Maldivian Cafe Frappe

Nu ştiţi cum e un Maldivian Cafe Frappe? Este exact ca orice Cafe Frappe... dar băut undeva pe o plajă din Maldive... si costa aproape 900 EURO... si bonus primesti biletul de avion pana acolo si inapoi, cazare 5 nopti albe (daca nu esti obisnuit sa bei cafea) si ceva preparate traditionale la mesele de seara...
Am citit aici un post care mi-a dat o stare atât de bună şi am putut visa atât de frumos la vacanţă din poze încât cu neruşinare am furat ideea!!!
Enjoy this dream...












sursa: www.webshots.com

PicLens, Wall.e si Why Not To Fall For A Blogger...

Şi nu neapărat în ordinea asta ...
Teama de furtună şi ploaia m-au cam ţinut prizonieră în casa mea fierbinte ieri şi "surfing" the net am găsit câteva lucruri care mi-au adus zâmbetul pe buze...le-am păstrat...vi le arăt...
Am renunţat la Opera în favoarea Firefox-ului şi până acum îmi place...mai ales pentru PicLens care mă face să mă cred în Minority Report cu un 3D wall şi stare de Matrix aşa că Immerse Yourself


Şi cu aşa mijloace am reuşit să dau peste Wall.e care binenteles este o surpriză de la Disney şi Pixar... m-am îndrăgostit de el... nu zic mai multe, iată ce ochi are...


Şi bine că nu e blogger... tot surfing am găsit un articol care mi-a plăcut... necesită puţină engleză şi ceva răbdare dar merită din plin... Why Not To Fall For A Blogger..

Cu :"Most bloggers are not as hot as you think they are." sau "Bloggers don't have a life. Or are miserable. Or both." m-a castigat...

mi-e dor de pielea ta sărată ...

E foarte cald, îmi spui. Oftezi
Şi te retragi încet...departe...
Mă laşi bronzându-mă, citind în soare o carte
Îţi târai paşii, îţi mângâi gâtul ud şi cauţi
O oază racoroasă cu palmieri nemaivazuti
O umbră rece poate şi-un hamac
Şi-apoi te-ntorci spre mine clipind buimac
Mă vezi chemând şi întinzând o cupă rece aburită
Vara culege de la tine şi primul gând de nedorită
Îţi arde pielea, te frige glasul
Realizezi...sunt oaza ta! şi-mi spui încet
Vreau să aştept cu tine ... apusul...

patru cărți, trei autori și-un film

Mi se pare că e liniște și pace... dar cred că eu am impus liniștea și pacea asta ceea ce nu poate fi rău...

Azinoapte am căutat lumina lunii, mi-am sprijinit coatele de pervaz și bărbia în palme și am respirat aerul curat și răcoros după ploaie, mirosul ud de flori de tei și aroma scuturată a crinilor din grădina de la parter...

Azinoapte m-am jucat cu stele sclipitoare și m-am bucurat până mi-am dat seama că erau avioane pline cu oameni în drum spre destinații necunoscute mie, și-apoi mi-am închipuit că niște licurici roșii și mari fac bungie-jumping de la ferestre până am realizat că erau capete de țigări aruncate aiurea în grădini...

Azinoapte am adormit cu fereastra deschisă și am dormit bine...

Cafeaua m-a înviorat și mi-a adus o carte în mână: Nopți Orientale 1 de Zully Mustafa. Citisem "Strugurii s-au copt în lipsa ei" și mi-a plăcut mult, și am citit-o repede și ușor pe un șezlong la mare, și aș reciti-o oricând pentru senzație... Îmi place N.O., e erotică, e la fel de ușor de citit și e extrem de sinceră. Cred că povestește frumos ce a trăit sau și-a dorit foarte mult să trăiască ca și experiențe erotice și le povestește așa de frumos și adevărat încât oricine, care este mândru de propria sexualitate, se regăsește ușor în diversele ipostaze sau în dorința de a le trăi! Și nu sunt povești cu sex pentru că nu folosește nici un cuvânt care să jeneze ci doar inspiră și te lasă să-ți imaginezi ce se întâmplă mai departe singur...lasă loc și de dorințele și fanteziile tale...

