E timpul să primesc.

Octombrie 2007 nu era timpul potrivit pentru mine. Şi, da, m-a luat pe nepregătite. Era doar timpul. Planuri altruiste şi clişee au fost mototolite şi aruncate la coş. Filme de groază cu sticle de gin şi mormane de pastile au fost respinse. Lamazze a funcţionat atunci. M-am scuturat şi m-am ridicat în picioare. Ca supereroii din filmele holiudiene. Cu muzică de fundal cu tot. Universul meu se prăbuşise şi îmi doream un univers nou şi plin cu tot ce îmi fusese refuzat, renegat, interzis, furat sau sacrificat.

Trăieşti degeaba fără muzică şi cărţi. Trăieşti degeaba fără dragoste nebună. Prietenul cel mai bun şi omul de care eşti îndrăgostită nu sunt compatibili. Distanţa perfectă sau preferata unul de celălalt şi-o vor găsi singuri exact că doi magneţi cu-acelaşi pol (tu) sau două feline clipind somnoroase în aceeaşi încăpere. Echilibru dorit doar cât să-ţi dea timp şi putere de exagerări şi extreme. Intelectuali corporatişti, crize, economie, rate, ipoteci şi pensie? Acceptate undeva că bază dar nu ca viaţă de zi cu zi.
Azi mă bucur că dacă-s supărată cuiva îi păsa şi mă sărută părinteşte pe frunte. Altcineva sau acelaşi mă-nvata să ascult muzică bună. Sau poate doar mă bucur că are cine să îmi cânte la chitară melodii ce mă răscolesc. Mă bucur că are cine să mă sune dimineaţa când mă relaxez în baia cu spumă şi să îmi spună : Liz, te-am sunat să îţi dau marea la telefon! Sau ochi copilăroşi ce mă privesc cu teamă complicată şi-mi dau probe prea grele pentru o braţară de ată înnodată. Sau buze feminine moi ce ştiu să fure sărutări în grabă mă bucură la fel de tare. Nu cer, nu trag de nimeni şi nu am să insist. E timpul să primesc.

Beautiful veins and bloodshot eyes

foto


Foo Fighters - Let It Die
Asculta mai multe audio Muzica »

Când optimismul meu ia şuturi, când încrederea în mine e răsturnată o dată şi încă o dată, când ghinioane îmi pun la încercare superstitiozitatea şi faze urâte îmi pun la încercare capacitatea de a încasa lovituri iată că rezistenţa mea cade. Dispare. Şi se instaurează, ca la ele acasă, sentimente de modestie scârboasă, stări ample de nimic, convingeri că tind spre zero, glasul tremurat şi neconvingător şi neîncrederea în instincte proprii şi principii. Din ştiu ce fac pentru că eu mă transform în oare ce să fac că habar n-am şi mai apoi în sigur greşesc şi dacă fac şi dacă nu fac! Mă simt mică şi insgnifianta, mă simt goală şi singură, nefolositoare şi neputincioasă, mi-e frică şi plâng. De prea multe zile. Mansarda mi-o doream întunecată. Îmbrăţişările tale mai calde că niciodată. Zâmbetul îndrăgostit îţi stă bine şi eu nu am putere să mă bucur. Trecutul îţi dă drumul. Liceul ăla e imens. M-am simţit clasa a opta nu adult pus pe fapte mari. Încă mă simt. Îmi vine să respir lamazze şi să nasc o încredere nou nouţă în mine.

...take a sentence full of things you're not supposed to say and feel it...

Freedom's just a word today! When someone takes your word away it's seldom ever heard so take a sentence full of things you're not supposed to say and carry on, but don't write it down or you'll be gone!
Love is just a song today! When someone takes the song away you seldom sing along, so take those lyrics serious and sing your life away and carry on, but don't write 'em down or they'll be gone!
All we ever do is talk, we like to ride but we never walk, we make it so damn easy and we get bored...
Why can't anybody see what's good for you is good for me?!
I can't take your sillyworld no more
Peace is just two fingers now, peace was just a phase! When someone put it on a shirt, you knew to count the days. So take those fingers tape 'em up and shove 'em up your ass and carry on but don't try it now cause peace is gone!
Why can't anybody see what's good for you is bad for me
I can't take your sillyworld no more!
We fight our instincts/We go to extremes/We fought a lot...



