Pagini

duminică, 28 februarie 2010

Weather changes moods, tender age in bloom ...


 Mulţi ani la rând în ultima noapte de februarie eu visam urât. Îmi amintesc un singur an când nu am avut coşmar şi asta doar pentru că cineva şi-a pus atunci în cap să mă vindece. Avea puterea să o facă. Când am crescut am pus visul urât pe seama emoţiei de a doua zi, gândul la cadoul pentru învăţătoare şi mărţişoarele pentru colege, forfota primei zile de primăvară. Apoi am crezut că era autosugestie, poate, deşi nu-mi aminteam că noaptea ar fi periculoasă decât a doua zi dimineaţă realizând că e 1 martie. Nu detestam ziua asta, chiar o iubeam... şi încă n-am o explicaţie. Visam animale care mă urmăreau şi atacau, pericole şi războaie, despărţiri dureroase şi accidente. În ultimii ani chiar nu îmi aminteam visul ci doar dormeam agitat şi rău. Şi toate gândurile astea posibil să-mi formeze acum plecarea visului urât. Sau poate nu. Poate mă vindecă procesul ăsta de conştiinţă şi-n noaptea asta voi dormi odihnitor. 
 Sper ca subconstientul să lucreze mâine şi optimismul legat cu aţă de mărţişor să se vadă pe feţele tuturor. Prea apăsaţi de lunile astea grele, prea încărcaţi de frig şi umezeală, daţi peste cap de crize şi probleme mâine să răsuflăm uşuraţi şi să cheltuim ultimul leu din buzunar pe un bucheţel de ghiocei stresaţi de aţă de rafie prea strânsă.
 Ultimul trend impune să urâm mărţişoarele. Mie îmi plac şi-adun amintiri frumoase şi sunt mărtişoare pe care nu le uit niciodată. Cum ar fi floricica de plastic transparent primită de la Cip anul trecut, sau o cheiţă mică de argint de la Vlăduţ, un copil de la grădiniţa unde lucram, o inimioară de la George (oare în America se dau mărtişoare?), un grep imens legat cu aţă groasă alb cu roşu, un coşar metalic şi lucios de la un prieten bun, o coajă de fistic pictată de la Sofie şi-un pergament micuţ, o păpuşică mică îmbrăcată într-o rochiţă croşetata de la Sebi, tot de la grădiniţă, iniţialele numelui meu de la tata în fiecare an, invariabil (câteodată aveam senzaţia că îmi aduce acelaşi mărţişor care ajungea la păstrare tot la el). 
Clişeu. Mărţişor cu bold pentru tine. Inima mea să o porţi prinsă în piept ca o insignă de tablă galvanizată.


Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 26 februarie 2010

Cât se poate de clar

Primăvara asta instalează o astenie a sentimentelor nu a stărilor. 
E mai grav aşa.
Nu am răspuns la telefoane şi mesaje. Nimănui.
Cadouri zăpăcite.
În seara asta îmi fac părul ondulat şi unghiile roşii. 
În seara asta duşul meu mângâie corp de femeie prea tânără şi frumoasă.
În seara asta petrec. 
Noaptea asta născocesc modalitatea de a ne vindeca. 
 

Intimate sensations

 


M-a speriat vârful limbii tale pe buzele mele şi am refuzat sărutul. Din ataşată de partea mea stânga, din moale şi zâmbitoare te-ai răcit şi transformat. M-am ruşinat. Ne-am zâmbit în continuare. Probabil că mă gândesc prea mult la persoanele din jurul meu, tău, nostru. Şi pe unele nici măcar nu le cunosc. Tot drumul spre casă mi-am reinventat reacţia. 
 Azi, la trei, în gară sper să te ajungă sărutul meu la timp. Primeşte-l...
 O masă-n colţ, trei rockeri cântau zgomotos, un neon se cerea spart, o tipă roşcată strângea paharele de vodkă şi halbele de bere mişcându-şi sânii la 1 centimetru de răsuflarea mea...


miercuri, 24 februarie 2010

I don't fancy you, I really really love you...

