La multi ani!

Craciunul a trecut. Sper sa fi fost de vis si fiecare dintre voi sa fi primit ce isi dorea, sa fi primit lucrul, sentimentul sau speranta pe care o astepta de mult. Eu am calatorit Craciunul asta si nu l-am simtit asa cum trebuia. Si multe locuri si destinatii turistice au incantat privirea mea. Le-am vizitat pe fiecare in parte cum sunt inscrise pe hartile turistice si fiecare oras calcat nu a scapat de pozele cliseu cu mine si cine stie ce monument/cladire/peisaj. Am sa va spun de stari si sentimente personale si ce mi-a dat mie fiecare loc in parte. Sa va zic cum Budapesta mi s-a parut rece si prea curata noaptea. Cum Viena mi-a incalzit sufletul in zori, plimbandu-ma printre cafenele si magazinele de turta dulce in jurul carora mirosea a vanilie si rom. George Clooney mi-a zambit frumos de pe un poster comercial mare cat un bloc. Ningea din becuri pe pietonale si semafoarele parca simteau Craciunul. Venetia, iarna, e mai boema decat mi-o inchipuiam eu. Plimbandu-te pe canale si poduri simti ca iubesti, ca vrei sa iubesti si-ti promiti sa nu traiesti fara iubire nicicand. Pe un dig din San Benedetto del Tronto traiesc multe pisici pufoase si frumoase. Lenevesc la soare pe pietre si nu se sinchisesc de turisti. Nu stau la mangaiat nicicum dar stau la poza linistite. Le-am urmarit ore intregi si nu-mi venea sa mai plec. In Alba Adriatica marea pare linistita si primitoare si iarna. Nisipul e fin si plin de scoici si faleza plina de palmieri. Strazi mici si-nghesuite dau stare de intimitate si copertinele de panza colorata de la balcoane aduc aminte de sezonul estival. In San Marino am simtit castelul al meu. Urcand trepte inguste si intrand prin arcade cu usi grele de lemn imi asteptam printul calare. Pe metereze, deasupra norilor te simti puternic, invincibil. Locul e plin de "pixies", un fel de spiridusi ce pot indeplini dorinte. Unul m-a urmat pana acasa. In Ascoli Piceno m-am simtit in siguranta pazita de dragoni de piatra. Un patinoar luminat puternic m-a incantat cu acorduri rock si gheata fina. O catedrala m-a linistit si mi-a golit mintea. Apa sfanta din vase mari de piatra o simt si-acum pe frunte.
Acum astept cuminte finalul anului acesta. Si inceputul anului ce vine. Nu mi s-au indeplinit toate dorintele. Evit momentul calculului constient de vise indeplinite. Desi dorinte simple si frumoase au refuzat a fi indeplinite, surprize la care nu visam mi-au fost facute cadou. Anul care vine deja ofteaza la auzul dorintelor ce i se adreseaza.
La 12 noaptea imi fac cadou o noua doza de optimism. Si voua tuturor la fel.
La multi ani!
Anul trecut iata ce scriam/simteam/speram/doream:

Farmecul zilelor de sarbatori aduna-n el bune si rele. Tot ce-ai trait, simtit, vazut si facut intr-un an se-ngramadeste parca amestecat in cateva zile. Suparati sau fericiti in acest sfarsit de an, singuri sau inconjurati de prieteni, indragostiti, iubind sau poate dezamagiti, sarbatorile vin pentru toata lumea la fel. Diferenta e cum le accepta fiecare. Acum planurile si visele noastre rostite in abur de ger se incheie cu “de la anu’”. “de luni” sau de la intai” s-au pierdut pentru ca acum se pune un mai mare punct in socotelile fiecaruia.
Hai sa rupem calendarul de pe perete si sa-l inlocuim! Hai sa aruncam agenda veche si mazgalita! Hai sa ascultam fredonand un colind! Hai sa uitam trecutul si sa lasam inima sa bata cum vrea ea!
Cineva chiar m-a intrebat de ce zambesc privind in gol… ma gandeam de cate ori voi gresi data scriind 2007 in loc de 2008… ca ma bucur ca anul acesta care vine ziua mea cade sambata… si ca am vazut filme in care in 2008 toti eram roboti.
Eu mi-am facut pentru 2008 cele mai multe proiecte si planuri decat pentru oricare alt an
din viata mea. Am fost indrazneata pentru ca asta poate insemna tot atatea dezamagiri…dar la astea va trebui sa ma gandesc abia anul viitor la sfarsit. Inchei cu Angela:
“E mult? E puţin? Să ai felia ta de viaţă, cu care ştii că poţi face nimic mai mult decât atât cât eşti în stare şi nimic mai puţin decât atât cât ai meritat. Sărbătorile ne fac să trăim mai intens, să alergăm, să ne agităm, să simţim cât am câştigat sau cât am fi putut pierde.”
La multi ani!

Linişte optimistă

Leonard Cohen - You have loved enough
Asculta mai multe audio Muzica »


Miros de clementine decojite pluteşte leneş dimineaţa asta. După o noapte cu lună plină cafeaua fierbinte cu mult lapte e mai bună. E cald şi linişte în casă. E sâmbăta mea. Mă vindec lent după răceală şi şerveţele mentolate şi mototolite tronează încă în patul nefăcut. Aspirină. Amară. Ceai cu lămâie? Mai târziu. Simt o plăcere vinovată de-a fi furat o zi din viaţa mea. 'Stealing time from my own life' scris mov pe un tricoul alb. Mi-am amintit acum. Sentimentul e totuşi diferit. La mine e palpabil. Citesc Ciresarii de câteva zile şi strâng păreri din cele mai ciudate. "E doar coperta de la Ciresarii, nu?" Nu. Citesc şi-mi place. Vrei să crezi că e Umberto Eco pe care mi l-ai recomandat? Crede. Pendulul lui Foucault. Nu am trecut de primele pagini. Strânsesem mai mult de zece cuvinte care nu ştiam ce înseamnă. E regulă de bază. Nu-i carte de citit în cadă. Cândva probabil. Nişte mere mari şi galbene s-au rostogolit bizar până la marginea mesei de sticlă. Echilibru precar. Îmi place şi cuvântul echilibru şi cuvântul precar şi amândouă unul lângă celălalt. Sună bine. Cineva e la Cluj. Cineva, care e la Cluj acum, ştie să bea frumos un ceai sub ochii mei, să-mi complimenteze bradul şi să accepte două clementine. Altcineva e la Buzău la poalele unui munte. Există acolo, în acea ogradă un loc unde nimeni nu te poate auzi, nu te găseşte nici un satelit, nu pătrunde nici un fel de undă, nu te poate fotografia nimeni. The secret spot. Un fel de buncăr virtual; în aer liber. Mi-a spus mie un prieten.
Mărturisesc că următorul post vroiam să îl scriu despre bloguri. Şi despre al meu. Blog personal. Dar e o zi frumoasă, e sâmbătă şi am o stare bună de leneveală şi aiureli şi nu pot fi atât de critică cât se impune, atât de linguşitoare cât se vrea şi atât de coerentă cât se cere. Iată deci alte câteva aberaţii date de mirosul de cafea, clementine decojite şi cărţi cu aventurile unei găşti de adolescenţi. Închei frumos cu un alt cub al Angelei:

Pentru fiecare contează alte lucruri. Ordinea importanţei lor în viaţa noastră e firesc să nu fie aceeaşi. Dar nu mi se pare firesc să ne raportăm în aşa măsură la ţelul nostru încât să nu-i lăsăm celuilalt nici măcar dreptul de a avea propria opţiune. E uşor să-i spui celui de lângă tine că visează prea mult. Dar şi tu, privit din afară, visezi la fel. Poate că ar trebui, măcar din când în când, să respectăm celuilalt dreptul la visul lui cel mai drag. Altfel, am fi o lume de pesimişti.

True.

