Musical mood

If you just walked away, what could I really say? Would it matter anyway? Would it change how you feel?
I am the mess you chose, the closet you cannot close, the devil in you i suppose 'cause the wounds never heal...
But everything changes if I could turn back the years, if you could
learn to forgive me then I could learn to feel...
Sometimes the things I say in moments of disarray succumbing to the games we play to make sure that it's real... but everything changes!
When it's just me and you, who knows what we could do if we can just make it through the toughest part of the day.
Then we could stay here together and we could conquer the world
if we could say that forever is more than just a word!
It's sad when people you know become people you knew. When you can walk right past someone like they were never a big part of your life. How you used to be able to talk for hours and how now, you can barely even look at them. It's sad how time changes everything.


Staind - Everything changes
Asculta mai multe audio Muzica


(via Alex)

Stare de struţ

Cluj. Oraş frumos. Nici nu mă aşteptăm să fie altfel un oraş iubit de Dina sau de Lord D'If. Nu ştiu prima impresie cu trenul care ar putea fi, dar cu maşina dinspre Turda, pe dealul Feleacului, Clujul apare brusc în întregime. Şi dacă prinzi o dimineaţă târzie cu lumina clară, Clujul pozează superb. Cum altfel să fie un oraş care m-a primit zâmbitor şi mi-a arătat cartiere curate cu blocuri construite-n scări pe dealuri, care mi-a oferit un Starbucks ce m-a uns la suflet şi m-a îndemnat să mă plimb o oră prin Carturesti, o librărie cu iz de mansardă pariziană. Accentul m-a înnebunit. Oameni frumoşi. Pieţe calme. Nu o să v-ameţesc cu poze ci doar părere şi senzaţie. Oricum fiecare l-am vedea cu alţi ochi de fiecare data. S-a potrivit sufletului meu. Tot oraşul are un zâmbet aparte ce pare că a descifrat mistere existenţiale şi care te face să vrei să te integrezi, să iei parte la secretul absolut şi împărtăşit de ei.
Şi-apoi acasă. Pisicul şi plantele din balcon le-am prins pe ultima suflare. O revedere ca o impresie. Fără îmbrăţişare şi fără mi-a fost dor. Stare de struţ. M-afund cu capul înainte-n gânduri. Mi-e mai tare dor de tine decât îmi era când mă plimbăm prin Cluj. Atunci speram o revedere zâmbitoare. Acum nu ştiu ce să mai sper. O petrecere frumoasă de ziua mea probabil. Am pierdut emoţia dinaintea chefului. E de la vârstă oare?

Împărăţia Lizului la ultima suflare

Un post aşteptat. Întârziat pentru că am încercat să trăiesc zilele astea ca apoi să am ce povesti.
Un sfârşit de săptămână magic. O petrecere lentă şi aromată ce s-a scurs într-o noapte senină şi-amestecată cu doruri mari şi discuţii ce încercau să vindece. La mulţi ani, Cip!
O revedere ca o îmbrăţişare strânsă şi dragă, ca o privire albastră şi întrebătoare, ca o voce calmă şi nostalgică. Îmi venea să închid ochii şi să îl ascult vorbind despre el, despre Deltă, despre Beia sau despre Cluj, despre scrisori şi iubiri, despre concedii şi resemnări, despre pasiuni sau despre noi. Mi-a adus Chupa Chups. Mi-a zâmbit. Când a plecat, am auzit şoptit despre el: E un om fain. Merită să-ţi fi fost cel mai bun prieten...
Şi-apoi ziua ta. Mi-aş fi dorit să-ţi cânt la miezul nopţii La mulţi ani!, să mergem împreună la cumpărături, să ne jucăm în magazine mari cu dorinţe de cadouri, să-ţi iau cadou ce îţi doreşti cel mai mult, să bem de ziua ta o bere rece din pahare mari, să facem un grătar gustos şi să ne harjonim cu oameni faini ce mănâncă de pe jos sau au obrajii roşii şi ochii strălucitori, să pocnească şampania, să ne mânjim cu ciocolată de la tort şi să ne udam cu furtunul cu apă. Tu, ştiu ce ţi-ai fi dorit. Acelaşi lucru pe care mi-l doresc eu săptămâna viitoare.

Azi plec la Cluj. You're on your own.

(Copyright foto)

Luna noastră, cum spuneam...

O zi atât de frumoasă. M-am trezit cu planuri de petrecere după ce azinoapte ne jucam împingând cărucioare pline de cele necesare unui chef pe cinste printr-un supermarket aglomerat. Zâmbesc tembel şi simt emoţia unui lucru minunat ce stă să se întâmple. Am fost la cumpărături, am confecţionat cu plăcere cadouri şi am ambalat râzând cu gura până la urechi. De două zile sunt înconjurată de prieteni, muzica îmi răsună tare în urechi şi viaţa e frumoasă. Probabil pentru că ştiu că nu am nimic să îmi reproşez eu mie. E supărător, ştiu. Ne-am personalizat tricouri pro şi anti hippie pentru această ocazie specială, vom pufăi ţigări de foi cu aromă de cherry şi vom bea băuturi fine. Şi ştiu că eu îi voi dori sărbătoritului mai mult decât, poate, va primi, şi îi sper o surpriză în seară asta. O merită. Sau măcar un hapy ending cândva curând. La mulţi ani, Cip!

