Pagini

joi, 22 septembrie 2011

Noul CISSmarket.ro

 Vă vorbeam eu mai demult despre cum printam eu diverse, multe şi colorate şi cum descoperisem CISS-ul. Vă îndemnăm atunci să vă documentaţi ce înseamnă Continuous Ink Supply System, să vă convingeţi cât de multe avantaje are minunăţia asta şi chiar să verificaţi dacă a voastră imprimanta e compatibilă cu un astfel de sistem. Toate posibile pe CISSmarket.ro
 De ceva timp lumea s-a cam convins că nu mai trebuie să rişte să umple birourile de cerneală încercând să umple cartuşe cu seringă sau să rişte să printeze jumătăţi de documente, poze sau proiecte şi să rămână cu ele aşa în miezul nopţii înainte de deadline. Şi acum cam toţi ştim ce e CISS-ul şi cât de bun e. Drept urmare cismarket.ro s-a modernizat puţin, a avansat, şi a introdus facilităţi noi.  Înafară de multele informaţii care le găseai până acum pe site, structurate şi organizate super ok pentru toată lumea, uşor să accesezi rapid dacă imprimanta ta e compatibilă sau nu, dacă modelul de acasă sau de la birou merge dotat cu CISS, înafară de consultanţă online şi la numere de telefon în toate reţele existente şi inexistente şi suport tehnic, contact, adrese şi showroom-uri acum găseşti şi tutoriale video explicate calm şi încet despre cât de simplu se instalează CISS-ul.  Chiar se instalează uşor. Eu l-am instalat pe al meu şi era prima oară în viaţa mea când vedeam aşa ceva, când am desfăcut coletul. Nici măcar nu ştiam ce trebuie să vină în coletul ăla împreună cu imprimanta. Nu văzusem tutoriale şi nu-mi explicase nimeni... acum 4 ani. Pe cismarket.ro ţi se explică în tutoriale şi ţi se arată exact ce trebuie să faci ca imprimanta să-ţi lucreze perfect cu noul sistem de alimentare continuă cu cerneală. Binenteles au posibilitatea de a comanda online după ce te-ai convins că imprimanta ta se poate dota cu CISS sau chiar să cumperi imprimanta cu tot cu CISS după ce te-ai documentat şi sfătuit cu ei care se potriveşte cel mai bine nevoilor tale. 
 Eu am tot recomandat CISS-ul şi îl tot recomand pentru că folosesc şi ştiu ce înseamnă să printezi continuu şi să îţi trebuiască încrederea că aparatura pe care ţi-ai clădit afacerea sau munca nu te lasă în cel mai neaşteptat moment. Şi cu toţii ştim că cel mai şi cel mai des eram lăsaţi baltă de cartuşul de la imprimantă. Era singurul care făcea probleme şi cel mai des. Şi e un amănunt de care uiţi complet cu sistemul ăsta care îţi leagă imprimanta la nişte canistre mari cu cerneală la care le şi vezi clar şi zilnic nivelul.  
Pe cissmarket.ro ai insirate toate tipurile de imprimante compatibile, toate tipurile de sisteme pe care ei le pun la dispozitie si cam toate explicatiile despre CISS. 
For english press dot com.


miercuri, 21 septembrie 2011

CISS Market

Let me tell you about printers. I work in a gift shop. The type of shop that provides colorful t-shirts, personalized wall clocks, “put your face on a puzzle”, badges, snow globes… Every single object that walks out of my store is personalized on the spot. Printed. For birthdays, weddings, special occasions and so on. That’s why I print a lot. Color or b/w. Normal Ink or Sublimation Ink. Therefore I rely on the quality of the printers and the ink they use. Of course, if I want not to go broke, I must take into consideration the costs. In this case, the printing cost. The first time I got in contact with the Continuous Ink Supply System was when I bought a Epson printer on which I installed a CISS with sublimation ink. It was a miracle. High quality and long-term printing. A full ink system is the equivalent of 28 ordinary cartridges. The ink is cheap and I can refill only the color that runs out. The level of the remaining ink is always visible. That’s a big problem for ‘on the spot’ businesses. Running out of ink in the middle of work is not that pleasant. Neither for me, nor for the customer.
Basically, your printer is wired to a "sea of ink" through some transparent veins. It never run out or dry. Forget about half-printed photos, forget about expensive original cartridges, or cartridges that dry out and can’t be refilled. Forget about black fingers from complicated refill kits. I can ignore all those problems and focus on my business. 95% cheaper and problem-free.
If you already have a printer and want a CISS on it, or you want to buy one already installed, all these advices can be found on www.cissmarket.com. Launched to provide smart printing solutions to people across Europe. There you can learn more about the bulk ink system and see all the printers compatible.

CISSmarket

joi, 1 septembrie 2011

A fresh new start, a brand new name and this old world is a new world for me

Dacă m-aţi vizitat zilele acestea pe blog aţi putut observa redirecţionarea. V-aş fi anunţat din timp dar a fost o surpriză şi pentru mine, un cadou nesperat şi neaşteptat.

