My comfort zone

One's comfort zone refers to the set of environments and behaviours with which one is comfortable, without creating a sense of risk. A person's personality can be described by his or her comfort zones. Highly successful persons may routinely step outside their comfort zones, to accomplish what they wish. A comfort zone is a type of mental conditioning that causes a person to create and operate mental boundaries that are not real. Such boundaries create an unfounded sense of security. Like inertia, a person who has established a comfort zone in a particular axis of his or
her life, will tend to stay within that zone without stepping outside of it. To step outside a person's comfort zone, they must experiment with new and different behaviours, and then experience the new and different responses that then occur within his environment.
Wiki

Sună anost. Dar e o stare de care avem nevoie. Şi pe care o savurăm întotdeauna când se iveşte ocazia. E-atunci când brusc instantaneu şi deodată eşti tras din vârtejul vieţii, evenimentelor, senzaţiilor şi căutărilor într-o zonă de confort. Câteodată o cerem şi o căutăm. Dar nu putem oprii agitaţia. Câteodată o conştientizăm în timp ce ritmul bătăilor inimii ni se încetineşte spre normal. E starea în care te simţi
bine. Confortabil. Când toate senzatiile şi sentimentele ce trebuie să aibă un răspuns pozitiv îl au. Exact atunci. Eşti odihnit şi ţi-e bine. Nu îţi este frig şi nici cald. Vremea de-afară e exact cum ar trebui să fie. Temperatură şi atmosferă plăcută în spaţiul tău intim, un metru jumătate în jurul persoanei tale. Gândurile-ţi sunt calme. Îţi ştii persoanele dragi în siguranţă. Persoanele şi mai dragi lângă tine. Nu ai nici un deadline.
Mulţi, majoritatea fac din această stare un scop în viaţă. Alţii odată ajunşi în zona lor de confort refuză să o mai părăsească. Eu mi-am transformat-o. Pentru că pot şi ştiu cum. Şi în răstimpuri mi-o creez. Şi alteori mă surprinde. Nu pot trăi în ea. Sunt dependentă de nebunie generală, de dragoste turbată şi vise complicate. Trăiesc rebel, boem, imoral, atemporal şi alte câteva epitete primite de la corporatişti trişti şi invidioşi. Îmi plac drept pentru care le mulţumesc.
Zona mea de confort ieri era luminată prin geamuri de mansardă. Trupul îmi lenevea în fotolii lejere cu perne moi. Shake-uri dulci de căpşuni îşi împleteau paiele acordeon. Frişcă albă pufoasă îmi servea drept motiv să întârzii privirea pe limba, dinţii şi buzele lui. Urma cânta rock bun în difuzoare. În răstimpuri degetele ni se împleteau. Mă lăfăiam în priviri mai frumoase ca niciodată. Şi ca-ntotdeauna. Mă alintam comod şi-n linişte. Mă răsfăţam tihnit în complimente. Bateriile îmi erau încărcate. Nevoile satisfacute. Dorinţele îndeplinite.

Şi-apoi cu zâmbetul pe buze m-am aruncat iar în stări turbate. Am părăsit confortul să experimentez stări maxime şi limite ciudate definite prin "niciodată" "tare tare tare tare" şi "întotdeauna".

Buna! Mi-a fost tare dor de tine!

Urăsc telefoanele mobile. Apropiaţii mei ştiu lucrul ăsta deşi îmi amintesc o vreme când îndesam în geantă sau prin buzunare trei aparate în reţele diferite sau ani diverşi făcând promoţii unui operator ca mai apoi să vând soluţii bussines la alt operator. Şi cartele demo cu ore de vorbit, şi abonamente imense şi cele mai bune oferte de prepay vanate de mine. Şi totuşi îmi urăsc telefonul. Din cauza ta.
Mi-e greu să îmi imaginez dacă zâmbeşti sau nu... se simte, aşa-i, sau mă pot înşela. Frustrare, dor de mine sau dor de casă? Ceva din tonul tău mă făcea să îmi arunc telefonul de trotuar. Nu reuşeam să te aud destul de clar. Şi-apoi când îţi aduni tot dorul resimţit într-un cuvânt, o frază sau o întrebare să vezi că celalat nu te-a auzit şi-ţi cere încruntat în voce să repeţi. Erai gelos sau plictisit? Mândru, mulţumit sau doar obosit?