Déjà vu

E prima oară când te aşteptam şi nu ai venit. E şi ultima oară când te-am aşteptat. Ştiu că e mai bine aşa şi mai ştiu că m-ai învăţat tot timpul cât te-am simţit al meu să accept momentul inevitabil al despărţirii. Îţi mulţumesc acum şi-ntodeauna pentru atât de multe câte-am învăţat împreună, atât de multe câte am simţit şi-atât de multe câte m-ai învăţat cum să le descopăr.
Din partea mea e resemnarea calmă şi înţeleaptă pe care o evidentiai încet cu-o şoaptă caldă-n păr înainte să te ridici de lângă mine, e oftatul scurt şi-abia auzit când trăgeai încet pătură peste coapse, e lăcrima ce-o simţeam că se formează şi niciodată că se desprinde de ochi când auzeam uşa închizându-se după ezitarea ta permanentă de a-mi părăsii lumea...
Mereu te-am considerat incredibil de inteligent şi frumos, ireal de îndrăgostit de mine şi atins de-o pasiune bolnavă de a mă ştii fericită şi fără tine. Şi-mi rămân multe de la tine şi din tine... cum mi-ai spus cândva râzând scurt şi privindu-mă fix... o bucată din mine ai schimbat-o în tine, în tu... şi-o bucată din tine a devenit eu, astfel visele noastre individuale şi comune şi-au dublat şansele de împlinire...
Mi-ai iubit încrederea în tine cum ţi-am iubit eu acceptarea uneori dureroasă, mi-ai iubit principiile ciudate de viaţă cum ţi-am iubit eu certitudinea că vei schimba lumea, mi-ai iubit promisiunea cum ţi-am iubit dăruirea, mi-ai iubit visele cum ţi-am iubit experienţele...
M-ai înţeles şi acceptat, m-ai vrut şi m-ai cerut insistent, m-ai avut şi m-ai preţuit, m-ai învăţat şi m-ai sfătuit, m-ai ocrotit şi m-ai îndrumat.
Parfumul tău celebru dă stări halucinante şi-n lipsa ta, alte stări de deja vu, efecte placebo şi coincidenţe banale rămân nepovestite, semaforul nostru a fost înlocuit cu unul nou şi orizontal şi zâmbetul meu de acceptare naşte enigme şi suspiciuni din cele mai ciudate şi doar un playlist franţuzesc al cuiva a reuşit să mă răscolească zilele astea.
Şi-aseară trebuia să fie seara gândurilor fără tine. Un club frumos de biliard m-a întâmpinat cu o pisică matrix (cum spui atât de frumos pisicilor negre) şi m-a atins cu Again la maxim a lui Kravitz. Un alt club mai întunecat de data asta ne-a găzduit două competiţii frumoase de bowling şi I belong to you a lui Kravitz. Am tresărit când faruri luminau parcarea, când uşa se deschidea cu valuri răcoroase sau când mi se părea că văd o umbră traversând curtea. Nu am jucat nicicând cu tine şi ştiu că te consideri învingător din start.
Pariul pus cândva cu tine l-ai câştigat aseară-n lipsă. Chiar de a fost întâia oară când ţi-am văzut invidie-n sclipire sau poate doar fărâme de gelozie inofensivă ţi-am povestit că-i cel mai bun. Îl analizez din unghiuri diferite şi absorb cât de mult pot din energia şi zâmbetul caracteristic. N-a reuşit să fie cel mai bun, aseară. De două ori la rând.
Mesajul tău mi-a spus că încă mă citeşti: 'Parisul te aşteaptă, chérie!'

Just another musical mood...

Bury all your secrets in my skin
Come away with innocence
And leave me with my sins
The air around me still feels like a cage
And love is just a camouflage
For what resembles rage again

So if you love me let me go
And run away before I know
My heart is just too dark to care
I cant destroy what isn't there
Deliver me into my fate
If I'm alone I cannot hate
I don't deserve to have you
My smile was taken long ago
If I can change I hope I never know

I still press your letters to my lips
And cherish them in parts of me that savor every kiss
I couldn't face a life without your light
But all of that was ripped apart...
When you refused to fight

So save your breath I will not hear
I think I made it very clear
You couldn't hate enough to love
Is that supposed to be enough?
I only wish you weren't my friend
Then I could hurt you in the end
I never claimed to be a Saint
My own was banished long ago
It took the death of hope to let you go

So break yourself against my stones
And spit your pity in my soul
You never needed any help
You sold me out to save yourself
And I wont listen to your shame
You ran away you're all the same
Angels lie to keep control
My love was punished long ago
If you still care, don't ever let me know

If you still care, don't ever let me know...

Copy/Paste

Articol pe care il gasiti si pe www.cafeauadinzori.com

Playlistul unui rock lover #2

Continuăm. Shuffle Off. Mi-am dat seama că ascult cu mare plăcere şi dedicaţie formaţii rock şi cântece ştiute pe derost despre care acum câţiva ani nu auzisem. Şi ca ultima mea frază să aibă înţeles vă spun că întotdeauna am considerat muzica rock înafara tendinţelor, am considerat-o independentă şi neschimbată, muzica pe care nimeni nu o poate detrona, desfiinţa sau transforma cu ierarhii în playlisturi ce rămân peste ani şi ani la fel de ascultate şi aplaudate... dar deasemenea credeam că acest lucru o face de neatins şi nepenetrat în topurile marilor trupe, că milioanele de curente noi şi încercări disperate nu vor avea nici un succes (my bad!) şi că bandurile de-o vară cu zdrăngăneli atât de frumoase din chitări şi părul răvăşit în ochi vor dispărea la fel cum au apărut... Majoritatea chiar au dispărut...

Am să vă spun azi despre câteva trupe aparute de la 2000 incoace cu succes nebun în ultimii ani, succes pe care îl merită şi care are în spate talent, muncă şi noroc ... şi care binenteles fac parte din playlistul meu...

Theory Of A Deadman , TOAD sau mai simplu Theory este o formaţie care a reuşit clasic cu un demo tape dat la un aftershow party lui Chad Kroeger de la Nickelback. Sunt frumoşi şi cântă bine. Make Up Your Mind sună frumos . Wiki si LastFm spun ca stilul lor e post-grunge rock. Aşa o fi.

Audioslave e o trupă care, cică, a cântat ceva ce se încadra la hard rock şi grunge. E o trupă ce a pornit ca un proiect între un chitarist de la Soundgarden şi câţiva membri de la Rage Against the Machine. Like a Stone s-a auzit la un moment dat din calculatorul meu cand se invarteau Cip si Puffy pe langa el. Si se aude de-atunci mereu.

Stone Sour este o alta formatie proiect de data aceasta initiata de cativa membrii Slipknot, care a iesit bine, arata bine si canta bine. Through Glass e o melodie care-mi place enorm, desi tot albumul merita atentie. (CartKid guilty again! Geniale recomandari de-a lungul timpului)

Default este un alt band descoperit de Chad Kroeger si care canta binenteles tot post-grunge (habar nu aveam ca am ceva cu acest stil/curent/cuvant). Mie LastFM-ul mi-a aratat-o. One Late Night savurez deocamdata de la ei. Merita ascultati.

Breaking Benjamin este tot un post-grunge band. Off topic, de-acum nu ma voi recomanda ascultatoare de rock ci voi raspunde pretentios "Ascult post-grunge. Tu?" Glumesc desigur. Doar o insigna mare cu Post-Grunge addicted, poate... just kiddin'. De la Breaking Benjamin ascult obsesiv So cold de pe albumul scos in 2004 We Are Not Alone. Tezeu e responsabil pentru aceasta placere. Si recomandare.

In incheiere va spun despre o formatie care e veche si buna dar care e new entry la mine. Nu am ascultat pentru ca nu reuseau sa se lipeasca de sufletul meu pana acum. Dar acum s-au lipit bine de tot. Tot de la Puffy (trebuia sa dau un link si pentru tine, :) Puffy aka CartKid), Slipknot cu ultimul album. Snuff e preferata mea. Si o descriere superba a albumului si motivului pentru care acum ii ascult, am gasit aici: metalhead.ro.:

Sigur, a fost nevoie de o pauza de 3 ani insa asteptarea nu a fost in zadar caci Slipknot au scos pe piata probabil cel mai matur album lansat pana in acest moment. All Hope Is Gone reprezinta echilibrul perfect intre un sound metal mult mai bine cizelat si o latura ceva mai soft a trupei, neexploatata pana acum (...) cei 9 componenti au explorat o latura mai matura, nu neaparat extrem de moderna ci pur si simplu altceva, ceva nou, proaspat.

Şi vă las să ascultaţi aceste şase melodii. În total 20 de minute de muzică, nu bună, ci foarte bună!

Those little things you say...

O zi frumoasă azi... poate pentru că la ora 7 dimineaţa ascultam rock la maxim (cât pot reda difuzoarele laptopului meu înseamnă maxim !!!) în magazin plănuind montarea bradului şi înşirarea beculeţelor clipitoare...

M-a bucurat avantajul nou descoperit în a avea un magazin deschis publicului în perioada sărbătorilor... înseamnă deasemenea şi amplificarea lor... astfel de astăzi nu mai sunt singura vitrină fără brad de pe strada mea...:)... i'm not a freak anymore...

Un sms trimis de departe mi-a dat senzaţia norului plutitor şi o discuţie plină de feeling a dus la plănuirea atât de frumoasă a unei evadări din real... o fugă-n patru la Amsterdam... sau în două la Paris... (Fuzzi, îmi citeşti blogul? o să îţi povestesc ... Di, unde umbli oare??)

Mi-am făcut un pad rotund cu o chitară albastră...

Nu am făcut încă o insignă pe care să scrie You can never wear too much black cu roşu pe negru...

Un mail ţipă după răspuns...

Fulare groase, biciclete cu două locuri, sentimente şi lumini... m-am urcat în maşină şi m-am uitat în oglindă convinsă că o să va văd iubindu-va pe bancheta din spate, you crazy man!

I know...

It's okay...

To live a life of a dreamer...

Un tricou roşu ţipă după litere...

Silently I speak your name în hopes that you might feel me, then silently see how a little taste of you can move me... This feeling is all new, I want you addicted to me!

Vreau să-i aud vocea soptindu-ţi clar: I feel you!

Nu neapărat adevărate.

Snow Patrol - Open your eyes
Asculta mai multe audio Muzica »

Cugetări călduţe în aşteptarea surâsului tău.
Momentele de luciditate blândă şi bună sunt cele care ne arată unde putem ajunge la fel cum momentele de răutate ironică şi exagerată ne arată cine suntem. Sunt de părere că nu trebuie să dovedim nimănui cine suntem. Este destul de evident. Încercările nu vor face altceva decât să ne arate aşa cum am vrea să fim. Şi-am fi falşi. Tiparul vieţii şi visul început înainte de a adormi se schimbă din treaptă în treaptă. Sau din realizare în realizare. Optimismul are legătură cu încrederea în sine. Dacă mai mulţi ar înţelege să le vadă precum cauza şi să nu le folosească precum efect am vedea vise realizate la fiecare pas. Încrederea în sine e exponenţială. Se multiplică cu fiecare privire în care o regăsim. Puterea conştientizată sec, nefolosită şi neîmpărtăşită e doar supraestimare. Întotdeauna avem nevoie de cineva către cine să ne îndreptăm intenţiile bune. Şi neapărat trebuie să avem senzaţia că merită.