Scrisoare inchisa. Foarte inchisa.

Stimată şi minunată domnişoară! Aceste cuvinte nu sunt pentru dumneavoastră. Sau sunt, dacă le citiţi şi va consideraţi stimată şi minunată. Aşa cum a dumneavoastră persoană a fost tratată cu respect de fiecare dată în prezenţa mea şi v-au fost adresate zâmbete şi vorbe frumoase. Aşa cum niciodată nu aţi primit din partea mea atitudine ostilă sau cuvinte vulgare vă rog frumos pe această cale să încetaţi să ameninţaţi şi să sfătuiţi îngrijorate persoanele din anturajul meu despre răul care se va pogora asupra lor dacă vor continuă să îmi zâmbească. Dacă dumneavoastră, stimată şi minunată domnişoară, sunteţi curioasă/e ce face lumea din jurul meu ţin cu plăcere să te informez că sunt aceleaşi activităţi că şi atunci când dumneavoastră făceaţi parte din acest anturaj: bătăi cu apă, ascultat muzică, vizionat filme, lenevit pe fotolii sau tenis de masă. Deci, din păcate, nimic ocult ce implică incantaţii şi sacrificări de animale şi de asemenea persoanele în cauza par fericite de activităţi la fel cum păreaţi şi dumneavoastră până v-aţi răzgândit şi v-aţi reprofilat spre inventat aberaţii şi porcării pe băncuţe în parc. Îmi cer scuze dacă fericirea mea/noastră vă jigneşte. Vă sfătuiesc calm, deocamdată, să va lăsaţi a comenta viaţa şi persoana mea pentru că nu este de interesul dumneavoastră (cum singură aţi ales) şi să vă vedeţi de ale dumneavoastră minunate alte activităţi. Şi nici măcar nu vă stă bine cu aşa cuvinte vulgare şi tendenţioase în gură la a dumneavoastră vârstă. Dacă vă întrebaţi când am să încetez cu aceste aluzii şi remarci o să va asigur că atunci când nu vor mai ajunge la mine astfel de aberaţii scornite de a dumneavoastră minte fără alt scop de-a funcţiona se pare decât a mea persoană. Cum cineva simplu ar spune: Altă treabă nu aveţi?
PS: Dacă vă întrebaţi de ce fac publice asemenea gânduri este pentru că întotdeauna am fost sinceră şi nu v-am minţit nici pe voi şi iată nici pe mine. Şi nici nu intenţionez să vă apelez pe mess atâta timp cât când vă salut cu "bună seara" nu vă întoarceţi cu faţa. Copilăresc şi superficial. La fel cu privitul de la distanţă a persoanelor ce cu câteva ore în urmă le numeaţi se pare prieteni.
Have a nice life... invidia şi interesul pentru viaţa altora să va ocolească şi zâmbetul să fie pe buzele dumneavoastră!

Acuma, oare, despre cine am scris?

Gând înecat în privirea ta. Acvariul poate liniştii. Peştişori coloraţi, apa curgând şi lumina difuză. Tu stând cu picioarele încrucişate şi sprijinindu-mă. După două zile de ceartă (să jubileze lumea de fericire). Da, nu mi-a ieşit vraja care te convingea să faci curăţenie pe birou sau să nu mai uiţi lucruri acasă şi iată, ne-am certat. Ne-am împăcat calm, tu strigându-mă femeie bătrână şi senilă. Încep să cred că sunt aşa.
Vroiam să zâmbesc cuiva într-un mail. Să-i spun că o admir pentru reacţie şi o respect la fel de mult ca şi înainte. E, poate, singura care şi-a păstrat demnitatea deşi a pierdut destul. Şi încă pierde. Până va realiza cine-i mai sincer. Deşi nu a cerut, ea a primit. Eu zâmbesc azi după ce ieri am plâns. Mi-e bine oarecum. O voce caldă care mă iubeşte mi-a dat stare de munte şi de cort. De la Durău. Exersez vrăji care fac să apară bani. Am mare nevoie. Dinastea de împărţit zâmbete în stânga şi dreapta încă îmi ies.
LATER EDIT: S-a despărţit oficial de mine. Şi de el. Ne-a dat toate lucrurile înapoi. Chiar nu am rănit-o niciodată. Eu personal. Pe ea personal. Eu o să-i zâmbesc în continuare. Cât timp va fi la fel.

Atinselea'

Dina îmi da leapşa. Ea fiind o bibliotecă ambulantă de cărţi, eu fiind o sacoşă de-un leu. M-am executat. Că altfel nu mai vine la mine să mâncăm le croque monsieur şi să vizionăm South Park.