Nu aşteptarea lungă a unei despărţiri în timp te macină sau ţine încordată ci aşteptarea scurtă dintr-un moment în altul când ştii că s-a întors şi trebuie s-apară, inspiri/expiri de două ori într-un minut şi inima-ţi cam bate cu tot corpul...

Habar nu am cum o să mă pot controla, cum o să reacţionez sau cât de tare o să-mi ardă obrajii. Dragostea cred că e singurul sport extrem aprobat de mine!

M-am regăsit. Acasă la mine.

Noapte albă şi optimistă.
Zâmbesc. Mi-e dor de mare fără sensuri ascunse. Mă simt puternică şi habar nu am de ce. Citesc o carte frumoasă şi uşoară de la Cip. M-a bucurat nespus prezenţa lui azi. Fuma, stătea cu picioarele încrucişate pe jos, punea întrebări existenţiale şi privea filosofic clătinând din cap. Modul în care a zâmbit m-a vindecat.
Dimineaţă lungă cu oftat. Aveam nevoie fără să ştiu de o lalea mov, îmbrăţişări calde şi lungi şi degete fine-n părul meu. Dina există.
Telefon noaptea târziu cu o voce pierdută şi frumoasă. Râdea încântător urandu-mi noapte bună. Vy există.
Muzica-mi face bine. Pisicul mic toarce spunându-mi că în sfârşit mă acceptă. Cu tot cu cele 200 postări.

Post fara titlu si fara diacritice

Dezintoxicare.De priviri lungi si in lacrimi, de mangaieri calme si tremurande, de muscaturi umede si saruturi speciale pe gat, de maini in par si degete incrucisate.
Sofie il numeste exercitiu pentru vacanta de vara cand va iesi din casa doar in weekend iar eu il vad ca pe un repaus de care aveam nevoie.

Stii sa zambesti si sa iubesti. Mi-ai aratat. Stii sa mangai si sa musti, sa complimentezi si sa plangi, sa tii de mana si sa ceri, sa stai in genunchi si sa visezi, sa tii strans in brate si sa asculti. Nu stii sa protejezi si sa reactionezi, sa iei apararea si sa fii ferm, sa domini si sa comanzi, sa te impui si sa fii sincer in gura mare...

Sper sa ai destula putere sa suporti schimbarile din mine dupa aceasta perioada. Sper sa fii destul de puternic si sa nu te sperii de o privire, un zid si-un gest fals de respingere.

Am incercat sa te tin departe oarecum de probleme adiacente vietii si existentei mele, am incercat sa las vederii doar lucrurile frumoase si copilaresti, nestresante si amuzante. Pentru a te transforma frumos, a te maturiza minunat si a deveni cel ce intotdeauna am crezut ca esti.

Oameni care ma resping vor mai fi. Oameni care ma iubesc mult, deasemenea.

Cu spatele la mine, rucsacul tau imi parea prea mare si prea gol. Ti-ai luat oare destule la tine? Tu imi pareai prea mic si prea speriat. De cine? In timp ce dispareai in gara stiam ca de fapt plecai de tot. O sa te intorci alt om. O sa te astept fiind alta. Prea multe se bat cu pumnii in piept ca nu se vor schimba fata de tine si pentru tine. Eu ma voi! Pentru ca eu.

Am ridicat ochii spre cer.

Doar o clipa.
M-am intors. Incordata si confuza. Tremur necontrolat si mi-e rau fizic. Am nevoie de aer desi vin dintr-o padure unde seara au rasunat Snuff, Through Glass, It's no good si Sweet Child O'mine. Foc de tabara imens, aburi calmi de alcool si oameni civilizati care nu lasa urme. M-am simtit bine desi trebuia sa ma simt excelent. Sinteam nevoi supreme desi aveam tot ce mi-ar fi trebuit/dorit. Oarecum. Ochii unui prieten drag mi-au amintit cum e sa ii privesti. E tare bine. Sa numeri clipind pana la 64. Limite impuse de pasiuni banuite imi vor interzice prezenta unui om bun. Cort, ploaie marunta si-o voce ce m-a linistit. Rascolit.
O melodie si cateva cuvinte mi-au adus lacrimi in ochi odata ajunsa acasa. Mike and the Mechanics - Another Cup of Coffee.
Cuvintele Angelei ca de fiecare data sunt esentiale.