Ok, you are my „I will please” drug...

The word placebo is Latin for i will please.

...temporary insanity...

Noapte cu ceaţă. Durere de cap. De la wisky.

A trecut o săptămână groaznică plină de stres, stări urâte şi evenimente greu de suportat. Dar a trecut. Vineri mi-a tremurat răsuflarea-n faţă unui zâmbet. Un zâmbet ce mi-a lipsit. O privire ce trebuie să-mi accepte scuzele pentru modul în care am evitat-o. O voce care mi-a făcut atât de bine fără să ştie. Sau poate ştiind.

Şi mă aflăm la marginea abisului. Câteva nopţi fără vise. Câteva zile fără musical mood. Mai mult de o luna de dor nebun. Un inbox pustiu şi-o consolare că sursa neintrebarilor şi nerăspunsurilor e ocupată strângând experienţe frumoase. Eram în pragul disperării. Stresul mă doborâse, depresia mă păştea şi toate îmi păreau de nesuportat.

Uşa magazinului meu scoate un sunet strident. Atunci mi-a sunat frumos. Şi aerul rece adus de-afară mi-a vindecat o clipă sufocarea. Şi orele ce au urmat mi-au vindecat frământările. I-am părut poate supărată dar nu o va spune niciodată. I-am părut poate mai rece dar nu mi-o va reproşa niciodată. Mi-a simţit poate durerea şi asta ar putea fi motivul pentru care a întârziat atât de mult în prezenţa mea. Păcat că nici acum nu acceptă că îmi face bine. Încă respinge modest argumentele. Placebo.

Any therapeutic effect is thought to be based on the power of suggestion. Sometimes known as a non-specific effect or subject-expectancy effect, the placebo effect, occurs when a patient's symptoms are altered by a treatment, due to the individual expecting or believing that it will work.

... zâmbet în convalescenţă optimistă ...

...

Templates... coduri... salvari... extensii necunoscute... totul e complicat dar invat! Si totul a pornit de la un blog care arata exact ca al meu... si binenteles ca se impunea o schimbare... pe care-ncerc sa o duc la capat cu succes... deocamdata doar tema veche ce-ncerc s-o fac s-arate uman...
Meet Moo...

Gânduri amestecate şi-un film.

Stare de gol. Nici muzică nu prea reuşeşte să mă bage într-o 'special mood'
Am văzut cinci filme. Patru nu-mi mai amintesc despre şi cu ce erau. Dar The Way of The Gun mi-a plăcut. Vechi. Recunosc, mi-a plăcut în primul rând pentru fantastică combinaţie Ryan Phillippe şi Benicio Del Toro. Chiar de sunt tipii răi n-ai cum să nu-i iubeşti. Sunt speciali şi nebuni. Sunt frumoşi şi cu sclipiri inteligente. Le stă bine în pantaloni albi şi ciocate, în tricouri mulate şi nebarberiti, cu pistoale la cingătoare şi arme mari în mâini, plesnind peste fund prostituatele dintr-un bordel sau mângâind o femeie gravidă pe burtă, făcând planuri de război doar din priviri sau jucând un joc de cărţi cu multe sensuri. Sunt fermecători în faţa unei sticle de wisky sau schimbându-şi locurile din mers în maşină.
Şi scot din ei numai fraze geniale:
Don't you think it's funny that if I grab a woman's ass and she punches me, she's fighting for her rights, but if a faggot grabs my ass and I punch his lights out, I'm a homophobe? We're not talking about how long you're gonna live, we're talking about how slow you're gonna die.

Dacă am văzut multe filme care mi-l recomandau pe Ryan Phillippe, pe Benicio Del Toro nu-l ştiam decât din The Things We Lost In The Fire. Unde mi-a plăcut mult. Şi tot pe el îl voi vedea în 21 Grams. Care deja îmi place fără să îl fi văzut.

Azi e zi bună de făcut planuri.

O bibliotecă de colţ, albastră e patată de amintiri frumoase.

Sâmbătă noapte lungă. Supermarketul m-a îmbiat cu păstrăvi proaspeţi şi mi-a reamintit reţetă cu feliuţe de lămâie şi multă folie de aluminiu. Am gătit cu plăcere. Chiar dacă nu la mine acasă. Am învăţat ce-nseamna mojar.

Ce-ar fi dacă?! sună la fel de bine ca What if?!

Ghicitul în cărţi face bine. Chiar dacă-n joacă.

Nu pot dormi din lipsa viselor.

Darling, I'm ready for Paris!

Right now just coffee and shampoo bubbles... no cat...

..aaa... nici nu stiu cum sa incep sa scriu... nici nu stiu daca e bine sa va las sa ma imaginati asa trista si plangand...
Azi...sau cel putin acum... plutesc intr-o stare groaznica de incertitudine... care de fapt inclina spre certitudinea nefiintei mai mult...
Dimineata incepuse frumos... si iata ca discutia reconfortanta pe care o aveam a fost intrerupta brusc de o urgenta... urgenta era pisica mea... care a ajuns inghesuita-ntro cutie la clinica veterinara... unde, iata, i s-au dat putine sanse de supravietuire....
Nu stiu la ce sa ma astept... am o sansa dintr-o mie la o veste buna... si plang si ochii imi sunt umflati si dor... simt ca pierd un cuvant din definitia mea...
aaa... ea...
Later Edit:
M-am gandit ca n-are rost sa mai scriu inca un post trist... asa ca il voi intrista pe asta un pic mai tare ...
Sunt calma si nu mai plang... pe partea cealalta a strazii, in fata magazinului sunt trei copaci si cativa boscheti ce vara infloresc... acolo am ingropat-o pe Scama, o pisica alba si rea ce m-a iubit nespus... si tot acolo e si Baba, pisica ce-a trait 14 ani si a murit calm, in somn, de batranete... si-acum si Suzi, iata, ce ieri torcea necontrolat sub mangaierea domnisoarei cu unghii rosii si voce soptita....
Si o sa-mi treaca... dar acum ma uit in gol... o caut... o aud... O jumatate de pliculet wiskas... neterminat.... cateva boabe de mancare de pisici intr-o tavita... ceva ghemotoace de par pe mocheta si pe scaunele de pescuit... cat par avea pisica mea... am calcat pe-un cubulet de pesmet furat de ea azinoapte si molfait langa soba... pe husa cutterului sunt urme de pamant galben in forma labutelor ei, nu le-am sters ca mi se pareau funny... am aruncat cutia cu cravate scolare unde dormea nederanjata... Betty, cainele lup, o cauta imediat ce deschid usa... si-apoi ridica ochii intrebatori la mine... eu plang din nou... toate astea de la ora 12, astazi...
Si-i simt acut lipsa pentru ca ea era acolo cand eu plangeam din milioanele de motive stupide din care se poate plange pe lumea asta... si iata ca acum plang dupa ea si nu-i nici macar un singur om cu mine sa o planga macar de dragul meu...
Suzi era cat din catcoffeeandshampoobubbles... si nu mai e...

Everybody lies

Un pad şi un tricou frumos având-o ca mândră proprietară pe Alice.
Până şi House pare mai fericit purtat de-o tânără aşa frumoasă. Tricou
şi pad marca GonZo, produse de mine şi folosite de Alice.
O sobă, un laptop, o pisică şi-un filtru de cafea. Azi am o stare mai ciudată decât în alte zile. E de la frig, cu siguranţă. Nevoia de retragere departe de toţi şi toate spre canapeaua roşie şi pătură pufoasă persistă. Deşi un gol răutăcios nu lasă o stare de visare să facă toată retragerea posibilă. Azi pentru prima data nu am putut visa şi-n locul subiectelor ce-mi dau vestita stare de visare am simţit doar gol. Întradevăr e mult mai rău decât încătuşarea simţită atunci când visele ţintesc realitatea. E mult mai rău să nu visezi deloc. Lipită de o soba, azi, voi încerca să răspund întrebărilor literare primite de la richie. Chickchating cu Dina sau ascultând 50 Ways to Leave your Lover cantate de Paul Simon pe blogul lui codro mi-au dat stare de bine. Şi piesa zilei azi revine tot gustului fin al domnului Cristian Ciofu Savin' Me tot de la Nickelback...
Şi n-are rost să menţionez discuţia acaparantă având ca temă principală un zâmbet splendid şi-o trăire. Ambele renegate şi nerecunoscute.
Şi-apoi mai menţionez cum s-a umplut a mea împărăţie de aer tânăr şi frumos când a intrat aici nimeni altul decât Pufy urmat îndeaproape de-o tânără domniţă cu unghii roşii, păr şaten şi ce vorbea în şoaptă. Şi dau la schimb a mea poveste despre cum am invidiat-o pentru-o altă poveste dintr-un birt să-i spunem... da... povestea fericirii dintr-un birt... sunt ferm convinsă că o s-o primesc!
Iată că filtrul de cafea ştie să facă ceai fierbinte.

Perfectul compus.