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit din dragoste?
Ceva nelacriomogen şi 'ne'dulce, ceva greu, solicitant şi scurt. Toamna patriarhului, Marquez. Să-i ia gândul pe moment. N-ar fi obiectiv cu o carte de dragoste.
2. Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului/iubitei?
Anais Nin, Foc pentru că-mi strălucesc şi-acum ochii când mă gândesc la cartea asta. Eu am văzut-o plină de dragoste. Alţii nu.
3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?
Salinger, Catcher în the rye pentru că i se potriveşte.
4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?
Eu la 10 ani iubeam cărţile istorice sau de aventuri. Dumas, Twain şi Karl May.
5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier călător?
Nu am nici cea mai vagă idee. Un catalog gen "Locuri unice de vizitat înainte să mori" Nu citesc cărţi despre culturi şi popoare exotice să pot recomanda. Ah, ignoranţa mea încă o data...
6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?
DEX sau un Enciclopedic ca să fiu rea. Sau un dicţionar de argou că să-şi îmbunătăţească cultura. De obicei ăştia îmi sunt duşmani.
7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?
O carte de bucate? Oricum va respinge din start orice alt titlu bun. Sunt oameni care nu-s făcuţi să citească. Punct. N-au rabdare nici la audiobooks.
8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia "cu nasul pe sus”?
Pendulul lui Foucault, Umberto Eco pentru că minţii mele i-a fost greu să cuprindă vârtejul semiozei şi jocul combinatoriu de semne şi poate să-l pun să mi-o şi explice pe înţelesul meu ignorant.
9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
Astăzi e Ale. Lista se actualizează. Nuntă în cer, Eliade. Pentru dragoste, filosofie calmă şi sentimente puternice.
10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Există astfel de oameni? Păi să-mi recomande el!

I-aş da lu' Cip leapşa. Că e îngropat în cărţi acum.

Chain reaction...

M-am regăsit la mine acasă. Într-un sfârşit. M-am liniştit, cum fac de obicei, mutând lucrurile de colo colo, făcându-mi o cafea fierbinte şi plănuindu-mi ziua de mâine. Muzică încet, pisic agitat şi amintiri. Mi-au făcut bine. Greierele din balconul meu a dezertat. Florile mă urăsc. Lumânarea cu miros de cafea mă calmează. Telefonul mă anunţă vibrând că cedează. Citesc. Tu. Cânt.

Musical mood

Chris Martin (Coldplay) ft. Faultline W - Your Love Means Everything part 2
Asculta mai multe audio Muzica

I slipped away last night
Took me away from sight and the place I know.
All crushed upon my skin
This mess I put you in and the punch i threw.
It was a strange reaction
for someone like you to remain on side
And in a chain reaction
I was down and calling for a place to hide.

I saw a broken arm
Machines will all break down in the way I know.
Mended and all made clean
I saw up on the screen all the stones I throw.

It was a strange reaction
for someone like you to remain so sure
And in a chain reaction
I dissolve and break and then away I crawl.

There are no unwinnable wars

M-am cam supărat pe viaţă. Şi cam resping orice mi se pare superficial. Resping, trec mai departe, uit. Consum de energie inutil. Cândva trăgeam cu dinţii de prietenii. Acum zâmbesc amar. Rău fizic ce accentuează gustul bitter.
IBG #9 ieri a strâns aproximativ 12 oameni laolaltă şi alţii doi răsfiraţi prin parc. Doi oameni noi. De blogul ei nu mai dădusem. Pe-al lui îl citisem şi comentasem de multe ori. Amestecate linkurile arată aşa: Miru, Cip, Puf, Cosmin, Jul, Ale, Docica şi Insomniacul, Emil, Alexandru, Răzvan şi eu. Diana şi Pici se aflau întâmplător prin parc.

Răzvan a stat puţin, poate prea. De remarcat că a venit. Pe Miru am sărbătorit-o oarecum. Pe ea şi cu a sa indragosteala din ochi. Un an de blog şi-o săptămâna de indragosteala. Jul vine, strânge-n braţe, săruta şi pleacă, Cosmin apare, cântă, povesteşte şi dispare, Ale zâmbind şi strălucind. Cip. De Cip nu am să spun nimic. Mi se opresc cuvintele în gând. Ce bine că el îmi citeşte gândurile şi ştie cât bine pot să-i vreau. Docica a apărut şi a socializat imediat şi-apoi continuu până la oră 20. Insomniacul şi-a şoptit blogul încet. Are admiraţia mea. Pentru apariţie, modestie şi blog. Eu am dispărut repede după ce am împărţit ceva steguleţe penibile şi ecusoane. În ansamblu nu-mi plăcu. Alte daţi a ieşit mult mai bine. Eram cu toţii prea albi la faţă, cu cearcăne prea mari, cu zâmbete prea acre şi cu nici un chef de prea mare socializare falsă. S-a întins până târziu întâlnirea şi am cunoscut doi bloggeri noi. E de bine.



