Happy End

 2009 a început cu Dorian Grey* Gray cartea şi s-a terminat cu Dorian Grey* Gray filmul. Şi a fost exact ca The Picture of. Cartea şi filmul. Am fost pe rând fiecare din personaje, iubind, întinerind, predicând dragostea şi plăcerea, urând căsnicia, iubind tinereţea, îmbătrânind doar într-o poză, dispreţuind, muşcând, ţipând şi mângâind, trădând şi experimentând. Am avut pe rând 18 ani nevinovaţi, apoi 29 împliniţi frumos, 60 simţiţi în suflet, 17 trăiţi la maxim. Am citit şi-am văzut filme. Am iubit şi-am fost iubită. Am fost înconjurată de oameni speciali. Am atras şi am respins. Am dorit, am primit şi am.
 Mi-aş fi dorit să nu plâng. Mi-aş fi dorit să nu te fi durut. Să înţelegi şi să poţi. Orice. 
 Ce iau cu mine în noaptea asta sunt doar amintiri şi senzaţii. Sunt liberă de orice şi nu există continuitate la nimic din anul 2009. Şi-o spun cu răsuflare uşurată pentru că sunt liberă să încep întradevăr un an nou. Şi ştiu că-s norocoasă că e aşa. Să poţi la 12 fix să închizi ochii şi să te scuturi. Să te simţi liber şi puternic. Să ştii că poţi începe orice, îţi poţi propune absolut orice şi nu există nici un dacă. Nu am lăsat lucruri neterminate, nu am lăsat discuţii neavute sau treburi neîncheiate. 
 Pe 1 ianuarie 2010 mă voi trezi şi-n aburi de cafea mă voi gândi cu ce să-ncep. Şi-o să zâmbesc la gândul că o pot face cu absolut orice. E ca un final de film cu happy end care se termină c-un început, zoom out de pe un zâmbet fericit şi o panoramă ce se lărgeşte până cuprinde absolut tot.
 Şi am plecat să mă îmbrac în hainele in care îmi voi întâmpina începutul. 
*...cine altcineva sa ma corecteze...?!

Clasic

Ce vrem se simte nu se-ntreaba. Ce merităm primim de ştim să recunoaştem. Trăim exact cât vrem şi cum. Iubim atâta cât putem dar arătăm cât vrem şi cum. Creştem încet dar sigur. Nu-mbatranim decât când uităm ce ne dorim. Obosim des doar pentru a deveni mai puternici. 
 
 Nebunie şi cumpărături, planuri ce doar mie îmi ies, zâmbet energic şi prea mulţi bani, probez ţinute şi accept roşind fluierături, gătesc, răspund la telefon (!) şi-ncerc să îmi dresez motanul. Cânt la chitară cântece de sărbători şi plănuiesc metode de a-mi deschide-o florărie. Văd filme multe şi în toate există câte-o Liz strigată de prea multe ori. Nu mă mai mir că doar sclipiri comune au rămas şi restul il vinde fără al doilea gând.  Deciziile mele mă reprezintă.  2010 îmi arată prea multe oportunităţi. Până şi cifra-mi sună bine. Primesc cadouri zilnic de la Crăciun încoace. Până şi anul care vine îl văd ca pe un cadou. Poate toţi ar trebui să-l vedem aşa. 

There's nothing here but what here's mine.

  Oameni ce sunt făcuţi pentru noi nu pleacă niciodată. Şi nu ne pierd. Pe ei îi simţi din prima clipă. Şi uiţi de cei ce nu te-au meritat nicicând. Ei ştiu întotdeauna ce să facă şi cum să facă să ne aibă. Nu caută, nu cer şi nu aşteaptă indicaţii. Ei ştiu, acceptă, recunosc şi-mpărtăşesc.  Gânduri, pasiuni, gesturi, muzică şi-aluzii, plăceri, dureri şi preferinţe, prieteni, nopţi şi vise. Telepatic şi empatic. Altfel de oameni nici n-am s-accept vreodată lângă mine.
    M-ai vrut şi m-ai primit. Mă meriţi chiar dacă acum nu ştii ce să faci cu mine. Disperări recunoscute reciproc şi unghii date cu ojă de mâini tremurânde. Petrecere nebună cu oamenii cei mai frumoşi. Chitara ta. Ochii învăluie fără să privească atent, mâinile mângâie fără să atingă şi glasul spune fără să se audă. O urare şi-un sărut pe umărul gol. Un mulţumesc în şoaptă şi dorinţe împlinite pocnind din degete. Două seri la rând de Wii. În case diferite. Eşti primul om care ştie ce vrea. Nu trebuie să te învăţ nimic, mi-ai acceptat puterea, durerea, resemnarea şi nebunia. Exagerate. Sigur pe tine şi conştient că vei primii, oferi şi-atât. O casă primitoare în care am papucii mei, cadou sub brad ce-mi poartă numele, un câine mare, cald şi bucuros că mă vede, o cană de cafea cu două toarte pe care ne căutăm copilăreşte urma buzelor, prieteni uimiţi ce pun întrebări prea multe şi-apoi acceptă zâmbitori înfrângerea. Nu trebuie să mă vindeci, nu e nevoie să mă protejezi. Nu trebuie să te vindec şi n-ai nevoie să te protejez. Şi cum spuneam: ce zile, ce oameni, ce distracţie! ce seri, ce pasiune, ce privire! 