Am simţit luna plină într-o migrenă, în vocea unui bun prieten şi în noaptea albă şi plină de ceaţă de pe malul Dunării.
Am simţit oboseală după o săptămână plină de activitate într-un weekend departe de casă în care am alergat pisici şi m-am bucurat de-un zâmbet şmecher cu nume celebru.
Am simţit dispreţ şi milă pentru o gândire superficială şi perfidă, pentr-un comportament vulgar şi-o încercare de apropiere ce mă lasă rece.
Am simţit dorul de-acum familiar de zâmbet, glas şi de-o privire.
Am visat mult şi am cântat în gând.
Am dormit puţin şi rău. Am băut suc şi nu mi-a priit.
Am primit o veste frumoasă despre o persoană dragă "E ocupată... naşte o fetita” şi-am formulat o sumedenie de gânduri bune de sănătate şi de fericire ce sper să o fi găsit.
Am fost furioasă pe mine pentr-un gând rău ce nu-şi avea locul.
Am zâmbit sincer la alte gânduri clare şi neverosimile.
Am citit Amurgul Gândurilor. Am înnodat brăţări din aţă.

Run away with me...

Chiar de e complicat o să învăţ să fac să fie simplu. Chiar de e greu o să încerc să fac să fie atât de uşor. Chiar de pare urât ştiu că de fapt e frumos. E ca o joacă de-a v-aţi ascunselea printre rafturile unui supermarket, ca o dimineaţă cu ceaţă şi nasuri reci, ca un sărut furat când nu mă aşteptam dintr-o întoarcere uşoară a capului, ca o ţigară prea tare şi fumată doar puţin, ca o cafea fierbinte băută din aceeaşi cană de-amândoi, ca un mesaj prea lung ce se vrea citit dintr-o privire şi-o suflare. Şi tensiunea o să dispară după prima jumătate de oră când gesturi tremurate ce sa vor familiare vor însoţi cuvinte agitate şi stupide. O mână poate prea bruscă îmi va controla părul... şi-o frază seacă o va însoţi: E încă ud... o să răceşti... Eu voi schimba cu zâmbet nervos cd-ul ce cântă din amintiri pentru alţi noi. Târziu tăcerea va fi plină poate de remuşcări şi conştiinţe se vor certa uşor între ele. O graniţă lăsată în urmă şi imagini noi... frumoase... vor reuşi să ne calmeze şi să ne facă să ne regăsim... zâmbetul, mirosul şi gustul...
Un motel ca în filmele americane ne va primii primul somn împreună... prea agitaţi să ne iubim, prea speriaţi să credem...
Şi primele cuvinte spuse în engleză cu-al tău accent frumos de ne-român îmi vor suna fantastic de adevărat...
Prea multă alternare de agitaţie şi calm ne va epuiza, eventualy, şi-atunci vom acceptă realitatea noua că fiind de-o viaţă...

Escape

You would say anything and you would try anything
To escape your meaningless and your insignificance
You’re uncontrolable and you are unloveable!

Cât de uşor poţi înţelege tu ce mult insemni pentru mine fără să ţi-o spun direct... de ce unii nu reuşesc să înţeleagă că nu înseamnă nimic pentru mine deşi le-o ţip direct în faţă? Am să pun într-o pungă câteva cuvinte: fals, superficial, rău, micinos, libidinos, egocentrist, stupid, făţarnic, bârfitor şi născocitor... şi într-o zi când voi fi într-o dispoziţie agresivă le voi trece la feminin şi îi voi pocni punga în faţă!
Mi-e somn şi clipesc des. Îmi place aerul de toamnă rece de afară. Îmi dă amintiri plăcute. Cu tine. Îmi dă dor de tine.
Mi-a plăcut cum mi-ai mărturisit că buzunarului tău călduros îi lipseşte forma pumnului meu rece, că îmbinării obrazului tău cu gulerul jaketei îi lipseşte respiraţia mea şi părţii tale stângi, partea mea dreaptă sprijinită leneş.
Îmi lipsesc plimbările într-un frig protector oarecum, aburul ce se desprindea de pe buzele tale când îmi şopteai şi sclipirea din ochi când îţi răspundeam. Îmi lipseşte vinul fiert cu feliuţe de mandarină în el, băut din ulcele de lut în ‘T’, felul în care, după o tăcere, reuşeam să spunem acelaşi lucru în acelaşi timp şi nebunia noastră comună pentru case vechi...
M-a speriat ameninţarea ta că vei porni o revoluţie şi felul cum ţi-ai accentuat declaraţia strângându-mi mâna în mâna ta... e prima oară când te văd aşa sălbatic şi pornit pe revoluţii...mi-ai spus că niciodată nu m-ai iubit mai tare ca acum... m-ai certat că nu ţi-am mai povestit nimic...
Ţi-am promis că-ţi povestesc timpul petrecut departe de tine... departe de noi... ştiu că vrei să afli cine era fiecare persoană necunoscută de la masă unde m-ai zărit în treacăt când ai venit până în uşa clubului, încruntat şi cu mâinile adânc înfipte în buzunarele jeansilor negri, adus poate de umbra maşinii parcată strâmb sau poate doar de-un gând telepatic ce te-a găsit... Şi trebuie să-ţi mulţumesc pentru că a fost singurul meu strike din seara aia... dat din energia sărutului tău trimis prin aer...
Ştiu că te amuză oamenii cu care reuşesc să mă înconjor zilnic, ştiu că îmi cauţi sclipirile din ochi în momentul când îi analizez şi-ncerci să înţelegi ce văd în fiecare... ştiu că te crezi un fel de dumnezeu nebărbierit şi frumos care-mi împrumuţi repetat puterea de-a manipula prin iertare ceva priviri, zâmbete şi iubiri din anturaj... şi-apoi te distrezi pe seama efectelor stârnite de naivitatea mea de-a mă jucă cu puterea ta...
Ce m-aş face fără concluziile pe care le spui calm trăgându-mă mai aproape, după ce îţi povestesc speranţe puse-n oameni şi senzaţii... cine aş fi fără dreptatea ta calculată şi puţin indiferentă?
Mi-e dor de tine şi de linişte, de umbră şi de cald, de şoaptă şi de muzică-n surdină, de poeziile nescrise ce le caut, de sentimentele nedeclarate ce le-ntreb... nimic nu pare a funcţiona cum trebuie... ceva scârţie în mecanismul universului cum ironic ai spune tu... persoane false merită respinse, persoane dragi merită aşteptate, persoane iubite merită avute... şi n-am ce să-ţi mai povestesc... am acum două cadouri nedăruite şi nedesfăcute...

Musical Mood

Candva aflam de pe blogul lui richie ca Jared Leto si canta bine pe langa faptul ca poate arata “extra cute” in cateva filme vizionate si ceva pictoriale in revistele pentru femei. Am desconsiderat informatia. Si din aceasta cauza am fost surprinsa placut azi, ascultand “A Beautiful Lie” a celor de la 30 Seconds to Mars, formatie al carei solist este. Premiile MTV m-au convins sa ascult si sa vizonez videoclipul. Imi place. Mult. Premiul Rock Out de la MTV Music Awards 2008 si new entry in preferintele mele. Am fredonat azi continuu. O recomand. Si o dedic! 'Cause this is just a gaaaame...





Lie awake in bed at night
And think about your life
Do you want to be different?
Try to let go of the truth
The battles of your youth
'Cause this is just a game

It's a beautiful lie
It's the perfect denial
Such a beautiful lie to believe in
So beautiful, beautiful it makes me

It's time to forget about the past
To wash away what happened last
Hide behind an empty face
Don't ask too much, just say
'Cause this is just a game
(Oh Oh
The end of the world)

Everyone's looking at me
I'm running around in circles, baby
A quiet desperation's building higher
I've got to remember this is just a game

(So beautiful, beautiful
It's a beautiful lie
So beautiful, beautiful
It's a beautiful lie
So beautiful, beautiful...)

Incantaţie pentru ochii lui obosiţi...

Tu, femeie nebună şi frumoasă, aşează-te turceşte pe covor în faţa mea şi roagă-mă frumos să-ţi povestesc despre ochii lui. Şi dacă ştii cum să mă-ntrebi o să-ţi răspund că ochii lui îmi par ireal de frumoşi. Că sunt convinsă că pot vindeca la fel cum pot îmbolnăvi, că pot risipi depresii la fel cum pot induce depresii, că pot spune multe la fel cum pot spune nimic... ochii lui pot urmări trasee şi vedea unghiuri ciudate, pot căuta vioi diverse lucruri mărunte, pot analiza uşor reacţia celorlalţi, pot reveni rapid asupra lucrurilor ce i se par interesante, îşi pot schimba culoarea şi chiar şi-o pot intensifica... Şi dacă o să-mi zâmbeşti, nebuno, o să îţi spun că atunci când sunt obosiţi ochii lui sunt cei mai frumoşi... atunci când cearcăne uşoare şi întunecate nu fac decât să-i facă mai strălucitori, că umezi şi clipind des pot da efectul căutat de mine în ei... şi gestul copilăresc de a-i freca cu pumnii strânşi dau intensitate aşteptării de a-i vedea din nou deschişi şi strălucitori. Şi o să-ţi spun că cel mai frustrant moment e cel în care râde pentru că doar atunci îşi închide ochii aproape de tot. Şi totuşi zâmbetul compensează dar asta trebuie să descoperi singură. Acum o să ridic încet din umeri la întrebarea ta şi o să continui spunându-ţi că pentru a te putea bucura în voie de umbrele din ochii lui şi efectul lor trebuie doar să îl faci să-ţi vorbească sau povestească ceva... atunci ochii lui se vor fixă frumos şi cald pe-ai tăi pentru a putea urmări încet reacţia vorbelor lui... şi niciodată nu îi pune întrebări la care nu ar putea să îţi răspundă pentru că fâstâceala şi ezitarea îl vor face doar să ferească privirea minute întregi... Şi dacă ai putea să nu tremuri când le vezi culoarea, să nu te pierzi când un blink uşor şi funny te va avea ca ţintă şi să nu uiţi de tine când îşi va ridica privirea spre a ta fără să se mişte atunci poate îi vei recunoaşte străluciri de indragosteala rebelă în ochi, de teamă frumoasă şi împlinire aşteptată... şi doar atunci îi vei spune că îi adorai privirea înainte de a o cunoaşte... şi că-i exact cum ţi-am povestit-o eu...
Acum du-te... imaginându-ţi doar... întoarce-te pentru zâmbet, glas şi pasiune...

