Pagini

vineri, 28 martie 2008

Sa schimbam subiectul...

Ieri a fost o zi grea pentru mine. Azi a inceput la fel de greu. Constientizand lucruri pe care nu le vroiam. Intelegand neputinta si limitele. Negand puterea banilor si laudand valoarea sufletului. Dand explicatii incet si trist la telefon. Zambind calm prietenilor care m-au consolat. Gandind triumful invidiei unora. Asumandu-mi un esec care nu-mi apartinea. Ridicand din umeri si vorbind singura prin casa. Planuind razbunari fantastice. Promitandu-mi succese nemaiauzite.
Am pus punct. Am apasat tare butonul masinii de spalat incercand sa-mi imaginez pe rand cuva plina cu gandurile mele si mai apoi cu tintele indignarii. A functionat usor usor. Doua monede pierdute-n buzunare m-au ajutat enorm cu zgomotul lor metalic. Coride, promenade, fantani si iz de pasiune latina… s-au scurs incet cu prima apa menajera expulzata… promisiuni se nasc si-acum dar cu zambet nu cu lacrimi. Sunt lucruri mult mai rele pe lumea asta.
Stii, cand iti dai seama ca raul care ti s-a intamplat nu e chiar atat de mare, si se putea si mai rau… parca realizezi ca si casa iti este mai luminoasa decat ti se parea inainte, si parul ti se aseaza mai bine acum ca a mai crescut, si masina iti surade la departare de patru etaje… parcata stramb dar lucind in soare si facandu-te sa uiti de rata ei, si globul mare de hartie se potriveste mult mai bine acum, si poti plati azi linistita ceva datorii facute cu gandul la magazinele de suveniruri si preturile de aeroport.
… fara legatura…
De 8 martie am fost la Lepsa. Si m-am simtit copil si nu femeie. Drept urmare: in loc de pantofi cu toc au fost tenisi; in loc de streptease masculin a fost tenis de masa.

miercuri, 26 martie 2008

Am prins magnoliile la ultima suflare...



Am avut timp, curaj si luciditate sa realizez ca primavara asta o ratez din cauza vietii as spune... a problemelor... mi-am dat seama ca daca trag tare, muncesc pe branci, strang din dinti, fac sacrificii... doar primavara asta... poate vara care urmeaza o sa fie speciala, si iarna care vine si anii urmatori. De fapt am realizat ca asa spun in fiecare anotimp, de fapt asa spune fiecare dintre noi... si ratam lucruri frumoase, cu adevarat speciale... asteptandu-le pe cele pe care ni le promitem.
Mi-a luat 4 minute sa fotografiez magnoliile, sa le simt parfumul, sa le admir frumusetea. Scuza multora e "Nu am eu timp de magnolii, parcuri si altele. Eu muncesc, nu stau!" Sunt oameni in orasul asta care nici nu stiu cum arata magnoliile, nu stiu ca avem un parc plin de parfum, si ce e mai trist e ca in goana lor de a-si plati ratele trec poate zilnic pe langa el...
Si eu mai aveam un pic si le pierdeam in favoarea vantului, verii, timpului...

Stare de poezie



Citesc un blog... copyright, teama de plagiat... citesc alt blog... planeta moare... si mai citesc un blog... stare de poezie. Raman la stare de poezie azi.

De pus/depus pe rana...

Mi s-a sarat obrazul de prelins
Si-n geamat s-a infiorat apusul
Nici umbra zilei n-a-ncetat din nins,
Iar inimii i-e dor sa stea cu Dânsul

Nici nu mai stiu cum s-o numesc acum
Tradare nu-i, c-ar vrea si-un zambet plansul
Si toata ura mea s-a prefacut in scrum,
Iar inimii i-e dor sa stea cu Dânsul.

Si de ma-mpotrivesc din cand in cand timid
Revolte naste gandul rau; pretinsul
Izvor de noapte e acum un ochi avid,
Iar inimii i-e dor sa stea cu Dânsul.

JMS
21.12.2004

marți, 25 martie 2008

Discurs automotivant... in soapta...

Astazi cineva a speriat primavara… care si-a luat soarele si s-a ascuns de frica…
Cred ca ma duc in parc si fotografiez magnoliile inflorite ca sa ma conving ca este totusi primavara. Totusi ziua asta imi cam ia din energie… norii astia sunt vinovati… culoarea gri a aerului de afara si mirosul de ploaie. E zi perfecta pentru dragoste, filme bune, muzica si carti citite cu o cana mare de cafea cu lapte in mana. Si ca sa imi faca in ciuda cana mea rautacioasa de cafea are un mos craciun cu barba lunga desenat pe ea. Imi trec in plan sa-mi cumpar o cana cu un soare mare si o gura de primavara. Si lalele. Astazi voi cumpara lalele. Oare lacramioarele au inflorit? Ha! Fac eu primavara azi. “Daca vreau, pot!!” Am auzit asta toata copilaria mea.

Mi-a placut...