 Tricoul tău mi-e mare şi îmi ţine cald, muzica ta mă energizează, camera, casa şi familia ta au devenit şi ale mele şi prietenii nu se mai satură să mă/ne descopere. 
 Coincidenţele, cuvintele, glumele comune şi veselia au venit prea natural ca să le mai resping. Le împart de azi cu tine. Respingeri şi aşteptări prea mari, gust amar şi explicaţii neînţelese, stări apăsate şi sumbre şi medii superficiale n-au ce căuta în lumea mea.
 Dacă eşti aşa cum mi-am imaginat asta înseamnă că eşti imaginar? Dacă sunt cum nu ţi-ai imaginat niciodată că aş fi înseamnă că sunt reală?

Placebo - Every you and every me
Asculta mai multe audio Muzica
 

knowing nothing is better than knowing it all

 (foto)

 Întotdeauna de sărbători senzaţiile sunt amplificate. Iubim mai cu foc, urâm mai tare, ni se accentuează disperarea, singurătatea şi pasiunea. Suntem mai sinceri dar ne consumăm mai repede. 
 
 De Crăciunul ăsta nu o să îmi mai pun dorinţe. Le las pentru tine. Mi-e teamă pentru că mie au tendinţa să mi se îndeplinească. Închide ochii şi pune-ţi o dorinţă. Ai avantajul că e a mea şi-oricât de imposibilă îţi pare, absurdă, grea şi fără şanse, ea se va îndeplini frumos. Pentru cât timp sau din câte bucăţi va ţine doar de tine.
 
 Secrete calde, bârfă şi filosofie aberantă. Ceai aburind arome, covor pufos şi starea de a fi cel mai puternic. Planuri uitate, râsete cu lacrimi, alergături şi ciufuleli naive. Sentimentul sigur că nu vei fi trădat nicicând, parfumul, joaca-n păr şi muzica. Fotografiile, proiecte, apostrofări şi îngrijorarea. Concerte, corturi, lacrimi în ochii tăi şi dragostea nebună. Eşecuri, realizări şi crize, maturizări şi complimente şi multe întrebări fără răspuns. O fericire ca nici o alta, oameni speciali, hamace-n deltă şi-o pisică. O gară, o cafea, privirea ta şi te iubesc-ul. Decizii şi fântâni arteziene, femei fatale, canapeaua mea roşie şi pozele din telefon. Castane, parcuri, lâncezeală întinşi pe iarbă, magnoliile şi seara de la trenuri. Faleza străbătută la picior, bătăi cu apă, spumă şi grătare. Tenis de masă, tricourile tale, un grep şi două iaurturi de băut. Conduc cu tine-n dreapta mea, ziua mea, cuvinte inventate şi petecul de iarbă de la Fructul Soarelui. Nimeni şi nimic, totul şi toţi.
 
 În 2009 am trăit cât pentru o viaţă. Am învăţat cum să trăiesc mai mult, mai repede şi mai intens. Îs curioasă, acum, că ştiu ce fel, cât de intens va fi 2010. 
 
 Sentimentele ni se vor transformă, disperarea şi dorul, pasiunea şi buzele muscate, iubire de jur împrejur, priviri complice, gesturi superbe, nebunie şi nopţi nedormite, sentimentul că am făcut ce trebuia, sentimentul că suntem unde ne dorim. Starea supremă de oameni complicaţi, zâmbet secret pentru că ştim că ne invidiază, presupuneri banale bârfite-n semi întuneric, persoane evitate, regrete vindecate doar de noi, nervi, stres, examene şi nevoia unul de celălalt.
 
 Anul care trece ne-a făcut ce suntem azi. Şi-a construit în noi, cu bârne, cuie, legături puternice scheletul anului ce vine. Tot ce a fost perfect anul trecut e baza anului ce vine. Tot ce-am simţit, trăit şi experimentat e începutul noii vieţi de mâine. 
 
 De vă doriţi Crăciunul într-un fel anume, să vi se împlinească felul, de căutaţi o stare, un om, un sentiment anume, să îl găsiţi! Încredere, putere şi nebunie am din plin şi-o să vi-o dăruiesc în gânduri scrise cum fac de felul meu. Ochii îmi sclipesc şi zâmbetul mi-e fericit.