stone sour-sillyworld
Asculta mai multe audio Muzica »

O zi ciudata si epuizanta. Faze superficiale, banale si care fura energie. M-am impiedicat, mi-am agatat fusta si eram sa raman fara ea, aproape am varsat o cana de apa in bratele unui client important, m-am certat absurd, am pierdut seara fiind rea intr-un bar mai intunecat decat de obicei si-am adormit la filmul pe care mi-l doream sa-l vad.
Azi mi-am promis razbunarea. Azi voi trai de doua ori mai intens.

haş te te pe două puncte sleş sleş

After IBG cu fotografii, zdrăngănit de chitări, dansuri în sincron şi voie bună...
Prin comparaţie cu întâlnirea de data trecută care fu booooring la o masă de restaurant, iată că de această dată bloggerii au ştiut să dea din ei mai mult decât era de aşteptat. Astfel au transformat această întâlnire, pe rând, în SDC sub îndrumarea Rrimunei binenteles vorbind despre cărţi citite şi recomandate, despre lansare epică de carte şi cărţi proaste, apoi în blogmeet oficial vorbindu-se de la tribună despre trafic, publicări, manipulare şi edituri şi-apoi în folk-rock party cântându-se la chitări şi microfoane, stând pe jos sau dansând în sincron.
Faze geniale şi de menţionat au fost tricoul lui Cosmin cu link la un blog ce nimeni nu ştia că este al lui, părul Verei, zâmbetul, tatuajul şi inteligenţa lui Andu, vocea lui Şobo (Laurenţiu), veselia şi adorabilitatea Mirunei şi rochiţa Simonei spre deliciul celorlalţi prezenţi şi-anume: Liz, Pufi, Cipi, Dragoş, Daiana, Iru, Dudu, Bianca şi Cip. Cei nementionati sper să îmi accepte scuzele, dacă nuu... dau vina pe Reds ('s' e pentru plural!)
Deşi locaţia mi se părea puţin cam trandy pentru gusturile noastre s-a dovedit a fi excelentă. CLUB FASHION cu tot cu proprietari s-a dovedit a fi un loc frumos şi primitor care ne-a dat intimitate să ne desfăşurăm, răcoare chiar dacă ne aglomerăm, microfoane şi asistenţă tehnică şi invitaţii la bikini party :) E locul perfect pentru organizat orice gen de party. Dacă ne dorim să ne mai primească în aceleaşi condiţii şi fără restricţii o să zâmbim frumos şi o să ne gândim să facem consumaţie măcar cât făceam în alte părţi când mergeam (!!) şi nu aveam confortul nici la jumătate de-aici. Zâmbete misterioase, freze ciudate, doruri mari şi impresii de sabotaj au făcut această întâlnire frumoasă din punctul meu de vedere. Păcat că nu vin mai mulţi bloggeri gălăţeni să ne cunoască şi să-i cunoaştem. V-am zis că facem BlogParty cu bere, animatoare şi tot ce trebuie?? Facem! Poate atunci!



Au mai scris despre: ah, deocamdata doar Andu

ASTAZI NE INTALNIM!

Astazi ne intalnim la IBG!! Intalnirea bloggerilor galateni cu numarul 8. Va astept la un suc rece la CLUB FASHION, pe strada Traian Nr. 55, la ora 15:03. Stam cateva ore, zambim, glumim si ne cunoastem.

My kryptonite...

I took a walk around the world to ease my troubled mind. I left my body laying somewhere in the sands of time. I watched the world float to the dark side of the moon. I feel there is nothing I can do!But you... after all I knew it had to be something to do with you!
If I go crazy then will you still call me Superhuman? If I'm alive and well, will you be there holding my hand?
I'll keep you by my side with my superhuman might!
You called me strong, you called me weak but still, your secrets I will keep, you took for granted all the times I never let you down... you stumbled in and bumped your head, if not for me then you'd be dead, I picked you up and put you back on solid ground!
I really don't mind what happens now and then as long as you'll be my friend at the end!
Those little things you say when words mean so much...you never back down when they all shy away... you always listen to me...
The only thing that gets me through this is what I feel and I feel you...