Pentru că nu mă pot împărţi în bucăţi, pentru că eu sunt cam cu totul într-un anume fel, mi-am luat felul şi m-am mutat la casă noua www.lizu.ro. Aceeaşi eu de-aici, acolo.

Încă modificăm şi lucrăm la el dar în principiu e up and running. O să-mi fie dor de catcoffeandshampoobubbles, deja plâng după blogspot şi simplitatea lui dar forma frumoasă şi elegantă a blogului pe lizu.ro mă face prea mândră ca să mă mai gândesc la altceva. Acolo aveţi şi link direct la pagina blogului de lucru manual, mutat şi el pe lizknot.lizu.ro, aveţi toate modalităţile de contact la Multiliz, bannere ce se schimbă random la refresh să nu vă plictisiţi (designer propriu, personal şi genial, Ni) şi toată arhiva dacă doriţi să recitiţi ceva din urmă.

Zile agitate, cadouri frumoase, prietenii mei zâmbitori. O noapte în care am făcut 31 de ani, media de vârstă calculată neindulgent a fost de 28 iar noi toţi ne-am simţit nemuritori. Resimt nopţile albe şi drumurile lungi, simt grele cicatricile vieţilor trecute şi îmi transform supravieţuirea în renaştere.

Vă aştept de-acum pe lizu.ro. Domeniul meu propriu şi personal. La care am tânjit mult timp. E de la toamnă, cred, tendinta de schimbare.
Din lumea domeniilor, lizu.ro salută octocat.org, o pisică de octombrie ce şi-a anunţat existenţa din august, unaltcaietpentrucaiet.net născut la fel în prag de toamnă, irule.ro al Evergreenei, doipedoi.com al lui Dani cu care colaborez de ani buni şi căruia îi mulţumesc pentru susţinere, umograf.com ce a crescut frumos şi inteligent, tomatacuscufita.com pe care o citesc şi o admir de prea mult timp ca să îmi mai aduc aminte de când, delaskela.net pentru porţii mici de literatură, inrime.ro ce e la fel de tânăr dar creşte într-o zi cât alţii într-o lună, jeg.ro un blog prea tare să pot uita să-l menţionez şi ar mai fi dar astea îmi vin în minte când mă întreabă cineva ce pagini citesc cu domeniu propriu. Mulţumiri speciale pentru badu.ro de la care am auzit prima oară, acum câţiva ani, informaţii preţioase despre pagerank şi altele utile la o pagină care se respectă.

lizu.ro


luni, 29 august 2011

I can’t remember the last time I wasn’t at least kind of tired

 Încerc să îmi odihnesc ideile. Poate aşa o să dispară vâjâiala asta din cap. Ieri m-a certat finuţ şi superior. Doar pentru că am avut sentimentul că trebuie să-mi cer scuze pentru că îmi place un om. Şi-apoi de ce aş menaja pe toată lumea în discuţii şi-aş miza pe extrasinceritate când de fapt singura persoană cu care ar trebui să comunic e cea care îmi place?! I-au venit sfaturile frumos şi matur. Nu mă aşteptam. Mulţumesc. Aşa îţi sfătuiam şi eu pasiunile? Deşi presimt că voi fi speechless următoarea dată iar comunicarea se va rezuma la un zâmbet tâmp am să mă reduc cumva doar la această direcţie. I could go on and on but let's move on shall we? Say, you're me and I'm you and they all watch the things we do and like a smack of spite they threw me down the stairs... haven't felt like this in years... the great magnet of malicious magnanimous refuse! Let me go and plunge me into the dead spot again! That's where you go when theres no one else around it's just you and there was never anyone to begin with now, was there?

Cred că e timpul să apari din nou. 
 Am învăţat că sunt oameni cu care mă simt bine să tac. Am învăţat că e mai bine să nu încercăm să trecem la nivelul în care ne simţim bine vorbind ci mai bine ne bucurăm de nivelul probat. Am învăţat că cine sunt nu-mi poate spune nimeni. Nici cum să fiu şi nici de ce. Mi-e bine chiar dacă e greu. Regretele îmi sunt doar clişee uzate din dragoste şi-s mici şi nesemnificative chiar dacă le percep eu mari. Lista cu lucruri făcute până acum e mai mare decât cea cu neîncercate. Lista cu lucruri propuse şi realizate e mulţumitoare. 
 Între timp se fac şi liste calme cu vin roşu şi vin alb, cafele tari şi alune sărate, cuburi de gheaţă şi muzică în surdină. Înainte de zori, fac 31 de ani. Zâmbind oamenilor care mă iubesc. Mi-am programat dorinţele, mi-am programat gândurile pe care să le trimit, mi-am programat planurile care încep de mâine.  Nu vreau cadouri. Vă vreau doar pe voi. 
 


vineri, 26 august 2011

Târziu in noapte a venit Simone...