Are you alright?

Lucinda Williams - Are You Alright?
Asculta mai multe audio Muzica »

Scriu postul ăsta când deja ştiu răspunsul... dar dispoziţia muzicală dată de melodie a rămas aceeaşi...
A început o nouă săptămână în care mă voi avânta în activităţile mele obişnuite şi-apoi mă voi retrage paşnic spre casă dorindu-mi cald, muzică şi bine.
A trecut o săptămâna ciudată şi un weekend clandestin pentru mine... free hugs day a fost weird, ziua unui bun prieten fulfilling, 15 minute de blogl fantastice (sunteţi frumoşi oameni buni!! Rrimuna e sclipitoare şi când râde şi când e asaltată de Răzvan, Dina spices the place up, for me, Cristi şi Alice au zâmbetele făcute unul pentru celălalt, Cip dă aer proaspăt, lui Claudel trebuie să-i mulţumesc că a venit pentru mine, Cornelia parcă vine cu tot cu pom pentru că lângă ea e pace, linişte şi frumos, lumea nouă era interesantă şi ultimul intenţionat dar nu cel din urmă, Alex care mi-a strâns mâna între ale sale palme atât cât trebuie şi a zâmbit mai inocent decât trebuie), aniversarea surorii mele la Cafe Journal (ştiu că nu se mai numeşte aşa dar oricum părinţii mei tot Mioriţa îi spun aşa că...) colorată de long drinks like Blue Lagoon şi Campari Orange, cel din urmă premiindu-mă cu o agendă mică şi roşie ... exact ce îmi doream... şi excapadele au continuat cu o duminică lungă cu Feeling Minnesota şi-un club de biliard întunecat dar luminat de zâmbet binefăcător ce m-a adăpostit până la oră 1. Iată, probabil de ce nu m-am regăsit încă... doza de canapea/linişte/pătură pufoasă trebuie mărită!

SSSSsssst!

Şi m-am retras timid, forţat dar dorit.. în mine. Eu cu mine. Întotdeauna o asemenea perioadă nu are decât rezultate bune şi frumoase. Cred că întotdeauna duce la evoluţie. În diferite sensuri şi direcţii. Şi m-am dat câţiva paşi înapoi, poate nu atât de evident pentru toată lumea. A sosit momentul potrivit să spun gata. Deocamdată atât. Vreau spaţiul meu protector. Vreau o pătură caldă şi pufoasă sub care să mă ascund. Niciodată lumină puternică dar întotdeauna lumină. O cană mare de lapte cald cu cacao. Muzica mea. Şi da, canapeaua roşie există. Şi nu mi s-a părut niciodată atât de primitoare ca acum. Şi mai există şi dorul de pisică. Care iarna asta îşi va reluă locul ei cald, torcând alintat şi liniştitor numai pentru mine.
Poate simt nevoia de vindecare. Un prieten a numit-o frământare. M-am eschivat şi am negat într-un fel. Unele slăbiciuni le ţin bine ascunse la fel cum pe altele le recunosc exagerat de des şi nepotrivit. Ştiu totuşi că băile săptămânale de oameni mulţi şi agitaţie îmi fac bine atâta timp cât sunt aşa cum le vreau. Şi colţul meu din care privesc şi analizez să fie bine ales. Mă plimb mai des ca înainte. Zâmbesc gândurilor mele. Cred că visez. Şi am cui mulţumi că mi-a amintit cum se face. Telepatic. Sau empatic. Şi ştiu că vor fi acuze ironice ce vor privi a mea retragere drept strategie şi poate chiar va funcţiona strategic. Degeaba aş spune că-i neintenţionată şi doar dorită pentru suflet. Egoismul simbolic şi cu nuanţă sentimentală se spune că reduce vizibil complexe şi consolidează încrederea în sine. Vom vedea. Poate mi se vor calma şi excesele de răutate asupra oamenilor ce mi se par stupizi, superficiali, neoriginali, egocentrici şi cu tendinţe de paranoia. Am fost rea numai scriind fraza asta. Va urma o perioadă de impunere lentă a echilibrului, de introspecţie şi evaluare proprie, de (planuri) vise conştiente, plăceri mici şi bucurii mărunte.
Mi-e dor să mă bucur de o dupamiaza numai a mea cântând afoana muzică veche şi dansând nebună până cad epuizată pe aceeaşi canapea, de un film pe un post românesc la care să mă uimească reclamele dese şi amuzante, de stresul de a te da cu ojă neagră pe unghiile mâinii drepte în timp ce a ta pisică încearcă să se alinte la tine în braţe, de ordine familiară şi dezordine şi mai şi, de păr nepieptanat, pulovere groase şi călduroase şi şosete de lâna cu renul moşului pe ele, de-o zi întreagă în pijamale şi ronţăind pesmet.
Poate sunt doar obosită şi sătulă de oameni ce par a nu mă înţelege. Poate avea dreptate şi mă frământ având sau ne-având legătură cu el. Poate doar îmi place ideea că cineva m-ar putea face să mă frământ. Cum lui i-ar plăcea ideea că mă poate face pe mine să mă frământ. Nu, e doar un joc ciudat de cuvinte. Şi plăcut. Sigur voi lua cu mine în această vacanţă a simţurilor mele câteva senzaţii ce în continuare susţin mincinos că nu-mi sunt indispensabile.
Îmi trebuie clar o agendă. Visând încet cu ochii deschişi la activităţi paşnice cum ar fi întocmitul de liste gen wishlist/ to do list/ten things to do before next summer(weird, I know!) mi-am dat seama că al meu carneţel slash notes mic şi colorat e deja plin cu recomandări muzicale, versuri şi idei ce-mi vin în momente când laptopul e inaccesibil. Îmi trebuie clar o noua agendă.
Am primit o vrăjitoare călăre pe trei dovleci galbeni, privind în ochi o mică fantomă drăgălaşa şi având un liliac plutitor în jurul măturii parcată frumos în stânga ei. Deja mi-e dragă. Un alt cadou stă nedesfăcut. Pentru că e nedăruit. Poate încă nu e timpul să mă despart de el. De cadou. Ştiu că se vor găsi dacă sunt meniţi împreună. El şi cadoul. Nu-mi fac griji.
Am primit şi o melodie în acelaşi spirit. E noua mea obsesie. Şi se asortează cu pătura pufoasă, zâmbetul meu alintat şi o clipoceală de gene.

I'll put a spell on you,
You'll fall asleep and I'll put a spell on you.
And when I wake you,
I'll be the first thing you see ... and you'll realise...

Changes...

3 Doors Down - Changes
Asculta mai multe audio Muzica »

Sentiment de licean

Multumesc pentru ziua de ieri. Totul a fost atat de fun cat trebuia sa fie. Atat de relaxant cat trebuia. Atat de agitat cat trebuia. Atat de frumos! Vorbesc de evenimentul- concurs Broadcast Yourself! de la CNVA. Si imi era frica de atmosfera oficiala, de zambet obositor si cuvinte grele. Nu a fost deloc asa. Dina da stare de bine de cand o vezi ca apare. Si daca mai poarta si un tricou cu I'm a huge metal fan! deja poti dubla stralucirea. Si daca iti mai transmite salutari de la her beautiful brunette ladyfriend deja nimic rau nu ti se mai poate intampla cu Di in dreapta ta. Si-apoi tot drumul spre eveniment te relaxezi ascultand glasul vibrant al lui Alex. Care vorbeste frumos, masculin si vesel. La liceu m-a izbit o stare de gol in stomac, emotie ciudata. Chiar mi-am recunoscut-o si radeam numind-o stare de teza. M-a incantat energia, nebunia si esarfa lui Cip. Am adorat atat cat mi se permite moral (Dina & Alex stop laughing!) zambetul frumos al lui Poofy aka CartKid. Am admirat si invidiat (putin) naturaletea si frumusetea Verei. Mi s-a parut recalcitrant (prea) Pepe dar noroc de ochii lui albastri. Si mi-o amintesc si pe Laura (hello there!) care a venit si mi-a spus finut ca ea ma citeste. Avea niste ghete simpatice! Si mi-o amintesc pe cea care a castigat locul trei si premiul special. Stiam eu! Si pe Cosmin si partenerul lui care aveau o problema cu un "instrument muzical" (detalii mai multe cred ca stie Alex); mi-i amintesc si pe baietii care au luat primul loc cu un spot frumos. O zi poate cu activitati normale pentru unii dar care mie mi s-a parut extraordinara. Si-as sta oricat la discutii interminabile cu Alex. Si as asculta-o la nesfarsit pe Dina. Si l-as pune pe Florin sa zambeasca continuu. Am adunat simboluri toata ziua. Vroiam sa nu se mai sfarseasca. Come on, people! Ce-ati facut la concursul de Counter Strike?
Mda... azi fara diacritice...

Pe 30 octombrie vei fi imbratisat...