Și mai e un element care mă apropie de autori înafară de faptul că încerc să mă regăsesc în poveștile și eroii lor: referire la o altă carte, un alt autor sau film care m-a impresionat în același mod...

Citind Nopți orientale, imagini și senzații se perindau fără contur, fantastice, așa cum trebuie iar referirea la "The Dreamers" i-a dat senzației conturul care mintea-l caută(și dacă nu știți despre ce vorbesc ar trebui să vedeți '''Bernardo Bertolucci's bizarre and fascinating 'The Dreamers''' care mie mi-a plăcut mult)




Demult... de fapt nu foarte demult... acum un an sau mai bine de un an am citit prima carte care mi-a căzut în mână de Gabriel Garcia Marquez și anume Toamna patriarhului. Poate am avut nenorocul să fie exact asta primă carte a autorului care să o citesc și am avut aceeași părere că aceea a majorității... am citit încet, greu, repetând pagini întregi, căutând începutul frazei sfârșitului de capitol să realizez că e la începutul capitolului. Nu neg, i se vede geniul în fiecare figură de stil și în complexitatea poveștii și portretelor dar cred că mă marca la fel de mult dacă era "scrisă mai ușor de citit"(n-am știut cum să spun mai bine citibilă poate), și faptul că m-am chinuit să o citesc o lună întreagă deși e cât codul rutier de groasă, mi-a rămas în cap parcă am citit-o ieri... și poate aici e mână domnului Marquez...

Și uite așa citind acum vreo luna parcă De ce iubim femeile a lui ,binenteles, Cărtărescu... referirea la scena vacilor păscând în balconul palatului prezidențial mi s-a părut firească și proaspătă în minte și a fost și primul moment în care am fost mândră că am citit Toamna patriarhului...

Încă aștept să-mi cadă în mână Un veac de singurătate și Dragoste în vreme de holeră să mă inspire atât de mult ca și pe alții...

Am aplaudat totusi...

Am pierdut o emoție... un prieten spunea aseară "normal că ne bucurăm... e o ocazie de a ne bucura și a sărbători mai rară decât Crăciunul". Avea dreptate. Sunt recunoscătoare pentru senzație și am aceeași dezamăgire ca și atunci când realizez că sărbătorile de iarnă s-au sfârșit. Ne întoarcem la căutarea noastră zilnică de emoții și senzații din muzică, din cărți, din bloguri, din gesturi, din oameni. Fotbalul a încheiat capitolul asta. Deocamdată. Vreau:
un film pe care l-aș revedea cu aceeași plăcere și pentru aceeași stare
o carte pe care aș citi-o de sute de ori până aș ști-o pe derost
o melodie pe care aș asculta-o la nesfârșit

HAI ROMÂNIA!

Şi nu sunt o împătimită a sportului sau competitiilor ci doar îmi place când acestea-mi dau motive de emoţie şi lacrimi...aşa ca Euro...
Şi nu o spun pentru a fi mai agreată de partea masculină făcând un front comun în galerie(mă manifest destul de feminin)...
Şi nu mi-e ruşine să recunosc că mă conformez majorităţii feminine cu gânduri că "Mutu e asaa drăguţ!" şi "Chivu scrie aşa de frumos pe blog!"...
Spun HAI ROMÂNIA! din tot sufletul şi strângând din pumni, urmăresc tot meciul cu emoţie şi plec din cameră la faze importante cum ar fi un corner sau un penalty, comentez cu voce înceată de nu mă aud nici eu, ţip tare la ratări, nu înjur niciodată echipa adversă doar pentru că eu nu înjur, urmăresc reclamele de la pauză şi-mi dau stare de bine, aplaud toate fazele bune din meci... şi... voi aplauda echipa naţională diseară indiferent de rezultat!Nu voi comenta meciul, nu voi comenta rezultatul... comentez acum emotia mea...
M-am pregătit cât am putut mai bine cu tricou, eşarfă, steag mare pe perete şi steguleţ la geamul maşinii şi nu mi-e ruşine să mă laud cu ele... să nu uităm de colecţia de şerveţele...