IN MY LIFE- BEATLES
Asculta mai multe audio Muzica

La multi ani, Simone!

Prima oara cand a intrat la mine in magazin mi s-a oprit respiratia. Exagerat de frumoasa si naturala. Habar nu am ce am semnat atunci  dar speram ca o va  aduce destul de des inapoi la mine. Si a adus-o. De fiecare data mai frumoasa si mai seducatoare. Acum jumatate de an cand m-am trezit prima dimineata langa ea si am urmarit-o cum alearga nebuna prin casa imbracata in hainele mele am simtit ca m-am indragostit. E calda, alba, moale, dulce si parfumata. Ea e Simone. Si de azi e legala. La multi ani, femeie frumoasa! Iti doresc iubiri implinite, viata frumoasa, nebunie si pasiune! E ceea ce ti se potriveste.

Atinselea: Sunt o ciudată!

Leapşa de la 5zambete. Lucruri care ar fi normal să nu dar eu da sau lucruri care ar fi normal să da dar eu nu. Şi altele.

 1. nu-mi place îngheţata.

 2. nici sudoku.

 3. îmi place atât de tare să fotografiez oameni şi nu găsesc nici o plăcere în a fotografia peisaje.

 4. nu desenez, nu pictez,  nu cânt. nu ştiu.

 5. urăsc telefoanele mobile. inclusiv al meu.

 6. nu-mi ştiu numărul de telefon deşi am şi un banner imens pe care e trecut. ştiu un singur număr de telefon pe derost.

 7. am peste 20 de inele mari de argint pe care le ador/port/rar pierd şi port mai multe odată în diverse combinaţii.

 8. am o fobie cu atingerile. evit s-ating, evit să fiu atinsă. cine mă atinge intenţionat sau din greşeală şi nu mă feresc, atenţionez sau chiar răspund e special.

 9. nu merg niciodată în spate la maşinile sport în 2 portiere, nu mă duc la solar vertical. un fel de claustrofobie. paradoxal nu îmi este frică niciodată de lifturi sau că pot rămâne blocată. deşi am rămas.

 10. mut mobila prin casă des. foarte des.

 11. nu aş schimba nimic la mine din ceea ce ştiu că este permanent.

 12. am o cicatrice destul de mare şi într-o zonă mereu la vedere. sunt oameni care mă văd zilnic, m-analizează, invidiază, pretind că mă iubesc. habar nu au unde e.

 13. salut zâmbind un poster din oraşul meu aproape zilnic şi de mult timp.

 14. dacă aş putea să renunţ la a avea dreptate majoritatea timpului şi tendinţa de a spune/gândi "ţi-am spus eu!" aş face-o.

 15. ştiu diferenţa dintre a avea tendinţe bi şi a fi bi. e mare.

 16. tu

 Nu credeam că sunt chiar aşa de ciudată... şi m-am oprit la timp.

 Sunt lucruri pe care le spui sau nu. Le arăţi sau nu. Le ai sau îţi lipsesc. Câţi oameni din jurul nostru ar putea bifa lista noastră de ciudăţenii ca fiind lucruri din noi? Câţi oameni din jurul nostru care cred că ne cunosc sau care credem noi că ne cunosc chiar ştiu toate astea despre noi? Câţi ne iubesc pentru ele? Câţi le observă, admiră sau critică? Des ne mulţumim cu unul care le ghiceşte din două-n două şi-apoi le uită. Rar, poate o dată în viaţă, cineva le poate recita şi noaptea în somn ca fiind motive pentru care ne iubeşte.

Feel free to play with it. It's kinda  mindblowing. Nu pentru voi ci pentru ceilalti.

Staind-Outside
Asculta mai multe audio Muzica

O iarnă închipuită

(foto)

 O iarnă închipuită începe cu o ninsoare neaşteptată şi frumoasă. Şi cu tine. Începe la ora 7 dimineaţa cu fulgi mari şi căciuli călduroase şi o mână caldă ce mă sprijină. Continuă cu seri la cald râzând, plângând, iubind şi dansând. În iarna mea închipuită ninge cu urmele degetelor tale pe stratul de zăpadă de la geamul meu şi cu mănuşile tale pe calorifer. Continuă încet, încet şi alb. Cu lumânări aprinse-n toată casa şi-o noapte-n care am dormit îmbrăţişaţi, cu mine căutându-te îngropat în ninsoarea din parc, pe-o bancă pe care mă aşteptai parcă de astă vară şi cu tine cântându-mi dimineaţa-n soarele de iarnă "let it snow! let it snow! let it snow!". Am vrut să ningă pentru noi. A nins. Am vrut să vii şi ai venit, am vrut să n-ai puterea să pleci şi n-ai avut, am vrut să-ţi fie teamă că mă ia şi ţi-a fost. Am vrut să alergăm nebuni în zăpadă şi să ne tăvălim copilăreşte, să ne sărutăm prin fulare şi să mi se scurgă rimelul (waterproof nu snowproof) pe buzele tale. 
 Iarna mea reală a avut zăpadă moale, ceaiuri fierbinţi, prieteni gălăgioşi, femei frumoase-n rochii cu paiete şi cu franjuri, seri agitate-n gaşcă cu bulgări, ţipete şi hug-uri (mulţumesc Jul) ce-au vindecat un dor, seri calme în miros de mosc, prieten bun ce-mi dă nevoia de lună plină şi discuţii aberante. Iarna mea reală are toate acestea plus tot ce pot eu să-mi închipui.
 O iarnă închipuită ca o explicaţie liniştitoare. 