Muzica, dragoste si actori frumosi... poveste nereala, dar frumoasa...doua ore dintr-o zi de luni petrecute frumos. Ma duc afara la aer acum... ma simt bine pentru ca mi-a placut August Rush
"Must see for lovers of happy endings and music!"

joi, 20 martie 2008

Despre prieteni...

Ca fiecare... mi-am facut prieteni multi, cat toata viata, unii atrasi de mine in amicitie, altii atragandu-ma in prietenia lor. Si s-au strans, s-au perindat, ne-am ajutat reciproc, ne-am distrat, ne-am simtit bine unii cu gandul la altii, ne-am dus dorul, ne-am laudat si sprijinit si poate ne-am luptat impreuna, ne-am facut in acelasi timp alti si alti prieteni, ne-am inteles, ne-am plans necazurile, ne-am surrprins placut, am crescut impreuna...
Au fost prieteni pentru fiecare din momentele vietii mele si poate nu cei mai potriviti...
Au fost prieteni care au plecat si-am plans... unii s-au intors... altii nici acum...
Au fost prieteni care maturizandu-se nu mi-au mai fost compatibili si ne-am indepartat usor pana de tot... dar ne-am lasat reciproc amintiri calde...
Au fost prieteni carora le-am inselat asteptarile sau mai rau : increderea si m-au parasit... si de acestia de obicei amintim rar si-ntr-un regret... unii revin dupa ani cu iertarea in ochi...
Au fost prieteni care mi-au tradat mie asteptarile si pe care ori i-am respins brutal crezand ca merita, ori am asteptat sa-mi ceara iertarea si nu au facut-o nici azi...
Mai sunt prietenii care sunt neschimbati de cand ii cunosc... ii vad des, intamplator sau rar si programat si sunt aceiasi, cu acelasi zambet...
Sunt si prieteni ascunsi in oameni nebanuiti, aceia care apar atunci cand am nevoie dintr-un om pe care il stii de-o viata dar nu ai banuit ca-ti ascunde un prieten...
Cu toti acestia mi-am impartit la un moment dat o felie din viata... a mea sau a lor... atunci era acelasi lucru... si si-au lasat amprenta pe mine asa cum si eu mi-am lasat-o pe ei... m-au schimbat putin putin fiecare pentru ca i-am lasat... ei sunt singurii pe care ii lasam...
Fiecare dintre ei ne cunosc secrete, ne stiu lacrimile, ne cunosc zambetul fericit si planurile marete... impartasim aceleasi teluri in viata sau poate ne sunt foarte diferiti si doar s-au nimerit pe acelasi drum cu noi la un moment dat...

miercuri, 19 martie 2008

Atât cât ţi se cuvine.

Am obosit. Mi-am consumat toata rezerva de energie pe care primavara de abia mi-o umpluse binevoitoare. Am obosit. De praf si vorbe rele. De barfa si de praf. De dor si lipsa-ndelungata. De munca fizica pana la epuizare. De praf si neobisnuinta. De intrebari si dor de pisica. De astenie si dor de mare. De neputinta si de bani. De dor de mine cum eram.
Dar soarele nu-mi lasa zambetul sa plece. Stau aplecata, ma sprijin de genunchi cu palmele murdare, am capul plecat si ochii in jos dar zimbetul pe buze sfideaza umbra.
Daca as privi-o pe Angela in ochi mi-ar spune:

"Încercând să îţi dai singur răspunsuri. Să judeci normal într-o lume despre care ştii atât cât ţi se cuvine. Atât cât ai avut curajul să cauţi. Să afli. Dacă te dor urechile, te refugiezi în liniştea din tine. Fără să te ascunzi. Atât cât să ţi se facă dor. De sunete. Dacă oboseşti, e suficient să ştii că sunt alţii cu adevărat trişti, pentru a descoperi că încă mai ai resurse. Că poţi trece şi peste asta. Şi că nici măcar nu este atât de greu cum ai fi crezut. Dacă simţi că prea multe şi prea grele s-au adunat, nu trebuie nici măcar să te străduieşti să uiţi. Oricum, cu timpul, uiţi. Important este să ai întotdeauna ceva de iubit. Pentru a-ţi aminti, în fiecare clipă, că merită."

marți, 18 martie 2008

Ma rapise primavara... m-a dat inapoi acum...

Uf! Primavara asta a venit repede cu soare turbat, aer curat, promisiuni de sanatate, zile de martisor care-au trecut pe langa, o noua casa cu noi ferestre si noi senzatii, de proprietate si putere... un colt al meu, cutii cu carti, un glob mare de hartie, mult praf, un caine rau, un dor de pisica, o mocheta maro de ciocolata, un var pe un perete cum e  cafeaua cu lapte,  goana dupa loc de parcare, scaune de pecuit drept fotolii, perdele mirosind a curat,
 vecini tristi si imbatraniti,
 dor de o ceasca de cafea in fata calculatorului care azi a inviat...
Si florile imi infloresc continuu...