Multe obstacole sunt mari doar in mintea noastra.Multe rezolvari sunt prea simple ca sa le vedem.Cautam mereu ceva complicat, ne chinuim mintea si sufletul cu atatea intrebari, cand, de fapt, raspunsurile sunt in mainile noastre.
Situatiile fara iesire sunt doar clipe de disperare cand ni se pare ca viata e un labirint. Drumul prin el e uneori mai greu, dar niciodata de abandonat.
Panica accentueaza neputinta. Calmul o invinge. Uneori, cuvintele rezolva starea de tensiune. Alteori o adancesc. Multe dintre poveri sunt mari doar in mintea noastra.
Le ducem cu noi si le adaugam, cu fiecare zi, inca putin amar. Asa ne coboram umerii si privirea. Asa uitam sa mai ridicam ochii spre cer.

"Hai sa fugim in lume!" imi suna de fiecare data sincer si cald. Orasul meu din care vreau sa fug.

If you still care, don't ever let me know...

Bury all your secrets in my skin,come away with innocence and leave me with my sins!
The air around me still feels like a cage,and love is just a camouflage for what resembles rage again...So if you love me let me go and run away before I know! My heart is just too dark to care...I cant destroy what isn't there...
Deliver me into my fate; if I'm alone I cannot hate!I don't deserve to have you!!!
My smile was taken long ago, if I can change I hope I never know...
I still press your letters to my lips and cherish them in parts of me that savor every kiss, I couldn't face a life without your light but all of that was ripped apart when you refused to fight so save your breath I will not hear, I think I made it very clear: you couldn't hate enough to love! Is that supposed to be enough?
I only wish you weren't my friend then I could hurt you in the end!!!!! I never claimed to be a saint...my own was banished long ago, it took the death of hope to let you go! So break yourself against my stones and spit your pity in my soul! You never needed any help, you sold me out to save yourself and I wont listen to your shame, you ran away you're all the same!
My love was punished long ago...

Numai Slipknot putea sa spuna perfect... de la bun inceput...
O poveste cu trei catarame ce pot iubi un om, un copac privilegiat si un stalp cu patru becuri renegate, cu nori ce scriu cuvinte ciudate pe cer si imposibilitatea paradoxala de a minti intr-o discutie pe mess.
O durea fiecare centimetru de piele, fiecare clipire si fiecare aer tras in piept. Isi promitea in gand ca noaptea asta o va transforma... un pisic mic, pufos si cu nasul turtit lingea bland o lacrima sarata pe-un obraz... o perna ce promitea sa uite ce vede si aude-n noaptea asta.
De cealalta parte eu consider povestea prea dramatica. Ma inconjor de poze vechi de familie, alint motanul ce toarce langa umarul meu, zambesc trist cu gandul la o faza din Family Guy (Do you feel me, Brian? Do you feel me inside of you?)
In ochii mari ai unei fete superbe, in seara asta am vazut dorul nerecunoscut de mine... Nebunie de om indragostit de luna, habar nu ai cata nevoie aveam de o privire de la tine zilele astea! Aprobatoare sau dez!
Ma duc sa practic supravietuirea!

Olive juice!

Spune-mi ce vrei s-auzi? Ce vrei tu să zici...

Dacă am spune tot, oricând cui trebuie. Frânturi de gânduri, ce-am visat sau ce mi-au auzit urechile.

Mi-e ciudă că se bat cu pumnii în piept că-ţi poartă pasiuni nemuritoare. Mă chinui să le-nvat pe toate cum să te iubească.

La ora 22, într-un birou plin şi în plină activitate, când simţeam că nu se mai termină treabă şi stresul, după o zi întreagă de adunat frustrări m-ai liniştit jucându-te neprevăzut, dorit şi blând în părul meu.

Tremur necontrolat cu gândul că ştiu cum îţi arată ochii în lacrimi. Şi mai ales o dată din cauza mea. Nu vrei să ştii cât m-am urât.

Pentru că până acum nimeni nu mi-a mai atins buricele degetelor cu buzele, cu dinţii şi cu limba.

