Perfectul compus.

Am simţit luna plină într-o migrenă, în vocea unui bun prieten şi în noaptea albă şi plină de ceaţă de pe malul Dunării.
Am simţit oboseală după o săptămână plină de activitate într-un weekend departe de casă în care am alergat pisici şi m-am bucurat de-un zâmbet şmecher cu nume celebru.
Am simţit dispreţ şi milă pentru o gândire superficială şi perfidă, pentr-un comportament vulgar şi-o încercare de apropiere ce mă lasă rece.
Am simţit dorul de-acum familiar de zâmbet, glas şi de-o privire.
Am visat mult şi am cântat în gând.
Am dormit puţin şi rău. Am băut suc şi nu mi-a priit.
Am primit o veste frumoasă despre o persoană dragă "E ocupată... naşte o fetita” şi-am formulat o sumedenie de gânduri bune de sănătate şi de fericire ce sper să o fi găsit.
Am fost furioasă pe mine pentr-un gând rău ce nu-şi avea locul.
Am zâmbit sincer la alte gânduri clare şi neverosimile.
Am citit Amurgul Gândurilor. Am înnodat brăţări din aţă.