Musical mood

Afara ploua curat. Inauntru muzica tare.

Pink-Just Like A Pill
Asculta mai multe audio Muzica


Ozzy Osbourne - I just want you
Asculta mai multe audio Muzica


3 Doors Down - Not Enough
Asculta mai multe audio Muzica

Dintotdeauna

M-am speriat degeaba. Pot. Si pot usor. Mi-e bine tare. Hmm, cred ca incercam sa asociez reactii normale unor intamplari si unor oameni speciali. Clar, greseam. Mi-e bine. Stai linistit. Mi-e mai bine decat credeam eu ca imi poate fi. Ratiunea a functionat in cele mai irationale momente, iubirea in restul. Si binenteles avantajul lucrurilor pe care doar eu le stiu. Zambet fierbinte.

Later Edit: Si pentru ca in ultimul timp s-au tot declansat drame pe baza pozelor trimise sau publicate de mine... iata ca ma public si eu... cu cel mai bun sprijin ever: Best Friend Pff

Despre ploaie, bratari si jocuri.

În seara asta am murit şi-am înviat de câteva zeci de ori.
Ploaie racoroasă ce îmbie la lenevit. Retrospectiva zilelor trecute dă stare de fericire. Ne-am plimbat la târgul de carte printre tarabe mici şi oameni puţini. Mi-am luat Delir de Laura Restrepo. Umărul meu gol era hărţuit şi doamna a negociat singură preţul cărţii. Două brăţări identice ne-mpodobesc încheieturile mâinilor drepte. "Liz, eşti frumoasă astăzi..." şi-mi amintesc gustul tău amestecat cu o cireaşă grena.
O după-amiază rece şi umedă ce-avea zgomot de rafale şi tunete îmi dădea stări bizare mestecând încet jeleuri moi de fructe. Două telefoane scurte de la doi oameni pe care îi ador. Nu în aceeaşi măsură ce-i drept. Şi m-am trezit în ploaia torenţială, în intersecţie, privind spre două semafoare ce se încăpăţânau înroşite să va ţină departe de mine în direcţii diferite. Am fost fericită în ploaie cu voi. Ţie îţi mulţumesc că ai insitat să mă scoţi din casă şi să îmi schimbi starea de spirit şi ţie îţi mulţumesc că ai venit şi mi te-ai oferit frumos, ud şi zâmbitor. Unul ronţăia încet popcorn din punga foşnitoare şi păşea încet să nu-şi ude tenişii roşii deşi din părul cârlionţat îi curgeau şiroaie de apă. Şoptea încet te iubescu-ri la telefon şi fuma punând întrebări încuietoare. Altul îşi aburea adorabil ochelarii plouaţi şi-şi plimba părul ud pe faţa mea. Avea cei mai sclipitori ochi şi cel mai frumos zâmbet. Eu mă bucurăm în flipflops de apa caldă a bălţilor şi compania selectă. Puţin încordată dar fericită. Explozibil de fericită.
Filmul Jeux d'enfants are o scenă în ploaie. Cap ou pas cap? Ironic, numele eroinei.

Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!

In time, the difference will be set by the number of love stories i have killed myself for... imi spunea candva Cip.

What you see, yet can not see over, is as good as infinite spunea Thomas Carlyle.

Say, you're me and I'm you and they all watch the things we do and like a smack of spite they threw me down the stairs... haven't felt like this in years: the great magnet of malicious magnanimous refuse! spune Corey Taylor
Fiecare fraza e pentru cineva si toate pentru mine.

My love is vengeance, that's never free!