Miez de noapte cu luna...aproape plina...

Her eyes were hazel brown, she laughed the sweetest sound
And I just loved the way she lit up when she spoke
She helped me ease my pain, she stayed in the pouring rain
And I gave her all that she could take 'till she broke
She fit me like a glove, she taught me how to love
And for some ass I watched it all go up in smoke

...everlast... încet... vocea groasă de abia îmi ajunge în urechi... mă lupt îndelung cu o migrenă... Aerul răcoros de afară îmi atrage atenţia...e o noapte frumoasă şi mă gândesc că nu ai să vii la mine în noaptea asta... azi luna şi-a ales un loc ciudat şi străluceşte mai tare accentuindu-mi durerea de cap.
Am tresărit speriată ... pisica sărise brusc în pat atentă şi ea la perdeaua mişcată de aerul nopţii. La cât de mare e luna mă aştept să-mi văd pisică sălbăticindu-se brusc sau poate în lumina din ochii ei doar azi văd străluciri de vârcolac...
În noaptea asta îmi voi permite să-ţi înlocuiesc chipul din imaginaţia mea cu milioane de gânduri ce-o vor caută pe ea... prietena mea... am să ţin ochii strâns închişi şi am să-mi amintesc de freza ei ciudată şi plină de ţepi pe care o invidiam, de ochelarii ei scumpi pe cât de mici, de ciudatele ei gusturi muzicale şi cât de frumos şi le susţinea cu argumente, de iubirile ei intense şi cu prea puţine amănunte povestite, de gesturile indecente dar făcute doar în prezenţa mea, de lacrimile ei pe care şi eu i le-am provocat câteodată, de balconul în care ne simţeam cele mai bune prietene din lume, de corpul ei mic care mi se topea în braţe, de coincidenţele care ne făceau să credem că suntem menite împreună, de sfaturile ei care îmi lipsesc groaznic de mult, de copilăria ei nefericită şi ochii ei frumoşi...de ultimul ei telefon...
Şi apoi când migrena asta poate va da semne că a fost învinsă am să mă consolez cu gândul că acolo unde este ea, prietena mea, îi este bine, este iubită şi iubeşte şi cândva viaţa ne va aduce iar faţă în faţă şi atunci ne vom vedea cu ochii de-acum 8 ani plus oare câţi?

Odihnindu-ne...

Încet, cu scârţâit de uşă neagră
Tu te strecori cu dragoste cu tot
Şi mă-nfiori cu iz de mură coaptă
De muzică-n surdină, de fum şi moft

Îmi tragi uşor un capăt de cămaşa
Un umăr dezgolit, un geamăt surd
Şi parcă te-nfiori cu mine-odată
Aud o rugăminte lentă în colţul ochiului meu ud...

Mâna ta pe toată a mea cuprinde
Şi-a ta privire m-a învăluit
Lumina după-amiezii aşa ne prinde
Lipiţi, iubiţi şi respirând amurg...

un film ca un vis...

HBO mi-a facut azi la cafeaua prelungita o surpriza placuta... mi-a reamintit o senzatie veche de cativa ani...
Un film calm, lent... plin de dragoste si priviri...juraminte si sacrificii... imagini de vis si ritualuri... oameni frumosi si actori celebri...exotic si lacrimogen atat cat trebuie... o legenda veche si o iubire interzisa... o reteta a succesului care a functionat teribil si pentru filmul asta placut de urmarit si de echilibrat starea de spirit... inca ruleaza la HBO...