Dean Martin - Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!
Asculta mai multe audio Muzica

The sound by which I live and die

This is the soundtrack of my life...

  Un laptop mare şi străin în poale. Picioare ghemuite pe blana caldă şi întunecată a unei lupoaice blânde ce şi-ar fi dorit să ştie să toarcă precum o pisică. O muzică ce mă descoperă. Nu-ţi caut defecte. Nu ai. Sau poate unul şi acela e fatal. Şopteşti grav când ieşi din cameră chiar şi pentru 5 minute "pe deocamdată!". Şi dispari. Nu îţi simt lipsa şi n-am cum. N-o să te doară-n veci o pişcătură de ţânţar pe-o gambă fracturată, vânată şi rece. Şi nici măcar n-am să gândesc că pişcătura o să vindece. Învăţ să tac, s-accept, s-ascult. La tine tot miroase a mosc. Mosc rimează cu vâsc. Îmi vine să pun bookmark la blogul meu pe-acest calculator străin. Şi n-am s-o fac. Zăpada se aşterne, se vântură,  îngheaţă. E calm şi cald în case şi iarna e confuză... nu o urâţi... e ceea ce cu toţii am dorit în gând sau tare, zgomotos.  Plec la cumpărături bizare. Căciuli, eşarfe, lumânări, rom şi budincă, wisky şi cola, sirop de mure. Sună frumos. Cum să nu-ntrebi nici pân-acum ce e cu mine, cine sunt??
Enjoying Blaze.

So cold subversive

(foto)

Am voie să vreau să greşesc? Îmi dai starea că aş avea voie orice. Îngropi premoniţiile-n calm firesc, furtunile în bine şi confort şi dragostea şi dorul în amorţeală şi inconştientă. Mi-ai dat ce am avut nevoie. Eu ştiu ce îmi lipsea. Tu nu. El nici acum. N-am râs, n-am vorbit, n-am dat, nu mi-ai cerut. Dar cel mai important, n-am plâns. Îmi spune: scrie, cere şi fii egoistă. Îmi arată: doare, iubesc şi sunt bine aşa. Umbra mea a rămas într-o perdea gri.

Abandon all hope he, who enter here... enternal pain that runs among the lost. It's the fiction of life. What you are is what you live! It never made a fucking difference to you, in the eyes you can see the truth. It's the fiction of life. I'm going deep no other way. Nothig seemed to go as planed... it makes no difference with the choices I make and I'm convicted in life. Don't want to make the same mistakes... can't live with the faults. There is no remorse for you and me!
Convicted in life, fiction in life, victim in life...

 Nimic nu e cum pare. În ciuda muzicii sunt soft. În ciuda cuvintelor sunt zâmbitoare. În ciuda dorului îl strâng în braţe. Pentru că pe zăpada de la geamul meu scrie Liz. "Aşa a nins!" Tu nici măcar nu ştii cine e Liz.  

Sepultura - Convicted in life
Asculta mai multe audio Muzica

Atinselea cu musical mood

De la MyLastGoodbye pentru mine o intrebare despre topul melodiilor mele. Playlistul e cam acelasi, se schimba dupa stare/perioada/companie doar ordinea. Mai demult am zis asa:
5 melodii de suflet: Snuff - Slipknot, Sweet Child O'mine - Guns, Through Glass- Stone Sour, Kryptonite - 3DD, Nothing Else Matters - Metallica
Lastfm-ul meu arata  :

Ar mai fi.

incomprehensible phrases that may or may not be essential for the understanding of me

I have become comfortably numb (foto)

