Luna noastră, cum spuneam...

O zi atât de frumoasă. M-am trezit cu planuri de petrecere după ce azinoapte ne jucam împingând cărucioare pline de cele necesare unui chef pe cinste printr-un supermarket aglomerat. Zâmbesc tembel şi simt emoţia unui lucru minunat ce stă să se întâmple. Am fost la cumpărături, am confecţionat cu plăcere cadouri şi am ambalat râzând cu gura până la urechi. De două zile sunt înconjurată de prieteni, muzica îmi răsună tare în urechi şi viaţa e frumoasă. Probabil pentru că ştiu că nu am nimic să îmi reproşez eu mie. E supărător, ştiu. Ne-am personalizat tricouri pro şi anti hippie pentru această ocazie specială, vom pufăi ţigări de foi cu aromă de cherry şi vom bea băuturi fine. Şi ştiu că eu îi voi dori sărbătoritului mai mult decât, poate, va primi, şi îi sper o surpriză în seară asta. O merită. Sau măcar un hapy ending cândva curând. La mulţi ani, Cip!