Regret şi dor
Un regret straniu ce în ani s-a transformat dintr-un dor imens pe de-o parte şi un dor mare şi intens pe de altă parte, ce prezentul real îl amestecă cu un regret trist.
Regretul e cel cu care te regăsesc în întâmplări inedite şi cunoştinţe noi şi în toate lucrurile pe care sunt nevoită să le fac acum fără tine. Îţi dedic neîncetat gesturi şi gânduri şi aşa voi face toată viaţa mea. Pentru tine mă întind pe covorul pufos şi închid ochii cântând, pentru tine încă port tricoul negru, vechi şi rupt ce-odată îl scoteai de pe tine, neluandu-ţi privirea de pe privirea mea, pentru tine am transformat în mine toate gândurile şi plăcerile ce tu mi le-ai arătat, pentru tine mă pierd câteodată în dejavu-uri dureroase. Pentru tine trăiesc acum viaţa ce mi-o promiteai şi nu te-am lăsat să o împărţim.
Dorul prezent şi intens e cel ce-l simt fără să ştiu de ce, fără să am voie şi fără să îl pot respinge. E dor dat de tot ce eşti, ce spui şi ce faci, e nevoie fizică de a te avea lângă mine, de a te auzi de a te privi. Din cauza ta şi datorită ţie trăiesc acum viaţa pe care o trăiesc aproape aşa cum mi-am dorit.
Un cub de dor de la Angela îl iau şi ţi-l ofer ştiind că am să-l citesc în ochii tăi data viitoare deşi nu îmi vei spune nimic.

Liniştea care vine o data cu vocea ta. Inconfundabilă.
Atunci, aşteptarea nu mai doare. Iar timpul, în goana lui, te ajută să vii mai repede. Ne întâlnim de-atâtea ori în gânduri comune fără să ştim, fără să fie necesar să ne-o spunem. Îmi este de-ajuns să te ascult şi uit cât de mult mi-ai lipsit. Dacă depărtarea s-ar măsura în cuvinte, n-ar mai exista secundă de tăcere. Şi totuşi, atunci când te văd, buzele mele tac. Doar ochii îţi spun mereu bine ai venit. Înţelegi, astfel, cât de dor mi-a fost. Tu ştii întotdeauna când să vii.

Musical mood pentru regret şi-apoi pentru un dor de tine.


Limp Bizkit / Behind Blue Eyes
Asculta mai multe audio Muzica


Guns'n Roses - Since I don't have you
Asculta mai multe audio Muzica

I crawl up inside for protection.

Examen la engleză amestecat cu musical mood. Ochii tăi mă încălzesc din orice poziţie. Mă scutur violent la cuvinte vulgare. Dai stare blanda de protector. Zâmbesc la mâna ta care-mi primeşte sărutul în palmă. Uit ce gândesc când îmi răsufli cald pe gât. Dor de un film plângăcios. Lipsa unei femei ce-o-mbratisam moale şi cald. Rock mult azi vreau. Atât.

Singurătatea şi suferinţa declarată atrag. Ironie şi doze mari de nihil dau mistere şi nevoia de a le dezlega. Stări de bine impuse şi povestite dau dependenţă de citit. Şi invidiat.

Nu am o viaţă perfectă. Nici pe departe. Nu am prieteni perfecţi. Nici atât. Oricând mă pot trăda cum unii au făcut-o. Oricând mă pot răni şi s-a văzut. Oricând mă pot dezamăgi şi nu am nici o îndoială. Dar nu am să trăiesc cu gândul că mă paşte o nenorocire, nu am să trăiesc cu gândul la defectele mele sau ale lor, nu am să analizez răutatea şi atacurile înconjurătoare şi nici nu am să las neîncrederea nefondata în gândurile mele. Am să mă bucur de zâmbetele lor şi-am să cred fiecare idee, declaraţie şi compliment. Am să îi cred ideali până la proba contrarie pe care nu o caut. O vor arăta singuri dacă e cazul.

Ştiu să recunosc atunci când greşesc şi plâng des după oameni. Mi-e ciudă. Regrete am şi mi le contorizez.
Rele din viaţă mi se întâmplă. Ar trebui să fac depresii că anul trecut îmi permiteam orice şi-acum, financiar, sunt falimentară? Ar trebui să fac depresii că am predat un leasing ce mă făcea atât de mândră doi ani cât l-am considerat cea mai mare realizare de când am firmă. Să se îngrijoreze alţii de criză. Un frape rece întotdeauna o să-mi permit să-mpart cu tine. Câteva zile-n cort la mare nu-s irealizabile material. Viaţa e atât de uşoară când realizezi că iubirea e cea mai importantă.
Musical mood...