Ninsoarea şterge multe ce-oricum nu mai erau atât de importante. Ordinea importanţei lucrurilor în viaţa noastră o fixăm singuri ne place să credem. Nu e aşa. Dar când lista priorităţilor se rarefiază e loc de multe inimaginabile. Nu vroiam locul, nu-l simţeam efectiv. De trei zile te ţin ascuns de lume. Te ţin în mine şi doar pentru mine. E bizar cum un exerciţiu copilăresc de a ascunde calm o fericire-n tine îţi poate spune atât de exact cine te cunoaşte cu adevărat, cine e destul de interesat să privească şi cine destul de îngrijorat să afle. Lumea se opreşte la repere vechi. Stricate. Nu la vibraţii noi, necunoscute. Există momente perfecte date de combinaţii perfecte. Mi-ai spus azi, că a ta combinaţie perfectă subit descoperită este formată din ninsoare, eu şi-o portocală ce îşi lăsase gustul pe buzele mele. Drept pentru care mi-ai cumpărat o mulţime de portocale ce mai târziu le-am devorat cu ai mei prieteni ce miroseau a iarnă.

 La fiecare 12 ore îmi spui trei lucruri noi despre tine pentru că tu crezi că trebuia să mă cunoşti de mult şi vrei să trişezi timpul. "Nu-i grabă! E doar nerăbdare!" Provoci atât de simplu şi frumos. Strategic, furi 10 minute cu mine fără să ceri mai mult. Suspans plăcut. Ce nu mi-ai spus şi am descoperit singură: urăşti shaorma, cravatele, când îmi sună telefonul şi faptul că mi-am cumpărat ţigări. Primele două le-ai exclus din principiu. Următoarele aduc încruntare în privirea ta.

 M-am îndrăgostit de glasul tău când ai spus: vreau să te vindec. Fără să-ţi recunosc vreo rană. Azi, cât mi-ai ţinut mănuşile, ai respirat cald şi zâmbind în ele citind atent dintr-un pliant şi chiar ai ezitat să mi le dai. Cum poţi să faci un gest perfect, inconştient?

 De ce eu? Am vrut să sune diabolic întrebarea. "Pentru că ai urcat scările încercând să ascunzi că ai plâns şi când te-ai aşezat la masă mi-ai luat mână stânga şi mi-ai presat buricele degetelor de încheietura mâinii tale şi mi-ai spus: să-mi cânţi! Ţi-a tremurat vocea."    

 Habar nu am de unde, cum, de ce şi cât. Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu când, unde şi dacă.

 În noaptea asta am să adorm crezând că doar mi-am imaginat. O să mă las pradă unui vis mai vechi cu dans îmbrăţişat, joacă în păr, un dormitor şi un sărut. Dar mâine am să am o portocală-n buzunar.

Road trip

(foto)

Trei cuburi, trei gânduri şi trei planuri. Printre bagaje, sandvişuri calde şi cafele în căni termorezistente citesc cuburile Angelei pe care-n urmă cu o săptămână o claxonam voioasă la un semafor în centru. E bine şi reconfortant gândul unui aer proaspăt şi străin. Pentru amândoi. E superbă senzaţia de a mă vedea întipărită pentru totdeauna pe irişi, pe gât şi-n al tău suflet. Sunt nerăbdătoare la ideea drumului noaptea spre un vârf de munte. E neaşteptată bucuria de a ştii sigur că vă văd duminică cu o sclipire fericită-n ochi şi sper cu un premiu de departe.
 
 Tăcerile tale. Ai ştiut să-mi transformi neliniştea şi îndoielile în motive de siguranţă. Cu tine am înţeles că binele nu oboseşte,  iar dragostea nu ia o singură formă. Tăcerile tale au miez de idei coapte, iar parfumul lor mi te păstrează în preajmă mereu. Nu cred că putem măsura în cuvinte tot ceea ce simţim, aşa cum nu cred nici că voi reuşi să-ţi mulţumesc pentru tot ce m-ai ajutat să descopăr. Pot doar să încerc să fac acelaşi lucru. Acum şi mereu.
 
 Nesfârşitele aşteptări. Singur între prieteni. Îi vezi zâmbind, îi auzi vorbindu-ţi, dar ochii tăi rămân mereu singuri. Ca şi cum cuvintele tale ar refuză,pentru un timp,să-şi mai găsească ecou. Ca şi cum mâna ta ar rămâne,de fiecare dată,doar cu iluzia unor degete pereche. Cine poate şti mai bine decât tine de unde vine dezamăgirea? Cine poate să hotărască în locul tău până unde e dispus  să suporte nesfârşitele aşteptări ale unor altfel de timpuri?  Singur, între atâţia prieteni, mergi pe drumul tău. 
 
 Eu fără tine. Liniştea aceea fără de care nimic nu iese cum ar trebui. Sentimentul că există cineva pentru care faci tot ce faci bun. Cineva căruia îi pasă de tine. Răspântiile ne sunt date pentru a conştientiza, permanent,că puteam pierde mai mult. Nici un drum, după o răscruce, nu mai e acelaşi. E cel vechi, plus încă ceva şi minus altceva. Eu fără tine sunt eu cu tine din care te-am (te-au?) luat pe tine.

