Muzici amestecate.

 Melodia Oltencii Empyrium - Many moons ago mi-a sunat a Dina, melodia Dinei Virus - As virulent as you a Olteanca, melodia Pisicii Blackfield - End of the world mi-a dat obsesie şi mi-a mângâiat îndelung auzul şi melodia de la un fotograf vânzător de panglici Blood of The Black Owl - He who walked away from the fire & laughed as he bled  mi-a sunat ca o dezmierdare de bărbat frumos, câteodată dureroasă şi neagră, câteodată caldă. Deci exact cum ar fi trebuit fiecare.
  Prosthetics - Slipknot de la Alex şi Serj - Saving us de la Cami erau în best of deci m-au nimerit. La fel şi S cu Helloween - In the middle of a heartbeat şi Audioslave care erau în topul preferinţelor mele. Elena m-a făcut să ascult The xx continuu o duminică dupamiaza. Mi-am amintit de Oasis cu Stop crying your heart out de la 5zambete şi mi-a plăcut. Apoi am intrat în stare de reverie cu melodia de la ely Freshlyground- I'd like şi am continuat să visez adânc pe New order - Elegia de la raw care te cam bagă în transă şi îţi doreşti repeat. Lord D'If mi-a recomandat ceva frumos şi ascultat de mine anterior. Mat Kearney Breathe în Breathe out.  Moale şi relaxant. Am continuat aşa cu Nerina Pallot - "Learning to breathe" de la Andreea. EratoSeanna mi-a recomandat o melodie precum e ea. Clasic. Vermillion m-a nimerit cu mult folk. Am dansat prin casă pe fleetwood mac - everywhere de la ruxi. Codeine Velvet club - Vanity kills de la richie care punctează cu melodia asta mi-a dat aceiaşi stare ca Alexandrina Hristov " La femme qui t'aime" de la Docica. Stare de fredonat uşor, în umbră, cu un pahar cu picior, jumătate plin cu vin roşu, în mână. keltoighost mi-a amitit de primul an de facultate când ascultam Lacrimosa şi ar trebui să încep să ascult din nou. Obsesie. Mulţumesc. Cip a fost primul cu un telefon înainte de concert The Moood să-mi recomande Sin de la ei. Şi  Puf mi-a dat o nouă obsesie cu Rules of evidence de la Stone Sour. Brăţări şi semne de carte pentru voi. Vi le pregătesc şi cumva am să fac să ajungă la fiecare.

Lecţia de muzică şi Flex 4 Launch Event

Lecţia de muzică a funcţionat. Am primit melodii pe care le ştiam şi iubeam (puţine), melodii pe care le-am ascultat cu plăcere dar şi melodii mindblowing. Pregătesc postul în care vă spun ce şi cum m-a impresionat şi ce obsesii muzicale mi-aţi dat. Până atunci fac brăţări şi semne de carte pentru voi.  Pentru fiecare dintre voi. Să le purtaţi, oferiţi, folosiţi.
 
 Fac taguri şi tricouri pentru un event. Flex 4 Launch Event mai exact. O să fiu acolo vineri dupămiază.  Scena Cafe.
 
 Azi vreau acasă. Am starea de lene alintată în care vreau să mă uit la filme, să mănânc salată verde, să beau vin roşu şi să brăţăresc. Singură. Cu pisica (pentru care sunt babysitter două zile) neagră a Simonei torcând întinsă pe covor şi lampa cu ulei parfumat arzând. Să ascult iar muzică de la voi şi să inventez modele de semne de carte pentru cei pe care nu-i cunosc şi să potrivesc culori bizare pentru cei pe care îi cunosc. Vreau să uit, să visez şi să lenevesc. 