Frumos tare titlul articolului de pe blogul Din si despre Galati. Binenteles ca e vorba despre frumosul fenomen FREE HUGS despre care toata lumea a auzit. I want to be a freehuger! Mai ales pe 30 octombrie. Si pentru cunoscuti si pentru necunoscuti.

"Pe 30 octombrie, cei de la lumebuna.ro, si Aiesec invita lumea la FreeHugs!

Strange in brate un necunoscut si poti sa aduci cu o imbratisare mai aproape lumea in care traim de lumea frumoasa care este in interiorul fiecaruia.

Renunta la constrangeri, fie ca vii sa primesti sau sa dai, imbratisaza-te!
Oricine poate fi un “FreeHuger”! Daca esti interesat, trimite un email la adresa freehugs@lumebuna.ro, iar noi te vom contacta."

Cititi si aici!

Saturday Musical Mood

U2 - With Or Without You


See the stone set in your eyes .... see the thorn twist in your side
I wait for you
Sleight of hand and twist of fate... On a bed of nails he makes me wait
And I wait without you... With or without you... With or without you
Through the storm we reach the shore... You give it all but I want more
And I'm waiting for you... With or without you... With or without you
I cant live... With or without you
And you give yourself away ... And you give
And you give yourself away
My hands are tied... My body bruised, he's got me with nothing to win
And nothing left to lose
And you give yourself away ... And you give
And you give yourself away
With or without you... With or without you... I cant live... With or without you

Leapsa ... again...

Leapsa de la Richie. Constient ca ma chinuie. Constient ca voi raspunde. Nu-l pot refuza. Si el s-a supus de-atatea ori chinurilor mele.

Reguli: raspundeti la intrebari si inlocuiti orice intrebare nu va place cu una originala de-a voastra.

1. Daca partenerul te-ar insela cum ai reactiona?
Sunt pasnica de felul meu. Nu uit, nu iert. Da. Ma razbun. Am experienta. Am fost inselata cred ca de toti barbatii care au fost la un moment dat importanti in viata mea. Cumva stiu sa intorc situatia. Urasc infidelitatea. Un om indragostit nu inseala. Si totusi stiu ca dragostea nu dureaza mai mult de trei ani. Rezolvati voi silogismul...
2. Daca ai un vis ce ai dori sa se implineasca, care e?
Paris. Mansarda. Galerie. Vin rosu. Femeie. Prieteni. (Prea bi si boem... exagerat stiu...)
3. Intrebarea originala: Al cui fund ai vrea sa-l lovesti cu sete? My new one: Pfu... nu am idee... o las asa doar ca nu raspund... unele imi par de oracol... caiete de-amintiri... whatever...:)
4. Ce-ai face daca ai avea un miliard de dolari?
Stiam un banc. Frumos. Cica, ce-as face? As plati datoriile. Si restul? Restul sa mai astepte, poate mai castig. Mda... nu vreau un miliard de dolari. Daca l-as avea nu cred ca l-as constientiza.
5. Prietenul cel mai bun va fi intotdeauna cel mai bun?
Nu.
6. Ai fost vreodata indragostit de 2 persoane in acelasi timp?
Nu.
7. Cat timp ai astepta dupa persoana pe care ai iubit-o?
Nu prea mult.
8. Daca ai castiga la loterie ti-ai abandona slujba?
Nope. Stiu. Sunt o persoana norocoasa.
9. [New]Numeste cinci celebritati cu care... NU ...te-ai prosti prin camere de hotel.
"Lindsay Lohan, Amy Winehouse, Tara Reid, Britney Spears, Paris Hilton. Da, stiu, sunt nebun." Copy/Paste de la Richie. Deci esti super ok. Nu ti-as fi iertat preferinta niciuneia. They all are lame. Te felicit. Iata ca eu dezvalui cinci personalitati cu care m-as: Vikki Blows, Angelina Jolie, Pink (yes, I know... so what?), Evangeline Lilly si binenteles Avril
10. Ce anume te stoarce de viata?
Dorul, lipsa si soarele puternic.
11. Cum te vezi peste 10 ani?
Idem 2. :) Iar mi-am amintit de oracole... :)
12. Care e cea mai mare frica/fobie?
Am multe... nu stiu care e cea mai mare. Mi-e frica de gandaci, de spatii inchise (lift, solar, masina cu 2 portiere si eu pe locul din spate)... chestii superficiale...
13. Ce fel de persoana crezi ca e cea care ti-a dat leapsa?
Richie, tu pentru numarul 13 mi-ai dat leapsa asta. E prima care ma pune in dificultate. Pai folosesc mascota, cumpar o vocala si schimb intrebarea ca am voie nu? Zambet. Fara metafore. Cred ca e inteligent foarte, nebun putin (nebunii sunt frumosi a spus cineva odata), ciudat da, profund cand trebuie si destul, sociabil verry, sensibil hmmm si perfectionist mai mult decat ar trebui daca permite grad de comparatie. Si curios, iata!
14. Ai prefera sa fii singur si bogat ori casatorit dar sarac?
O intrebare total de-aiurea pentru ca din astea doua nu o vreau pe niciuna... si le refuz din experienta. Pe asta chiar o schimbam. Si casatorit si sarac e prea mult!! Ai prefera sa fii singur si bogat ori iubind&iubit si sarac? si astfel aflii mult mai multe despre om. Si trebuie sa si raspund? Bine. Da. (hihi)
15. Care e primul lucru pe care il faci cand te trezesti?
Deranjez pisica.
16. Ai dat totul intr-o relatie?
Yap.
17. Cariera e importanta pentru tine?
E important sa ai o cariera? Pastrez raspunsul asta. E bun!
18. Ai ierta si uita un lucru pe care ti l-a facut cineva, oricat de teribil ar fi?
Nu!
19. Preferi burlacia sau confortul unei relatii?
Prefer nebunia unei relatii decat confortul burlaciei. Na!
20. Da leapsa la 6 oameni! New: Da leapsa mai departe...!
Sase?? Pfuu... Imi pare rau... Daca vreti... si daca nu va suparati... sa completati acest caiet de amintiri slash oracol ... Cip, Claudiu si Lizuka (ei sunt doi deci iata!), Claudel... si cine o mai vrea (Noot!!) ...:P

Despre decizii, idei tâmpite şi orgolii...

Cunoşti un om şi te fascinează. O recunoşti calm şi frumos. Ridici persoana curând la rangul de prieten bun. Te-mbeti cu zâmbete şi o privire relaxanta. Şi iei şi poate ceri prea mult. Dar ţi se da şi când nu ceri. Şi câteodată ştii că ţi se cere fără să se ceară totuşi. Şi fiecare îşi păstrează pe de o parte plăcerea conversaţiei frumoase şi-ntelepte şi pe de altă parte ieşirea din vinovăţie cu fraze mici stupide şi de neluat în seamă. Şi dacă este totul doar orgoliu masculin? Şi dacă totul este mult mai superficial decât ai crezut? Idei tâmpite am de când mă ştiu... la fel şi-a mea sinceritate. Şi-am hotărât ciudat, prostesc şi prea încrezătoare că pot să demonstrez tăria, independenţa sau nedependenţă prin interzicerea senzaţiilor ce îmi plăceau poate cel mai mult în partea asta a vieţii mele. Şi care mă ajutau cel mai mult. Şi-acum încep procesele de conştiinţă şi întrebările cele mai dureroase. E sincer sau se preface? Eu de ce tremur? Cum s-a ajuns aici? E de abia a doua zi... în ce zi ar fi mai puţin umilitor dacă cedez? Şi-acum încep momentele de recunoaştere. Mi-e dor. Mi-e ciudă. Mă urăsc pentru toată faza asta. Niciodată nu va mai putea fi discuţia la fel de sinceră ca până acum. Dramatizez dar aşa e... ca o despărţire. Şi m-am amăgit că şi lipsa acută şi dorul sunt senzaţii ce altfel nu le-aş fi simţit şi iată că mi le oferă. Şi m-am amăgit cu comparaţii, jigniri şi încruntări în gând şi în subconştient.
Ce-ar trebui să fac? Să-i spun că poate este o greşeală? Să-i reproşez că niciodată nu îmi cere ajutorul când ştiu are nevoie? Să-i spun că poate ne-am interpretat greşit unul pe celălalt? Să-i îi accept o ridicare din umeri sau doar o rugăminte atentă, leneşă şi frumoasă? Să-i reproşez că deşi i-am solicitat ajutorul m-a refuzat? În spiritul deciziei şi orgoliului sau a unei prietenii pe care doar eu o vedeam? Whatever...
Şi tot acum îşi face loc şi răutatea acidă şi ironică. Pentru că e singura armă/scut/apărare/vindecare.
E ori erase&rewind ori 'escage' şi next.
L. E.: nu ma atentionati! Am scris 'escage' pentru ca asa trebuie scris nu ca fiind escape...phu...