Taxiuri ce frânează brusc, felii din cea mai bună pizza, olive juice you too şi-un ecuson cu numele meu pe el.

Luna plină, căpşune şi Anais Nin.

Azi noapte nu am dormit deloc.

Henry este pentru totdeauna în fiinţa mea, chiar în timp ce eu aştept atât de înţeleaptă sfârşitul iubirii noastre. Henry va face mulţi ani parte din viaţa mea, chiar dacă doar câteva luni îmi va fi iubit.

Numai pentru că a fost lună plină dorinţele puse când mănânci pentru prima oară în an un fruct se pot împlinii. Asta e o combinaţie între dorinţele împlinite de pixis (obligatoriu pe lună plină) şi cele implinite de fructele gustate prima oară-n an. Au şanse duble de îndeplinire, clar! Astfel luna plină combinată cu multe căpşune dulci şi o carte de Anais Nin te pot face să te crezi altcineva. Şi să-ţi fie bine cu noul tu.

O noapte perfectă cu lună aproape plină.
Visele cele mai frumoase întotdeauna se povestesc.
Bucăţele reci de limete ce-au plutit o oră într-un pahar de vodkă, gustul albastru de Blue Lagoon pe dinţii tăi sau limbă rece jucându-se cu cuburi mici de gheaţă.
Visele cele mai frumoase merită povestite.
Culoarea ochilor tăi după ce îi ţii câteva minute închişi, gândindu-te intens la un sărut.
Te-alinţi când spui că nu vrei acasă. O buturugă ciudată, ciot rămas de la un pom ... ceva într-o grădină poate fi fascinant.
Când îţi mulţumesc că mă suporţi îmi spui atât de sincer că de fapt n-o faci!
Luna plină îţi goleşte mintea de toate şi de toţi. Şi mă primeşti numai pe mine. Sentimentul exclusiv face bine şi-apoi remarcile şi-atenţia primită de-ntreg metabolismul meu mă copleşesc. Căpşune magice.

Şi asta a fost o furtună selenară. Totul pentru că îmi epuizez forţele. Prea multe poveri pe umerii mei. Nici unul dintre aceşti oameni nu îmi dă el mie forţă. Nu am nici un prieten. Sunt singură şi îi învăţ pe alţii, iar Henry se joacă. Încearcă să lucreze, dar de fapt se joacă de-a lucrul. Se joacă şi o face pentru el însuşi, iar oamenii simt asta.
Confuzia creează artă. Prea multă confuzie creează dezechilibru.
Dispreţuiesc proporţiile, măsurile, tempo-ul lumii obişnuite. Refuz să trăiesc în lumea obişnuită ca o femeie obişnuită. Să mă implic în relaţii obişnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi.
Femeile mereu cred că dacă au pantofii mei, rochia mea, coafura mea, machiajul meu, totul va merge la fel de bine. Ele nu se gândesc la doza de vrajă necesară. Ele nu ştiu că eu nu sunt frumoasă ci doar par să fiu aşa în unele momente.

Viaţă dublă, gust dublu, plăcere şi nefericire duble.

