In sfarsit in rand cu lumea...

Am vazut si eu 4 luni 3 saptamani si 2 zile... Nu l-as revedea nici daca ma plateste pentru asta, ceea ce inseamna ca filmul este foarte bun si mi-a transmis mesajul care trebuia... unul crud...
Ii citisem cronicile care au fost cu miile si credeam ca stiu la ce ma astept. Si totusi m-a socat.
Il recomand si-acum incerc sa-l uit.

Suflet prieten

Zambesc incet si somnoros. O amintire veche… vocea unui prieten imi rasuna clara in cap si suflet. Asa arata dorul de el.
… nu stiu de ce el crede ca-l urasc… nu stiu de ce el crede ca nu a lasat un gol… nu stiu de ce mi-e interzis sa-l am aproape…
El e copilaria mea… el e primul meu prieten confident… el mi-a tradat primul secret… el intr-un singur an nu m-a sunat de ziua mea si l-am iertat de mult... el mi-a privit fidelitatea si infidelitatea… mi-a sfatuit de multe ori orgoliul… si poate cateodata a fost putin egoist dar a stiut sa-si asume reprosurile mele…
L-am revazut nu demult… si in cele 20 de minute cat mi-a fost aproape dupa ceva ani a vorbit continuu dar nu cu mine… desi prin tot ce-a spus l-am simtit comunicand cu mine…
Mi-a facut bine revederea… nu am avut cui sa o spun…
Candva demult, din prima carte “aproape” publicata a Angelei, i-am dedicat un cub de aer:

"Viaţa e mai frumoasă când ai lângă tine un suflet prieten. Îţi aminteşti? Tu ai ştiut să-mi asculţi tristeţea. Ai venit fără să te aştept. Mi-ai intrat în suflet fără să baţi la uşă, pentru că era deschis. M-ai cunoscut şi m-ai înţeles. Deja, e foarte mult. Acum eşti ca un drog. O zi fără ochii tăi e ca o zi fără cafeaua mea de dimineaţă. Adică fără ceva esenţial. Poate că ar trebui să le spunem celor dragi, atunci când e cazul, cât de mult îi iubim."

Ma joc...

Astazi e joi. E cea mai grea zi a mea din saptamana. Toata lumea are o zi din saptamana care e cea mai grea pentru el. Parca ziua aia te sleieste de ultimele puteri inainte de a incepe. Numai gandul la cate ai de facut, cati trag de tine si in cate directii, te oboseste inainte sa incepi. Astazi am dezertat. Am plecat sa ma joc. Zambet fara sa stiu de ce.

Am citit o carte de poezii

trei strofe mi-au placut, restul l-am uitat.

Ieri am sorbit cafeaua amara a tradarii,
din ceasca mult prea neagra a viselor apuse,
in care se-necau mai multe vorbe spuse
de glasurile noastre in taina sarutarii.

Pe trista gura sparta a cestii de cafea,
mai poti gusta acum doar zatul ce-a ramas
sa-mi spuna amar, cu al tradarii glas,
ca-n ceasca mea e loc doar pentru ea.

Abia in aceasta dimineata amara,
sorbind cafeaua noastra de-altadata,
am inteles pe loc ca niciodata
buzele mele n-au cum sa te doara...

Fior, Irina Grigorescu, Editura Eminescu.

Mi-e dor de dragoste…

Mi-e dor de starea imposibila si dureroasa de-a fi indragostit, mi-e dor de nerabdarea cu care astepti in statie uitandu-te la ceas, de stopul respiratiei cand doar crezi ca il zaresti, de golul din stomac si tremurul necontrolabil cand il privesti venind spre tine, de dorinta de a ramane lipita la pieptul lui inhalandu-i parfumul, mi-e dor de nelinistea cu care astepti urmatorul sarut, si urmatorul, si urmatorul… Mi-e dor de frica de a-l atinge si dorinta in acelasi timp… Mi-e dor de privirea care-mi spune ca sunt cea mai importanta, de oftatul usor si declaratia stangace care iti pune lacrimi in ochi, de mana ridicata pana la buze si umpluta cu un sarut in palma, de pasiune si promisiuni… Mi-e dor de dorul de a-l revedea si auzi, mi-e dor de fraze incepute in acelasi timp, de zambete frumoase si te iubesc-uri sincere…
Mi-e dor de cineva care sa-mi inspire toate astea… e ca si cum mi-ar fi dor de vremea cand eram la liceu… adica mi-e dor degeaba, sau mi-e dor si-atat. 
Mi-era dor de senzatii… le-am cautat… le-am gasit… si am adus cateva aici:

Hold me tight

 I love you...

 Shut the World Away

 Sweet first kiss

 Mon amourrr...

 We are in love!!

What City Do You Belong In?

Am vazut la unii si altii si mi-a placut... Rezultatul iti da o stare de bine... mie mi-a dat...
 