Stone Sour - Through Glass
Asculta mai multe audio Muzica

Cunosc cei mai frumoşi oameni.

Sunt oameni tineri şi frumoşi, agitaţi sau adormiţi, depresivi sau veseli, nebuni sau cuminţi, iubind sau căutând iubire. Mă laud pe blog cu ei pentru că prin blog i-am cunoscut. Unii au bloguri, alţii doar citesc şi toţi îmi luminează ziua când apar. Şi-apoi n-au cum să nu fie adorabili trântiţi lejer în fotolii albastre, adormind atârnaţi pe margini moi de burete pluşat, jucându-se în păr, tăvălindu-se pe mochetă, cântând la chitară, mâncând pizza, jucând tenis de masă în chiote de victorie, ieşind forţat afară în ploaia caldă de vară, învăţând împreună pentru examene, împărţind gumă roz sau pur şi simplu iubind. Împreună cu ei am creat senzaţia locului magic, fotoliilor paranormale şi fereastră care îmbie la sărutat, împreună cu ei am botezat soba, am recunoscut supremaţia cainelului lup şi am votat găzduirea unei familii de rândunele. Şi au învăţat că în Împărăţia Lizului e bine să fii sincer. Cam tot ce ţi se cere. Şi-apoi primeşti din toate necondiţionat, şi toată lumea râde, iubeşte şi săruta, aleargă, strânge-n braţe, ascultă muzică şi filosofează, cântă, recomanda muzică şi crează tricouri. Ne este bine împreună. Pufuleţi, trufe, cireşe, suc, cafea, şniţele de pui, gumă, cipsuri, tort şi vreo 11 oameni frumoşi. Cei mai frumoşi.
LATER EDIT: Fotografii erau mai multe dar unii au ezitat la ideea de a aparea pe blog. Dar sunt. Si ei se stiu care.

Am adormit mult dupa ce a rasarit soarele

Puternic şi hotărât să mă salvezi. M-ai luat de mână şi de data asta m-ai ţinut strâns să nu mă retrag. "Cu trenul n-ai mai fost demult! Ştiu eu!" Ştii tot, nu am secrete faţă de tine. Şi nu ştiu cum ai profitat de ameţeala mea şi vâjâitul grabei cu care mă trăgeai prin gară că m-am trezit respirând într-un compartiment cu tine privindu-mă de jos, lângă genunchii mei. Privindu-ţi ochii, părul şi buza de jos am uitat să te-ntreb unde mergem. Deşi mereu răspunsul e oriunde! Cu cearcăne şi urme prospete de lacrimi, cu dungi întunecate de rimel, cu unghii negre-adânc înfipte-n palme, cu tremurat uşor şi păr nepieptanat... cu toate astea mă iubeşti. O noapte neagră ne-a primit într-un oraş ce parcă ne-aştepta demult. Tăceai şi mă ţineai aproape. Credeam că dacă zic ceva stric tot. Oftam şi-atunci tu îmi zâmbeai dement. Ştiai ce faci. Planificai neprevăzutul. Imprevizibil prevedeai. Senzaţia, sărutul şi îmbrăţişarea pe strada aia cu felinare, oameni şi dughene. Mi-ai arătat un câine mic cu degetul şi am avut curajul să te imit timid zâmbind spre un motan portocaliu pe un pervaz. Părea c-aşteaptă. Te-ai aplecat şi mi-ai legat şiretul care atârna, mi-ai ciufulit părul lejer şi-ai scos din buzunar o eugenie. "O împărţim?"
Un parc fără ţânţari, o poartă mare ruginită şi o căsuţă c-un fotoliu vechi. Mă cunoşteau şi habar n-am de unde. Spre dimineaţă când ţi-am mulţumit te-ai întristat puţin. Glasul meu era al unui om condamnat nu salvat.
Am adormit tot drumul înapoi cu buzele pe gâtul tău. Nu m-am trezit nici acum.