3 Doors Down - Kryptonite
Asculta mai multe audio Muzica »

The word Kryptonite is also used in modern speech as a synonym for Achilles' heel, the one weakness of an otherwise invulnerable hero.

Plutonul

Ora 6 dimineaţa în luna mai are o lumină specială. Când plec atât de dimineaţă de acasă spre un alt acasă nu-mi pieptan părul. Ies ciufulită şi căscând din scara blocului. Merg încet târâindu-mi slapii şi geanta atârnată pe şold. Simt răcoarea dimineţii, clipesc des din cauza soarelui şi-mi place fusta lungă cum îmi mângâie picioarele. Ce-mi veni să port fustă azi? Stare frivolă. Zâmbesc şi roşesc somnoroasă. De ce? Vrei să ştii de ce? Uite! Am să-ţi spun de ce: Findca tu poţi să-mi dai lumină de mai în decembrie! Ştie Andrieş ce spune. Maşina îmi pare la fel de somnoroasă. Îmi place să cred că promisiunile care i le fac dimineaţa că o să o spăl, o să-i şterg bordul cu şerveţele umede şi o să arunc toate paharele de cafea şi ambalajele de orbit roz din portiere, ea le aude şi le crede. Pe faleză lumina e mai (puternică) şi apa Dunării turcoaz.
Stare de bine şi lene.
Toată lumea e veselă. Nimeni nu bănuieşte nimic. Ultimatumul a fost dat în şoaptă. Am făcut cu ochiul. Aveam nevoie de ei azi într-un anume fel şi au ales să se poarte că de fiecare dată în ultimele luni. Altfel. Asta i-a executat astăzi. Chef de nimeni şi doar de mine. Zâmbesc neabtinut. Iubesc. Ascult muzică. Adio. Vor rămâne doar cei ce dau la schimb senzaţii.

Pantaloni de camuflaj şi-un tricou alb

Am să amestec un om cu o carte. Un om inteligent şi captivant nu întâmplător cu o carte de maxime sau proză ultrascurtă cum o intitulează autorul. Tu pe de o parte şi Chef pe Titanic de Vasile Ghica pe de altă parte. De ce? Pentru că v-am descoperit în cam acelaşi timp, pentru că ieri ai răsfoit şi tu cartea şi ai citit zâmbind din maxime, pentru că e o carte de 500 de pagini pline de înţelesuri deci ţi se potriveşte.
Eu Sunt o rătăcită! Dar tu, cititorule, pe cine cauţi? Îmi cam vine să te întreb deşi îţi exersezi priviri bizare asupra mea. Şi totuşi despre tine deocamdată nu pot să spun decât: Îl cunosc.I-am răsfoit mintea într-o seară.
Ore întregi ne-am proclamat principii pe rând, fiecare foarte sigur pe scara proprie de valori alcătuită că apoi să ne aplaudăm în gând sau la propriu concluzionari categorice. Ironic, evident, am să spun că sună bine ideea conform căreia Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai. Şi-o spun doar pentru că la tine acest apetit este exagerat. Şi e cel care te face cine eşti.
Toată dupamiaza am alergat prin propria noastră definiţie conştienţi că ne străduim să nu încăpem în nici o definiţie! Misterele nerezolvate ne fac să provocăm polemici. Pentru tineri, dialogul este de-a dreptul terapeutic.
Şi ideile "exhaustive" (Care epuizează un subiect; complet, în întregime- Din fr. exhaustif.Sursă : DEX'98... iată că ne-am înşelat). O polemică îi edifica, de regulă, pe câţiva şi îi derutează pe ceilalţi. Te-ai mirat că nimeni nu părea derutat. Te simţeai dând probe. Ai zâmbit frumos, azi, când ţi-am întrerupt un nu cu-o acuzaţie că-ncepi altă polemica doar pentru că polemicile nu vizează neapărat adevărul, ci compromiterea adversarului. E normal să fie previzibilă întoarcerea ta. Ai găsit mistere şi enigme de rezolvat. Asta căutai. Fără puţin mister, frumuseţea este o eroare. E normal să fie aplaudată întoarcerea ta. Eşti plăcut. De noi. Pentru că putem să vorbim de muzică şi cărţi citite. Prin cărţile altora, descoperim în noi teritorii nebănuite şi ne place să ne lăudăm cu unele. Dar nu cu toate. Ne place când ideile noastre rezonează în altcineva. Chiar dacă asta descoperă lucruri noi ţie despre tine. Nu-mi convine nici mie să-mi cunosc toate scorburile sufleteşti. Vorbim despre egoism, schimbări şi bani, despre a fi şi a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Şi mai ales pentru că vorbeşti despre tine. Îţi meriţi "adorabilul" refuzat.