You Belong in Paris

Stylish and expressive, you were meant for Paris. The art, the fashion, the wine! Whether you're enjoying the cafe life or a beautiful park... You'll love living in the most chic place on earth.

What City Do You Belong In?

Iarna asta a fost rea cu mine...

Ceva-ul care te ajuta… poate chiar anticipatia sentimentului de primavara…
Iarna parca intotdeauna e mai intima … esti tu cu tine si cu viata ta … e anotimpul introspectiei… e vremea lenevirii… a vinului rosu fiert si a placilor de vinil si a melancoliei cu amintiri de primavara-vara… a somnului intrerupt si visului retezat si regretat… Rar ne vedem si recunoastem ochii si buzele sub caciuli indesate si fulare groase si calduroase, e ca si cum am fi singuri cu vietile noastre… dar trece… deja se simte primavara… poate nu in aer… dar in suflete si in sclipirea ochilor cand privim calendarul… cand vedem inimi mari rosii tronand in vitrine in asteptarea zilei indragostitilor… cand auzim intrebarea fireasca despre Paste si unde il vom petrece…

Iarna asta a fost rea cu mine...
Pe mine “ceva-ul” m-a scos din starea de iarna… si acum imi dau seama cate sertare erau incuiate si cate dorinte si senzatii tinute ascunse… pentru ca toate m-au navalit … si mi-e dor de soarele de primavara… de zambetul oamenilor… de un gratar la padure… de verde, da, mi-e dor de verde… de lacramioare (le iubesc)… de frezii (si pe ele)… de vacanta… de o carte citita pe fotoliu in curte… de randunelele de pe cablul tv… de-un caine lup tolanit la picioarele mele … de pisoii nascuti in martie… de geamuri larg deschise sa se aeriseasca in camere… de mirosul proaspat de pamant ud, gustul de salata verde si imaginea plina de flori albe in copaci, in caldarile florareselor sau in cosuletele tiganilor… toate ale primaverii…
Si acum realizez cate dorinte imi voi satisface odata cu plecarea iernii.. cred ca iarna asta a fost cam rea cu mine…
Mai demult Angela spunea: caderi necesare...

"Există căderi necesare. Aşa cum există şi adversari necesari şi greşeli necesare. Altfel, cum am şti cât de mult valorează o reuşită, cum am putea măsura distanţa dintre noi şi trecutele noastre fragmente de viaţă, dintre eul de ieri şi cel de azi? Prietenii ni-i facem singuri şi uneori ni-i gonim singuri. Cu sau fără intenţie, realizând sau nu cât pierdem de fiecare dată. Se-ntâmplă şi să greşim de două ori la fel. Se-ntâmplă şi să ne ia prin surprindere unele renunţări. Şi, mai ales, se-ntâmplă adesea ca eşecurile să se suprapună, punându-ne la încercare puterea de a încasa lovituri. Lovituri care pot năuci. Întotdeauna apare însă şi ceva-ul care te ajută să uiţi, să treci mai departe, să depăşeşti momentul şi, în final, să-ţi vindece toate rănile. Cu ce preţ? Asta e numai treaba ta."

"Lie with me"

Unii au spus... pornografic! sau exagerat si chiar fara esenta... oof! Acestia sunt ori foarte pudici, conservatori , ori nu au iubit niciodata ori nu s-au uitat cum trebuie la acest film...

Sunt filme pe care le-as revedea cu aceeasi placere si pentru aceeasi senzatie...
Sunt carti pe care le-as reciti de sute de ori pana le-as sti pe derost....
Sunt melodii pe care le-as asculta la nesfarsit...

...prea tarziu...