Flashback and flashforward!

Sunt zile când te năpădesc lucruri frumoase, stări de bine şi gânduri minunate. Pesemne că le meriţi. În grădina blocului am o tufă mare de hortensie albă. Şi 17 pisici. Stare de bine dă şi-un telefon în prag de seară cu glasuri nebune şi fericite ce-au umplut subsolul de veselie şi zgomot de mingi colorate. Dimineaţă parcă se simţea zâmbetul lor în toată încăperea cu miros de cafea. Cireşe coapte. Ventilatoare. Un spray mentolat ca o pastilă orbit. Aseară am lipit fundiţe burgundy pe saten ivoir ţinând în braţe un motan mai portocaliu decât Garfield. Un fel de roşu pe culoarea fildeşului şi ceva extrem de pufos, persan şi care toarce. Frumos. Rock pur în difuzoare, băuturi fine în pahare, tutun fumegând lent, fotografii din Egipt şi discuţii relaxante. Şi sunt fericită acum la gândul că am cu cine să-mi doresc adunări sâmbătă la prânz într-o curte îngrămădită cu umbrele strâmbe, scaune de pescuit şi grătare fumegânde, cu chicoteli de la subsol, furtune cu apă şi bidoane cu bere rece, filosofii fierbinţi, aplauze-n sincron şi muzică din chitări... Flashback and flashforward...

It's not you. It's me! I don't like you anymore!

Cel mai bun mod de a te înconjura cu prieteni buni este sacrificiul. Cea mai bună probă pentru oamenii din jurul tău este încrederea necondiţionată şi sinceritatea. Le dai, le oferi nelimitat în timp sau cantitativ. Şi astfel ei se aleg şi se cern. Încet încet le vezi adevărata faţă. Şi nu are de ce să îţi pară rău. Pentru un sfat pe care acum ştii că nu îl merită? Pentru un zâmbet? Pentru un compromis apreciat la timpul lui dar mai apoi călcat în picioare? Nu, nu trebuie să-ţi pară rău. Astfel, dăruind şi crezând în omul ăla poate ai avut sau ţi-ai imaginat momente frumoase. Veţi spune, dar dezamăgirea adevăratei calităţi a omului? E mare! E foarte mare şi dureroasă. Şi care-i partea bună? Partea bună e că, în timp, culmea, rămân lângă tine nişte oameni. Şi existenţa lor face dezamăgirile celelalte să nu conteze. Nu are rost să ne ferim atât de tare de dezamăgiri încât să îndepărtăm şi până şi oamenii care merită să rămână lângă noi până la sfârşit. Acesta este motivul pentru care le zâmbesc unora cu subanteles. Acesta este motivul pentru care sunt rea. Justificat. Pentru că încrederea mea a fost primită şi sinceritatea folosită ca avantaj la un moment dat. Mai apoi am fost apostrofată când acuzam de trădare şi făcută să-mi cer scuze şi să plec capul în faţa semnelor unei mari iubiri. Ca mai apoi, când toate astea s-au dovedit bullshit să mi se trântească 'viaţa mea personală trebuie să stea departe de...'. Acum mă simt un pic sub asediu. Pentru că sunt oameni care după ce mi-au călcat în picioare încrederea, m-au certat şi privit cu toată gamă de sentimente: de la acuzatoare la scârbă, după ce m-au jignit pe mine şi prietenii mei acum au tupeul să le zâmbesc sincer, să îi primesc în anturajul meu şi eventual, cu rugămintea, să nu fiu rea.
Facem aşa: ia-ţi viaţa personală, indragostelile superficiale şi fiţele departe de mine, astfel nici un cavaler de-al tău nu va fi nevoie să-ţi mai ia apărarea pe care cred că poţi şi singură dacă ai avea argumente. Şi chiar de stârnesc altă furtună nu-mi păsa. Eşti singura care dai iz de telenovelă ultimei luni. Nu am primit nici un "îmi pare rău" şi-l merităm. Tu ai primit destui. Stop.
Sunt oare singurul om care când spun că iubesc, chiar iubesc şi când spun că îmi pare rău, chiar îmi pare rău? Îmi pare rău, nu am nevoie de starea rea pe care mi-o dai. Poate fara motiv. Poate cu motiv. Dar nu ma simt bine in preajma ta. Stai deoparte. Vrei? Te rog!