Cu dedicaţie din carte:
Omul contemporan a transformat absurdul existenţial într-o sublimă disperare cosmică.

Eu sunt la puterea tu, iar el nu poate fi decât radical din noi.

În natură, egoismul poartă numele de selecţie naturală.

Unii se transformă, alţii doar se deghizează.

...every day for us something new... open mind for a different view... trust I seek and I find in you...

O noapte în care mi-a pus rock românesc până la 3. Mi-a spus că mă iubeşte cu ochii sclipind. Am împletit brăţări de aţă, am cântat şi-am băut vin alb. Mi-a mângâiat umărul şi s-a jucat în părul meu. Mi-a sărutat mâna cu ochii închişi. În noaptea asta a reuşit fără să se străduiască să fie bărbatul ideal. Doar iubind. Dragostea te transformă.
O altă noapte în care un trup alb şi frumos de femeie parfumată mi-a dat o indragosteala superficială. Culoarea ochilor lui m-a vindecat. Teama recunoscută frumos s-a transmis. E singura care n-a fost avertizată că eu dau dependenţă.
Cireaşa n-a murit degeaba înecată în vârtejul de îngheţată şi abandonată într-o scrumieră.
Zâmbet fierbinte lobului urechii tale stângi.
Sărută-mi buza de sus să-mi treacă... Ţi-aş săruta-o cu buza mea de jos (... pe care o preferi...) dar trebuie să stai invers...
Eticheta!
"Eu nu eşti tu!" mood azi... îmbrăcaţi la fel, făcând glume peste glume şi cântând la chitară...
Două cuburi ale Angelei lipite pentru mine zilele astea au însemnat medicament pentru furtunile mele interioare.

Abia când ai plecat m-am întrebat de ce mint oamenii. Se ascund de propriile lor greşeli, căutând o altă realitate în care să nu fie nevoiţi să dea socoteală. Ciudat e că minciuna nu-l afectează pe cel ce o spune, ci pe celălalt, care o conştientizează. Orice om scade în ochii noştri din clipa în care am înţeles că minte. Una e să te mintă vecinul, colegul sau o cunoştinţă, altă e să te mintă cel apropiat, în care ai investit atâta încredere. Atunci se năruie ceva, iar în locul bucuriei de altădată rămâne tristeţea. Într-o zi vei înţelege că nu pe mine m-ai minţit. Uneori trebuie să accepţi şi lucrurile pe care ai fi vrut mai degrabă să le negi. Ele fac parte din tine, din viaţă ta, care nu e nici pe departe perfectă. În cele din urmă, te obişnuieşti şi nici măcar nu te mai revolti. Face parte din lecţia de adaptare. Ceilalţi, de cele mai multe ori, nu pot să priceapă motivele furtunilor tale interioare. Aşa cum nici tu, la rându-ţi, nu ai pretenţia de a intra, cu paşi mici şi bine intenţionaţi, în sufletul altcuiva. Rămâne doar comunicarea, singura cale prin care se poate transmite în exterior câte un crâmpei din lumea interioară. A fiecăruia.

În dragoste şi în război totul e permis.