 Decât să stai jos, pe un scaun în autobuz, ţinându-mă de mână mai bine stai în mijlocul autobuzului în picioare salvându-mi echilibrul între hohote de râs. Mad driver, thank you! Azi am confundat lucruri. Un buchet de covrigei vanilaţi şi o pungă de ghiocei. Ochelarii mei s-au vindecat. Accent britanic şi expresii noi. Sid seamănă cu Harry şi Cassie cu Luna. Yeah, I know! Fredonari obsedante. Vreau să plutesc. If you like me, look up! If you like me, look up! 

"Do you know what hurts the most about a broken heart? Not being able to remember how you felt before. Try and keep that feeling, 'cause if it goes, you'll never get it back........Then you lay waste to the world, and everything in it." Not true.
"I know it's love cause all you want to do is kiss him and stuff...brilliant stuff." True.
Sid e genial.


Asculta mai multe audio Muzica

The true story of my fictive girlfriend

There's the scent of a hitchiker love in the room,
you might try to guess it but it's part of tune,
the disappointment thought does not apeal to you,
the way you crawl undress could make him think it's true
and they've set up their traps, I gave you one good hint,
but you just love the taste of smoke and peppermint
I'm thinking more and more I should've told you less,
soon you will want his hand but underneath your dress
I'm no fortuneteller, I can't see the past
I just want a word and you are leaving fast,
thought the scent of a stranger won't attract you yet
but you saw yourself already in his bed
the beat of the greyscale shots of the faces
is pulling your heart out through ten different places,
too much wasted beer and your look became pale
to his sharp glassy eyes and he just wants to nail
one more chick that's willing to take her clothes off,
make her scream, tear her down, thought you'd be on top,
it's the lie in the lights that is blinding us,
promise made, promise kept and you're totally lost




Plecaciuni Cosmin pentru voce si musical mood. The Benchmen recomand.

marți, 23 februarie 2010

Calm astenic


În sfârşit tenişi. Mi-e teamă că odată cu soarele şi aerul călduţ am să izbucnesc în nebunie şi de aia îmi impun stări moi. Ghiocei şi-un grep le primesc zâmbind în soarele de primăvară. Întinsă pe o bancă, citesc cu voce tare şi intonaţie Moromeţii. Fac noduri colorate şi nu zic nimic. Sărbătoresc prieteni dragi bând Tedi cu mult morcov în parc. Facem concursuri de gătit clătite cu nutella. Ignor şi neg chestiuni stresante şi mă iluzionez că o să treacă de la sine. Aţipesc mormăind versuri cretine în cada cu spumă parfumată. 

vineri, 19 februarie 2010

I really don't mind what happens now and then

Plutesc în derivă şi în stări de confuzie totală. Urăsc iubirile perfecte. Pentru că se termină. Dar le consum avidă. Ceaţa de-afară mi-a dat o migrenă insistentă. Tu faci terapie prin mesaje pe telefon cu mine. Ceai cald şi credit insuficient. Fac noduri colorate şi citesc o carte bună. 
 În viaţa fiecăruia trebuie să existe o persoană salvatoare. Acea pesoana care ştie, simte când suferi şi răscoleşte oraşul în căutarea ta. Care te găseşte cu ochii roşii şi umflati de plâns şi te săruta răcoros pe pleoape. Care te stange în braţe şi îţi spune că o să fie bine. Care te întreabă naiv de la ce e cheiţa atârnată de lănţişorul de la gâtul tău. Care te aude cum plângi isteric trântită în hol, lângă uşa de la intrare şi urcă câte două trepte odată. Care te ţine, apoi, o noapte întreagă în braţe mângâindu-ţi părul. Care ţi-aduce frezii în plină iarnă doar să te vadă zâmbind. Persoana care îţi ştie şi îţi împărtăşeşte pasiunile, care îţi înţelege privirea şi îţi vrea binele. Care ştie că, oricâte iubiri perfecte veţi întâlni de-acum încolo, oricâte iubiri separate vă vor îndepărta temporar, vei fi acolo şi va fi acolo. În lumea unde trăiesc persoanele astea nu există orgolii, miciuni şi răutate. Există doar sinceritate, încredere totală şi dragoste. Acolo se întâmplă cele mai frumoase iubiri, prieteniile perfecte şi abundă stările de fericire împlinită. Ajungem acolo doar riscând.  


Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 17 februarie 2010

Method to the madness



Zile turbate mă lasă fără suflu. În sensul rău. Albul zăpezii mă sufocă. Ghetele mi se udă şi le simt. Am iubit iarna asta cât am putut. E timpul pentru nivelul următor cum ar fi dorul de ea. Am să mă aşez binişor pe o canapea confortabilă şi-am să privesc cum zăpada pufoasă de pe ramuri se topeşte vizibil şi cade în stropi mari. Precum stările încordate la zâmbet iubit. Cum face baltă topind şi stratul de pe jos. Molipsitor ca o îmbrăţişare care mă vindecă. Cum o să curgă vârtejuri în canalizări neîncăpătoare. Odată cu grijile şi stresul neliniştitor. Cum o să se usuce asfaltul la soare lăsând în umbră locuri întunecate şi ude. Din ce în ce mai mici. Precum un oftat şi o eliberare calmă.
 O să mă aşez confortabil, cu căştile în urechi şi-am să privesc în neştire aşteptând să iasă verdele. 
 Atunci am să mă ridic şi-am să cumpăr fericită un Sprite la doză.


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 13 februarie 2010

We fight our instincts and we go to extremes

So take your sentence full of things you're not supposed to say and carry on but don't write it down or you'll be gone...

Îmi imaginez des şi divers. Trăiesc intens. Scriu sincer. Exagerez trăiri nu fraze. Nu mint. Disimulez. Interpretările nu mă deranjează. Presupunerile libidinoase, da. Dragostea e frumoasă. Întotdeauna. În orice fază şi formă a ei.  
    
 Sfârşit de săptămână cu el şi ea îngrămădiţi pe canapeaua mea. Bucăţi mici şi mestecate de măr pot forma un sărut frumos. Dulce. Trei forme vesele de râs nebun. Mă smulge de lângă tine. Mă smulgi de lângă ea. Sedilă sau virgulă? Vreau să cobor!  
   
  De luni biroul şi emoţia. De luni.


Asculta mai multe audio Muzica

Erotic

 
(foto)
Ai un mod aparte de a mânca feliuţele de clementină. Ai un mod bizar de a crea stare de amor. Eşti alintat şi adormit. Muşti dureros întinzându-te somnoros şi răsucind pernele. Mă tragi uşor de părul dezordonat şi-mi pipăi faţa cu ochii închişi. Un deget ajunge înmuiat în salivă şi coboară lăsând urme lucioase şi reci pe piele. Faci dragoste sălbatic. Pasional. Te hrăneşti cu tremurul plăcerii mele şi sclipirea punctului maxim în ochii mei. Ţi-ai făcut un ritual de desprindere ce îl repeţi natural. Un sfârc muşcat, un oftat savurat şi-o mângâiere pe pântece cu părul tău lung. Întins lângă mine, bătăile rapide ale inimii tale rimează cu tremurul meu. Ne potolim treptat tu inhalând pielea mea, eu muşcând din umărul tău. 
Vreau să vină primăvara şi cu ferestrele deschise şi perdelele umflate de vânt cald să răstorni bolul de cireşe coapte în graba de-a mă dezbrăca.
 Vreau să vină iar vara, pielea să-ţi fie bronzată şi lucioasă şi-un gând jucăuş să te convingă să mă trezeşti cu mici cuburi de gheaţă.
 Vreau să vină toamna şi să ne prindă ploaia în drum spre casă. S-ajungem uzi până la piele, cu părul lipit şuviţe de gât şi buzele vinete de frig. S-avem un motiv în plus să ne încălzim.
 Şi când o să treacă şi toamna, să exersăm, din memorie, iarna asta. 


Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 12 februarie 2010

Unique Handmade

Am fost la târg. Mă aşteptam la mai multă lume şi la mai multe lucruri care să mă atragă. M-am foit puţin. Am exclamat ca un copil la minunăţiile de cerceluşi şi pandative. M-am întâlnit cu prietene vechi şi am bârfit puţin. Am plecat de acolo cu o pisică neagră de la Universul Zânelor. Acolo se împărţea iubire (aşa cum am primit şi eu pe un cartonaş de culoarea ciocolatei cu o inimioară de mohair pe el) şi se împrumutau oglinzi de admirat cercei atârnători direct pe model (eu). De la standul de alături, de la Fijoux, mi-am luat o minunăţie de set hippie power flower colorat pe care încă ezit să îl ofer cadou surorii mele. Poate după ce îl port o dată. Şi de la o altă doamnă cu un stand frumos mi-am luat un set cafeniu din piele şi lemn. Mi s-a părut mai indian, căutam pene şi ce cercei cu pene erau expuşi nu-mi plăcura în mod deosebit. Standul lui Bee era cel mai frumos amenajat şi plin de minunăţii ce parcă spuneau poveşti. 

















joi, 11 februarie 2010

You float like a feather in a beautiful world

 
(foto

După o zi cu soare, frig şi stări încordate ce şi-au bătut joc de rezistenţa mea psihică a venit o zi gri şi caldă cu ploaie frumoasă şi lumină bizară. Am dormit adânc şi am visat în culori. Îmi beau cafeaua fierbinte în faţa unui geam imens. Privesc în stradă unde plouă cald şi ud. Chiar dacă plouă pe zăpadă, gheaţă sau iarbă verde, chiar dacă plouă încet şi-amestecat cu fulgi, sau torenţial de primăvară sau răcoros de vară lumina e aceeaşi. Lumina zilelor de ploaie e pansament pentru sufletul meu. O lipesc etanş cu abur de cafea dulce şi mângâi liniştitor cu zgomot de pisică ce toarce.
 
 Mi-am lipit spatele de un calorifer cu ulei şi mi-am întins picioarele pe scaunul din faţa mea. Un cot îl sprijin leneş pe birou şi degetele se joacă cu o linguriţă lipicioasă de la cafea. Privesc trotuarul ud şi rarele umbrele. O baltă clipoceşte, un câine ud bea însetat.
 
 Ai ochii mai frumoşi când plouă. Şi buzele mai roşii. Şi glasul mai cald. Şi privirea mai verde.  Când plouă.


Asculta mai multe audio Muzica



marți, 9 februarie 2010

Câteva zile de vară

 
(foto)
Sunt momente când mă satur de dat. Sunt momente când am nevoie să primesc. Şi nu fac teste doar ca să ştiu că sunteţi acolo pentru mine cum sunt eu pentru voi. Doar am nevoie. Dacă zile în şir, săptămâni dea rândul, la miezul nopţii sau în dupamieze calme am stat în telefon sau în jurul unei căni de cafea încercând să înţeleg ce simţi, ce simţiţi, poate mi-am câştigat dreptul şi meritul de a fi ascultată şi întrebată. "Oana, am nevoie de sfatul tău..." vreau să se transforme în "Oana, simt că nu eşti ok... vin să fiu cu tine!" Dacă voi vă luaţi dreptul de a dispărea când şi cum aveţi chef, de a fi inabordabili când şi cum aveţi chef, cred că pot şi eu. Şi pot să-mi pun pătura-n cap şi să fredonez muzica mea seri la rând fără să răspund la telefon, fără să fiu online şi fără să scriu pe blog. Şi primul lucru care să mi-l spui/spuneţi când mă găseşti/găsiţi vreau să sune dulce şi puţin îngrijorat nu a ceartă că v-a lipsit sfatul şi omul în care să vă descărcaţi sentimentele.
 