SCHIMB DE CĂRŢI, LEAPŞA CU CĂRŢI, CARTE NEPUBLICATĂ ŞI TU.

Schimbul de cărţi cu numărul 15 e primul motiv de întâlnire din vacanţă asta. Duminica asta, la ora 16:00, pe terasă de la Biffy's, cu cărţile în mână, cu chef de-o bere şi-o discuţie inteligentă ne-adunăm în jurul Mirunei.
Leapşa de la 5z:
5 cărţi preferate: Harry Potter, Portretul lui Dorian Grey- Oscar Wilde, Din jurnalul dragostei - Anais Nin, orice - Eliade, Pânza de păianjen - Cella Serghi.
5 melodii de suflet: Snuff - Slipknot, Sweet Child O'mine - Guns, Through Glass- Stone Sour, Kryptonite - 3DD, Nothing Else Matters - Metallica
5 persoane dragi: P, C, M, F, V (ca pe oracol cum spune Puf)
5 filme pe care le-aş vedea de n ori: Before Sunset/Sunrise, Jeux d'enfants, Fight Club, The English Patient...
5 persoane publice pe care le admir: nu trebuie să fie români, nu? adică publici să fie... gen: Pitt, C. Taylor, Badea, Bendeac, Rowling. E bine? La fiecare admir ceva şi toţi sunt publici.
5 locuri în care aş vrea să merg: Viena(mers), Paris (încă nu), Bora-Bora (only in my dreams), Berlin (not yet), Veneţia (fost)
5 bloguri pe care le citesc zilnic: toate care se actualizează zinic din blogroll şi feed.
Despre cartea nepublicată ce să va spun? A pornit ca un pariu. Şi-am citit fragmete. Şi-aşteptam cartea publicată. Iată că am primit-o cu toţii, nepublicată.
Şi peste toate astea, tu. Cu zâmbet neastâmpărat şi ochi somnoroşi aşteptându-mă în parcul de magnolii. Cu gesturi nesigure şi-un pic nervoase gesticulându-mi tot drumul. Cu părul moale şi chipul frumos.

Mă schimb şi mă transform...

(foto)
E o concluzie egoistă şi analgezică atunci când nu ştiu ce se întâmplă cu mine, când mă văd altfel, când mă simt altfel... când intru în panică că nu mă recunosc...
Şi cred că asta se întâmplă după ce incercandu-mă multe, grele, uşoare, frumoase... la un moment dat am încetat să reacţionez conştient şi m-am lăsat dusă de reacţia momentului... Şi fie că mi-a plăcut, fie că nu, ceva a schimbat în mine viitoarea reacţie... Şi mai ştiu că drumul fiecăruia e plin de răscruci... şi că decizia, opinia şi chiar principiul urmat (deşi pare dintotdeauna susţinut) te schimbă în acel moment...
Şi ştiu că trebuie să recunoaştem că ne-au schimbat chiar dacă ne vedem înfrângerea şi trebuie să recunoaştem cine/ce ne-a schimbat chiar dacă ne vedem puterea...
Senin şi clar gândind... un vis mă schimbă, puţin şi temporar... sau chiar de tot, şi-apoi un film, ca replică şi stare... sau muzică recent descoperită... sau loc, oraş, o ţară... sau mare, munte, soare sau o ploaie de vară... un om nu mai vorbesc, un suflet mic, nebun ca o pisică sau chiar colţi răi şi coada falnică a unui câine iubitor ce-l cresc de-o viaţă... şi mă mai schimbă trădarea şi minciuna... astea mă schimbă-n rău şi iremediabil... păcat... un gest, o floare şi-un cuvânt frumos mă schimbă şi sinceritatea dar şi banii... păcat şi banii schimbă oamenii... şi eu sunt om...
Cred totuşi că încrederea în sine e metamorfoza cea mai căutată şi mai cred că transformarea din pasiune şi iubire e cea mai frumoasă dintre schimbări şi astea le caut după fiecare colţ de stradă pe care o urmez...
Şi astea toate nu-s decât viaţă şi a trăi... iar asta este timp...
Cu un vis, cu un film, c-o stare, o melodie, un loc, o ploaie, un om, o pisică, o decepţie, o floare, un cuvânt, un sentiment, cu bani mai puţini, o pasiune şi un gând, îmbătrânesc...