Pe sistemul "Zâmbeşti aşa frumos pentru că ai făcut în teză?" "Sau că te-am văzut pe tine!" mă văd nevoită să mă recunosc vinovată, cea mai cea rea, al doilea cea e intenţionat, să îmi cer scuze pe motivul că nu merită atâta răutate şi alte asemenea...
Iată:
Îmi cer scuze pentru vorbele urâte, grele şi în public. Dragostea dacă nu e nebunie curată nu are nici un sens îţi spuneam şi râdeai. Ştiu că o să îmi ierţi răutatea şi o să îmi zâmbeşti data următoare când ne vom vedea, oricând ar fi ea. Nimeni nu a încercat să îmi înţeleagă furia într-una din zile şi mai apoi acţiunile. Poate doar testam. Poate vroiam să văd sinceritatea nouă şi proclamată până unde merge. În fine. Sunt doar om. Un om care te-a avertizat de la început de priorităţi şi butoane de panică ce nu trebuie apăsate. Ţi-a cerut în schimb sinceritate. Şi-apoi dacă nici tu nu-mi înţelegi reacţiile şi pasiunile restul nu o vor face niciodată. Deci scuză-mi reacţia şi ieşirea cu spume. Iată că testul a fost poate cu succes şi a reacţionat cine trebuia să reacţioneze. Îmi pare rău. Şi-apoi faza în sine nu merită atâta consum de energie. Scuză-mă. Când o să-ţi vină să răspunzi "maaaaro" sau o să te întrebe cineva de ce vrei gumă ştiu sigur că o să-ţi aminteşti cu drag de mine/noi.

Întâlnirea bloggerilor gălăţeni #08

Duminica asta aveţi ce face! Mergeţi la schimb de cărţi. Eveniment important: se predă ştafeta. Duminica viitoare? Ne întâlnim iar ca bloggerii! De această dată am ales un club mic şi cochet, cu canapele comode (sper) şi pereţi roşii, cu mai multă intimitate şi promisiune de muzică pe preferinţe. IBG 08 se va ţine în Club Fashion (Traian nr. 55), în partea cealaltă a parcului Albatros, aproape de Împărăţia Lizului (pentru cunoscători). Ne întâlnim ca de obicei la ora 15:03, duminică 24 mai, în Club Fashion la un suc, o bere, o cafea sau ciocolată, un ceai verde sau o vodkă. Aberam, socializam, râdem sau stăm serioşi, cântăm la chitară sau nu şi ne lăudăm cu şi despre bloguri. Promovaţi, înscrieţi-vă aici şi veniţi!

Răsfăţ

Ea, alintată: Când o să faci "ceva imposibil" pentru mine!
El, franc: Ieri!?

Lacrimile mincinoase!

Explicaţii neînţelese şi inutile

Aş vrea să fie inutile, aş vrea să fie subantelese sau citite în ochii mei. Ceea ce eu ofer nu o fac din generozitate extremă sau fiindcă sunt/aş fi/m-aş vrea prea sociabilă ci doar pentru că simt/cred că unii oameni o merită. Nu am nevoie, nu cer şi nu caut. Nu am chemat şi nu am tras de nimeni. Cercul format e din cauza destinului, sorţii, marţi 13, pisică neagră, 13 la puterea 13, voodoo şi flori de măceş. Încerc să explic că cercul este închis, societatea este secretă şi privilegiile sunt mari şi speciale. Nu-s pentru toată lumea ci-s doar pentru noi. Ar trebui să observaţi că exact prietenia care ne leagă ne face speciali în ochii celorlalţi, ne face doriţi şi căutaţi, ne face acceptaţi şi invitaţi, ne face invidiaţi şi iubiţi. Nu încercaţi să normalizati şi să deschideţi cercul, nu încercaţi să împărţiţi privilegiile şi să va lăudaţi cu secretele. Păstraţi cupolă desupra noastră. Păstraţi invizibilitatea când trebuie şi misterul în restul cazurilor. Oameni buni, sunteţi speciali! De aceea! Nu doar pentru că ne cunoaştem între noi ci pentru că noi cei speciali ne-am nimerit la momentul potrivit şi-n viaţă potrivită la un loc. Nu vreau să vă dau exemple de oameni ce au încercat şi poate încă încearcă să între în societatea noastră şi nu reuşesc. Îi primim şi acceptăm la întâlniri publice de bloggeri, la întâlniri în baruri şi cafenele, la schimburi de cărţi şi alte asemenea dar nu în intimitatea noastră specială. Pentru că acolo trebuie să fie speciali să poată fi! Aş face orice pentru fiecare dintre voi şi îmi place să cred că aţi face orice pentru mine. Până la proba contrarie nu îmi trădez niciodată prietenii şi voi continuă să ştiu, să simt şi să aflu multe înainte să mi se spună.
Şi poate e dureros pentru unii să citească şi să înţeleagă. Poate pentru alţii rândurile dau speranţă. Nu avem probe speciale pentru a accepta prietenia şi prezenţa unora ci doar, bizar, ne bazăm doar pe feeling şi sinceritate. Instinctual.
Mai e nevoie să vă amintesc ce puternici suntem împreună şi prin câte am trecut? Va amintiţi cum? Noi cu noi. Desenând ca să-ntelegem.
Următorul pas poate ar fi să ne desenăm priorităţile. Sunt oare singura care mi le-am proclamat sus şi tare? Tot alea sunt. Este.