Life facts adica un fel de bla bla bla

Toamna asta mi-e dragă. Am primit un mail fantastic de frumos (mulţumesc). Pisica toarce cu bărbia pe clepsidră. Trebuie să plec la grădiniţa de rockeri. O oră. Am acum şi număr de orange. Exact ce-mi lipsea. Urăsc telefoanele mobile. Mi-am făcut azi (un fel de-a spune) ochelari. Mi-am cumpărat azi cele mai groase, mici şi negre rame. Mă fac urâţică şi le iubesc. Lentile într-o oră. Cică devin gri la soare. Nu cred că-mi place ideea. Mi-e dor şi recunosc. Sunt supărată şi am pe cine. Am făcut vânzare azi. Mare. Îmi cumpăr Mp4. Nu ştiu de ce. Nu îmi trebuie. Îmi iubesc la nebunie maşina aşa împuţită cum e. Are zece locuri/scaune. Două pliante în portbagaj şi trei înghesuite pe bancheta din spate. Şi cu ale sale cinci. Se circulă continuu pe strada mea. E ceea ce îmi doream. Mă tem pentru viaţa pisicii. Luni, 27, voi fi la CNVA la concursul Broadcast Yourself! (BY!) să fac o baie de spirit tânăr. Duminică, cine ştie, poate Brăila. Pe 1 noiembrie clar blogl. Între timp aici, puţin acolo. Puţine şanse sunt să mă găseşti exact în anticariatul din Piaţa Centrală la subsol. Pentru că nu ştiai de el nu pentru că trec eu rar pe-acolo. Sau în parcul de vis-a-vis de Teatrul Gulliver. Sau în parcul de la Biserica Greaca. Aaa, mi-am amintit de parcul zilelor de joi şi duminică. Parcul Viaţa Liberă. Dar o bucată din mine nu o să o găseşti azi niciunde. E la Bucureşti. O plimbă cineva. Şi sunt mai bogată cu trei rafturi şi jumătate. Cafeaua-i caldă. Şi făcută de bunica mea.

E de la Dina pentru mine... leapsa...

În care ... eu trebuie să spun ce-aş fi dac-aş fi. Şi mi-e ciudă că nu pot fi originală. Păi dacă iau de la Dina jumate din răspunsuri şi de la Flo (dunno who are you but loved your answers) jumate... deja ştiu ce-aş fi dac-aş fi!

1. o piesă de îmbrăcăminte: tricoul negru şi uzat care a rămas la mine şi care tot îmi pare că păstrează forma şi parfumul tău... şi mă reprezintă...

2. o pereche de încălţăminte: bascheţi/tenişi (no doubt)

3. o bijuterie: clar braţară din aţă... din acelaşi motiv...

4. o carte: sigur aş fi un sf, nu mă omor după genul ăsta... dar sigur aş fi citită numai de oameni inteligenţi, nebuni şi ciudaţi ... aşa-mi par mie oamenii pasionaţi de sf-uri...

5. un artist: Lars Ulrich (copy paste de la Flo) ce fain ar fi!... nu ... cred c-aş fi jalnică să fiu Lars, el e bine cine e... poate un Cobain în viaţă...
6. o melodie/piesă/cântec: "Chasing Cars” - Snow Patrol, spuse una; Bathory - The woodwoman spuse cealaltă... păi şi mie ce îmi mai rămâne? Mă alint... vreau să fiu Kryponite a celor de la 3DD ca să evit înstinctul de a spune Feeling Good - Muse

7. un film: aş fi un DVD vechi cu "The Shipping News"

8. o ţara: Franţa

9. un oraş: hmmm... un oraş de la noi aş fi Bucureşti pentru că sunt Bucureşti... :)

10. un obiect: o clepsidră cu nisip mov

Şi aş mai fi probabil un suport pentru o lumare parfumată, o cană de cafea, o cutie de lemn cu lăcăţel, un autobuz de jucărie din tablă veche şi ruginită, o cutie de chibrituri goală, o piatră albă de pe malul Putnei, un beţişor fosforescent, o scrisoare de dragoste răscitită, o insignă neagră, o bilă de bowling şi o "movin' melodie" de pe un album vechi...

Şi vreau să ştiu ce-ar fi de-ar fi: Richie, Cip, O cafea tare, Elena şi tu, da, cu tine vorbeam!

His Blueberry Nights...

Pe de o parte pentru că am încredere în recomandările lui tezeu şi pe de altă parte în urma unor coincidenţe mici şi drăgălaşe am reuşit să văd şi eu My blueberry nights.
Frumos tare filmul... l-am văzut relaxată, sâmbătă, întinsă pe o canapea roşie şi moale...
Şi deşi tezeu spune că e o poveste de acceptat trecutul şi de păşit cu încredere în prezent... şi tot el spune despre film că cei doi îşi povestesc trecutul şi îl diseca într-o noapte ce va fi începutul unui fel de pasiune, eu îl contrazic... şi o fac forţată de senzaţii... pentru că cele mai puternice date de film sunt contradictorii părerii lui... (şi pentru că îmi place ideea să îl contrazic pe tezeu)...
Poveştile ating pentru că sunt defazate toate... toate emoţiile şi pasiunile sunt defazate reciproc... nu ştiu cum să zic altfel... toate poveştile prezentate se întâmplă şi primesc reacţii de la personaje pe rând şi când nu trebuie... şi ei descoperă spontan şi-atunci toate astea. Toţi înafară de Ea nu reuşesc să se rupă de trecut decât forţaţi de împrejurări urâte. De fapt nu cred ca reusesc nici dupa tot ce li se intampla. Pentru El şi Ea nu-i momentul potrivit deşi-i plăcut ce simt... pentru El şi fosta lui Ea iarăşi nu se suprapune emoţia momentului trecut sau prezent... pentru Sue Lynne şi al sau bărbat acelaşi lucru, pentru încrezătoarea Leslie şi al sau tată prea târziu...
El şi Ea comunică frumos DAR nu-şi vorbesc foarte mult, spun lucruri vagi şi se înţeleg fără a diseca subiectele foarte tare. Îşi înţeleg privirile şi emotile îşi consolează reciproc dezamăgirile. Nu au şi nici nu cer amănunte reale şi concrete pentru că nu au nevoie de ele.
Şi cred că mi-a plăcut filmul pentru că-mi doresc la prima dezamăgire să mă aştepte şi să mă servească la bar un Jude Law rebel şi frumos, pentru că mi-a plăcut brăţara cu amulete a lui Leslie şi acum o port şi eu pe-a mea, mi-a plăcut Lizzy repetat de multe ori în film, mi-a plăcut muzica şi lumina filmului, culoarea mov a afinelor, căciula împletită a Ei, brelocul lui de la chei şi brelocul ei de chei...
Mi-a plăcut sărutul lor... si cel furat si cel impartasit...

Simboluri intelese doar de tine...

Ieri fara sa m-astept si fara sa mai sper ca dupa... pfiu... o luna sau mai bine... te voi vedea, simti, strange in brate...
Ieri, gandul meu te ocolea intentionat si refuza sa calculeze timpul scurs de la ultima privire.
Ai aparut brusc, cum numai tu stii sa faci, in spatele meu in timp ce-adulmecam fermecata o bucata de sapun de iasomie intr-un stand plin de arome. Intr-o secunda fosnetul jaketei tale, parfumul si mirosul de tutun, mana pe soldul meu strecurata pe sub geanta sprijinita de coapsa mi te-au adus real, tangibil si frumos in ganduri, simturi si imaginatie.
Si cu accent britanic si frumos, pentru ca stii ca-mi tremura genunchii cand imi vorbesti asa, mi-ai spus ca dorul te-a adus la mine. Mi-ai spus c-ai incercat sa uiti. Eu mi-am lasat privirea-n jos nevrand sa vad umbra din ochii tai.
Si cel mai mult mi-a placut c-atunci cand m-am auzit strigata din alt stand de-o voce intrebatoare, ti-ai ridicat incet varfurile bocancilor grei si mi-ai tintuit fara sa te sprijini, varfurile albe ale tenisilor de podea obligandu-ma sa raman in spatiul intim al trupului tau, sa ridic ochii spre tine.
Ajunsa aseara pe canapeaua portocalie de sub nisa, cu un pahar de vin alb si slab in mana, neatenta la discutii amicale si incercand sa nu ma pierd in priviri si zambete cu efecte din cele mai ciudate asupra mea am incercat sa imi amintesc daca intradevar m-ai sarutat sau doar mi s-a parut. Poate doar ca mi-am dorit mult sau poate doar pentru ca situatia in mintea mea impunea sarutul... mi s-a parut...
Amprenta mainii tale pe geamul masinii mi-a adus lacrimi in ochi. Am iesit tulburata din parcare si raspunzand absenta unor intrebari superficiale. Muzica tare incepuse sa ma calmeze dar claxonul tau scurt si repetat mi te-a readus in minte, in tremur si in ochi umezi.
Si totusi cred ca oamenii carora le pasa si-mi pot influenta starea de spirit simt fara sa le spun cand am nevoie de ei. Sau poate doar instincul mi-i aduce-aproape si-acolo realizeaza nevoia mea de relaxare, liniste, bine. Cateodata nevoia mea de ... uitare de tine...

My musical mood...

Am descoperit-o la Fata din Pom pe blonda Duffy... si ma obsedeaza since...
Inchide ochii, ascult-o... apasa play din nou... citeste versurile... apasa play din nou...

Duffy - Mercy

Yeah Yeah Yeah

I love you
but I gotta stay true
my morals got me on my knees
I'm begging please stop playing games

I don't know what this is
but you got me good
just like you knew you would

I don't know what you do
but you do it well
I'm under your spell

You got me begging you for mercy
why won't you release me
you got me begging you for mercy
why won't you release me
I said release me

Now you think that I
will be something on the side
but you got to understand
that I need a man
who can take my hand yes I do

I don't know what this is
but you got me good
just like you knew you would

You got me begging you for mercy
why won't you release me
you got me begging you for mercy
why wont you release me
I said you'd better release yeah yeah yeah

I'm begging you for mercy
yes why won't you release me
I'm begging you for mercy

you got me begging
you got me begging
you got me begging

Mercy, why won't you release me
I'm begging you for mercy
why won't you release me

you got me begging you for mercy
I'm begging you for mercy
I'm begging you for mercy
I'm begging you for mercy
I'm begging you for mercy

Why won't you release me yeah yeah

Am cunoscut o vrajitoare...