Citesc incet …ii vad, parca, ochii… ii aud si vocea:
“Am luat iar cartea verde, pixul care trebuia sa ti-l dau azi, un teanc de foi si … pe mine, le-am aruncat in pat si iti scriu.
Nu am o stare de spirit prea stralucita acum si aveam nevoie sa vorbesc cu tine. Am luat totusi telefonul langa mine, in speranta ca te vei trezi si ma vei suna. Stiu ca nu se va intampla, dar nu pot sa nu sper, pentru ca in momentul de fata e tot ce imi doresc. Sa ma suni…
Nu stiu ce sa scriu. Sunt putin dezorientat. Cum pot trai cand simt ca nu mai ai nevoie de mine? Nici fizic, nici psihic. Ti-am spus ca imi doresc sa fii langa mine si tu imi raspunzi … “Bine”. Hm… bine ca imi doresc.
Da, sunt rau. Insa cu mine. Ce mai am eu daca nu mai am iubirea ta? Ma simt gol… Ma simt inutil. Simt ca nu ma mai vrei. Numar zilele care trec de la ultimul “Te iubesc!” al tau.
Zilele astea ti-am mai scris, insa mi se punea pata si le aruncam. Cam ce aveam de gand sa fac si acum, insa, nu, voi continua, iti voi scrie… e tot ce mi-a ramas… acum, sa iti scriu.
…
Iti aduci aminte melodia care o ascultam intinsi pe jos la L. acasa: I found out in the middle of a heartbeat/and I know that I’m doing right/ together we are still so far apart/ I found out in the middle of a heartbeat/ and the more I try to be your light/ I can’t get any closer to your heart…
…
Nu vreau, refuz, sa traiesc numai din amintiri. Te vreau inapoi asa cum erai. Aceeasi melodie zicea: Everything we leave are those hungry nights/ But there’s so much left unsatisfied…
…
… eu eram drogul tau… iti aduci aminte?... serile, noptile la tine…
Acum ti-am trimis un mesaj… Uite, iti promit ceva,… Oricand vei vrea sa ma auzi cantand, pentru tine, oricand, oriunde, in orice imprejurare, in public sau cand suntem doar noi doi, pe scena, pe strada, sub balcon, oriunde, oricand, iti voi canta… imi pare rau acum pentru toate momentele in care vroiai sa ma auzi cantand, iar eu refuzam…
…
S-au stins luminile in oras. Doar la mine sta veioza aprinsa, mi-e frica sa o sting… In intuneric temerile te ajung mai repede, te innebunesc, te rod… As face orice sa te am langa mine acum, sa te mangai, tu sa dormi, sa te rasucesti, sa iti aranjezi perna, sa realizezi ca esti langa mine, ca sunt langa tine, sa te lipesti de pieptul meu, sa nu poti respira, eu sa imi afund fata in parul tau si sa dormim. Asa…
De ce gandesc numai in trecut? De ce mi-e frica de ziua de maine? De ce imi suna in minte “De ce” de la Vama Veche?...
Am avut un examen zilele trecute…Stiai…Ti-am spus…Asteptam sa ma intrebi ce am facut… Nu m-ai intrebat. Insa in acea seara, m-ai intrebat daca am invatat…
Imi doresc acum sa ma suni, cu vocea adormita sa-mi spui sa nu fiu suparat, ca esti aici, ca ma iubesti si ca o sa fie bine…Uf, … de ce nu suni?
Vroiam sa iti pun o intrebare zilele astea… Nu am gasit momentul potrivit. Vroiam sa te intreb dac te-ai imaginat vreodata imbatranind langa mine. De asta vreau sa citesti scrisorile mele seara, pentru ca daca te-as fi intrebat in timpul zilei, mi-ai fi raspuns…sau nu…
…
Haide, ia-mi mana in mana ta, hai sa zburam, sa reinventam iubirea, sa-i dam un alt sens, sa fim venerati pentru ce avem noi si nimeni altcineva nu poate avea. Sa ne lasam constiintele, problemele, gandurile la usa, sa ne incuiem inauntru si sa uitam de noi… in noi…
M-am ridicat pe perna, mi-am aprins o tigara, realizand ca nu esti langa mine… Telefonul sta rece si tacut langa mine, a amutit… Si el se gandeste la tine…
Mi-am mai revenit putin… Ma ajuta foarte mult sa comunic cu tine, intr-un fel sau altul, mai ciudat sau mai putin ciudat.
Am recitit mesajele trimise de tine, mi-am adus aminte si de cele pe care le-am sters, din cauza supertelefonului meu, aproape ca am plans, m-am adunat, m-am cules, am luat o gura de Pepsi, am zambit, gandindu-ma la camera ta, la felul um dormi, la pisoiul care toarce undeva, lipit de tine, la poza mea care te priveste din biblioteca, la iepurasul cu urechile dezumflate, la raftul cu lumanari, la sacul de dormit care probabil ca te inveleste acum, la piciorul tau care iese “rebel” de sub el, la ochii tai inchisi, la perna in care ti-ai scufundat fata, la luna care, printr-o crapatura iti alinta fata cu razele ei, la sosetele pe care le-ai aruncat intr-un colt, la soldul tau care se dezvaluie cand te intorci pe cealalta parte, la visele tale, sperand sa fiu si eu o mica particica din ele, la iubirea ce ti-o port, la fiorul ce ma strabate de fiecare data cand te vad, la tine, numai si numai la tine…
Mai, tu chiar nu intelegi ca eu te iubesc?!?!”

…alo?...(zambet somnoros)… acum am citit mesajul… dormeam… te iubesc… nu fii suparat… uite… vin eu de data asta la tine…stiu ca e tarziu… iau un taxi si ma astepti jos… te iubesc mult si nu vreau sa iti faci griji… am fost rece si rea…stiu… ma ierti?...te iubesc… impreuna suntem cei mai tari… acuma te cred… singura nu pot sa fac nimic… ma astepti?