Ozzy Osbourne - I just want you
Asculta mai multe audio Muzica

O să fie bine

Fiecare a înţeles ce a vrut. Dorinţa generală a fost ceartă. Inamici mai vechi au jubilat şi pus paie pe foc. Degeaba. Calm, se explică situaţii. Se acceptă scuze. S-a vrut o postare care să bată obrazul barfelor copilăreşti şi ruşinoase. S-a vrut o postare, ca multe altele, despre tine şi cât de mişto eşti. Unii şi alţii au crezut că e cu palme şi scuipat. Alţii au ridicat din umeri şi-au trecut mai departe. Alţii s-au atacat de faptul că eu te cred perfect. Dar nu au nici un argument contra. Mi-ai luat apărarea frumos şi chiar ai luptat pentru mine. La o parte se dă numai cine nu înţelege prietenia adevărată. Eu, pe prietenii mei cei mai buni nu-i fac să plângă şi nu-i îndepărtez de lucrurile care îi fac fericiţi. Îi susţin orbeşte şi cu pumnii goi în cauze ce eu le ştiu pierdute din start. Dar asta înseamnă să fii prieten.
Şi-apoi de el ar fi un tort, ar fi un tort delicios. Ce prima oară ţi-a fost oferit ţie, când nu era nimeni în preajmă.
Motive tardive se găsesc. Urăsc doar gândul că eu aş putea fi un motiv. Prea des utilizat în ultimul timp.
Orgolii şi pumni în piept din cauza sentimentelor frumoase mi se par absurde. Din cauza cuvintelor urâte mi se par justificate.
O piersică, un ursuleţ de pluş şi o păpuşă voodoo. Un telefon scăpat în apă ce refuză să funcţioneze. Sunt de necontactat. Şi-mi place.

În câteva ore ne întâlnim la Spicu. Ale, Din şi despre Galaţi, Miru, Jul şi Ziarul Adevărul ne-au promovat. Adevărul nu numai online şi în ziarul tipărit. Zâmbet. Începe lumea să ne ştie.

Mai bine îi reproşezi lui PE MINE.

(foto)
Interlocutor/oricine/persoana a II-a/tu în sensul de voi/şi tu, şi tu, şi tu, şi tu

Am să îţi spun de ce, poate astfel a ta minte se va putea orienta spre lucruri minunate şi mai potrivite vârstei voastre frumoase. Mi se amestecă de ce-urile şi explicaţiile dar nu-mi doresc să fiu mai coerentă decât eşti tu în motive şi concluzii imorale.
Eu, pentru că atunci când era nepopular nu-l vedeai şi eu l-am văzut. Pentru că atunci când era nefericit, recalcitrant şi cu o stare generală rea tu ai ştiut să-i întorci spatele şi să aştepţi să fie zâmbitor pe când eu m-am îngrijorat şi poate l-am vindecat. Pentru că atunci când s-a întors după o săptămâna nici tu, nici tu, nici tu nu ai ştiut să îi arăţi că ţi-a lipsit, de ziua lui nu ai ştiut să-i spui blând la mulţi ani şi când a avut nevoie de linişte, tu ai ştiut să-i dai tensiune şi încordare. Pentru că tu nu te bucuri de ce primeşti ci pretinzi şi ceri explicaţii, pentru că tu, când ţi-a declarat şi cerut ai spus nu şi-apoi ai arătat cu degetul, pentru că nu ai ştiut să fii consecventă în sentimentul declarat şi azi îl iubeai, mâine nu . De asta am prezenţa, prietenia şi loialitatea lui şi tu nu. Păcat că tinzi acolo, ar trebui să tinzi spre inimă. E încă liberă.
Şi ştii măcar din ce porneşte pasiunea ta distructivă, înainte să arăţi cu degetul spre mine şi să pui pe seamă mea ceva vrăji cu găini şi cuţite (dovadă de oameni prea slabi depăşiţi de lucruri simple şi loialităţi frumoase)? Ştie să-ţi facă complimente fine atunci când le simte pentru că a avut cine să-i spună că femeilor le plac complimentele sincere. Ştie să respecte o dragoste declarată şi să nu-şi bată joc pentru că a avut cine să-i explice cât de rar şi frumos e sentimentul şi omul ce iubeşte. Ştie să fie sincer cu el însuşi şi să recunoască dacă simte sau nu ceva pentru persoana de lângă el pentru că a avut cine să-i povestească sentiment după sentiment şi senzaţie după senzaţie. Ştie să-ţi zâmbească şi susţină privirea pentru că a avut cine să-i spună că e fermecător când o face şi da stare de bine. Ştie să fie sincer cu cei din jur pentru că a avut cine să-i spună că e cel mai important lucru. Ştie. Şi te respectă, te priveşte, te complimenteaza şi-ţi dă atenţie. O să ajungă poate să te iubească. Pentru că ştie şi vrea. Să te las să te pierzi în intrigi şi prejudecăţi? Să te las să imaginezi conflicte murdare şi relaţii imorale? DA. Dacă tu preferi să dai la schimb timpul de iubit pe timpul de ţesut intrigi scârboase. Da. Păcat că pierzi şi timpul altora de iubit. Şi-apoi mai ştiu că îmi încasez eu loviturile pentru că nici tu, nici tu, nici tu...,... nu aţi găsit nimic să-i reproşaţi. Intenţionat, nu te-a rănit nicicând. Şi tu, şi tu, şi tu ai avut şansa ta şi culmea încă o ai. Respectul pentru tine e acelaşi, interesul şi senzaţia chiar de nu e maximă e la fel. E absurd să-i reproşezi că nu te iubeşte când nici nu a pretins vreodată că o face. Mai bine îi reproşezi lui, PE MINE.
Cum scapi de Liz? Simplu. Arata-i că poţi fi mai blândă şi mai bună decât mine. Demonstrează-i că eşti acolo lângă el şi îl iubeşti la fel de tare şi când e zâmbitor, frumos şi exuberant şi când e trist nefericit şi plin de-amărăciune. Nu doar din promisiuni şi vorbe. Arată-i că el e pe primul loc oricând şi-n orice situaţie. Că ai nevoie de el la fel cum el are nevoie de tine. Că nu te joci cu sentimente şi gesturi. Că respecţi, apreciezi şi admiri. Că ceea ce îşi doreşte el e ţel pentru tine. Te va prefera mie. Îţi garantez.
Sau şi mai simplu. Când te va iubi, nimic şi nimeni nu va mai conta înafară de tine. Nici eu. A avut cine să-i explice şi lucrul ăsta.
Până atunci să ne vedem sănătoşi la clătite, frapeuri şi lemonade. Şi când ne despărţim şi-ajungem acasă, în faţa oglinzii să spunem tare şi sincer adevăruri despre noi şi ce simţim. Cât de diferite sunt de ce aţi arătat toată ziua! Nu?

Azi şi mâine

De mult nu m-au păscut aşa tristeţi fără motiv. Mă bântuie din nou momente şi întrebări grele. Degeaba. Am nevoie de-un răsărit, pe deal, la Tirighina. Am nevoie de odihnă şi linişte acasă la mine. Am nevoie de zâmbetul tău frumos şi cald la prima oră dimineaţă. Am nevoie de toamna asta. Mi-e teamă şi în acelaşi timp de-abia aştept un vânt răcoros, un pulover pe gât şi o ciocolată caldă. Vreau un film bun, o carte care să mă inspire şi o melodie obsedantă. E primul an în care mi-e frică de ziua mea. Nu de vârstă ci de zi în sine.
Azi mi-a plăcut. Am reuşit să nu aud telefonul sunând. Azi am făcut o păpuşă voodoo. I-am cusut o inimă roşie pe piept. Azi am privit ore în şir oameni frumoşi. Şi-un om frumos. Azi mi-a părut rău de mine. Azi nu m-am mai simţit tare şi puternică ci mică şi pe punctul de-a plânge.
Şi oricâţi s-ar lăuda că mă cunosc, sunt puţini care o fac. Mă vedeţi zâmbitoare în Împărăţia Lizului ascunsă după laptop sau în parc la Spicu alergând după Edi (al meu nepot) sau întinsă pe iarbă în parcul Eminescu privindu-l în fiecare dupamiaza cum adună crengi şi conuri şi minunându-mă că nici un gardian nu-mi spune nimic doar pentru că am un biberon în mână, sau traversând oraşul cu o doză de Sprite rece în mână şi alături de nedespartitul meu bun prieten. Sau lenevind dupamiezile libere pe fotoliile rotunde din mansarda cafenelei Geenie. Lucruri care câteodată mi se par pline de sens şi câteodată fără un sens anume. Şi o să ţin minte întotdeauna to do lists făcute stând pe trepte în centrul oraşului sau sacoşele de hârtie pline cu orbit roz şi şerveţele. Şi-o să-mi lipsească cum îmi lipsesc acum serile de iarnă lângă sobă cu Cip, Vera şi Pufi, cu discuţii filosofice, lacrimi, drame şi ceai fierbinte. Aţi reuşit să rămâneţi cei mai importanţi pentru mine.
Mâine o să mă transforme pentru că mâine e ziua lui Edi. Şi o să zâmbesc. Mâine face 3 ani. Şi tot o să poarte Pampers, o să bea din biberon şi o să plângă alintat. Dar măcar ştie să numere până la 10 şi în romană şi în engleză. Acum trei ani conduceam un Cielo care avea pe banchetă din spate un buchet imens de flori. În drum spre maternitate. Azi o să îl plimb de mână prin parc şi o să îi spun La mulţi ani! cu speranţa că îşi va aminti.

Lost, enslaved, fatal decline and musical mood

Why are you striving these days, why are you trying to earn grace? Why are you crying? Let me lift up your face...just don't turn away...
Why are you looking for love? Why are you still searching as if I'm not enough? To where will you go, child, tell me, where will you run?
I'll be by your side wherever you fall in the dead of night, whenever you call and please don't fight these hands that are holding you... my hands are holding you...
Look at these hands and my side... they swallowed the grave on that night when I drank the world's sin so I could carry you in and give you life... I want to give you life!

Undeva pe drum...

În noaptea asta o să îmi pun câte o dorinţă pentru fiecare stea căzătoare pe care o văd.
Probabil o să-mi doresc ceea ce mi-ai refuzat cu o geană care se încăpăţâna să rămână nici pe obrazul stâng nici pe obrazul drept. Să nu mai fii rău cu mine.
Să-ţi povestesc acum că o să îţi pară rău şi o să vrei să te transformi în cel ce-ai fost? Să te previn că rana mea rămâne şi după o ceartă şi o despărţire nimic nu mai e la fel? Să-ţi dau exemple (adori exemplele) de momentele în care mă desconsideri sau ai uitat să mă respecţi? Nu. Nu-ţi povestesc şi nu îţi spun nimic. Ai timp şi singur să afli. Ai timp şi singur să realizezi. O să tac şi o să plâng în mine. O să-mi aduc aminte cum era când nu-mi refuzai nici un zâmbet, cum era când te încruntai dacă cineva vorbea urât în prezenţa mea.
Poate ai nevoie de timp singur. Nu singur. Doar departe de mine. Departe de conflictele pe care le exagerezi. Discuţii care uită să aducă argumente şi se pierd în voci prea dure. Priviri ce au uitat să iubească şi doar se susţin nervos.
Diferenţă de durere e doar obişnuinţă. La mine.
Dacă ceea ce ai să-mi dai e atitudinea ta de azi, lasă-mă. Lasă-mă pe mine cu stelele căzătoare din noaptea asta. Sper doar să nu sughiţi pentru fiecare bolovan incandescent. Eu doar o să oftez.

Atât

O zi calmă. Caldă. Am învăţat că dacă ai două calculatoare pe acelaşi birou poţi da copy pe unul şi paste pe celălalt şi spera să funcţioneze. Ieri am fost asaltată: Când e IBG-ul... când? unde? ce bine! Dar sunt genul care au un blog pentru când se plictisesc şi ar fi total lame să anunţe şi ei întâlnirea. De venit, viiin. Întotdeauna. Dar e greu. Şi-apoi nu vor să se creadă despre ei că merg la astfel de întruniri. Mai bine să păstreze elementul surpriză. Dacă vor vrea vor veni, dacă nu, nu. Şi vin mereu. La întâlnirea trecută au fost 19 oameni. Doi au anunţat întâlnirea: organizatorul (eu) şi blogul lui phakiru care anunţa toate evenimentele ce se întâmplă prin Galaţi. Mulţumesc. După IBG, 3 oameni au scris despre. Şi totuşi, dacă îi întrebi pe toţi cei ce au fost prezenţi a fost nebunie curată, distracţie şi socializare maximă. Chiar dacă nu veniţi (deşi veţi veni) măcar anunţaţi întâlnirea. Acum aştept ambiţia din unii şi alţii să nu îi lase să apară doar pentru că i-am atins. I-am atins, cred, pe toţi.
Schimbând tonul, chiar de vom fi trei oameni sau douăzeci, o să ne simţim bine, o să primim steguleţe cu IBG #9 şi blogrolluri pe hârtie, o să ne plângem că SDC-ul e abia luna viitoare şi o să bem bere.

Muzică, multă muzică. Vreau, ascult şi cânt. Aşteptăm clătite. Azi îmi plimb nepotul prin parcuri. Iarăşi ajung în parcul Eminescu şi mă întind pe iarbă în timp ce el adună conuri.
Am primit un premiu virtual, o diplomă de la un alt blogger. Îi mulţumesc pe aceasta cale.

Dina, viermişori din păr, vodkă cu cola, covrigi calzi şi gogoşi spirală.

*Acest template avea la sfârşitul postului însemnarea Leia Mais, care în portugheză înseamnă "citeşte mai mult". Binenteles că toată lumea mă întreba cine e Leia Mais. Nu mai este. Gata. Citeşte atât cât este, nu citi mai mult.

ÎNTÂLNIREA BLOGGERILOR GĂLĂŢENI - IBG 9 -

M-am hotărât şi-acum vă anunţ. Duminică, oră 16:02, în minunatul, racorosul şi primitorul parc de la Spicu, cunoscut şi ca Parcul de magnolii, pe băncuţe şi pe iarbă, pe bordura de beton ce străjuieşte plante cu frunze late sau în jurul statuii, o să ne adunăm. Ne adunăm, ne aşteptăm unii pe alţii, ne căutăm şi ne strigăm, ne aplaudăm apariţia şi facem cunoştinţă între noi. Apoi când ne săturăm de aşteptat şi considerăm că nu mai vine nimeni, nu mai are curajul să ne suporte compania câteva ore, plecăm în grămadă organizată spre o terasă încăpătoare unde ne vom răcori cu beri şi frapeuri.
Taaaa Daaaam: DUMINICĂ, 15 august 2009 16 august 2009 (multumesc, Marius!)
Taaaaammm: ORA 16:02
Ta Da Da Daaaam: PARCUL DE LA SPICU
IBG #9
Va aştept cu drag! Lasati un semn de intentie sa stim sa va asteptam cum se cuvine!