La munte, aer racoros si timp de introspectie. Eu, ma luptam cu doua doruri... Ea doar iubea. Mi-a zis ca unu-i dor intens si cealalta senzatie e lipsa acuta. Am suras pentru ca mi s-a parut indecenta remarca. Nu era.

Am trecut, in prima faza, pe langa ea fara sa o observ foarte bine... mi-a zambit stramb. Mi-a placut parul foarte negru. Imi place parul foarte negru. Mi-a parut prostuta. Am descoperit ca nu e. Mi-a parut ranita. Acum stiu ca vrajitoarele nu pot fi. Mi-a parut rau pentru ea. Asta a fost prima greseala si asa am aflat ca este vrajitoare!

Desi mi s-a parut ciudata prezenta ei gravitand (figurat) in jurul nostru, totusi se parea ca toata lumea o accepta ca pe ceva firesc. Doua zile jumatate a cantat... incet. Cantece ce de la inceput imi pareau incantatii. Erau.

A plans. Si doar mie mi-a spus de ce. Si nu stiu de ce doar mie mi-a spus de ce.

O urmaream incet in jurul casei sperand sa ma invete o vraja ce sa-mi poata da o superpower sau ceva de genul superficial ca banii... O agasam.

Aveam frisoane ciudate cand se uita in ochii mei. Desi se uita bland. Si spunea o mie de cuvinte intr-o singura privire.

Erau momente cand si ceilalti pareau ca-i inteleg privirile, puterile si poate vrajite. Doar pareau.

A aprobat din cap cand am ingropat in spatele casei o comoara. Poate chiar ea mi-a inspirat ideea asta. Sigur ea.

Mi-a facut zambind cu ochiul. Apoi i-a parut rau pentru gest. Nu i se potrivea.

La plecare mi-a daruit o clepsidra cu nisip mov. Cea veche cu nisip albastru de pe birou nu are puteri magice. Am incercat-o! Cea mov are. Stiu. Si tuburile mari vibrante cu zgomot gros sunt magice...fac vraji micute dar frumoase.

Sper sa o revad curand in papucii ei albi si pufosi, mereu trista dar zambind continuu din ochi si murmurand incantatii:

No amount of coffee, no amount of crying
No amount of whiskey, no amount of wine
No, nothing else will do...

Pentru tine si pentru ca tu

Pentru tine şi pentru că tu

Pentru tine nu pentru că tu. Pentru tine e diferit de pentru că tu. Cu pentru tine oferi frumos o mulţumire sau faci un gest. Pentru că tu e o afirmaţie clară sau o concluzie clarificatoare a unui de ce neîntrebat.
Pentru tine şi pentru că tu sunt două fraze din vocabularul meu actual care acum în starea post depresivă îmi par poate mai frumoase şi importante decât înainte... Se referă la două persoane "a II-a" diferite. Reale sau închipuite. Închipuite şi apoi reale.
Pentru tine:
Care ai acceptat calm şi frumos nevoia mea de zâmbet. Pentru că ştii că "nevoie" sună mai bine în engleză. Pentru tine care necondiţionat şi constant răspunzi banal, calm, leneş şi atent aberaţiilor mele. Care inventezi jocuri şi dileme pentru a-mi face mie rotiţele să se învârtă. Care ţi-ai dat seama că superficialitatea mă sufocă. Pentru tine care te străduieşti relaxant. Calculezi şi premeditezi. Cu rezultat pozitiv. Pentru tine care râzi sincer şi frumos de stupidităţile mele. Care accepţi fără supărare criticile mele muzicale şi neprofesioniste. Care faci complimente frumoase şi dătătoare de stări de bine. Care saluţi, analizezi starea de spirit şi-apoi te adaptezi intenţionat. Pentru tine care-mi complimentezi tenişii conştient sau inconştient de senzaţia care o dă un astfel de compliment. Care nu te poţi preface şi cu cât te străduieşti mai tare cu atât pare mai real. Pentru tine care naiv apreciezi profunzimea lui 'deocamdata'. Care faci mici surprize. Care încerci să fii imprevizibil pe cât eşti de previzibil câteodată. Care te aperi simplu cu un joc. Sau cu scuză că ar fi joc. Care îmi perfecţionezi zilnic engleza scrisă prin discuţii simple. Pentru tine care întotdeauna îmi respingi multumescurile. Care îmi accepţi preferinţele. Pentru că nu mă cerţi niciodată. Pentru tine, you freak (trademark). Pentru această freaky friendship. Pentru tine care mă cunoşti. Care nu mi-ai înşelat încrederea. Care ai ochii, zâmbetul, pasiunea şi forma unui prieten bun.
Pentru că tu:
Pentru că tu e în sine un motiv fără a avea altă explicaţie căutată sau găsită vreodată. Tu mă sfătuieşti frumos şi îngrijorat. Îmi povesteşti prea multe şi nu destule. Întrebi fără să întrebi. Nerăspunsuri. Îndemni la scris. Şi la citit. Oferi cadou melodii. Şi sensuri. Scrii fraze lungi, cu înţelesuri multe. Începute invariabil atât de sweet. Pentru că nu simt nevoia să te contrazic sau să îţi explic că nu sunt cruel, without pity or compassion... or merciless... Pentru că citeşti atent ceea ce scriu şi îţi scriu. Şi dai sentimentul că înţelegi şi apreciezi. Pentru că dai mult. Pentru că ceri fără să ceri. Pentru că boare, savura, climax, adora, incita, cordial şi interbelic doar în frazele tale pot suna natural. Pentru frazele tale care sunt numai ale mele. Pentru că te simt cald, superior, aproape şi pasându-ţi. Pentru că tu.

The more People I meet, the more I love my Cat!

Azi iar m-au năpădit atât de multe şi de grele. Pragul depresie mi-apare aproape şi tentant. Totul e gri şi negru azi şi nimeni şi nimic nu-mi poate aduce zâmbetul pe buze. Şi sunt câţiva care se străduiesc. Locul prietenului cel mai bun e gol. Şi am recunoscut-o. Oameni prietenoşi, prieteni buni şi-atât sunt mulţi şi unii chiar râvnesc la al meu loc atât de gol. Şi totuşi nu-i o preselecţie. Cel /cea ce se potriveşte va intra firesc şi de la sine în acel loc. Aşa cum au făcut-o şi alţii câţiva. Şi îmi vine chiar să cred că a mea stare e un pic indusă sau împrumutată din câteva depresii cunoscute şi simţite şi vreau să pot să o zic fără să-mprastie vre-o urmă de vinovăţie. Zâmbesc nervos la glume slabe. Îmi tremură imperceptibil mâinile şi corpul. Am urmărit, deunăzi, epuizată de dragostea şi nesfârşitele-ntrebari a câtorva duzini de copii mici, trei filme la care am plâns în întuneric singură şi ronţăind pesmet. Mi-e ciudă când mi se întâmplă multe şi nu am pe cine suna să ţip, să spun, să povestesc. Şi aş împărţi destule dar n-am cu cine şi de ce. Şi-aş întreba, cu ciudă, diverse lucruri ce nu-mi par în regulă şi-ntotdeauna aş vrea să am şi o a doua părere-n care să mă-ncred . Dar telefonul sună insistent şi întrebări de bine multe m-asaltează şi degeaba pentru că oricât le-aş oferi imagini clare despre mine, continuă să vadă cu totul altceva. E clar că nu se potrivesc locului gol lăsat aşa în urma, poate, a unor câteva trădări urâte şi dureroase sau poate a unor mii de kilometrii depărtare sau altor noi iubiri şi-ndragosteli

ieşite la iveală. Deja am obosit să caut mistere-n oamenii noi pe care-i întâlnesc sau să răscolesc
avidă priviri în căutarea profunzimii. Refulez simplu şi absurd în mailuri scurte, rare şi ciudate. Îţi mulţumesc. O carte nu a reuşit să mă ajute. Ieri deja mi-am interzis-o. E depresivă, scrisă prost şi celebră degeaba. Hua, Coelho! Nu are rost să vă mai spun că singura fiinţă caldă ce pare a comunica cu mine zilele astea e pisica mea.

Tonight...

She never took the train alone
She hated being on her own
She always took me by the hands
And say she needs me
She never wanted love to fail
She always hoped that it was real
She'd look me in the eyes
and sayed believe me.
And then the night becomes the day
And there's nothing left to say
If there's nothing left to say
Then something's wrong.

Oh tonight, you killed me with your smile.
So beautiful and wild so beautiful and wild.

And as the hands would turn with time
She'd always say that she was my mine
She'd turn and lend a smile,
To say that she's gone.
But in a whisper she'd arrive
And dance into my life.
Like a music melody,
Like a lovers song.
Through the darkest night
Comes the brightest light.
And the light that shines
Is deep inside.
It's who you are.
Oh tonight, you killed me with your smile.
So beautiful and wild, so beautiful.

Imparatia Lizului Delivery

Un mouse pad si o cana. Cu proprietari diferiti.

Another one of my coffee cups

De fapt GonZo e fericitul si mandrul proprietar al canii dar mi-a ramas si mie mandria realizarii ei. O puteti admira la el.

Si urmatorul meu proiect(daca vreodata o cana poate fi numita proiect!!) e mai putin spectaculos dar mi-a mers la inima ideea. Iata: