nothing Else Matters am ştiut că-s pentru mine. Te căutam şi aş fi vrut să-ţi povestesc cum cineva mi-a zis zilele astea "Ştii ce s-ar potrivi rockului tău? O doză de muzică de-a mea!" Aşa mi-a sunat Metallica aseară. Trance. Şi nici nu dau cu search să văd cine şi cum o remixeaza ci doar încerc să-mi amintesc un vers românesc pe care îl cântăm în disperare aseară... şi îl simţeam atât de euforic. Îţi mulţumesc again and again. Şi îmi părea rău că nu ajungeam mai aproape de tine să-ţi citesc numele pe monitor (atât de prostească dorinţă) sau că nu am putut să zâmbesc, strânsă într-o îmbrăţişare, când ai plecat şi roţile au scârţâit urât şi claxonul a făcut un zgomot scurt.
Acasă mi-am privit lung tricoul ..."missing you already!"...
Cu roz voi scrie azi "...mi s-a părut..."

What if...!?

...
Got no time for this life that I'm livin' up.
Shackled down, kicked around, now slave to the grind.
Need some time for myself.

I'll give you anything that you want me to
But I don't have the time
So I'll get up with you.
If you don't understand
Man, you've gotta believe,
There's too much of you but there is not enough of me.

There's not enough of me.

Same old song world moves on while I'm still in bed.
Meet tomorrow today just to get ahead.
Jump the gun on the run,
I'm the only one.
Who think that I'm fallin' behing?

I'll give you anything that you want me to.
But I dont have the time so I'll get up with you.
If you don't understand
Man, you've got to believe.
There's too much of you.
but there's not enough of me.

Ziua in care-am adunat o sacosa de simboluri. "Not Enough" pentru mine azi. Ma agit dement. Orbitul pentru copii pe care il consum de cativa ani doar azi mi s-a parut roz.
Buna dimineata!