Chiar nu ai înţeles nimic! Ai trădat absolut fiecare persoană din jurul tău! Şi-acum trebuie să plec ochii în pământ şi să îmi cer scuze persoanelor în faţă cărora ţi-am luat apărarea. Noaptea asta m-a făcut mai rea. Deşi ieri după ce ai plecat eram pregătită să îţi ţin partea în continuare. Discuţia cu tine m-a făcut să realizez cine eşti de fapt. Mi-e ciudă pentru fiecare sacrificiu pe care l-am făcut pentru tine şi pentru fiecare compromis acceptat. Mi-e ciudă pentru fiecare sfat care te-a făcut dezirabilă. Mi-e ciudă pentru fiecare senzaţie exagerată la adresa ta. Nu meritai. De ce? Pentru că din toate persoanele care îţi pot cădea la picioare l-ai ales pentru o suita de gesturi libidinoase pe singurul care nu trebuia. Ce rost are să ne minţim? Trădarea doare şi nu se iartă/uită/trece peste! Degeaba plângi sau cauţi scuze! În momentul ăsta joci în cel mai ieftin film cu adolescenţi. În rolul negativ! Eşti aia care trădează, care pică repede şi căreia i s-a urcat la cap! Îmi cer scuze dar nu are rost să-mi controlez cuvintele dacă tu nu-ţi controlezi gesturile. So, ceaiul nu va mai fi pentru tine, zâmbetul nici atât ci doar regretul că nu-mi poţi fi indiferentă! O să tind spre acel sentiment! Lacrimile îţi erau mincinoase, cuvintele la fel! Îţi meriţi "celălalt" anturaj şi prietenele vechi!

Ceva imposibil

Dacă aş avea o dorinţă mare sau m-ai pune să-mi imaginez ceva perfect şi puţin irealizabil de frumos aş spune aşa:
Aş vrea să mă răpeşti nebun, într-o zi în care plouă turbat şi cald. Să mă iei de o mână şi să mă ajuţi să sar strâmb peste băltoace. Să nu îţi pese o secundă că-s în papuci şi pantaloni scurţi de in. Râzând să mă înghesui în mijloace de transport şi să mă plimbi prin oraşul curat după ploaie. Să te îngrijoreze gleznele mele goale stropite de noroi ca mai apoi să îţi găsesc în buzunarul hanoracului pachetul meu roz de şerveţele umede. Să comandăm Big Mac pentru fiecare şi cu ei calzi şi înghesuiţi în rucsac să plecăm într-o cafenea cu lumini strâmbe de mansardă şi muzică bună. Să comandăm ceaiuri cu gheaţă şi să ne lase să ne savuram liniştiţi şandvişurile pentru că suntem clienţi fideli. Să plecăm pe jos spre casă şi să râdem de mirosul insuportabil de mâncare uscată din magazinele pentru animale. Să cărăm un cartier întreg un sac mare de nisip pentru pisici şi-apoi să ne oprim în mijlocul intersecţiei pentru a te face fericit cu mp4 plin cu muzica ta. Flori de măceş, persoane dragi nouă sau telefoane care să-mi complimenteze părul tuns ne-ar face să zâmbim/râdem cu poftă/facem cu ochiul.

Joacă-te în părul meu!

O zi pe care o aştepţi te poate surprinde. Plăcut doar dacă eşti un pesimist.
Fond muzical frumos. Zâmbet la fel. Sentimente simple.
Îmi place senzaţia pierce-ului în limbă. Chiar dacă nu am.
Fac comerţ cu senzaţii. Când nu mai primesc încetez să mai dau.
Pun condiţii. Aştept compromisuri.
Ai uitat cum să provoci. Am uitat cum era.
Ar trebui să începi să vorbeşti. M-am săturat să te întreb.
Ar trebui să te întreb. Niciodată nu ai vorbit.
Provoc, vorbesc, întreb, răspund.
Mă iubeşti? Why not?!?!