Important şi fără sens

M-am pierdut în încercări de transformare şi colorare când de fapt tot ce vroiam era liniştea. Simplu înseamnă linişte. Azi e ziua unui prieten vechi şi drag. La mulţi ani! Deşi nu mă citeşte şi nu mai ştiu de mult timp nimic de soarta lui. E primul meu prieten de suflet. E prima pereche de ochi albaştri care m-a făcut cândva să cred că iubeşte să mă privească. E primul om care mi-a ascultat secretele şi care indiferent de situaţie mă suna de ziua mea. De fiecare dată îmi promitea urarea pentru anul următor. Până într-un an când nu a mai sunat deşi promisese. O să îl iert cum şi el mi-a iertat multe.

Azi am să respir adânc şi am să trăiesc exclusiv pentru mine. Am să fiu rea şi egoistă dacă e cazul. Am să cer, am să iau şi am să absorb câtă energie, frumuseţe şi stare de bine voi simţi că îmi trebuie. Ţie, am să îţi zâmbesc senin la prima oră dimineaţă, am să-ţi admir privirea frumoasă şi adormită, am să-ţi inspir cu nesaţ parfumul, am să îţi înconjor uşor braţul stâng cu mână mea dreaptă şi am să te las să mă plimbi uşor şi legănat spre magazin. O să mă abţin să-mi îngrop buzele în gâtul tău până când nu-ţi voi putea evita îmbrăţişarea pe care întotdeauna o oferi spontan şi frumos departandu-ţi încet mâinile de corp şi deschizând larg ochii, chemându-mă. Cândva, spre dupamiaza, o să-mi săruţi uşor degetele şi o să-mi şopteşti că o să fie bine. Promit să te cred.

Săptămâna asta, duminică, mi-am propus să ne întâlnim, noi, bloggerii. Azi o să fac public anunţul şi o să trimit o parte din invitaţii. Deşi nu trebuie invitaţie. E doar modul de a o anunţa. E şi sărbătoare, e şi duminică şi e şi mult de când nu ne-am întâlnit să stăm la discuţii. Promit surprize pentru cei ce vor veni. Aştept, doar astăzi, propuneri de locaţii. Dacă vremea ne permite aş prefera o terasă. Undeva lângă Dunăre. Spre dupamiaza. Întâlnirea Bloggerilor Galateni cu numărul 9. Mi-e dor de voi toţi. Şi mi-e şi mai dor pentru că vara asta frumoasă şi agitată ne-a ţinut oarecum departe de monitoare, tastaturi, postări şi comentarii. Să păstrăm atmosfera şi să fim bloggeri în aer liber. Să ne povestim vacanţele şi lunile fierbinţi live dacă nu am avut timp să scriem şi să publicăm poze.
E trecut mult de miezul nopţii. A trecut şi luna plină. O păpuşă voodoo stă atârnata de telefonul meu. Casa mea îmi face bine. Şi canapeaua mea roşie cu un motan somnoros tolănit. Colţul ei stâng îmi aminteşte de tine mereu. Am pentru tine o sticlă mare de un litru. De olive juice.

Fără nici o legătură, cu foarte puţină importanţă şi aproape fără sens.

Am o sfoară legată la mână. Pe post de brăţară.
Habar nu am câţi ani fac luna asta. E vina ta! Bine, meritul!
Dacă aş cunoaşte o persoană frumoasă, ameţită, înnebunită după mersul pe role şi julitul genunchilor, care vorbeşte natural şi adorabil germana la telefon, învaţă să cânte la chitară şi îi stă minunat cu o chitară în braţe, care mi-ar aduce trufe de ciocolată de ziua copilului şi mi-ar pune Sprite rece ca gheaţa în mână într-o zi toridă, care are o mână de prieteni oricând dispuşi să o ajute necondiţionat şi care ştie să-mi zâmbească bizar şi unic mie, aş iubi-o cel mai foarte tare!
Am o stare de extenuare (de la căldură şi săptămâni pe drumuri, ştiu) şi îmi vine să zic: am nevoie de o vacanţă... iaar??
Unii oameni ştiu, alţii învaţă uşor, alţii nu sunt capabili nici să-nveţe. Sunt unii ce se prind pe final cam cum ar trebui. Sunt şi cei ce realizează brusc şi din momentul ăla se transformă. Doar pentru că au curajul să şi-o recunoască. Şi-apoi mai sunt şi cei ce nu au avut încă ocazia. Dar o aşteaptă şi o vor. Sau cei ce mint că ştiu să dea şi să primească. Că ştiu cum să iubească. Nu-s conştienţi că iubirea se vede în ochi şi răsuflare, în vene, puls şi gesturi din reflex. Păcat.
Să vii să-mi vindeci migrena c-un film şi un pahar cu gheaţă peste un şpriţ de vară cu vin alb!
Experimentez pentru prima oară în viaţă mea starea de faliment total. Cu zâmbetul pe buze. E greu să ai şi un leu de transport. Ce tare! Nu m-ar putea stresa nicicând perioade de lipsuri materiale. Nu mi-aş fi imaginat niciodată, totuşi, că poate fi chiar aşa... zâmbet dement şi sărac...
...aş ţine-o toată ziua-n braţe... şi eu...
Mă minunez cât de puţini ne înţeleg comunicarea aparte dintre suflete şi minţi. De acceptat nici vorba. Din toţi, chiar şi cei care ne-nţeleg nu ne acceptă decât parţial. Îmi pare rău că din invidie şi ştiu cât e de greu şi cât de norocos te poţi considera (e o vorbă cu Dumnezeu stă în poziţia lui Budda la mine în cap transformată din Mi-a pus Dumnezeu mâna în cap) atunci când rezonezi perfect într-un om. Meritul meu e doar că te-am recunoscut de prima dată. Şi de o mie de ori pe repeat te-aş recunoaşte.
Am unghii inegale, date cu un lac de unghii dubios şi care neuscat a fost atins de diverse corpuri mici ce s-au integrat ciudat.
Săptămâna asta planificăm întâlnirea bloggerilor. Îmi cer scuze pentru întârziere. Revin cu detalii.