Honey, you'd be surprised

 Mă transform şi trăiesc senzaţii noi. Dintrodată mă simt ca şi cum trăiesc într-o lume în care nu ştiam ce se întâmplă de fapt. Vedeam, simţeam şi vroiam un singur lucru. Trăiam pentru un singur lucru. De obicei transformările schimbă sentimente în noi, vin cu rezoluţii crude şi conştientizări abrupte. Transformarea mea vine cu conştiinţa sentimentului neschimbat, cu recunoştinţa senzaţiei trăite şi cu o realitate nouă ce merită descoperită. 
 Trafic nervos de secrete copilăreşti, impunere naivă de dorinţe mature, planuri infantile în doi oameni adulti, stări fatale şi pasiuni prea grele.
 Am zâmbit calm şi simulat, am sfătuit înţelept şi am ajutat necondiţionat. Am clădit o lume a mea pe bune intenţii. Şi mi s-a reproşat lipsa egoismului. Dar, nu. Nu aşa. Spuneam că dragostea dacă nu e nebunie curată nu are sens. Am să ascult cel mai dorit sfat şi am să urlu, am să urăsc şi am să turbez. Am să zgârii şi-am să muşc şi-am să rup bucăţi din mine şi din el. Am să consum tot ce e de consumat. Am să mă răscolesc. Am să ard fiecare parte din mine şi din el. Din noi. Am să îmi semnez numele cu cele mai ascuţite unelte pe încheieturile lui, pe vene, pe ploape, pe gât şi glezne. Aşa cum mi-am scris numele pe luna asta. De la tine ştiu dar tu încă nu ai aflat. E luna mea. Am să îmi las gustul pe umăr, pe buze şi pe coapse. Am să îmi las mirosul în haine şi fulare. Am să râd nervos şi-am să inspir adânc a putere. 
 Şi dacă o să cad epuizată o să o fac doar în braţele tale, femeie frumoasă. Şi doar în barul tău am să beau plângând.

Oftat

 M-am scuturat grav şi mi-am pus un zâmbet cinic pe faţă. O să ies să mă plimb pentru că aerul îmi face bine. O să obosesc şi-o să mă relaxez conducând. O să răscolesc mansarda după globuri şi ghirlande. O să mă chinui să fac bradul să încapă în maşină. O să le car singură patru etaje. 
 Iubirile se termină frumos de obicei. Rămân cu amintiri plăcute şi nu regret niciun moment din oricare poveste trăită. Prieteniile se termină urât de obicei. Deşi n-ar trebui să se termine niciodată. E doar senzaţia mea sau ar fi trebuit să fie exact invers?
 Mă aşteaptă un sfârşit de săptămâna singură, fără planuri, fără idei şi fără sentimente. Nu mai plec la munte. 
 Dacă mai puteam să învăţ ceva despre mine, am făcut-o azi. Dacă îmi bănuiam nişte limite, azi le-am atins. 
 Nu sunt singură dacă există cineva care mă sună îngrijorat şi mă scoate la o cafea de vindecare. Îţi mulţumesc. Ştiu că n-o să mă întrebi nimic şi doar o să glumeşti constant până o să mă vezi zâmbind. Să ştii că atunci când tu zâmbeşti chiar am senzaţia că viaţa e frumoasă. Şi ţi-am mai spus că zâmbetul e o stare ce a fost inventată pentru tine. Nu mai repet. :) 
 "You don't have a soul. You are a soul. You have a body."  (C.S. Lewis) Am citit aici şi mi-a plăcut.

Today I feel so different

Este muzica ei şi sunt cuvintele ei. Mi-aş dori să pot scrie ca ea. Până atunci doar simt citind-o. Am cules din ea senzaţii ce le visez ale mele, am copiat cu neruşinare fraze ce le-a gândit şi am adus cât mai mult din ea, aici, la mine pe blog. Postarea îi este dedicată autoarei de drept a cuvintelor iar frazele ei ţi le dedic azi ţie.  Today I feel so different!

Club 8 - Love in December
Asculta mai multe audio Diverse

So this is love in the end of december, quiet nights, quiet stars... and i'm here monday to sunday cause you're fragile and i'm weak... So you fall when the nights grow longer into sleep and won't wake up... and i'm here i'm sitting beside you and i'll wait until the spring... So you drift when the days grow colder away from me and won't look back, far away and i can't guide you but i'm here til the spring...
Don't you worry i'll be there for you, don't worry about me... you know me better than that. Don't you worry i'll be there for you i'll catch you if you would fall...

"Zâmbeşti mereu când îmi ceri imposibilul umanilor, iar eu tot ce-ţi pot oferi este posibilul nostru.