Complicăresc

Stone Sour 1st person
Asculta mai multe audio Divertisment »


Everything depends on just which side you're on...
Subiectivisme. Sick and twisted mood. Mă obsedează un vis bizar şi prea frumos. Continuă totuşi să se blocheze într-un punct. Mi-e teamă de momentul ăla al visului ca de un coşmar. Şi nici măcar n-ar fi un moment real greu de trecut. Mi se învârt incantaţii morbide în cap şi idei cu iz de gelozie surdă. Azi am să te privesc aparte. Vei simţi şi vei face front comun cu mine. A început să-ţi placă puterea imensă pe care o avem când mă iei de mână. Exces de energie malefică. Nu de mult cineva îmi iubea stările astea. Haha! În toată povestea asta drogul sunt eu. Deşi absolut toţi aveţi impresia greşită. Şi singură persoană capabilă să vadă adevărul se lăfăie într-un sărut lung, moale şi umed. Mă zburlesc la toată lumea azi şi-mi place că aerul de-afară mă susţine. M-am îmbătat cu o iluzie a puterii pe care mi-o dă privirea ta. Când îmi cerţi răutatea mor puţin în mine. Îmbrăţişarea cu care îmi accepţi scuzele nu-mi lasă răutatea să moară. Prea arogantă azi pentru a putea da sfaturi moi. Gesturi violente şi spontane, unghii lungi şi negre, cafea fierbinte şi amară, muzică tare şi grea. Azi intensitatea privirii ţine loc de baghetă magică. De voodoo şi canistre cu flori de măceş. Double bubble gum bubbles double.
Din invidia unora azi mă hrănesc. Din laudele altora azi îmi iau doza de ironie necesară. Eu pentru că Sprite, nu Fanta. Eu pentru că spun, nu ţin în mine. Eu pentru că apreciez ce am, nu regret ce nu am. Eu pentru că mă relaxezi, nu-mi dai stări încordate. Eu pentru că mă faci să mă simt mai sigură pe picioarele mele, nu mai împiedicată. Eu pentru că orbit roz nu bomboană mentolată. Eu pentru ca risc, nu-s certitudine.
Toată lumea te vede transformat de mine, îmbrăcat în mine (ce melodie e asta?) şi nimeni nu ştie cât de bine mă îmbraci tu pe mine. Pentru că tu mă îmbraci cu tine când îmi e frig. Pentru că-mi sufli răcoros în păr când îmi e cald. Pentru că empatic îmi iei dureri şi cicatrici. Azi sunt complicată. Iată că primul compliment a venit...

...azi te-am găsit de-o viaţă...

Posted by Liz in shampoo bubbles on may, 14, 2008

Am lăsat încet oblonul să fie întuneric atunci când vii... dacă vii azi la mine...
Îmi place să te iau de mână când intri în casă şi să te duc să-ţi arăt camera mică întunecată şi tu să clipeşti amuzat la mine... să-ţi spun că oblonul îi dă un aer american şi tu să nu râzi ci să înţelegi ce vreau eu să spun...Din drumul de la uşă până în dormitor nările mele incep să tragă cu nesaţ mirosul tău şi mâna mea îşi aminteşte ce bine se potriveşte în forma palmei tale... Şi chiar dacă e întuneric... ochii tăi nu-mi părăsesc privirea...în timp ce îmi săruţi palma înainte de a-mi lăsa mâna să cadă goală...
Îmi place că ne aşezăm îngrămădiţi pe jos sub fereastra deschisă cu oblonul tras şi ne sorbim din ochi şi nări fără cuvinte fără gesturi...
Îmi imaginez încet că mă tragi mai aproape când tresar speriată de un claxon ce ajunge până la noi... cu un oftat adânc îţi plimbi mâna prin părul meu şi forţând puţin îmi tragi capul mai aproape de tine... ştiu că trebuie să pleci şi nu vreau... azi te-am găsit, te-am primit şi nu vreau să te las să pleci... ochii îmi ard... în gând îţi spun multe dar cu voce tare nimic de frică să nu stric momentul... şi pleci... îmi arunci o privire peste umăr... o privire în care-ţi văd doar un ochi... şi ai plecat...
Inima îmi bate tare tare semn că ai fost aici... merg de la uşă până în dormitor inhalând urma mirosului tău... îmi iau încet geanta... îmi pun ochelarii pe cap... cheile... mă uit pe telefon... e oră 15... plec la serviciu... cu tine în minte...
Globul meu de hârtie mi-a mărturisit că te place... ajung zâmbind... mi-e dor de tine...