...
    Şi fumul gros de stări nervoase a coborât brusc la nivelul covorului. I-am ascultat bronzul perfect, ciocolatiu, cu urechea lipită de buricul ei. Ne-am amintit cum ne-am cunoscut, cum ne-am plăcut, cum ne-am iubit, cum ne-am certat, cum am trecut prin momente bizare, cum am bârfit şi cum încă putem face schimb de senzaţii. Am ascultat Stone Sour acustic şi ne-am zâmbit cald. Ne-am dat seama că ştim prea multe una despre cealaltă. Aproape tot.
    O seară caldă în care, în tăcerea sorbiturilor mici de nesquik şi în liniştea muzicii ascultate, întinse pe canapele, erau adunate toate amintirile noastre, toate bârfele, toate dimineţile vesele, toate nopţile cu plâns, toate telefoanele încordate, toate aventurile, toate problemele împărtăşite, toate bagajele, toate orele de făcut cercei şi nevorbit, toate pasiunile povestite cu ochi sclipitori, toate pozele şi planurile, toate momentele alintate şi ameţite, toate gripele cu pastile şi ceaiuri fierbinţi, toate momentele când am urât-o şi m-a urât la schimb, toate peste care am putut să trecem împreună sau separat şi toate secretele lumii. M-a vindecat dând petece de piele caldă, agitând dulce un evantai turcoaz sau ascunzându-şi zâmbetul sub pernuţe maro de catifea. 
    Ştie ce mă deranjează la ea dar cu toate acestea o consider perfectă cum este. Ştiu ce o derajeaza la mine şi că mă consideră perfectă aşa. 
   Apare rar şi de dor. Dispare cu primul apel pe telefon în lumina farurilor din parcarea mea întunecată. După ce îmi spune tot, mă întreabă tot, tace mult lipită de mine, râde vesel, plânge fierbinte, îmi adulmecă sticluţele de parfum de pe etajeră, îmi chinuie pisica pe care o am de la ea şi îmi aruncă o ultimă privire în care, nevorbit, promite că în viitor, cândva, ne vom întâlni şi mira de cât de fericite suntem. Şi cât de nefericite am fost. 
   De la ea am pisica neagră, geanta cafenie, mănuşile lungi fără degete, fularul negru cu franjuri, căciula de iepure punkist, scoicile din acvariu, cănile sparte în bucătărie, îndemnul ei alintat şi des de a scrie despre ea, sute de fotografii pe care mă lasă să le arăt şi mândria că e a mea chiar dacă nu e. 



The quiet place


De la Docica citire:
"Sunt oameni care în ciuda inerţiei social-istorice se încăpăţânează să ignore tiparul. Oricât i-ar încătuşa necesităţile epocii lor, rămân totuşi cu un picior în afara timpului. Sau cu o parte de suflet.
Sunt oameni frumoşi care în pofida banalităţii sociale au curajul să rămână intacţi. Se înfurie sau se întristează sau se tem, dar păstrează constant o realitate a lor în care frumuseţea nu se măsoară în armonii fizice, retuşuri chimice sau săli de fitness, ci în priviri, atitudini, tonuri, zâmbete.
Multe căutări au puncte moarte, unele descoperiri sunt redundante. Fiecare e liber să-şi imagineze că e liber."

Ieri am atins punctul maxim al stresului. Da, până la ameţeală, râs isteric şi agitaţie fără puterea de a-mi concentra privirea într-un punct sau pe o persoană. Groaznic. A trecut. Şi abia târziu mi-am cunoscut vindecarea.

A war regarded as inevitable or even probable, and therefore much prepared for, has a very good chance of eventually being fought...

Nu vreau tensiune cum nu vreau avertismente. Nu vreau grijă şi nu vreau mese separate. Nu vreau vinovaţi şi nu vreau detalii. Ce ştiu, văd şi simt eu e suficient. Mă retrag în safe zone. De-acolo pot respecta şi preţui pe toată lumea în egală măsură, mă pot bucura că i-am cunoscut sau că i-am revăzut. Îndepărtez ce pare obositor, prea greu de înţeles, therefore nesincer. Şi am să aştept ca toată lumea să fie iarăşi fericită, să iubească şi viseze. Atunci am să apar din nou.

Am obosit şi mă ascund. Am ameţit şi trebuie să mă aşez. A little too much...

În jurul meu miroase a bergamotă, ienupăr, coriandru, santal şi patchouli. Am căutat toate astea cinci elemente pe net pentru că nu-mi amintesc vreun moment în viaţa mea când am ştiut să le pot identifica în minte. Dar parfumul cu aroma lor combinată îl recunosc cu tresărire.

And I found a really quiet place on the internet.

miercuri, 24 august 2011

Hangover

(tumblr)
      I know that you believe you understand what you think I said, but I'm not sure you realize that what you heard is not what I meant.

     Pahare mari prea multe de bere rece şi discuţii despre a patra dimensiune. Mă depăşeau argumentele. Shoturi de Jager dulce, deşi neţinute la -20 de grade ce pare a fi modul perfect de consumat, erau date peste cap instant. Obositoare experienţă dar, da, o băută reuşită. Foarte. A avut tot ce i-a trebuit. Priviri sclipitoare şi pleoape prea grele, zâmbete somnoroase sau îngrijorate, dispariţii misterioase, savarine cu multă frişcă şi alune în pungi imense. 
      Am şi tăcut, am şi vorbit. Am şi râs, am şi stat serioasă. Am cunoscut oameni ce credeam că nu există şi am revăzut oameni ce credeam că mi-am imaginat că există. 
     Hangover. 'Vreau să găsesc o tipă care scrie ca tine... here I am..?!... dar să fie a mea a mea!!! Îţi cam tremură genunchi când un bărbat fain ţi-o spune aşa direct şi frumos la 10 centimetri de tine.  