 Totul e tocmai ca în scenariul tău de săptămâna trecută, în acel scenariu în care degetele mele s-au lăsat ispitite de gustul tău, şi-au pierdut echilibrul şi au alunecat fără să întâmpine vreo dificultate pe suprafaţa fiinţei tale. E scenariul în care ţi-am muşcat respiraţia, în timp ce trupul tău oscila periodic şi alternativ cu atingerea mea.

 Nu pot să-ţi compensez lipsa cu nimic, nu eşti o simplă senzaţie care mă ajută să percep lumea din jurul meu, eşti ceasul care nu măsoară timpul niciodată, acel ceas care s-a oprit în noaptea în care m-am simţit pentru prima dată a ta.

 Aş putea să renunţ la frumuseţea trupului tău, dar ce rost ar mai avea dragostea mea dacă nu ar avea o natura amestecată?

 Niciodată nu ştiu de ce plâng atunci când te sun, dar tu ştii exact de ce am nevoie ca să mă liniştesc. Cu decăderea unui masochist, încheieturile trupului tău au făcut faţă covulsiilor mele fără ca tu să schiţezi pe chip durere şi neputinţă. Ţi-ai pierdut noaptea fără să ripostezi, ascultând ropotul lacrimilor care năvăleau peste palmele tale catifelate.

 Iartă-mi lacrimile şi nebunia de noaptea trecută.

 Pot să te conduc spre un răspuns corect sau pot să te adâncesc şi mai mult în căutările tale. Reprezint actorul care pune masca adecvată rolului şi situaţiei în epoca în care feminismul, globalizarea, stupiditatea şi teribilismul sunt puse în aceeaşi barcă cu Dumnezeu.

 Nu am cerut nimic şi totuşi mi s-a oferit putere. Nu vreau decât să rămân actorul zdrobit, cel care te-a desprins din cadrul tău strict ludic şi te-a obligat să creşti în braţele sale.

 Dacă aş fi veşnicie, te-aş cuprinde, iar tu te-ai transforma în minutele mele. Trupul tău mi-ar acoperi coastele, iar universul nu ar mai îmbătrâni. Buzele tale ar sorbi anii pe care îi aduc peste oameni. Sânii mei ţi-ar mângâia trupul iar tu ai dori veşnicia doar pentru tine."

And this old world is a new world

(foto)

O zi în care frigul dimineţii mi-a astupat rănile şi soarele prânzului mi-a enervat privirea obosită dar mi-a dat optimism şi putere cât pentru încă o viaţă de acum încolo.
 Plănuiesc o fugă la munte în weekend, un SDC duminică dacă mă întorc la timp şi-o săptămâna viitoare gândindu-mă ce vreau de la noul an. O ninsoare cu fulgi mari ar fi ideal dar nu pot cere atât de mult aşa că o să mă rezum la clipe frumoase cu prieteni, o noua ordine calmă în viaţa mea şi doar senzaţia că mă înţelegi.
 Mă uit la sezonul 9 din Friends şi râd cu poftă. Sorb din cafeaua caldă cu lapte şi mă gândesc că mi-aş dori nebunia paranormală a lui Pheobe, naivitatea lui Joey, sensibilitatea lui Ross, umorul lui Chandler şi poate mi-aş dori să fiu perfecţionistă ca Monica. De la Rachel nu vreau nimic, sau poate doar senzaţia ciudată că Jennifer Aniston a fost iubită de Brad Pitt. Sau poate chiar le am.
 În acvariul meu, după ce răscolesc nisipul şi curăţ apa dau drumul la filtru şi cinci minute privesc cum nisipul se aşterne iar şi filtrul face apa clară şi curată. Aşa mă simt acum, văd valuri de nisip aşternându-se calme la loc. Am pornit filtrul. Apa se va limpezi.