Republicare intentionata. Pentru ca si deoarece.

Undeva in Buzău

M-am întors din mica vacanţă a sufletului. Trei zile am respirat aer curat la poalele muntelui. Mă consider norocoasă să am bunici la ţară, într-o zonă ca-n poveşti. Trecerea de la lumea mea la lumea lor, de fiecare dată când îi vizitez se face treptat. Imaginile rapide din fuga maşinii se schimbă. Cu cât sunt mai aproape cu atât merg mai încet. Când ajung mi se opreşte respiraţia. Văd casa lor veche şi aproape că-i zăresc trebăluind prin ogradă în timp ce eu încerc să trec cu maşina pe puntea improvizată deasupra gârlei. Şi ce poveşti ştiu ei să spună despre gârla asta!. Când îşi dau seama că o maşină trece puntea încet spre casa lor şi respiraţia lor se opreşte. Ridica ochii şi se îndreaptă cu speranţă spre poartă. Şi merg din ce în ce mai repede, gârboviţi de ani şi cu lacrimi de dor în ochi. Sunt bătrâni şi înţelepţi. Locuiesc exact la poalele muntelui. Din curtea lor, din spatele casei, exact de lângă fântână panta începe să urce brusc. Pe-acolo vin căprioare speriate şi agitate. Mă simt ca o intrusă încercând să car în odaie laptopul, camera foto, camera video şi geanta cu jeanşi de schimb. Mă strâng în braţe şi mă pupă de câte patru ori fiecare. Mă alintă în toate felurile posibile. Scot ce au ei mai bun. Îmi burduşesc geanta cu prosoape roz cu floricele din şifonierul cu lucruri noi. Şi batiste colorate şi apretate. Sacoşe grele cu brânză, şuncă, ţuica, vin, prune uscate şi ouă proaspete. Îi privesc şi nu mă mai satur. Ne înghesuim în bucătăria mică în jurul focului şi trecând acelaşi păhăruţ de ţuică pe la toată lumea ne delectează cu poveşti despre miracole de prin partea locului. Sau cum a construit el casa. Sunt oameni buni. Cioplesc luni de zile troiţe şi-apoi fac mese mari să le sfinţească. Sorţul mamaii înflorat mi-e drag. Ilicul împletit al lu' tataia pe care de fiecare dată îl dă jos şi mi-l pune pe spate când mă vede în grădină îl consider de nedespărţit de căldura corpului lui. Oricâte căni noi le-aş duce ei continuă să bea din două căni ciobite. Oricâte găleţi noi de plastic colorat le-aş duce ei continuă să chinuie până la fântână o găleată crăpată şi cu mânerul şubred. Mâncarea are gust mai bun, cafeaua e mai tare, vinul mai roşu, cozonacul mai pufos şi somnul mai dulce aici. Şi nu mă satur de poveşti cu porci mistreţi şi viituri din munte. Cu focul viu şi saramură ce izvorăşte din mormanul de sare. Râd amândoi de mine pentru că mă bucur când văd găini cu puf pe gheare, parcă au pantalonasi sau cum alint bobocii portocalii speriaţi de gânsacul mare şi rău. Pisicile şi căţelul iar o să-mi ducă dorul.
Plec tristă acasă lăsându-i cu ochii în lacrimi. Merg în urma maşinii până în dreptul punţii. Mamaia îşi aşează baticul. Tataia trage de marginile ilicului cu mâinile aspre. Plec cu mirosul de săpun de casă al pernelor mari şi cu maşina plină de liliac înflorit. Îi sun să le spun că am ajuns cu bine acasă. Să doarmă liniştiţi. Îmi spun că televizorul vorbeşte de când am mişcat noi antena din copac. Şi plouă des. Şi au uitat să-mi dea pătrunjel proaspăt. Să avem grijă de noi. Poate venim şi-n anotimpul următor. Saru'mana.