 Probabil de aceea the circle of trust se strânge. Rămân doar cei ce-mi simt starea fără să întrebe. Rămân doar cei ce se mulează sclipirii şi fac trafic just de sentimente şi senzaţii. 
 
 Sunt momente când nu e o prioritate să lupt să te/vă trezesc la realitatea bunei noastre prietenii ci e o prioritate să lupt să ies din cea mai groaznică stare rea.
 
 Sunt oameni pe care-i văd rar dar cu care nu am nevoie să vorbesc foarte mult sau în amănunt. Un zâmbet ne aduce la zi cu ce s-a mai întâmplat. Sau o îmbrăţişare. Aşa e Vy al cărei zâmbet îmi da fiori. Aşa e Jul care mă-nveseleste cu cea mai strânsă îmbrăţişare. Aşa e Ale pe care o cred în stare să mă vindece de orice (cu regretul că eu nu am vindecat-o niciodată... poate doar am provocat durere) şi în al cărei păr frumos şi moale mă abţin să mă joc pentru că mi se pare neadecvat gestul dar îi ştiu parfumul, sclipirea şi reacţia. Aşa e Pici care apare din senin, întotdeauna aceeaşi.
 
 Zilele astea, prin voi, am retrăit vara.




joi, 4 februarie 2010

Postarea incepe pe rândul următor

Dezordine bizară în gânduri. Haos total în lucruri. Amestec infinit de informaţii noi. Declar starea de necesitate. 
 Se-anunţă luni ciudate ce trebuie tratate cu linişte, calm şi doze mari de-odihnă. Alunec zdruncinat pe gheaţă spre destinaţii incerte, adorm minute-n şir în braţele tale şi visez agitat că poziţia ta e incomodă. 
 O zi din viaţa mea (atinselea de la Lord D'If) începe devreme şi cald rostogolindu-mă somnoros în braţele tale în încercări copilăreşti de a lungi dimineaţa în universul pilotei ce miroase a tine. Drumul spre oriunde începe întotdeauna cu mine mirându-mă că tu încui  uşa doar o dată şi eu de două ori. Prima cafea o beau oriunde ajung. În dimineţile de weekend când dorm până târziu o beau acasă răsfoind bloguri. Fac toată ziua diverse şi niciodată ce trebuie făcut sau ce-mi propun. Închei aproape la fel ziua cu episoade din Californication, House sau Friends mâncând un grep, o portocală sau astăzi pentru prima oară, un pomelo. Şi pe liniile astea obişnuite ale zilei se ţes diverse întâmplări plăcute cum sunt plimbări cu sania, dupamieze în mansardă la Geenie delectându-mă cu băuturi bune, bătăi cu zăpada, nopţi târzii cu jocuri de mim sau canastă, seri împletind brăţări de aţă, momente exersând doruri. Hrănesc peruşi, motan mare şi nerecunoscător sau schimb apa în acvariul clipocitor. Iubesc, plâng şi visez. Scriu pe blog.