     That awkward moment when you have the guts to discuss serios stuff with someone but you're too drunk to do it. Hmm, sper să fi trecut momentul. Oare cat timp mai am dreptul să stau neutră? Presimt razboaie. Intre timp am să dorm.
      A guy comes into a bar. No, wait... it was a horse. So, a guy comes into a horse...

marți, 23 august 2011

It takes a long time to grow young

With you nothing seems impossible and it all seems to fit the frame.
Thank You! Happy birthday!
(vers de aici via)

luni, 22 august 2011

Musical Mood



On a cobweb afternoon, in a room full of emptiness, by a freeway i confess i was lost in the pages of a book full of death reading how we'll die alone and if we're good we'll lay to rest anywhere we want to go ...

In your house i long to be; room by room patiently. I'll wait for you there like a stone i'll wait for you there alone...

On my deathbed, i will pray to the gods and the angels like a pagan to anyone who will take me to heaven to a place i call i was there so long ago the sky was bruised the wine was bled and there you led me on...

And on i read until the day was gone and i sat in regret of all the things i've done for all that i've blessed and all that i've wronged in dreams until my death i will wander on



Să mori, cel puţin...

Ce ar trebui să fac ca să te pierd.. să pleci... să dispari de lângă mine?

Te poţi ascunde şi preface într-un joc sau te poţi pierde mimând răspunsul. Hai să ne jucăm. Descoperi intenţia, descoperi existenţa motivului în refuzul categoric, descoperi problema în tremurat şi umbra bruscă pe privire. Gradul meu mic de implicare îmi permite sinceritatea. Şi distanţa de contemplare. Zâmbetul tău relaxat trădează linişte şi ţinte atinse. Trădează un soi de împlinire. Ceea ce atrage. Cam în aceeaşi măsură în care atrage o privire pierdută şi oarecum neîmplinită.
Sfârşit de săptămână prea plin. Nevoie de linişte. Prea multă socializare îmi confuzeaza simţurile. Exagerez de amorul artei. Primesc reacţii frumoase. Şi interpretări exagerate. Sunt oameni care îmi plac. Nu-i disec pe ei sau imaginea lor ci îmi interpretez propria mea reacţie la imaginea lor. Lucru care sunt îndreptăţită să-l fac. Îmi place să mă pierd într-un vârtej de senzaţii.
Şi-apoi să luăm viaţa în piept, să iubim împreună sau separat, să fim cei mai buni, să facem tot ceea ce toată lumea spune că nu vom putea, să călcăm în picioare fiecare checkpoint şi să desenăm cu cretă fiecare km parcurs înspre unde vrem să ajungem.

"For you and for me the highest moment, the keenest joy, is not when our minds dominate but when we lose our minds, and you and I both lose it in the same way, through love." A. Nin

Când fac un plan de distracţie copilărească sunt oameni care-mi vin imediat în minte ca şi companie. Şi ăsta e un mulţumesc lor nu un compliment. Când fac un plan de participare la un eveniment sunt oameni care-mi vin instant în minte ca şi companie. Mulţumesc şi lor. Când spun sau gândesc dragoste sunt oameni care mă inspiră. Reverenţă. Când povestesc unde mă văd peste cinci ani, încep cu tine.
M-am deschis puţin cam mult. Mă închid la loc.
I feel the same way as the rest of you. With my fingers, mostly.
Diseară beau o bere pentru ziua lui Cip. Şi-apoi mâine...

duminică, 21 august 2011

Someone asks why you are so quiet, and you can't think of a response

 Vara trecută parcă... Mă fascina o femeie. O femeie frumoasă. Eu munceam într-un birou de sticlă şi o vedeam aproape zilnic trecând prin faţa geamurilor mari.  La un târg în aceeaşi vară, parcă, a trecut prin faţa standului meu... Atunci ţi-am arătat-o... şi-am jucat noi o mică şaradă în care am urmărit-o trecând pe la toate standurile şi-apoi i-am ieşit în cale la ieşirea din clubul unde se ţinea târgul. Cât să o mai privim o dată. Nimic mai mult.  
 Timp de un an s-a ivit în discuţii lejere cu vechi cunoştinţe, un nume, o aluzie...  
 N-am întrebat niciodată mai mult decât ce mi s-a spus din proprie iniţiativă.  
 Azinoapte încercam să mă concentrez la un joc copilăresc şi din când în când profund în timp ce ea stătea mică, serioasă, picior peste picior, pe un colţ de canapea, în casa mea. E destul de greu să-ţi convingi privirea să treacă dincolo de ea. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că privirea ţi se îngroapă confortabil în imaginea lor. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că vezi dincolo de ei. În momentul în care privirea o atinge se pierde bizar. Ai senzaţia că nu ţi-o mai recuperezi. Şi când ţi-o recuperezi nu ştii ce ai privit, ce ai încercat să priveşti sau dacă mai ai curaj să priveşti încă o dată. 
 ...she was wearing black and hearts... poate pentru că îi stă bine, poate pentru că era într-un moment în care poţi negru... un fel de spades and hearts... 
 Pentru mine toată noaptea trecută a fost mindfreeze. Pentru că poate să stea elegantă şi tăcută pe o margine de canapea roşie sau ghemuită cu picioarele sub ea mâncând cuburi mici de pepene galben sau se poate întinde cald pe covorul pufos să alinte pisica fără să îţi dea nimic. Fără să rămâi cu nimic. Oricâte mişcări i-ai analiza, simţi şi ştii că n-ai primit nimic din ea. Nu dă.  
  