Al patru sutelea cu dragoste şi muzică

      Ronţăi încet minirondele coapte. Muncesc. Femei frumoase cu panglici mov şi accente pisicoase sau pisicite mă fac să îmi doresc dezertarea. Am sărutat şi îmbrăţişat un număr record de femei, azi. 
      Oamenii răi care au încercat diverse răutăţi asupra-mi în trecut, oare nu se întreabă de ce pe ei nu-i mai iubeşte nimeni şi pe mine aceiaşi mă, încă, iubesc? Poate chiar mai tare? Poate chiar mai mulţi? 
      Un om şi-un zâmbet doar pentru mine. Un om şi-un zâmbet doar pentru cine? Un discurs privind fix în ochii celui pe care îl iubesc n-ar fi complicat şi alambicat ci tremurat şi uşurat: 'Da! Te iubesc.'ar suna. Ca să nu existe nici o îndoială. Şi încă o dată: Te iubesc mult. Şi ştiu sigur că oricare i-ar fi sentimentele i-ar sclipi ochii: M-am îndrăgostit de tine din primul moment de când te-am văzut. Te iubesc! Clişeu. Sincer. Scuze precum că, mai bine negi, sau nici tu n-ai ştiut că iubeşti nu există. 
     Eu când iubesc îmi vine să ţip în gura mare! Şi să arăt cu degetul pe cine. Dar asta sunt doar eu. Şi că recunoaştem sau nu, dragostea e frumoasă tare. Aşa ca Dina azi. Cu tot cu a ei Olteancă.
    Am nevoie de muzică. Am o nevoie disperată de muzică. Recomandaţi-mi vă rog muzică, pe bucăţi. Melodii orgasmice. Şi-mi fac un playlist. Că intraţi des la mine şi mă citiţi sau doar aţi nimerit azi din greşeală, lăsaţi o melodie pentru mine. Promit să vă împletesc brăţări de aţă pe/pentru fiecare melodie ce mi se potriveşte şi lipeşte de suflet.

O idee şi-o senzaţie

    E ciudat cum multă lume care mă citeşte, simte şi spune că se identifică cu mine şi în acelaşi timp fiecare înţelege diferit ceea ce scriu/simt eu. Ciudat şi frumos să-şi vadă sentimentele lor în frazele mele, viaţa lor în întâmplările povestite de mine şi iubirile lor în iubirile mele şi în acelaşi timp să vadă fiecare în parte altceva şi binenţeles diferit de ceea ce scriu eu. Şi-apoi m-am gândit că şi eu mă regăsesc diferit în postarile de acum aproape trei ani în urmă. Cred că dacă ceea ce citim ne place mult, dacă e scris sincer şi verosimil, imediat asociem o experienţă proprie sau ne identificăm cu povestea, personajul, senzaţia. Şi bucata din noi asociată sau identificată se schimbă în timp chiar dacă povestea citită rămâne la fel. Probabil de asta sunt cărţi în care acum găsesc înţelesuri ascunse şi nebănuite cu ani în urmă când le citeam prima dată.

(foto)

    Miros de lăcrămioare din dreapta şi de cafea fierbinte din stânga, stare de bine prin telefon de la distanţă, gând mândru pentru rezultat frumos, seară lungiţi pe canapea şi debate cald despre cât de mindblowing e fotografia asta pentru unii, discuţii lejere despre femei frumoase care şchiopătează, prăjituri cu cremă şi senzaţia că mi-am pus viaţa în mâinile tale de câteva ori şi nu m-ai dezamăgit niciodată.
 
    Caut flori mici de liliac mov cu cinci petale.

Jurnal

   Sâmbătă. Un bărbat elegant şi serios mă poate convinge să îl însoţesc la o petrecere dăruindu-mi punguliţe de căpşune. Un alt bărbat frumos şi cu barbă mă poate convinge să dansez prea multe dansuri cu el. Un altul şi mai frumos şi cu părul mai lung decât al meu îmi poate face cu ochiul când nimeni nu se uită şi mă poate face să aplaud modul unic în care dansează. Şi ultimul bărbat fascinant şi de menţionat din a mea companie, în acea seară, e cel ce mi-a suportat cel mai mult privirile şi cu al cărui zâmbet m-am îmbătat şi mă îmbat destul de des. M-am simţit mândră că-i cunosc şi iubesc. M-am simţit mândră că mă.

   Aşa a fost petrecerea de sâmbătă seară. Pisica movică ar trebui să fie mândră de mine având în vedere că eram movică de la lacul de unghii, bluziţa decoltată, cupele sutienului ce-şi lăsau margini la vedere din timp în timp şi şalul lung şi pufos.

   Şi-apoi aş putea să-i povestesc Dinei că spre dimineaţă aveam buclele încurcate, dresurile rupte, ciupici în picioare şi braţară de aţă la mână. Cred că m-ar fi plăcut.

