Elementary, my dear Watson!*

No one talks more passionately about his rights than he who in the depths of his soul doubts whether he has any.

Tasta mea s de pe tastatură se blochează constant în cuvinte alese doar de ea: usssssor, desssssssssssssstept, iubessssssssssssssssssssssssssc.

Am învăţat că cel mai ussssor scapi de un om idiot şi plin de el lăsându-l să facă cum vrea şi zice el. Am învăţat că rar găseşti oameni frumoşi pe care să-i iubessssssti şi să merite să te sacrifici pentru ei. Şi mai rari de-atât îs cei care s-ar sacrifica pentru tine.

Împart cu generozitate aproape naivă bucăţi din mine oamenilor din jur. Unii le cresc frumos şi le iubesssssc, alţii le batjocoresc şi le vorbesc de rău iar alţii le tratează cu indiferenţă. Aşa triez eu oamenii, împărţind. Nu aşteptând să primesc, nu respingând, nu cerând. Dând.

--

Când mă trezesc şi îmi desprind cu greu ochii de pe buzele tale, braţele de pe trupul tău cald, să ridic un rând din jaluzeaua cafenie gândul că e cea mai frumoasă zi/ploaie/primăvară/briză/lumină/dimineaţă mi se formează înainte de a vedea efectiv cum e.

--

Faci cel mai bun ceai, cea mai bună cafea, cea mai bună iahnie, cele mai bune clătite cu nutella, cea mai frumoasă dragoste, cel mai pasional sex, cele mai faine poze cu mine, cele mai îndrăzneţe planuri, cele mai inspirate desene, cele mai neaşteptate declaraţii, cele mai bizare combinaţii.

--

The trouble with having an open mind, of course, is that people will insist on coming along and trying to put things in it.

*Sherlock Holmes NEVER said that. Fact.

Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi.

I lack the reason why I should be so confused.

Stare goală de nimic important. Sentiment de om epuizat, gesturi lente şi enervare neputincioasă. Urmează un sfârşit de săptămână oarecum urât. Prea solicitant. 

 Am un coleg căruia, de azi, îi spun 'tovarăşe'. Nu-i domn la gradul său de incultură şi limbaj vulgar. Nu-i pot spune pe numele mic pentru că nu-i permit o asemenea apropiere. Dar este un comunist jalnic. Tovarăşe. 

 Primăvara asta se aşterne prea lent. Mi-am amintit de 'lentoare'.  

Sunt dependentă de nebunie generală, de dragoste turbată şi vise complicate. Trăiesc rebel, boem, imoral, atemporal şi alte câteva epitete primite de la corporatişti trişti şi invidioşi. Îmi plac drept pentru care le mulţumesc. 

"Şi asta a fost o furtună selenară. Totul pentru că îmi epuizez forţele. Prea multe poveri pe umerii mei. Nici unul dintre aceşti oameni nu îmi dă el mie forţă. Nu am nici un prieten. Sunt singură şi îi învăţ pe alţii, iar Henry se joacă. Încearcă să lucreze, dar de fapt se joacă de-a lucrul. Se joacă şi o face pentru el însuşi, iar oamenii simt asta.

Confuzia creează artă. Prea multă confuzie creează dezechilibru.

Dispreţuiesc proporţiile, măsurile, tempo-ul lumii obişnuite. Refuz să trăiesc în lumea obişnuită ca o femeie obişnuită. Să mă implic în relaţii obişnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi." A. Nin.

You seem dressed in all the rings of past fatalities

S-a lăsat brusc o linişte apăsătoare. Liniştea aia în care zgomotul de logare al unui id pe ym te face să tresări cu tot cu scaun. Liniştea aia în care îţi strângi genunchii cu mâinile, te bâţâi autistic privind un nickname. Starea surdă în care the psychic mode în pidgin nu mai e fun ci doar chinuitor aşteptând să vezi ce scrie. Primeşti sms şi-ţi tremură mâinile. Răspunzi sec şi uiţi să respiri. Liniştea racoroasă. Idle. Cel mai bine face somnul. Şi în momente dinastea somnul e plin de vise aproape reale. Dimineaţa are altă culoare şi tu te simţi mai puternic. Când ţi se reproşează un gol ai primul instinct să-l vezi şi simţi şi-n tine. În mine nu e gol. M-am gândit. Nu e.