 Noapte în fum şi aburi de-alcool. Amar sau dulce. Amintiri dureroase. Am adormit plângând în braţele tale. Îmi şopteai ceva la ureche dar nu te-am auzit. Mi-am amintit mai devreme în noapte când te-ai apropiat de mine şi mi-ai şoptit: Săruta-mă, am încă urme de ruj...  
  
 M-am trezit acum, o dupamiaza mută şi mi-am mângâiat tricoul vechi de pe mine... Trebuie să mă recuperez... Irish Coffee are un efect devastator asupra mea... 


joi, 18 august 2011

Stormtroopers and cats

   There is, incidentally, no way of talking about cats that enables one to come off as a sane person. Nici obsesia pentru stormtroopers a unora nu duce în sens opus. E bun totuşi că mergem în aceeaşi direcţie. Operaţii şi migrene. Iarna asta o să-ţi fur sosetii aia confy şi n-o să mă plâng când o să mă obligi să beau ceai de tei cu miere. Concentrat. 
   Întotdeauna pare să se descurce mult mai bine când ne are grămadă decât când ne are în colţuri diferite de ţară.  
    Continuarea mea e o pisică. Care e continuarea ta? Horcruxes, adică...  
  
   Azi am încălcat regulile, am ascultat generic retro fredonat, am iubit alintat şi am fost răsfăţată. Toate de la o migrenă.  
     Women and cats will do as they please, and men and dogs should relax and get used to the idea.
     The Greenest.  Superlative Ideas for a Sustainable Future.

duminică, 14 august 2011

If you want to be happy, be.

(tumblr)

Dimineaţa începe frumos cu storurile trase, ochii mijiţi şi părul ciufulit. Seara se termină răcoros cu plimbări lungi şi pahare înalte de bere.


Tryin' to collect my thoughts...

Unii oameni ştiu, alţii învaţă uşor, alţii nu sunt capabili nici să-nveţe. Sunt unii ce se prind pe final cam cum ar trebui. Sunt şi cei ce realizează brusc şi din momentul ăla se transformă. Doar pentru că au curajul să şi-o recunoască. Şi-apoi mai sunt şi cei ce nu au avut încă ocazia. Dar o aşteaptă şi o vor. Sau cei ce mint că ştiu să dea şi să primească. Că ştiu cum să iubească. Nu-s conştienţi că iubirea se vede în ochi şi răsuflare, în vene, puls şi gesturi din reflex. Păcat.

Aer curat atât cât poate fi. Aromă de cafea reincalzita...apoi caldă, proaspătă şi revitalizanta... tot pentru gânduri. Am o dorinţă de-a mă înnoi, de-a cumpăra ceva de stare bună, de-a da un chef cu bere, teachers şi un cherry... un tort de cremă dulce de-a lu' mama...fistic şi multă filozofie cu întrebări existenţiale spre dimineaţa ochilor roşii. Cântă-mi un cântec la chitară! Vrei? Compune-o poezie pentru mine! Pentru noi care-am fost... Furtunile răscolesc nisipuri ce-ascund şi-ngroapa multe uitate sau ocolite. 

 Iubesc liniştea pe care mi-o dai. Şi sentimentul de mândrie. Trezeşte-te, săruta-mă de bună dimineaţa şi uită-te la mine cu ochi somnoroşi. Printre şuviţele de păr. Trei ani e mult. Din şapte-n şapte luni. Până la februarie, sărbătorim un august cald, un noiembrie ud şi cel mai frumos an nou trăit vreodată.  

vineri, 12 august 2011

Filme preferate de la A la Z

Leapşa cu filme preferate. Primită de la Richie şi Ni. O voi completa şi eu în ordinea alfabetică cerută cu filmele care ştiu că în momentul vizionării mi-au plăcut mult. Am văzut lista făcută cu filme pretenţioase, am văzut lista completată cu filme vechi sau filme româneşti, cu filme grele sau filme de boxoffice. Mie îmi plac filmele normale, bune, uşoare, să nu mă chinui să-l înţeleg sau dacă e greu să fie măcar atât de bine făcut încât să-l înţeleg repede. Vreau să vizionez filme de plăcere, nu vreau să mă obosească, să mă lase cu gust amar. Dar da, să mă lase cu lacrimi în ochi, cu întrebări esenţiale, existenţiale şi cu filozofie senină. 
 Probabil le-aţi văzut pe toate. 