   Ce ţi-ar face dimineaţa de luni suportabilă la birou? De exemplu faptul că ţi-au răsărit găleţi cu flori în tot biroul? Sau buchetul imens de lăcrămioare de pe birou în care nu te poţi abţine să nu-ţi îngropi faţa din minut în minut? Florile mele preferate.

   Marţi plouă dar miroase a crini. Şi cafeaua se bea cu lapte condensat, binenţeles.

Atinselea'

Am primit o leapşa de la S, cam invadatoare, plină de întrebări ca din oracole ce le-am cam evitat. Mă scuzaţi.

1.Ai o poreclă?
Lumea care mă cunoaşte se împarte în două: cei care mă strigă Oana şi cei care mă strigă Liz. Cei care mă strigă Oana consideră ca Liz e o poreclă. Deşi e tot numele meu, şi-anume Luiza.
2.Unde locuieşti?
La bloc
3.Înălţime?
Am rău de.
4.Ai o zi onomastică?
Am.
5.Ocupaţie?
Şi-o ocupaţie, binenteles..
6.Fraţi, surori?
Una.
7.Limbă maternă?
...cu diacritice cu tot.
8.Limbi vorbite?
De mine sau de alţii?
9.Colecţii?
Hihi. Şerveţele, jucării din ouă Kinder, brichete, cutii/cutiuţe, timbre, bacnote, viniluri.
10.Număr la pantofi?
39. Acuma serios vorbind... pe cine ar interesa numărul meu la pantofi???? Cu ce v-ajută că ştiţi cât port?
11.Şcoli absolvite?
Superioare
12.Materia preferata?
...
13.Ce hobby-uri ai?
Brăţăresc. Colecţionez. Scriu pe blog.
14.Bani de buzunar?
Puţini dar destui.
15.Dorinţă?
Arzătoare.
16.Vise?
Dese.
17.Număr norocos?
Nu ştiu...
18.Ce ai vrea să revezi?
Viena.
19.Ai animale de casă?
Pisică, peruşi, peştişori, melci.
20.Sentimentul cel mai preţuit?
Dragostea. Serios acuma, răspunde cineva altfel?
21.Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?
A fost într-o noapte. :P

Aggravated, complicated, someone say it!

     You hold me inside your iris like a terminal stain on life and condescend to my primal brain, you twist me around like a knife. Can't begin to explain the feelings I have restrained. Don't ask me how I am because you're too busy planning your epitaph! You keep me hidden behind a curtain, an audible human display. You feed me orchids to give me courage and keep me in line with disdain. I have nothing left for you... you left me with nothing. I live at arm's length and die a little, between your constants by day I want my soul back before it's over, I can't even wish you away...

     Aggravated, complicated, someone say it

     God, I never learn:  I NEVER LEARN!!

     Vreau să ascult Stone Sour live la Romexpo şi am o vagă bănuiala că nici nu vor veni. Şi-apoi mă ruinez cu un bilet. Sponsorizare, anyone?

      Ieri mi-am dat seama că unii pot fi penibili şi în lipsă. E un record pe care îl bat ei de ceva timp.

 what'choo want from me?  I don't even know I got a damn diease but I KNOW YOU WANNA KILL ME!

     Când ascult muzică dură e clar că starea mea e moale şi alintată. Când sunt agitată, surmenată şi obosită ascult bucăţi lente şi calme. Un azi moale şi alintat, deci, inourat şi care îmbie la lene. E sfârşit de săptămână.

     Zilele astea au consistenţa volanelor de dantelă, culoarea satinata a toaletelor de seară, veselia unui balon cu heliu în formă de suzetă, zgomotul bătăilor de gene încărcate de rimel negru şi ritmul romanţelor vechi. Între timp eu ascult la maxim un Corey Taylor prea dur pentru zilele astea dar destul de frumos ca să merite.

     Port jeanşi de la Ale. Cred că face voodoo prin ei. Mă comport ciudat de când i-am îmbrăcat. Cred că mă controlează.  Îi ador, mă ador în ei. E de rău!

Logodnicele aterizează la Paris

(foto)

Mâine mă duc la teatru. Logodnicele aterizează la Paris (Marc Camoletti) e o piesă frumoasă, unde mai pui că e jucată de oameni frumoşi tare. Am văzut-o în premieră, de fapt avanpremieră... nu mă pricep la termeni actoriceşti dar mă duc din nou să o văd pe Ale jucând fantastic de frumos, pe Dana care, de obicei, dă pe-afară de feminitate şi senzualitate,  jucând rolul unui  bărbat şi culmea îi iese extraordinar de bine... pentru că ştie şi poate...