Şi-apoi brusc, de la lumina asta de primăvară instaurată, te simţi mai bine. Faci planuri frumoase de 1 mai pe plajă, de sfârşit de săptămâna, în aprilie, la Bucureşti şi de-o plimbare pe faleză mâine. Chiar mâine.

Când ajungi în punctul ăla în care e urât, doare, te simţi minţit şi crezi că meriţi mai mult, ai senzaţia că dacă spui stop, pui punct şi tai de la rădăcină rezolvi ceva, sau că poţi merge mai departe sau că e exact ce trebuia făcut. Şi-apoi când trec următoarele ore realizezi că doare tare, că dacă motivul era confuzia şi ceaţa, acestea s-au adâncit şi dublat, realizezi că punctul ăsta şi NU-ul vehement te-au aruncat într-un hău mai mare decât ăla în care te credeai. Şi-apoi la ce bun?

Casual friday în tenişi şi tricou Metallica. Random texting. Un coleg îmi spune Oneta. Sweet. Office supplies sau cadouri sub forma pixurilor roşii cu gel. Miroase a cafea caldă.

Ailurophile

Freddy Mercury a avut-o pe Delilah, Nostradamus pe Grimalkin, Edgar Allan Poe pe Catarina, George Sand pe Minou, Tesla pe Macak, Mark Twain pe Apollinaris, Alexander Dumas pe Mysouff, Einstein pe Tiger, Dickens pe Willamena, Churchill pe Jock, Lennon pe Mimi, Liz pe Pespi.

Primul pas e facut. I own a cat.
Later Edit: Hai, să completăm lista, vă rog!

*  Dina pe GimiCiu, Piersică şi Vasile
* Docica pe Cocaina (trebuia menţionată din memorie frumuseţea asta de pisică)
* Monica pe Portocală şi Griuţ
* Cami pe Cami şi Dragonu'
* Ammelie pe Tanu, Arshi si Iepuras
* Lord D'If pe Macarena, Mita, Max si pe Trompeta
* Un trup pe Moti

Şase minute

A wizard is never late!

(tumblr)

Filme bune, vesele, grele sau uşoare. Cracks, Y tu mama tambien, The Garden of Eden, The Romantics.

Am devenit posesivă. Cu oamenii mei. Am început să resping zâmbetele de complezenţă şi băgarea naivă în seamă. Am devenit rea ca autoapărare. Puţin mai vulgară, nu în limbaj sau comportament ci privire şi gânduri. Desfiinţez şi nu accept. Impun. Mă. Refuz să-mi pierd vremea cu ceva neinspirational.  

  

 Inele mari şi unghii negre. Am nevoie de tricouri. Şi de tine. Scriu mult într-o agendă mică. Nu recitesc, cum fac pe blog. E doar o pasă, cred. Presimt furtuni şi-aştept aprilie.  M-agit nebună în căutare de linişte. Scanez oameni, răspunsuri şi conversaţii. Scanez reacţii. Dau verdicte subiective, râd evil şi plec mai departe. Dacă încalci o limită ce până acum doar o arătăm râzând, mă pierzi. Nu îţi permit tonul, cuvântul, aluzia sau insistenţa, mă pierzi. Şi nu-ncerca să-ţi afişezi o indiferenţă fake pentru că e atât de evidentă şi penibilă. Eu ştiu că lumea poate trăi fără mine dar e o diferenţă mare până la a mă caută zilnic să-mi spui că poţi trăi uşor fără mine. See my point?  

  

 Heh. Trăiesc în mine oameni atât de mari, frumoşi şi buni încât nici toţi haterii mei din lumea asta adunaţi n-ar putea să-i egaleze în profunzimea unui gând. I'm not antisocial, society is anti me. Accept provocări deştepte, planuri gândite şi minţi ambiţioase. Chiar caut.  

You're late.

A wizard is never late!