A: American Beauty;
B: The Beach
C: Cracks; 
D: Dangerous Liasons (1988), Valmont si Cruel Intentions; Doubt
E:  Eternal Sunshine of the Spotless Mind;
F: Fight Club;
G: Girl, Interrupted
H: Harry PotterHigh Fidelity
I: Inglorious Basterds;
J: Jeux d'enfants;
K: King's speech; K-Pax
L: Los amantes del Círculo PolarLake House;
M:Memento;
N: Never let me go;
O: Once;
P: Painted Veil
Q: 
R: Room in Rome;
S: Sex and Lucia;
T: The Dreamers; The Reader; The Duchess si alte the...
U: 
V: Vicky Cristina Barcelona
W: Whatever works
X: 
Y: Y tu mamá también;
Z: 


joi, 11 august 2011

If you tell the truth, you don't have to remember anything



Am gândit că doar aerul de munte mi-ar permite, azi, să dorm încolăcită pe tine. A plouat răcoros până zidurile şi asfaltul n-au mai scos aburi. Avem aer de munte.
Zile aglomerate şi chef de nimic. De nimic altceva decât.
Iau pastile cu înghiţituri mici de cafea rece. Indignare şi neputinţă cumva. Sună a boală pentru că este. Pesmetul e dulce, munca stresantă, aerul suportabil şi timpul prea scurt. Am făcut rău că m-am enervat pe o femeie în vârstă, comunistă şi agramată. Data viitoare îi voi zâmbi cu toată vârsta, sănătatea şi fericirea mea. Planul meu de viaţă se întinde cu prea mult peste speranţa ei de viaţă ca să îi mai dau o importanţă. Cum spune Ni, e un nimic în planul meu de viitor. Caut zen să mă calmez.
Îl găsesc sub forma pisicii mele dormind colac pufos. Am văzut într-un film un ceas adormitor în loc de deşteptător, pufos care în loc de a scoate ţiuitul alarmei, la ora fixată toarce. It's fuzzy and it purrs on time. Sounds just like Pespi. O fi fost ceas deşteptător într-o altă viaţă din cele 9.
Încerc să impun din nou liniştea şi ordinea în spaţiul meu. Deşi, you haven't lived until you've tried to make a bed and the sheets get caught by a ceiling fan and destroy all lamps in the room. Şi paharele înalte de bere. Cioburi în realitate, plâns în somn, toate îs semne de bine zice superstiţia. Pisica neagră o susţine.
Vindecăm cu tratament intens de cafele calde cu lapte şi friganele cu dulceaţă de vişine pentru că dulceaţa de trandafiri e zaharisită.
Am la congelator un tort imens de îngheţată. Îl păstrez pentru o zi cu puţin soare de săptămâna viitoare, după târg.
Parcă e bine răcoare. Parcă e rău că seamănă a toamnă şi conştientizăm sfârşitul verii.
Mai pe seară promit să fac leapşa de la Richie şi Ni. Aceeaşi. De fapt e simplu pentru că am să combin cele două liste.
Augustul trecut trebuie invocat.

luni, 8 august 2011

Summer weeks should skip monday

(foto)

What do I want? TIME TRAVEL! When do I want it? THAT'S IRRELEVANT! 
 Îmi pierd încet fărâmele de bunătate rămase. Când nici măcar alea nu-s înţelese. Nu-s social acceptate. Mă scufund în piscine sclipitoare de egoism banal. Fără să mă bronzez. O vară fără bălăceală pe-nserat nu are sens.  
 --- 
 Fac planuri frumoase neîmpărtăşite. Cu apropiaţii împart aiurea grijile, fricile şi gândurile amare. O rată în franci elveţieni e mai demoralizantă decât faţa urâtă a oraşului ăsta. Planul e să plec departe. Mai departe decât credeţi voi.  
 --- 
 The honeymooners devin legendă. Mă-nclin. Şi poftesc la tort cu gust vestit. 
 --- 
 În plan am nuntă, târg, jeanşi noi şi câteva proiecte online (posibile doar pentru că cele în desfăşurare au succes). 
 Între planuri am să dorm mult, să citesc (nu pot să zic mai mult că nici măcar puţin n-am citit lately) şi să învăţ babutele din bloc să-l recunoască pe Corey Taylor după primul vers. 
 --- 
 Să vă fie vara plină de mingi de plajă colorate. Să vă fie zilele răcoroase precum piscinele cu apă limpede. Să vă fie gândurile calme precum o dupamiaza pe-un hamac şi imaginaţia precum spuma dintr-un pahar de bere prea rece. 
 Mie nu mi-a dorit-o nimeni aşa. A trebuit să mi-o inventez singură. Aşa cum am să-mi inventez toamna cu accent nemţesc, iarna ardeleneasca sau primăvara pur italiană.  
 --- 
 Şi pe final acelaşi nerăsuflat 'haters gonna hate'. Şi vor comenta anonim şi cretin pe blogul meu.  