Ştiu să iubesc!

(foto)

Superputerea de a iubi chiar şi atunci când ţi-a dovedit că nu-ţi merită iubirea.

richie

E doar superputerea de-a iubi.
N-am să accept să mă înveţe nimeni să iubesc. Pentru că ştiu să iubesc. Nici unul căruia i-am spus te iubesc nu s-a plâns că nu îl iubesc cum trebuie sau nu ştiu să iubesc.
Un om care mi-a invadat sufletul rămâne pentru totdeauna în el. Nici o altă iubire de zeci de ori mai puternică nu poate detrona locul căpătat în suflet odată cu sentimentul dat la momentul când nu ştiam altă iubire. Doar omul care mă insipira o poate face. Atemporal, eu de atunci îl voi iubi total şi ireversibil pe el de-atunci. Lăţind momentul ... e pentru totdeauna.
Când inima mi-e plină şi sufletul iubeşte, nici un alt zâmbet n-o să mă poată, nicicum, cuceri.

Eu nu pot fi excepţia care demonstrează regula

(foto)

...iremediabilă... crâncen iremediabilă... din punct de vedere romantic...
E un compliment primit des de-a lungul timpului... intenţionat să complimenteze sau poate să sublinieze defectul de a crede în dragoste chiar după recunoaşterea şi conştientizarea depresiilor şi disperărilor inevitabile şi inalienabile iubirii. Şi nu-mi pare rău nici o secundă pentru toate filmele de dragoste la care am plâns, pentru toate cărţile pe care le-am citit şi din care am adoptat principii, pentru înclinaţia spre poezie şi orice gând poetic, pentru convingerile mele de a trăi pentru şi din senzaţia iubirii. Mi-e ciudă că am ajuns la vârsta la care pot avea o părere despre dragoste şi-apoi să o simt. Mă bucur că am ajuns la vârsta conştientizării pasiunii, plăcerilor erotice şi senzaţiilor fizice ... ştiţi ceva... am senzaţia că încurc termeni psihologici şi e frustrant când mă gândesc câţi doctoranzi şi doctori în psihologie îmi citesc blogul şi râd... poate mă străduiesc prea mult... Let's keep it simple...
Mă-ndragostesc rar, repede şi iremediabil... trăiesc pentru sentimentul de a iubi, pentru senzaţia de lipsă de aer, pentru tremurul genunchilor şi pentru ochi în lacrimi. Da, am tendinţa de a-mi exagera senzaţiile. Rar şi greu spun te iubesc. Nu pentru că nu îl simt ci doar pentru a-i amplifica valoarea. Evit să fiu atinsă des, pupată sau strânsă în braţe. Nu pentru că nu-mi plac atingerile ci pentru că le doresc intense şi atunci când trebuie şi de la cine trebuie. Cuvântul 'platonic' nici nu ar fi trebuit inventat. E fad. 'Sex' e un cuvânt foarte important.
Pentru orice om, în orice moment al vieţii lui, există persoana care îl poate completa perfect! "Cred că există jumătatea perfectă. Chiar dacă plec de la premisa că sunt doar jumate din ceea ce ar trebui să fiu" până îl întâlnesc. Ştiu că sună a clişeu. Şi totuşi paradoxul încorporat în principiul meu e doar convingerea că omul nu-i făcut să fie monogam. Şi că odată sentimentul satisfăcut, se pierde intensitatea. Orice lucru, senzaţie, sentiment spre pasiune e