GreenSeason

(tumblr)

Vremuri bizare. Luni prea pline şi prea mari. Oameni nebuni şi invidioşi. Oameni frumoşi şi departe. Stres şi uitare. Soare, un plan şi o eşarfă. Obloane trase, uşa încuiată şi odihnă. Somn agitat şi dorinţă. Sex şi orgasm după orgasm. Vis agitat şi senzaţia de cădere în gol. Putere, pumnii strânşi şi maxilarul încordat. Un text pe telefon, o melodie şi o reţea căzută. Pisică, peştişori şi aşteptarea verii. Curaj, hotărâre şi degetul mijlociu în sus. 

  

 Papucii s-au transformat în şlapi, uşa la balcon lasă perdeaua să fluture şi pilota e mai racoroasă şi mai odinitoare. Semn că azi mănânc o salată mare de legume proaspete. Că e timpul. 

Acest minunat titlu nu a putut decât sa ma încânte. 

Make them wonder why you're still smiling

   Vinerea cu minute lente, aer de toamnă (aşa îl simt eu) şi frunze uscate ude, tenişi şi-o zgaibă-n cot. Încă aştept my gypsy summer to invade. Îs plictisită foarte, dar zâmbesc cretin. Părul îmi e mai negru, la fel şi unghiile şi pisica.  

    Gândesc mult prea erotic, lately. Nu pot să scriu aşa. Pot doar şopti.  

    Apele mi s-au liniştit, nisipul mi s-a aşezat. Ştiu cine sunt şi într-o luna aflu şi cum mă numesc. Mă amuză cei care fără doar măcar să încerce să înţeleagă cine sunt şi ce-i cu mine, îşi pot permite luxul să tragă concluzii cu aer definitiv. Câtă prostie. Şi mai ales cât consum inutil de energie. Cum aş putea să sugerez cum să consume altfel o oră, zi şi energie fără să par vulgară ci doar sinceră? 

     Cred că povestea vieţii mele ar şoca. O viaţă, de altfel, plină de clişee. Nimic atât de neobişnuit în oameni, perimetru şi situaţii. Şi chiar destul de normală şi lipsa limitelor. Dar ar şoca şi supăra prin fericire şi putere. Prin satisfacţie şi dragoste. Şi nesupunere pentru nimic în lume, sistem, om rău, un standard învechit şi-o limită doar de manipulat. Trăiesc pentru senzaţie şi sentiment. Şi-atât. Pentru că la urmă doar în ele ne calculăm viaţa fericită, nu în cât am rezistat, cât am îndurat şi cât am sacrificat, cât am părut, cât am mimat şi cât am reuşit să păcălim ci doar cât am simţit.  

    Se-nchina mulţi la amestecătura asta de principii fără limite, de zâmbete flower power, de ţel suprem în dragoste şi orgasm, de fericire şi detaşare egoistă şi inofensivă dar nimeni n-o adoptă şi prea puţini rezistă când alţii încep a-i judeca. Păcat. Că tot ce trebuie să faci e să iubeşti şi să fii sincer. Şi-aşa dezlegi toate enigmele. 

Why ILoveHandmade punct ro

'The giver of a handmade gift has avoided the parking lots and long lines of the big chain stores in favor of something more meaningful.'

     Cumpăr, ofer, port şi creez handmade stuff. Merg la târguri şi am un blog de lucru manual. Şi citesc IloveHandmade.ro,  cel mai  cunoscut şi citit blog despre handmade din România. Dacă vrei să cumperi cadouri unicat şi lucrate manual de-acolo ajungi la cele mai bune locuri pentru că ei promovează artiştii cei mai inspiraţi, dacă vrei să înveţi din tutoriale făcute cu cap, găseşti pe ILoveHandmade tutoriale despre orice, dacă vrei să te faci cunoscut şi auzit, dacă vrei să înveţi pe alţii cu tutorialele tale, dacă vrei târguri şi evenimente ce implică handmade, dacă vrei informaţii despre legislaţie şi experienţele altor artişti români găseşti. Cam tot ce înseamnă handmade, tot ce ajută un artist handmade şi tot ce are nevoie. Pentru că e un blog despre handmade făcut din dragoste de handmade. 