Muse-Feeling Good
Asculta mai multe audio Muzica

I crave for your scent sending shivers down my spine

Beau vin roşu într-o cameră cu lumina difuză. Nimic nu e cum ar trebui sau nu se simte aşa. Starea bizară şi unică de durere disperată în stomac îmi dă senzaţii pretenţioase că plutesc. Lumânările cu aromă de cafea le-am stins inhalând fumul de ceară arsă. Mirosul de liliac al lămpii parfumate îl dedic cui merită. Pachetul cu shaorma mă invită să-l arunc. Nu m-am atins de el. O femeie frumoasă şi caldă a reuşit să mă vindece pentru ceva timp ca mai apoi zâmbetul tău să mă facă să uit de pielea ei albă. Nu e prima oară. Mi-am zgâriat neputincioasă genunchii goi plângând până să-mi vină salvarea de la un pirat dubios ce are ca ocupaţii preferate cântatul la chitară şi desenatul ouălor crude cu marcarul. L-am lăsat să mă salveze cum o face de fiecare dată.
 Şi-am să montez bradul, am să umplu camera cu lumânări şi am să te mai aştept o ultimă dată moale şi alintată cum ştiu că îţi place. Promit să nu-ţi evit sărutul şi nici atingerea şi să mă înfior de parfumul tău în cea mai satisfăcătoare îmbrăţişare din câte există. Cadoul tău de Moş Nicolae stă nedesfăcut. Probabil i se va alătura cel de Crăciun. Mirosul camerei mele este pentru un pirat curajos şi nesperiat de lacrimile mele. My musical mood e dat de tine deci ţi-l dedic împreună cu lacrimi simetrice şi sincronizate. Şi oja roşie, şi clementinele nedesfăcute şi nedoritul iz de tutun. Şi pagina din agendă ruptă sub ochii tăi. Mâine voi fi alt om şi o să-mi lipsească durerea asta. De ce simt că ar trebui să ieşi din baie sau să apari leneş din dormitor? De ce, cu privirea fixă de zombie, opresc muzica crezând că mă strigi iritat că nu sunt lângă tine?

 

HIM - Gone with the sin
Asculta mai multe audio Muzica

Pain

 Pe scurt, povestea sună aşa: o săptămână fără net, nenumărate telefoane isterice, trei zile de net cu promisiunea că aşa ceva nu se va mai întâmpla şi-apoi iarăşi o săptămâna fără net. Exact ca în orice relaţie sănătoasă. Drept urmare i-am pus capăt şi mi-am luat provider nou. De astăzi!

 Vreau linişte şi pace. Cumva, în doar o săptămână, am reuşit să mă despart/cert/îndepărtez de aproape toţi bărbaţii importanţi din viaţă mea.  Zâmbesc trist. O să fie bine! Fiecare şi toţi. Cât despre mine, numai de bine. Am revenit.

Lene

(foto)

 Am o tendinţă bizară de a mă înconjura de oameni super inteligenţi. Am un noroc extraordinar de a-i întâlni şi cunoaşte. Tocmai m-am întors de la o întâlnire de astfel de oameni a căror cunoştinţe mă depăşeau, modul lor de argumentare mă fascina, ambiţia şi determinarea mă energizau şi socializarea cu ei m-a făcut să simt pe lângă invidie şi starea de a fi norocoasă că-i cunosc. Nu ştiu cum reuşesc, nu ştiu de ce mă acceptă dar sigur le mulţumesc.

 Acasă, stare de bine. Beau o cafea rece dintr-o cană imensă, ard ulei parfumat într-o lampă şi mă gândesc la un vin fiert cu bucăţele de gutui.  Lenevesc zilele astea propus şi intenţionat. O să răscolesc mansarda alor mei în căutarea bradului şi ornamentelor. Filosofez tâmp învârtind bastonul Houselike. Întorc zâmbind clepsidra de pe birou şi zgudui globurile cu zăpadă.
 Lună plină, stare de oftat celebru şi amintirea îmbrăţişării de azi.
 Radiohead astă seară pentru mine şi voi: 

Radiohead - Thinking about you
Asculta mai multe audio Muzica

Internet aficionado

Why is it drug addicts and computer afficionados are both called users?
Clifford Stoll 

(foto)

   Am exersat supravieţuirea jucând zuma şi plimbându-mă prin oraşul plin de tarabe. Atâtea zile de nici nu pot să le număr am împărţit timpul între telefoane către al meu provider de internet şi plimbări în miros de mici şi pastramă. Am disperat, am legat fire, am tăiat fire, am schimbat surse arse (!!), mi-am cumpărat cercei ce îmi place să cred că-s din Peru, am mâncat colaci secuieşti, am băut vin fiert, am umplut casa cu miros de clementine poaspete, mi-am luat baston ca cel al lui House, am prăjit cartofi, am făcut brăţări de aţă, iar am disperat fără internet, m-am uitat la Friends pe sărite că torentul nu era complet şi am ascultat muzică. Mi-a fost dor să citesc bloguri, să scriu posturi frumoase de dragoste moale, să ştiu cine cântă în piaţa din faţa blocului meu, să vorbesc cu ai mei prieteni veşnic online şi să-mi controlez mailul cu cafeaua fierbinte în faţă.
   Dar m-am întors gata să răspund la mailuri importante, să scriu despre mine, despre oameni cu ochi frumoşi ce beau bere într-un restaurant unde se ţinea o pomană, despre  Adobe şi Photoshop Users Group, despre Geniale Translator şi IBG-ul de decembrie, despre Schimbul De Cărţi care cred că e duminică şi orice altceva voi mai vrea. Gata. Sunteţi liberi să-mi spuneţi că v-a fost dor de mine. Minţiţi-mă! Am nevoie!

3 Doors Down - Right where I belong
Asculta mai multe audio Muzica