Asculta mai multe audio Muzica




No ordinary love

 
(foto)
Ameţeală plăcută de la urmărit fix cuburi de gheaţă în paharul aproape plin. Autoiluzie nesalvatoare. Nu trebuie să-ţi spun ce am nevoie. Îmi dai fără să fie nevoie să rostesc. Noaptea visez rezolvări bizare. Exersez de câteva zile un rol. Dau masca jos cu prima îmbrăţişare rece şi dorită. Azi, gânduri negre m-au bântuit. Mi-ai îndepărtat unul câte unul. Cu vârful limbii fierbinte căutând lacrimi sărate şi reci pe obrazul meu stâng. Până ai realizat că mi-ar fi mai bine râzând fericită în mijlocul parcării întunecate, în braţele tale, ţinând strâns un pisic cu nasul roşu.  
 Îmi doresc să iubesc nebun şi alintat într-un pat mare şi cald. Îmi doresc să-ţi vorbesc încet şi neclar despre iubirile mele şi să mă înţelegi. Îmi doresc să mă salvezi. De toţi şi toate. 
 Într-o zi am să fug în lume. Şi-am să iau cu mine omul din dormitorul meu cu storuri trase tot timpul, omul cu zâmbet dulce,  care ştie să m-asculte întins pe canapeaua roşie, omul frumos ce-mi bântuie visele şi-mi înţelege şi acceptă pasiunea pentru femei şi omul a cărui mănuşă dreaptă azi m-a încălzit.  


Asculta mai multe audio Muzica

marți, 2 februarie 2010

I'm like fly paper for the emotionally disturbed

...if you're reading this, it means I actually worked up the courage to mail it. So, good for me.  This is the hardest thing I've ever had to write. There's no easy way to say this, so I'll just say it. I met you. It was an accident. I wasn't looking for it. I wasn't on the make. It was a perfect storm. You said one thing. I said another. Next thing I knew, I wanted to spend the rest of my life in the middle of that conversation. Now there's this feeling in my gut. You might be the one. You're completely nuts... in a way that makes me smile -- highly neurotic. A great deal of maintenance required. That's the good news. The bad is that I don't know how to be with you right now. And it scares the shit out of me. Because if I'm not with you right now, I have this feeling we'll get lost out there. It's a big, bad world full of twists and turns, and people have a way of blinking and missing the moment... the moment that could've changed everything. I don't know what's going on with us, and I can't tell you why you should waste a leap of faith on the likes of me... but, damn, you smell good -- like home. And you make excellent coffee. That's got to count for something, right?
Unfaithfully yours...
(hank moody)

Asculta mai multe audio Muzica

Fu

A trecut IBG #12. A fost plictisitor. Îmi pare rău. Dar chiar a fost. Câteodată poate nu suntem compatibili în dispoziţii. Şi pentru data viitoare o să mă gândesc mult mai bine şi o să organizez ceva special. În memorie am nedetronate întâlnirile 8 (în Fashion Club unde ne-am distrat maxim, am dansat şi am cântat la muulte chitări) şi 10 (tot în Geenie şi a ieşit genial atunci).
 Azi m-am delectat câteva minute urmărind un frumos cuplu cum se săruta moale şi ud, m-am bucurat de Puf deşi credeam că nu o să mă, m-a încântat Vera cu zâmbetul ei frumos, m-am bucurat că au mai venit Corina care e fină şi râde frumos, Andruskuta de care mai auzisem ocazional si al carei blog nu se mai incarca. Adi e în aceeaşi dispoziţie oricând şi oriunde. Simona şi Radu sunt minunaţi şi ei şi cred că au fost singurii care chiar făceau eforturi de socializare. Ei o fac natural. George mic care a zâmbit larg şi altfel toate cele 11 minute cât l-a îngrămădit pe canapea Pici şi-apoi a plecat băgând o scuză despre un proiect dat de George mare căruia îi mulţumesc special că a venit. Lord D'If. Fany şi a sa prietenă frumoasă şi timidă, Andreea (sper că mi-am amintit bine),  care m-au surprins plăcut. Cip, nins şi nereuşind să stârnească destule polemici cât să anime atmosfera.
 S-a dicutat despre căsătorie, s-au cuplat pisici, s-au trimis poze din telefon în telefon, s-au probat căciuli şi au circulat cărţi ca la sdc. 
 Tot din azi fac parte şi sărutul răcit al Dinei, noua tunsoare a Danei şi zâmbetul fâstâcit al lui Vivi.