      
      ILoveHandmade.ro e mai mult decât un click, e deja un brand în handmade-ul românesc, toată lumea ştiind de târgurile organizate, de evenimentele frumoase, de titlurile câştigate şi de concursurile cu premii inspirate. Vă invit să citiţi despre toate astea şi să vedeţi cum creatorii români lucrează din plăcere, expun mândri şi se bucură nespus când lucrările le sunt apreciate, purtate sau oferite cu drag. 

  

      Ca şi creator, ai evenimente şi concursuri, ca şi client iubitor de handmade, ai recomandări şi sugestii, ca începător ai sfaturi şi forum si  pentru că sunt serioşi şi puşi pe fapte mari, numeroase companii multinaţionale s-au implicat alături de ILoveHandmade.ro în comunitatea artizanilor din România. 

       ILoveHandmade.ro e un loc de unde să porneşti, pe unde să treci zilnic sau unde să te opreşti ca iubitor de handmade.    

      End Mass Production, Love(buy) Handmade! ILoveHandmade punct ro.

*advertorial

Alphonsine, Manilla, Mulgoba, Gandaria, Kuini sau Sandersha?

    Mango, iederă, mahon şi fistic. Mă pregătesc de-o incantaţie dorită. Aleg ingrediente pentru cea mai bună poţiune magică. 

  

    There are several people în this world that I find completely lovable and you are all of them.  

  

   Măceşe, să nu uităm de măceşe. Boluri imense, transparente şi decor natural de tei. Castane. Nelipsitele castane. Un glob pisat pentru că nu există magic without glitter. E pentru melancolie şi copilărie. Un parc imens cu magnolii în floare, aprilie şi mai din calendar, nutella şi o lingură imensă, neapărat un tei bătrân, clătitele cu nume sofisticate precum gustul, un strop de suc de roşii la cutie, o cariocă verde crud, două medalioane şi-un inel. Mai multă magie de-atât nu există.  

   Toate pentru un strop in plus de sinceritate. 

Compact-O noapte si-o zi
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

  

Defying gravity

(meh.ro)

               În pozele din parc. Nici nu trebuie să scriu prea multe, nici nu prea pot. O migrenă. Empatică. Sunt obosită azi. Mi-am încărcat viaţa într-o maşină prea mică s-o încapă şi-apoi am trântit portiera făcând prizonieră şi-o pisică neagră şi prea agitată pentru un drum aşa de lung. Am condus neglijent dar încet dincolo de limită imaginaţiei. Etajul 13. Limita peste care nu mă credea nimeni c-aş vrea să trec. Am făcut două popasuri scurte doar cât să-mi afund picioarele goale într-un strat prospat de iarbă verde. Fuste lungi şi flipflops. Terase umbrite cu bere nefiltrată. O gară goală. Strada Traian nr. 36.

              Şi-apoi m-ai vindecat în garsoniera aia de rahat ce doar nouă ne pare de vis.

              Ce face fericirea din om!

Titlu sofisticat în engleză

(tumblr)

În ziua de azi nici anonimii nu mai sunt ce-au fost. Nici prietenii. Nici balanţele, alea ce folosesc echilibre dezechilibrate să compare compromisuri.

 Pentru că eu încep cu E sufăr deschizându-mă. Iubesc la fel. Pentru că tu începi cu I, suferi închis în tine şi iubeşti la fel. Soluţia fatală e ca eu să sufăr sau iubesc închizându-mă în tine. Stupid. Un fel de-a spune că nu mai spun nimic.

  Cât de bine trebuie să cunoşti un om ca să îl recunoşti într-un comentariu anonim?

Duminică, târziu în zi, ... mi-am uitat continuarea gândului că te-ai uitat frumos la mine muşcându-ţi buza de sus... şi-apoi genunchiul meu.

 Şi-apoi, nici aragazele nu mai sunt ce-au fost, nici slutele linguri de lemn, nici filmele despre Facebook sau Cracks văzut în parc şi soare.

 Sunt liberă. Puternică. Iubită. Şi mă ascund după un blog.

 Prove me wrong.

You will always be my biggest 'what if'

Daytime sleepiness. Cafea tare fără efect. Nu înţelegi pentru că nu ai cum. Cu fiecare pas îmi dai dreptate. Înainte sau înapoi. Discuţii grele afectate şi întrerupte. Brief microsleeps cannot be avoided. Pline de vise colorate şi dintre cele mai satisfăcătoare. 