minunat, maxim şi grozav la început. Eu cred în viaţa formată din mai multe începuturi şi binenteles acceptarea acestei filosofii care încalcă aşa zise principii morale şi sociale. Şi mai cred "crâncen" că există jumătatea (tile) mea (mele) pentru mine cea de-acum şi toate câte o să fiu de-a lungul vieţii mele. Dragostea dacă nu-i nebunie curată nu are nici un sens. Cât e nebunie(şi-anume, determinat în timp, ca să nu zic limitat) e ok... când încetează a fi nebunie, încetează a fi dragoste, jumătate, suflet pereche... deja ne-am maturizat în direcţii separate şi e timpul altei jumătăţi, altui început...
E ca una din acele useless superpowers, şi-anume read your own mind/soul. Cred că trebuie să-ţi cunoşti foarte bine sufletul şi să-i permiţi destule emoţii de-a lungul timpului pentru a putea citi în alte persoane ceea ce îţi trebuie ţie.
"Au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi" nu există! În schimb există senzaţia categorică de "vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţe" atunci când iubeşti. De-aici şi fraza de poveste/basm cu final fericit. Pe care eu în optimismul meu flower power, happy hippy o cred întotdeauna când iubesc. Pentru că aşa vreau. Să o cred.

Magic and science? Babadabupi?

Ea:

Questo flacone è la bottiglia magica dei pixies. Scrivi il tuo desiderio sul foglietto che trovi all'interno, tappalo ed esponilo in una notte di luna piena. I Pixies sentiranno le tue vibrazioni e faranno tutto il possibile perchè quello che tu desideri si avveri.

El:

...with my nerdness, I will invent time portal and teleport near you 10 minutes ago...

Şi mă întristez înainte de vreme.

Lumea sărbătoreşte ziua copilului. Lumea sărbătoreşte prima zi de vară. Chiar de e luni toţi sunt zâmbitori. Cupluri se plimbă mână-n mână, găşti colorate râd zgomotos urmând s-ocupe terase în soare. Jucării, îngheţată şi baloane. Eu zâmbesc trist şi nu am aer. Îmi pare rău că vreau prea mult. Îmi pare rău că cer prea mult probabil. Îmi pare rău că Cip are dreptate iarăşi! Intimitatea gândurilor noastre împărtăşite nu mai rămâne între noi. A luat proporţiile orgiilor romane. Prea multă lume ne vede, studiază şi ascultă. Nu mai vorbeşti cu mine. Poate justificat. Asta nu scuteşte nici un gram de suferinţă. Vreau să ţipi şi să te zvârcoleşti, vreau să simţi şi să râzi cu poftă, vreau să simt că îţi pasă cum îţi păsa. Un cadou ce-mi vine să îl trântesc. Nu merit indiferenţă. Cât de uşor aş putea fi făcută fericită şi totuşi pentru unii, iată, efortul e mult prea mare. E timpul să faci ceva sau să nu faci nimic. Să mă asiguri sau să nu. Din experienţă ştiu ce va urma. Şi mă întristez înainte de vreme.

Hai să ne jucăm, azi, toată ziua!

Trufe de ciocolată, orbit roz, codiţe împletite, diriginţi, medii şcolare semestriale, medii generale, jucării de pluş, rândunele, sprite, alintare, poftă, ţipete şi zâmbet. Mi-e dor de tine, copile!