joi, 4 august 2011

Never miss a good chance to shut up

 M-a epuizat ziua de ieri. A adunat toate energiile negative din lume în 8 ore de muncă, câteva ore de discuţii aprinse cu prieteni şi despărţiri fără gust. 
 Întâmplări reale şi bizare, vise de dimineaţă ce par realitate pură, arici de pluş şi sentimentul că am uitat ceva. 
 Întâmplările reale implică oameni în vârstă. V-am spus cât urăsc oamenii bătrâni? Specia blândă a bunicilor iubitori cu ochelari şi iz de poveste sau a unchilor aviatori ce îşi învaţă nepoţii să joace cărţi şi le citesc cu lupa din cărţi de poveşti, din păcate, a dispărut. Au mai rămas răzleţi, în sate uitate de lume unde televizorul nu-i influenţează ci doar aerul de munte, animalele din ogradă şi dorul de nepoţii de la oraş. Dar bătrânii de oraş au parte doar de o profundă ură din partea mea. În primul rând pentru că se plictisesc. Ca surse de informare nu au decât televizorul, telenovela şi ştirile cretine de la ora 5. De când ziarul gratuit le-a fost luat, nu le rămâne decât să se lege de viaţa oamenilor.  
 Întâmplarea de aseară m-a făcut să mă gândesc totuşi dacă nu cumva aveau un soi de bunătate în intervenţie. Dar nu, m-am convins apoi, nu aveau. E doar plictiseala lor şi pură invidie pe vârsta noastră. 
 Scenariul era compus din două fete (una eu) şi un băiat. Stăteam jos pe o bordură, cu sacoşele grele într-o inserare de vară şi noi fetele certam băiatul pentru un lucru promis şi nefăcut (care implica două tricouri de personalizat deci nimic ilegal, imoral sau care ar fi îngrăşat cumva). El, ruşinat, stătea jos cu capul plecat şi nu vorbea. O "doamnă în etate" s-a apropiat îngrijorată şi ne-a întrebat: îi este rău? I-am zâmbit cald şi i-am zis că doar îl certăm noi. Zâmbetul meu chiar îi mulţumea pentru îngrijorare. Ea a insistat: îi e rău? a luat droguri?. M-a bufnit puţin râsul şi am liniştit-o din nou că doar îl certăm în gând mirându-mă de absurditatea ideii cu drogurile. Eu ori sunt foarte naivă ori oamenii foarte proşti în jur. Eu când spun droguri mă gândesc instant la filmele americane cu traficanţi, pacheţele de pudră albă confiscate de poliţie şi oameni cu arme ce păzesc laboratoare ilegale. Asocierea cu un grup de tineri frumoşi şi curaţi din Galaţi România, făcută de o madam de 70 de ani mi se pare deplasată. Madam jignită că m-a bufnit râsul şi că insist pe faptul real că îl certăm s-a luat vehement de viaţa mea că ea a fost cadru medical şi ştie sigur că un băiat nu stă aşa cu capul în jos (eu îi zic poziţia ghiocel adică vinovăţia clară cu barba în piept) decât dacă a luat droguri şi de ce râd eu de ea că ea ştie mai bine. Ea vehementă. Eu, noi împietriţi de prostia ei. Doi domni tineri, traşi de fiare şi cu evidente gusturi muzicale 'bune', în trecere, se opresc şi se bagă în vorba: Eşti bine? Ai fumat? Ai tras pe nas? Evident că eu nu am ştiut cum să reacţionez în continuare şi ne-am ridicat toţi trei şi am plecat acasă. Clipa noastră de odihnă luase sfârşit. Cum să le explic că nici măcar ţigări cu tutun nu fumăm, că singura plăcere vinovată e să ne ameţim cu bere rece de dozator vara sau să fierbem vin roşu cu scorţişoară iarnă? Cum să le explic că mă simt jignită şi de asocierea cu drogurile şi insistenţa lor? Cum să le explic că 'cluburile de figuri' din care femeile ies îmbrăcate colorat şi băieţii îs tunşi periuţă (dar social acceptaţi ca prezentabili) îs locaţiile cu cel mai mare consum de droguri şi nu fetele şi băieţii care se odihnesc vara pe o bancă. 
 Mi-am amintit de o altă fază de acum două veri petrecută tot într-un parc gălăţean. Eram vreo 6 tineri şi o chitară. Toţi prieteni buni care acum studiază în străinătate la colegii bune. Stăteam pe bănci cu doze de cola reci în mâini şi bârfeam, vorbeam, whatever... Un "domn în etate" s-a apropiat de noi şi a început să zbiere efectiv că suntem nişte neisprăviţi, nu ştim decât să chiulim de la ore şi să pierdem vremea prin parcuri, că fumăm, bem şi înjurăm. Că noi ducem România de râpă. Avai. Cum să îl opreşti? Cum să îi spui că din 6 oameni 4 îs olimpici naţionali? Cum să îl faci atent că nici unul nu avea ţigară în mână şi că e vacanţa de vară? Cum să îi spui că nu ar fi înţeles nici măcar una din discuţiile pe care le aveam? Cum? 
 Ăsta a fost postul meu indignat despre oamenii care mor de grija noastră. Generaţia care a crescut copii şi i-a trimis în Italia la furat şi pentru care patriotism înseamnă melodia "Doamne, ocroteşte-i pe români" varianta vulgară cântată cu mândrie. Generaţia pentru care s-au cântat manelele, s-au inventat ştirile de la oră 5 şi care a funcţionat bine în sistemul comunist cu şcoală de-a sila chiar de nu erau în stare, loc de muncă ca premiu şi casă de la stat. Generaţia pentru care e ok să îţi baţi nevasta şi să o înşeli dar nu-i ok să fii gay, e ok să furi de la locul de muncă dar nu e ok să întârzii plata întreţinerii. Generaţia care ţie, tânăr cu două facultăţi absolvite, ţi se adresează la un pertu în zeflemea, privilegiu dat de vârstă, cică,  dar o înştiinţare o scrie cu 4 greşeli gramaticale pe care dacă i le semnalezi te cataloghează ca arogant. 
  