 Sleep deprivation makes me no fun at all. 

  

 When one looks back at one's life, it is easy to mark the turning points. It is not always so easy to know them when they arrive; but this one, I dare say I knew well enough. It had been a long time in coming, and in some part of me, I had accepted it. Even so, it was another thing when it happened. 

  

 Prea multă engleză. Dar cărţile bune in limba asta-s scrise. Nu toate, evident. Vin roşu. Ceai cu portocale şi cea mai plăcută durere. Cartofi noi, salată verde şi planuri. Urme pe piele, coate şi genunchi. Urme pe gât, pe spate şi pe fese. Urme în suflet, ochi şi respiraţie. Not so easily bruised. 

  

 Eu m-am oprit şi tu zici că e ok aşa. Recunoşti că doar temporar. Nu-i grabă-n gest. E grabă în schimbarea perspectivei. Soluţia mea era forever. A ta e temporară. A mea n-a mers, spui. A ta e mult mai dureroasă, spun. 

  

 E timpul să accept cine şi cum sunt, ce şi cum vreau. Done. Now what? Powerfull state of freakyness. Just made it up. 

  

 De ce? Uite, am să-ţi spun de ce... because, in the end, the love you take is equal to the love you make. 

  

Willn't (nu inseamna nimic dar pentru mine tot)

There's a moment when all old things  become new again but that moment might have come and gone;  All I have and all I know  is this dream of you which keeps me living on... (Dylan)
Chris Martin (Coldplay) ft. Faultline W - Your Love Means Everything part 2
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

    Dacă te-aş iubi aş mânca alune chiar dacă îmi fac rău din bolul unde ştiu că ţi-ai plimbat degetele ronţăind leneş. Dacă te-aş iubi te-aş întrerupe din motive enervate şi stresul muncii să-ţi şoptesc calm te iubesc. Dacă te-aş iubi probabil aş face-o moale şi somnoros, alintat şi voluptos, leneş şi cu pleoapele clipind des. Dacă te-aş iubi ai fi convins că te. Dacă te-aş iubi aş inspira aerul dimineţii mai des şi mai profund în piept aşteptându-te. Dacă te-aş iubi mi-aş consuma ultimul strop de energie în îmbrăţişarea firească şi perfectă din primul moment când te văd. Dacă te-aş iubi m-ar omorâ privirea ta de fiecare data când îmi spui că sunt frumoasă. Dacă te-aş iubi sunt sigură că m-ai iubi şi tu înapoi. Dacă te-aş iubi esenţial mi-ar fi doar întunericul camerei în care te afli. Dacă te-aş iubi s-ar vedea, cunoaşte, simţi.  ( septembrie 2009)

    Un drum ce-obişnuiesc să-l fac cu tine, fără tine e mai lung. Un semafor durează mult mai mult. Singură niciodată nu am loc în maxi-taxi. Stau în picioare. Cu tine aveam un loc mereu. Expresorul de cafea nu merge când nu eşti lângă mine şi mă prinde ploaia în papuci. Migrenele mi-au revenit semn că-mi lipseşte ceva vital şi farmacia e închisă. Cu tine o găseam deschisă-ntotdeauna. Câinele de pe scară m-a lătrat scurt. Sau m-a întrebat de tine...  mi-e somn... ia-mă în braţe, îngropă-ţi faţa în gâtul meu, şopteşte-mi noapte bună şi să dormim... Mâine vreau ca drumul să mi se pară scurt, semaforul să se facă verde imediat, să am loc în maxi taxi lângă tine, cafeaua la expresor să mă revigoreze şi ploaia să îmi placă. Migrenele să fie vindecate de farmacia deschisă iar câinele să se întindă leneş când ne vede!

I fear I've done some things in life too late and others too early.

O transformare ciudată îşi cam face loc în mine. Încerc s-o vindec ca pe-o boală. Dacă aş spune că mâine mă duc într-un loc frumos să respir şi să visez, câţi oameni ar şti să mă găsească acolo? Dacă aş spune că vreau să ascult o melodie, câţi oameni ar şti ce melodie e aceea? Dacă aş spune că vreau să cumpăr o carte, câţi oameni m-ar lua de mână şi mi-ar indica-o pe raft? Dacă aş spune că vreau să mă mut în alt oraş, câţi oameni ar şti în ce oraş? (octombrie 2009)

Observaţii târzii şi dorinţe permanente.