Tryin' to collect my thoughts...

Mă liniştesc şi mă vindec. Am ajuns acasă cu toţii. Dimineaţa începe frumos cu storurile trase, ochii mijiţi şi părul ciufulit. Seara se termină răcoros cu plimbări lungi şi pahare înalte de bere. Mi-am tăiat o şuviţă de păr. Ne-am tăiat toţi. It feels good. Să faceţi un lucru împreună doar pentru că împreună. Îmi sună ciudat şi perfect. La mulţi ani, Vy! Eşti perfectă şi eşti a noastră. La mulţi ani, Sofie! Păcat.
Înşiraţi sunteţi aşa:
tu, suportându-mă indiferent ce;
ea, blândă, superbă şi iubindu-ne;
unul arogant, îndrăgostit şi dându-mi câtă putere poate, neintenţionat;
altul, bun, calm şi disponibil;
restul nu destul de sinceri cu mine, cu ei, cu noi;
Cafea caldă, frape cu multă gheaţă şi ferestre acoperite cu mult albastru. Mi-e dor de George. Mi-e dor de Dina. Mi-e dor de el. De tine. Dorul de Jul şi Pici iată-l vindecat.

Iulie

A trecut un iulie prea agitat. Frumos. Pentru tine am încercat să-l fac cum ţi l-am promis. Pentru mine am luat ce mi s-a oferit. Fără să stau pe gânduri. O zi la mare singură pe plajă, o plecare în deltă rapidă şi fără timp de pregătiri, alte două zile la mare ce trebuiau trăite la Folk You dar din păcate planurile au fost date peste cap. Deşi mi-e ruşine să vă povestesc dar iată că am ajuns sâmbătă noaptea la Tiesto. Printr-o învârteală de situaţii eram singură persoană ce nu consumase alcool şi putea conduce maşina până la Hanul piraţilor (loc drag mie, de altfel, plin de amintiri frumoase). Mi s-a pus un bilet gratuit la concert (nu mă urâţi, voi, iubitorilor de trance, dar nu-i concert, că nu cântă... e un fel de discotecă în aer liber) în braţe şi o rugăminte de a-i însoţi. Compania selectă şi noaptea fără şanse de ajuns în Vamă m-au făcut să accept. Deşi unii au râs şi-au zis că îmi voi luă chitări în cap odată întoarsă acasă pentru că am fost şi-am vizionat prestaţia lui Tiesto ţin să va spun că mi-a plăcut evenimentul, atmosfera şi doză de rock pe care a mixat-o omul în discuţie. Şi mai erau ceva rockeri plictisiţi ce erau târâţi probabil de iubite la un eveniment condus de un dj dar atmosfera te prindea. Sunet fantastic, lumini deasemenea, RHCP zbierat din rărunchi, Smirnof Ice bunuţ, ţigări şi brichete promoţionale de la Marlboro, mingi de plajă de la Samsug ce zburau în toate direcţiile şi oameni ce dansau în picioarele goale. Am dansat şi eu vreo patru ore până eram gata să leşin de oboseală. Dacă de la Prodigy te întorci cu transpiraţia a o sută de oameni pe tine, de la Tiesto vii cu parfumul a o sută de oameni pe tine. De luni deschidem Împărăţia Lizului. De luni se-ntoarce toată lumea acasă. De luni ni se reglează respiraţia şi începem să inspirăm cu nesaţ liniştea vindecătoare. A trecut luna în care pe telefonul meu scria cu albastru Jul. Dar a început luna noastră. Luna în care suntem născuţi cu toţii. Luna în care o să bem bere rece şi frape-uri şi o să ne cântăm la mulţi ani. Şi de aceea am sărbătorit frumos cu o cola rece în mansarda barului ce parcă ne simţise lipsa. Chiar dacă am căzut de pe fotoliu (!!!) pentru că mă întinsesem într-o poziţie prea confortabilă pentru bietul fotoliu rotund, chiar dacă a trecut repede ora de leneveală şi nu ne-am povestit chiar tot, dorul s-a simţit vindecat şi zâmbetul împărtăşit.