Am bilet, am companie, am plăcerea şi onoarea să mă duc mâine, 15.04.2010, ora 17.00, la Sala Teatrului Dramatic  din Galaţi să văd piesa jucată în scop caritabil.

You’re my cover, my shelter...

I’m your dream, make you real
I’m your eyes when you must steal
I’m your pain when you can’t feel
I’m your truth, telling lies
I’m your reasoned alibis
I’m inside, open your eyes
I’m you

                                                                             (foto)

Sunt dimineţi ce-mi dau dorinţe clare şi în amănunt. Azi mi-am dorit să lenevesc pe o verandă ce dă la mare. Şi casa să miroasă a tine, plină de zgomote ce îmi permit să mi te imaginez cotrobăind diverse locuri. Hamace inodate şi tăvi vechi de inox pentru căni mari pline de cafea, şaluri împletite, groase şi colorate şi privirea ta de bună dimineaţa. Tuşeşti încet şi-ai pielea de găina de la frigul răsăritului.

 

 Am chef să repetăm al nostru ritual de dezmeticire din somn când eu îţi pipăi ochii, buzele, urechile, îmi trec mâinile prin părul lung şi-mi îngrop faţa în el, bărbia, nasul, gâtul... şi mă opresc când îmi şopteşti: Bună dimineaţa... sunt aici, lângă tine!

 

 Din cauza imaginilor din capul meu azi când mă uit la tine văd tu, privirea, te iubesc-ul, veranda, casa, şalul, cafeaua, hamacul şi marea .

Asculta mai multe audio Muzica

De-o vineri de primăvară...

Arăţi mortal în sweatpants. Chandler îi purta zile-ntregi când era în depresie. Tu azi erai fericit. Crenguţe înflorite şi patru mailuri. Şi-a lansat Lia genţile pe Blogul de lucru manual. Două sunt ale mele. Una purtând-o şi una aşteptându-mă să o iau.

Urmărind-o pe Constance am citit ceva bun la ea. Scris de Coelho. Care sincer mie nu mi s-a lipit de suflet după trei cărţi citite integral şi una neterminată. Nu prea m-a mişcat. Deloc. Uite că acum parcă mi-a sunat frumos, adevărat şi curat textul. Reproduc via Constance:

Femeile imature îşi păstrează agenda complet goală şi aşteaptă să le sune un bărbat. Femeile mature îşi fac propriile planuri şi îi spun cu graţie bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele activităţi la care doreşte să participe.
Femeile imature vor să-l controleze pe bărbatul din viaţa lor. Femeile mature ştiu că, dacă bărbatul este cu adevărat al lor, controlatul este absolut inutil.
Femeile imature îl „verifică” pe bărbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca să observe că el nu a sunat.
Femeile imature încearcă să „înlănţuiască” un bărbat utilizând sexul. Femeile mature ştiu că numai sex-appealul de tip mental poate determina un bărbat să vrea să te „înlănţuiască” el pe tine.
Femeilor imature le este frică de perioadele în care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciază aceste perioade şi le utilizează ca timp preţios, în care poţi realiza mari progrese personale.
Femeile imature ignoră „băieţii buni”. Femeile mature ignoră „băieţii răi”
Femeile imature sunt permanent îngrijorate că nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume bărbat.
Femeile mature ştiu că sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare bărbat.
Femeile imature gândesc că un bărbat care plânge este un bărbat slab…
Femeile mature îi oferă acestuia un umăr pe care să plângă şi o batistă.
Femeile imature vor să fie răsfăţate şi îi spun asta în mod răspicat bărbatului lor.
Femeile mature îi „arată” bărbatului ce înseamnă răsfăţul şi îl fac să se simtă suficient de confortabil ca să poată răspunde cu reciprocitate fără teama că-şi va pierde „bărbăţia”. 

Femeile imature se îndrăgostesc şi vânează obiectul afecţiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primesc şi toate realităţile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi.
Femeile mature ştiu că, uneori, cel pe care îl iubeşti nu te poate iubi pe tine şi îşi văd de viaţa lor mai departe, fără amărăciune şi furie

Amalgam.