Vine un timp în care aştepţi să renaşti în orice clipă. (P. Giddings) 

Aştept să vină vremea mea. 

Needles in my eyes
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Apodyopsis

   Credeam că ştiu, că văd şi înţeleg. Dar nu ştiam şi nu vedeam şi înţelegeam greşit. Acuma tac. E linişte. Las sufletele îmbrăcate. Nu mai mijesc ochii, nu mai întreb şi nu mai cer. Nu mai dezbrac. Las zidurile să cadă ele de la sine, să-mi treacă cearcănele de la plâns, să moară încet zambila de la Hellen, să mi se şteargă mierea de pe degete de la un mucenic prea dulce, să se termine săptămâna, să-mi crească iar unghiile roase, să uit, să nu mai doară, să te simt. 

     Mă mişc încet, târai papucii, mângâi pisic sub plapumă, cu o lanternă aprinsă (e frumos tare, încercaţi!), încerc să mai citesc ceva, îmi fac ceaiuri fierbinţi de zmeură cu feliuţe de portocale, în lipsă de lămâie, hrănesc un peştişor şi-un melc într-un bidon (erau stresaţi de nişte peşti mai agresivi din marele acvariu), pun gânduri rele unui pomelo mai pe seară şi scriu haiku poems (le urăsc). 

     Nu-mi spune acum să te întreb că nu o să te întreb. Nu-mi spune mie să vorbesc, eu am vorbit cel mai mult şi prea mult. Nu-mi spune mie să învăţ pentru că eu nu prea am spus nu ştiu. 

     A (te) plânge nu-i o opţiune.   

     Tac, trag concluzii şi mi le notez pe-ncheietura mâinii. Nu zic nimic. 

    
Întreabă-mă despre apodyopsis făcând o piruetă lentă.
Stand still and smile.  

We loved with a love that was more than love

I feel like my soul went through a pencil sharpener. 

Cuvintele mi s-au terminat. Căile de ieşire s-au închis, soluţiile s-au evaporat şi aşteptarea doare. N-aş fi în viaţă fără tine. N-aş fi rezistat fără încrederea ta în mine şi noi. Eu şi noi care ţi-am tulburat universul, ţi-am întors lumea pe dos şi ţi-am scormonit gândurile. Noi care ţi-am călcat în picioare pilota şi ţi-am şifonat lenjeria cu frunze de toamnă, care ţi-am speriat dalmaţienii şi ţi-am mâncat mâncarea. Şi-apoi te-am întrebat prea multe şi-am cerut şi aşteptat prea multe.  

 Am ajuns în punctul în care nu ştiu ce aştept. N-am ştiut să te iubesc de la distanţă. N-am ştiut să vă iubesc de la distanţă. N-am ştiut să tac. Şi să primesc. 

Now I'm in an apocaliptic mood.

{A dragon apocalypse is far more interesting than the zombie apocalypse}

Painfull lesson

The real purpose was for me to finally let it all out. I felt like an odious piechart. You're a piechart! Too many slices that wont let me sleep at night. Hateful, detestable, repugnant, disgusting. All me and all mine. And as I said last year, knowing nothing is better than knowing it all. I was happy that way... thinking that I can use all the infos and complaining in the same time that I didn't want to know them. Then you came along and told me that all knowledge is worth having. Now I'm just confused and i've lost my sense of reality. Or meaning.

The cat came to me and said: "You realize you're walking right into her trap. Challenge her, then. She may not play fair, but she won't refuse. She's got a *thing* for games." But the voice in my head kept giving me the heebie geebies: "Be clever, Miss. Even if you win, she'll never let you go!"

{"When you see an introvert lost in thought, don't say "What's the matter?" or "Are you all right?" Don't say anything else, either.}

Bună dimineaţa!