Forever mine

Ca intotdeauna cand sunt trista, suparata, nervoasa si dezamagita, jumatatea inteligenta si energica din viata mea face tot posibilul sa ma goleasca de toata energia negativa si sa-mi dea destula treaba si batai de cap prin faptul ca exista langa mine (din dragoste, desigur) ca sa ma faca sa uit motivele supararii pe intreaga rasa umana... Subscriu binenteles catorva citate celebre si recunosc ca orice detinator de pisica, ca a mea ma detine pe mine, ca in mare parte viata mea e condusa de ea, ca e lipsita de tact si cu propria parere despre mine pe care nu cred ca mi-as dori sa o aud cum spun alte citate la fel de celebre...E singura careia ii accept cotropirea orgoliului si umilirea aparatului respirator si auditiv... e singura care din coincidenta sau tors zgomotos si mincinos e langa mine exact cand am nevoie si fara exceptie... e cea care avand lumea acoperisurilor, gradinile cu copaci si motani, vrabiute ciripind in soare, gandacei miscand iarba inalta, avad toate acestea(raiul pisicilor) la picioare, se intoarce de fiecare data la mine, langa mine, pentru mine (si pentru pliculetul de Whiskas)... e echilibrul meu si certitudinea mea... e pisica mea!
Si cine are pisica stie despre ce vorbesc... si daca nu stiti puteti sa vedeti pisica lui Simon pentru o imagine mai buna a fenomenului de a fi detinut de o pisica. Imi place Simon's cat. Am descoperit-o pe blogul lui Richie si mi-a ramas la inima. In incheiere citatul care mi-a placut cel mai mult despre pisici:
"Pisicile sunt mai inteligente decat cainii. Nu poti sa convingi opt pisici sa traga o sanie pe zapada". Jeff Valdez

Rabufniri cu miros definitiv

Poate prea multe-am suportat. Poate e timpul sa spun stop! deajuns! Poate ca am devenit rea ireversibil si permanent. Poate urasc noul eu dar nu am ce-i face. Si sigur nu-mi fac bine rabufnirile nici mie. Nici egoismul exagerat. Si da! ideeile mele sunt mult mai bune. Fiind blanda si buna nu m-a ajutat nicicand! Si totusi ma doresc din nou blanda si buna! Si ignoranta ma doresc cateodata. Prea repede le vad si le descopar. Cei cativa m-au iubit mult. Sunt convinsa. Poate unii inca ma iubesc. Si au de ce pentru ca merit! Si tot acei cativa m-au inselat/tradat/ranit... fara excetie toti! Pe mine cea de-acum nu ma poate rani nimic, nu vezi? Sunt rece, rea si egoista... iubesc putin, lejer atat cat trebuie si nu cat meriti, meritai sau nu ai meritat nicicand. Zambetul meu e pentru cel ce il va merita. Pasiunea mea il asteapta pe cel care mi-o va da la schimb pe a sa. Si ochii mei il vor recunoaste din prima nestingheriti de rautatea ce ma apara de tine. Si focul si-a primit azi preameritata caldare de apa. L-am privit cum se stinge definitiv. Dupa un timp nici n-a mai fumegat. L-am simtit cum s-a stins. Si nu uita ca se-aprinsese fortat de gaz si multe aschii. De la sine nu se mai aprinde de mult... un an... poate doi... De ce nu ma asculti oare, de ce nu imi asculti rautatea. Dintre noi e cea mai lucida. Peste ani sper sa-mi respecti zambetul fericit si sufletul pereche. Pentru ca acum nu le am. Dar le voi avea!

Sambata macilor, a marii si a albatrosilor...

Ganduri si poze cu si fara legatura intre ele. Putin infuriata pe nou album Vama. Dorinta de a sta intinsa pe-un sezlong, mirosind si auzind marea, citind o poveste ( usoara, lejera de vara vroiam eu!). Verbele mele au uitat sa fie predicate. Macii au turbat si au luat cu asalt inceputul de vara. Halucinogeni prin culoare. Pe Google l-am intrebat: Pescarusi sau albatrosi? Mi-a raspuns: "Emeric Imre - Nebun de alb". Vant puternic si dogoritor. Vietati ce nu ma cred amenintatoare. Carte simpla, curata si dand pe-afara de sentimente. Am descoperit o melodie care mi-a mers la suflet. Regasirea plajei cu cochilii mari, abandonate in care sunetul valurilor a luat locul melcului. Balansoare rosii, linistitoare mi-au leganat momentul frappee-ului cu gust rece de cafea solubila si frisca buna. O amintire mica, un kitch cu magnet, un vapor in miniatura sa-l atarn pe frigider. M-am bronzat cu ochelari pe ochi si ceas la mana. I-am promis marii ca ma intorc luna asta.