 

 Greu de urmărit. M-am întors calmă. Atât de calmă încât nu am puterea să mă agit să explic toate lucrurile pe care aş putea sau aş avea de explicat. Drept pentru care am să le înşir alandala. Munţii aveau zăpadă pe vârf iar acvariul meu nu e curăţat încă. Ruşine. La munte e ceaţă cât să te facă să dormi, soare cât să te facă să te zbenguiesti, ploaie cât să te răcoreşti şi linişte cât să te odihneşti. Acasă era un premiu de la Cami şi unul de la S, un articol scris de mine pe doipedoi.com despre "mulţumesc", şi un blog pe nume Cute boys with cats ce trebuie interzis pentru că mi se pare foarte periculoasă această expunere de diapozitive cu genul ăsta de vecinătăţi. Extracuteness via Pisică movica. 
 Într-o singură zi am reuşit să adun la mine toate femeile pe care îmi doream să le văd. Am primit cercei unicat de la Ale, am avut ocazia să văd fusta Pisicii deteriorându-se rapid, pe Dina purtând dresuri rupte, cu mândrie, pe Simona organizând concursuri de mis Club Planet şi peste toate, magnoliile au înflorit!
 E primăvară şi oraşul e plin de oameni frumoşi care am senzaţia că-s din altă parte şi că-s doar în trecere pe la noi. 
 Împrejurările în care am realizat că peştii au activităţi peşteşti şi cozonacul se bureţeste în lapte nu pot fi reproduse în scris.

 Printre altele e frumos să faci brăţări pe un fotoliu moale, la etaj, în dreptul unui geam ce dă spre munte şi sub o scară ce duce în mansardă. Brăţările mele fotografiate frumos de Ale sau scanate mai puţin frumos de mine. Şi aici.  Feel free to choose one.

Cum îmi transformi realitatea

 (foto)

Drum lung în faţă presărat de declaraţiile noastre cretine. Şi eu. Last one. Oprim des şi ne plimbăm de mână prin benzinării străine. Se schimbă aerul când ne apropiem de munte. Conduc prea repede, schimbă muzica! Piatra Neamţ pe înserat. Uite-un castel... e o biserică... o catedrală în pădure. O curte mică cu flori şi o fereastră luminată de o veioză. O pisică siameză ţinea nasul lipit de geam. Am încetinit. Un cimitir în trepte pe deal, în Bicaz. Candele roşii aprinse la fiecare cruce. Noapte. Munţii. Ne cazăm leneşi într-o mansardă cu balcon şi lenjerie cu păpădii. Îmi zâmbeşti iar şi uit orice altceva. 

 După două zile şi-o noapte am descoperit că am wireless. 

Despre femeile pe care doar eu le cunosc.

(foto)

 Dramele nu-mi plac. Concluziile da. Mă simt fericită şi cu stare de călătorie. Plec. Şi de-abia aştept să mă întorc săptămâna viitoare, s-o iau pe Ale de o mână şi să ne pierdem o zi întreagă prin parcurile şi barurile din oraş, să râdem cretin de glume şi priviri, să tăcem tensionat minute în şir când n-o să pot să îmi abţin un "iartă-mă", să zâmbim sincer când explicaţiile ne scapă de bănuieli. O zi întreagă o să facem schimb de secrete preţioase ce de fapt le ştiam amândouă dinainte. 
 Câteva zile de odihnă o să treacă repede dar o să-ncerc să-mi prelungesc senzaţia de concediu căutând prin Galaţi urmele Dinei şi o să sper că o să am timp de o îmbrăţişare şi "Lizucă" şoptit cu glasul ei subţire şi alintat înainte să o pierd Bucureştiului.
 Şi ca întotdeauna când totul se linişteşte apare Simone, frumoasă şi fierbinte cu-o viaţă ce eu o văd simplă şi cochetă şi ea o vede complicată şi greoaie. Şi-o să stau iar cu capul în braţele ei şi-o să-mi povestească accentuând seducător "ş"-urile. 
 Mă mai gândeam că toată săptămâna viitoare fiind vacanţă am toate şansele la o seară gălăgioasă într-un bar rock mângâind o Pisică Movică.

 Şi da, relaţiile mele cu femeile pe care doar eu le cunosc sunt bizare.  

 

Asculta mai multe audio Muzica