Foc, Incest şi Henry şi June

Explicaţii neînţelese şi inutile

(foto)
Aş vrea să fie inutile, aş vrea să fie subantelese sau citite în ochii mei. Ceea ce eu ofer nu o fac din generozitate extremă sau fiindcă sunt/aş fi/m-aş vrea prea sociabilă ci doar pentru că simt/cred că unii oameni o merită. Nu am nevoie, nu cer şi nu caut. Nu am chemat şi nu am tras de nimeni. Cercul format e din cauza destinului, sorţii, marţi 13, pisică neagră, 13 la puterea 13, voodoo şi flori de măceş. Încerc să explic că cercul este închis, societatea este secretă şi privilegiile sunt mari şi speciale. Nu-s pentru toată lumea ci-s doar pentru noi. Ar trebui să observaţi că exact prietenia care ne leagă ne face speciali în ochii celorlalţi, ne face doriţi şi căutaţi, ne face acceptaţi şi invitaţi, ne face invidiaţi şi iubiţi. Nu încercaţi să normalizati şi să deschideţi cercul, nu încercaţi să împărţiţi privilegiile şi să va lăudaţi cu secretele. Păstraţi cupolă desupra noastră. Păstraţi invizibilitatea când trebuie şi misterul în restul cazurilor. Oameni buni, sunteţi speciali! De aceea! Nu doar pentru că ne cunoaştem între noi ci pentru că noi cei speciali ne-am nimerit la momentul potrivit şi-n viaţă potrivită la un loc. Nu vreau să vă dau exemple de oameni ce au încercat şi poate încă încearcă să între în societatea noastră şi nu reuşesc. Îi primim şi acceptăm la întâlniri publice de bloggeri, la întâlniri în baruri şi cafenele, la schimburi de cărţi şi alte asemenea dar nu în intimitatea noastră specială. Pentru că acolo trebuie să fie speciali să poată fi! Aş face orice pentru fiecare dintre voi şi îmi place să cred că aţi face orice pentru mine. Până la proba contrarie nu îmi trădez niciodată prietenii şi voi continuă să ştiu, să simt şi să aflu multe înainte să mi se spună.
Şi poate e dureros pentru unii să citească şi să înţeleagă. Poate pentru alţii rândurile dau speranţă. Nu avem probe speciale pentru a accepta prietenia şi prezenţa unora ci doar, bizar, ne bazăm doar pe feeling şi sinceritate. Instinctual.
Mai e nevoie să vă amintesc ce puternici suntem împreună şi prin câte am trecut? Va amintiţi cum? Noi cu noi. Desenând ca să-ntelegem.
Următorul pas poate ar fi să ne desenăm priorităţile. Sunt oare singura care mi le-am proclamat sus şi tare? Tot alea sunt. Este.

Musical Mood

Guns'N Roses-If The World
Asculta mai multe audio Muzica »

Impresii lungi si mulţumiri tuturor!

Aveam un prieten cu ceva ani în urmă care atunci când apărea undeva, fiind şi scump la vedere de felul lui, avea o vorbă dramatică şi rostită tare: Bună ziua, m-am tuns!. O spunea în loc de salut, când se etala la jocuri de remi, când ne bătea la poker sau când făcea canastă, când se întorcea de la toaletă sau când reuşea ceva ce îşi propusese. Culmea am reţinut tonul folosit de el dar îmi amintesc frază numai când de-abia m-am tuns şi-atunci nu are nici un farmec. Bună ziua, m-am tuns! Pe bune!
Ieri fu IBG. Şi cum spunea Rrimuna, nimic pasional. Doar o masă mare cu aproape 16 oameni. Oricum cel mai aglomerat blogmeet. Acuma rămâne de discutat locaţia. Tulipe Noire e frumoasă tare pentru doi oameni ce nu au ce face într-o după-amiază de duminică şi se pot relaxa întinşi (la propriu) pe canapele, cu un laptop pe masă şi un cocktail numit Love Potion (ceea ce am şi făcut până a apărut lumea). Dar pentru 16 oameni deja e mai ciudat. Deocamdată rămânem la opinia că fu frumos. Nu s-a exprimat decât Rrimuna deci nu avem de unde să ştim dacă plăcu sau nu.
Deşi promisesem să nu vorbim despre bloguri, trafic şi alte alea unii nu s-au putut abţine şi ne-am bucurat că zoso a fost detronat de cabral, că traficul pe vreme de criză s-a dublat, că Miruna a ocupat un loc important la un concurs de limbă şi literatură franceză, că Dina stă o săptămâna întreagă la Craiova la o olimpiadă (filosofie) la care degeaba se mai deplasează având în vedere că va luă locul I oricum, am ascultat Nothing else matters într-o linişte deplină miraţi că într-un loc trendy se bagă rock şi ne-am conversat pe baza superficialităţii cărţii şi filmului Twilight.
Garda veche care merită mulţumiri că au venit şi au părut chiar că se simt bine: Mihai, Dina, Rrimuna, Cip şi Viorel. Despre cei noi şi foarte noi va spun doar că sunt frumoşi toţi, gălăgioşi unii, timizi câţiva şi sociabili foarte restul: Vy, Dudu, Iru, Ada, Ale, Sofie şi Cosmin. Şi ultimii sunt cei care sunt prezenţi peste tot, nu au explicaţie şi nici descriere şi pur şi simplu nu prea îţi imaginezi SDC, IBG sau orice altă adunătură de oameni fără ei: Puf, George şi Dragoş.
Binenteles că ne cam cunoşteam toţi, s-a ţipat de la un capăt la celălalt al mesei, s-a cântat la chitară (Cosmin), s-a bârfit oarecum, s-a aplaudat când s-a dezbrăcat Vy şi s-a simţit lipsa unor discuţii în contradictoriu.
În concluzie: Vy a fost sexi cu umeri goi şi ochi turcoaz, Dina a fost o doamnă şi m-a făcut să mă aplec pentru că vroiam să-i văd linia gleznei şi mergătorii cuminţi, Rrimuna a fost flower power pentru că nu a avut cu cine să se certe, a fumat mult şi m-a făcut să mă bucur că a venit (habar nu am de ce! pur şi simplu), Viorel a vorbit zâmbind tacticos şi a aruncat pe masă subiect după subiect, de dicutie, evident, şi a dat mesei un aer mai serios, aşa, mai oficial, Dragoş era când în faţă mea şi ascultam cum se vorbeşte despre el în partea cealaltă a mesei când în partea cealaltă a mesei unde se râdea zgomotos (mulţumesc pentru momentele de relaxare pe canapele dinaintea întâlnirii efective), Mihai calm, serios şi liniştit, Dudu, Iru şi Ale au venit împreună şi au fost cuminţi împreună, Ada vorbăreaţă şi cu hohote stridente de râs a dat întâlnirii iz de petrecere (sweet), Sofie cuminte şi dezamăgită spre sfârşit (îmi pare rău), Cip a fost un domn sau a încercat să fie un domn cu toate că a sa cravată ne arăta ceva poziţii de ...aaa... somn(!?), Cosmin a venit târziu şi a cântat la chitară, George era de-acolo şi Puf doar Puf!
Probabil vor apărea şi poze pentru că au fost ceva bliţuri şi camere video chiar acolo!
Cred că următorul IBG o să iasă şi mai frumos. Toată lumea a înţeles că scopul era să ne distrăm câteva ore. Şi ne-am. Puţin.
Ne vedem la SDC pe 12 aprilie în 365, la aceeaşi oră 15!
Au mai scris: Rrimuna, Cip si Mihai