Un soare ce mă minte că în curând mi-acceptă tenişii. O lume ce-mi zâmbeşte de complezenţă. Scrie-mi! Nu, ţie îţi trimit mesaje cretine. Mai bine. O săptămână ce a început cu dorinţa mea să treacă, o primăvară ce a început cu dorinţa mea să treacă, un dor care continuă cu dorinţa mea să treacă. Cafea, alarmă şi-o sacoşă de jucării. Sunt doar un om sătul de explicaţii. Mi-e bine şi zâmbesc, mă joc, dansez, fac poze şi aştept. Un om, o vară, un sfârşit de săptămâna şi o viaţă.

Aseară m-am pierdut într-o poveste. Nu film, nu carte, ci poveste.

Inferno, Purgatorio, Paradiso...

Evil

Zâmbesc puternic şi cretin. Nici tu, nici tu nu ştiţi cât ştiu şi pot să duc. Vă daţi cu presupusul şi minţiţi. Pe mine, mă. Aşa că never, niciodată, vreodată, astăzi mâine n-o să mai aveţi vreo şansă. Şi ce-aţi primit a fost deajuns. Nu poţi să spui ca mine şi să faci ca tine sperând că eu voi acceptă. Nu poţi să crezi sau să te amăgeşti că eşti prea important ca să te las să pleci. Sau să mă calci pe nervi şi sentimente. Un punct la mine punct rămâne. Şi dacă ai crezut că pot să mint frumos că totul e la fel te-ai înşelat. Inboxul e la fel de gol. Şi blogul meu îţi simte lipsa. Şi telefonul, chatul, visul, amintirea.

Nu mai promite când nu poţi duce. Nu mai visa când nu poţi spera măcar.

Eu, doar în seara asta, Oana.

Ştii ce trebuie să fac ca să nu mă mai accepţi vreodată înapoi şi să te-ngropi în canapeaua mică şi privirea gri?

Eu ştiu. Tu ai uitat deja.

Iar tu, salvează-l!

Mini bread chips

(tumblr)

Rondele coapte de pâine ronţăite între sorbituri mici de cafea tare şi dulce. Neapărat fierbinte. Azi dupamiaza program administrativ şi de design interior. Un fel de încercare de a uita de toţi şi toate. Doar de tine, nu. 

 Ţi-am zis mai mult decât bună dimineaţă. Întreabă-mă ce. Şi cât. 

 Emokids. Verzi. Drama queens. Negre.  

 Mă plimb cu autobuzele cu gândul la tine. Deajuns. 

 Mama mea azi a fost cea mai foarte mama mea.  

 Mergem mâine să cumpărăm peştişori coloraţi? 

Nirvana fallacy

(tumblr)

N-am crezut niciodată că pacea mondială mă va face să sufăr. Nici că Hold! mă va face să vreau să lupt. Dar iată că azi nici revoluţia nu mai e revoluţie. Ne revoltam prin a nu mai lupta. Încetăm orice. E revoluţie! Enough of the headless chickens!

Pe de altă parte soluţia perfectă dar imposibilă doare. Misleading vividness and a kind of false dilemma.

Dar uit tot când te aşezi în spatele meu şi mă priveşti cum scriu. Îmi întinzi cartea pe care ţi-o cer. Îmi masezi umerii încet şi te abţii să nu mă săruţi la baza gâtului că mă gâdil şi nu mă pot concentra. Şi te cert.

Sunt zile rare în care viaţa e frumoasă, laptele e cald, pisicul toarce şi oamenii îţi spun că te iubesc.

Sunt zile rare în care te simţi invincibil şi porneşti o revoluţie. Adică te opreşti din luptat, precum am spus. Pentru că toată viaţa noastră are un background de headless chicken mode.

Deep Purple - Smoke on the water

Asculta mai multe audio diverse

Forever reblog.

Date a girl who reads. Date a girl who spends her money on books instead of clothes. She has problems with closet space because she has too many books. Date a girl who has a list of books she wants to read, who has had a library card since she was twelve.

Find a girl who reads. You’ll know that she does because she will always have an unread book in her bag.She’s the one lovingly looking over the shelves in the bookstore, the one who quietly cries out when she finds the book she wants. You see the weird chick sniffing the pages of an old book in a second hand book shop? That’s the reader. They can never resist smelling the pages, especially when they are yellow.