 Liz scrie rar postări dinastea. Oftez. 

 Am să fug în lume şi-am să caut locul unde bătrânii sunt încă bunici. 

miercuri, 3 august 2011

It's always darkest before dawn

Mi-e dor de o noapte albă, de filosofie cu ochii cârpiţi şi aburi de alcool răcoros. Mi-e dor de sunetul cuburilor de gheaţă din congelatorul pe quick freeze, pahare mari de Teachers cu multă Cola şi muzică în surdină. Mi-e poftă de miniamandine şi cafea tare, de împachetat cadouri şi făcut planuri de vacanţă.  
 -- 
 Respir după comenzi imense, în sfârşit livrate. Zile agitate şi zgomotoase, job solicitant şi deadline-uri de respectat. Mă scutur, mă mai lupt, mai şi zâmbesc şi merg înainte. 
 -- 
 Pentru data viitoare am să-mi aduc din pod vinilurile, am să gătesc o grămadă de bunătăţi şi am să stau lipită de tine. Promit să rezist până în zori. 
 -- 
 Resping reacţii rele şi invidie înţepătoare. Îmi trăiesc viaţa mea. A mea. În modul meu aparte dar de bine în toate sistemele voastre de valori sociale şi morale. De care culmea, nu îmi prea pasă. Dar nu-i nimic. Am învăţat atât de bine să resping invidia şi răutatea. Am să-ţi permit să minţi şi să te prefaci în timp ce în interior o să te minunezi de cât de fericită sunt fiind ce sunt de când mă ştie toată lumea.  
 -- 
 Totul e mult mai simplu după ce rezolvi măcar una dintre enigmele universului. E momentul în care toţi supereroii din filmele americane încep să trăiască în tine, e momentul când viaţa ta capătă singurul sens şi singura direcţie pe care trebuia să o aibă vreodată, e momentul când începi să devii conştient de puterea ta. Respiri mai adânc, iubeşti total şi şocul ignoranţei de până acum trece extrem de repede. Privirea superioară şi zâmbetul cald sunt singurele care te trădează. Că ai ajuns la un alt level.   
 -- 
 Echilibrul mimat şi liniştea fără drame omoară pasiunea. Sau doar o ţin cumva captivă. Doar mi-e dor tare. De tine. O noapte albă. 
 

luni, 1 august 2011

A demon can get into real trouble, doing the right thing

Îmi trebuie puţină organizare. Îmi trebuie puţin suport moral să îmi găsesc iar ordinea. Să-mi fac ordine. Pentru că tac, mulţi cotropesc. Chiar de zâmbesc, tot arogantă mi se spune. Am să acord următoarea perioadă ordinii şi planurilor. Organizării. Până şi traiul boem trebuie organizat doar ca să-ţi fie cumva permis. Urmează o perioadă războinică. Şi rea. Şi egoistă. Dar câteodată ne sunt necesare. Tot mă bate ea la cap să îmi urmez planul puţin mai alert. O să o ascult.

Weekendul Harry Potter nu poate fi decât de ziua lui (şi-a autoarei). Cu toate filmele HD şi două baghete surori. Sarea şi piperul unui astfel de weekend poate fi doar cineva care nu a văzut filmele şi nu a citit cărţile. Întrebările unui neiniţiat sunt geniale. Şi inţepăturile unui fantasy ultras. Eu le-am avut pe toate în cel mai tare Harry Potter Weekend.

Cred că vară asta a avut de toate. E cazul să mă opresc din exagerări. E timpul de smuls buruieni şi udat idei frumoase.
E timpul de eu în primplan. Zâmbind puţin malefic. Cât să stric poza.

Good Omens după Lucruri Transparente. Sau: Through transparent things, only good omens.


duminică, 31 iulie 2011

Cats instinctively side with evildoers

(tumblr)
 În linişte deplină facem brăţări colorate şi cercei hippie. Din când în când ne-atinge lastfm-ul cu o melodie şi ne-apucă fredonatul. Stare calmă. Chill. Din oră în oră mai pornim aerul.  
  
 Azi e programată şedinţa foto, baia în spumă şi două ore întinşi pe iarbă.  
  
 În mijlocul camerei e o nebunie generală şi amestecată de aţe colorate, chupa chups aromate, mărgele de lemn, pisici negre, căni de cafea cu lapte, pahare de şocată şi perne moi. 
  
 Ca de duminică, aşa...