I lack the reason why I should be so confused

Mi-e dor să scriu despre tine. Mi-e dor să scriu despre dorul de tine.
Astăzi am ancorat un steag alb. Am vorbit jumătate de noapte dezbătând dileme cu un om ce doar am impresia că există. Am visat cealaltă jumătate noi argumente de dezbătut aceleaşi dileme ale omului ce doar aveam impresia că există.
Mi-am petrecut dimineaţa împărţind cafeaua fierbinte cu el. Sentiment bun. Nu am nici cea mai vagă idee de ce. Geamuri larg deschise, soare de primăvară, discuţie lejeră despre lucruri grele ce schimbă vieţi. M-a convins că există.
Oamenii îmi inspiră scenarii. El mi-a inspirat următorul decor: un acoperiş occidental cu gazon şi două fotolii imense şi vechi, peticite, două beri lipite de lateralele fotoliilor şi primăvara asta, nu muzică ci doar zgomotul unui oraş, nu dezbateri de subiecte ci discuţii leneşe şi rare cu capul lăsat pe spătarul fotoliilor. Oricum spune multe şi când tace.
Acum mi-a revenit un dor mai vechi. Citind despre acelaşi dor dar în persoane diferite. Am nevoie de o îmbrăţişare azi.

Doar

Eu. Îmi place să mă cred greu de citit. Paradoxal mă proclam extrem de sinceră. Încerc, în acelaşi timp, să păstrez tuturor imaginea foarte clară despre cine sunt şi ce-mi place în spaţiul meu intim, ce-mi poluează aerul şi ce îmi este necesar, ce iubesc şi ce doar tolerez. Şi inevitabil acţionez după aceste nou născute principii. Normal că-s subiectivă. Normal că nu-s imparţială. Fobiile îmi sunt deasemenea destul de evidente. Pentru cine e atent. Egoistă? Dap. Rea? Uneori. Naivă? Haha!