She’s the girl reading while waiting in that coffee shop down the street. If you take a peek at her mug, the non-dairy creamer is floating on top because she’s kind of engrossed already. Lost in a world of the author’s making. Sit down. She might give you a glare, as most girls who read do not like to be interrupted. Ask her if she likes the book.

Buy her another cup of coffee.

Let her know what you really think of Murakami. See if she got through the first chapter of Fellowship. Understand that if she says she understood James Joyce’s Ulysses she’s just saying that to sound intelligent. Ask her if she loves Alice or she would like to be Alice.

It’s easy to date a girl who reads. Give her books for her birthday, for Christmas and for anniversaries. Give her the gift of words, in poetry, in song. Give her Neruda, Pound, Sexton, Cummings. Let her know that you understand that words are love. Understand that she knows the difference between books and reality but by god, she’s going to try to make her life a little like her favorite book. It will never be your fault if she does.

She has to give it a shot somehow.

Lie to her. If she understands syntax, she will understand your need to lie. Behind words are other things: motivation, value, nuance, dialogue. It will not be the end of the world.

Fail her. Because a girl who reads knows that failure always leads up to the climax. Because girls who understand that all things will come to end. That you can always write a sequel. That you can begin again and again and still be the hero. That life is meant to have a villain or two.

Why be frightened of everything that you are not? Girls who read understand that people, like characters, develop. Except in the Twilightseries.

If you find a girl who reads, keep her close. When you find her up at 2 AM clutching a book to her chest and weeping, make her a cup of tea and hold her. You may lose her for a couple of hours but she will always come back to you. She’ll talk as if the characters in the book are real, because for a while, they always are.

You will propose on a hot air balloon. Or during a rock concert. Or very casually next time she’s sick. Over Skype.

You will smile so hard you will wonder why your heart hasn’t burst and bled out all over your chest yet. You will write the story of your lives, have kids with strange names and even stranger tastes. She will introduce your children to the Cat in the Hat and Aslan, maybe in the same day. You will walk the winters of your old age together and she will recite Keats under her breath while you shake the snow off your boots.

Date a girl who reads because you deserve it. You deserve a girl who can give you the most colorful life imaginable. If you can only give her monotony, and stale hours and half-baked proposals, then you’re better off alone. If you want the world and the worlds beyond it, date a girl who reads.

Or better yet, date a girl who writes.”

 Rosemary Urquico (de-aici)

Drop everything now. Meet me in the snow. Kiss me on the sidewalk.

Puţini ştiu să ofere un mărţişor dând impresia că le face plăcere să o facă. Cred că bărbaţilor le place momentul darului în sine şi privirea, zâmbetul sau îmbrăţişarea primite dar nu vor să recunoască. Unii însă nu ştiu să dăruiască fără să creadă că le ştirbeşte cumva masculinitatea şi trebuie să sublinieze chinul efectiv care e pentru el/ei 1 martie. Lame. Oferă şi atât. Zâmbeşte. Striveşte femininele de pieptul tău, absoarbe parfumul şi simte-te puternic că zâmbetul e dat de tine!

Şi diferenţa e întotdeauna în gest. O ciocolată imensă şi un buchet mare de flori: "Ia de acolo de pe birou. Îs pentru tine. La mulţi ani!". Mulţumesc. Iac. De la altcineva un ghiocel, mi-a sărutat mâna, mi-a zâmbit şi mi-a spus că merit tot ce sper de la primăvara asta. Şi-o îmbrăţişare strânsă. Cui o să-i zâmbesc toată ziua oare?

Cât despre tine... gândim încă la fel dar am început să iubim diferit. M-ai dat afară din tine şi m-ai legat strâns de picioare să nu pot pleca. Am continuat să iubesc orbeşte, să trec, să-ndur şi-apoi să te iubesc şi-n altcineva. Stupid.

Nu mai vreau explicaţii, nu mai vreau declaraţii, nu mai vreau promisiuni. Nu mă mai vreau doar de colecţie. Mă ai cu tine, pe tine şi în tine atât cât vrei. Nu atât cât să mă simt şi eu a ta.

Pe bileţelul meu de mărţişor azi scrie Adio, bărbatul sângelui meu...

Titlu. Fail.