Full Moon Crazy

Lună plină, cer fără nori, noapte aproape albă... M-am întors de câteva minute din noaptea luminoasă de afară, din plimbarea lungă cu maşina pe faleza Dunării, din aerul cald plin de nuanţele lunii. M-am plimbat şi m-am gândit mult la lucruri importante şi care lasă urme, la lucruri lipsite de importanţă pe care mâine le-am uitat, la oameni pe care îi iubesc şi de care mi-e dor, la oameni care-mi sunt indiferenţi chiar de mă salută sau nu când mă-ntalnesc în mijlocul străzii, la viitor promiţător şi incitant, la piedici şi obstacole dureroase, la mine... Cândva mergeam faleza la pas, fumam visătoare şi răspundeam cu-o frază din oracole "sunt convinsă că rotocoalele de fum pe care le scot sunt atrase de forţa centrifugă a inelului lui Saturn". Acum reneg fumatul şi propovăduiesc conservarea sănătăţii plimbându-mă paradoxal cu geamul ridicat şi aerul condiţionat suflându-mi tâmp în coate. O clipă colorată mi-a răpit-o papadia curgătoare şi racoroasă şi altă clipă am întârziat la Fructul Soarelui de vreo două săptămâni luminat artificial dar parcă mai frumos. Când luna e plină mă simt mai mică şi nesemnificativă. Când luna e plină caut explicaţii astronomice pe google şi zâmbesc cu gândul că Suzette e vârcolac. Când luna e plină vreau să mă suni şi să-mi spui: "Hai s-o privim amândoi în neştire şi să ne minunam în linişte!" Globul meu de hârtie e luna plină a tavanului meu noapte de noapte.

Munca din perspectiva unor gânduri noi.

Gândurile noi nasc idei noi. Oamenii noi nasc idei proaspete şi proiecte valabile. Două zile de aer răcoros mi le-am dorit şi le-am valorificat. Gândesc frenetic, fac planuri, iau notiţe dar mai ales ascult oameni care ştiu despre ce vorbesc. Ei ştiu! Eu ascult şi învăţ. E bine când ai de unde. Încrederea în viitor e clar conturată azi în ochii mei. Am clar senzaţia de putere. Nimeni nu mă poate opri din drumul pe care l-am ales doar pentru că acum mi s-a arătat foarte clar. Calc hotărât, apăsat şi cu zâmbet pe chip.

Luna asta am câştigat. Am câştigat: gânduri, idei, cunoştinţe, proiecte, sfaturi, încredere, putere, zâmbet!

Mulţumesc tuturor...

My number one The third ...

BLOGL
Cred ca oricine si-a imaginat ceva ceva inainte sa plece de-acasa mai ales daca era prima intalnire a bloggerilor la care participa. Nu a fost nimic din ce m-am asteptat. Nu o sa spun despre intalnire nici de bine nici de rau. Poate doar (din punctul meu de vedere) o vroiam mai relaxata si relaxanta. Atat. Despre oameni numai de bine. Foarte tineri. Va spun acum ce-am putut sa vad in 40 de minute cat le-am tinut companie.
Cristian Ciofu m-a impresionat foarte placut. Are umor, multa energie si veselie molipsitoare si o prietena frumoasa. Razvan ne-a dominat si trebuia sa stau putin incordata sa pot percepe toate cuvintele si sa fac diferenta intre ideile pe care i le-am inteles si pe care nu (doar pentru ca folosea termeni necunoscuti mie, omul stia despre ce vorbeste!). Vorbea mult despre proiecte in desfasurare, bloging pe bani multi, Aston-MArtin (sic!), web design si freelanceri. Facea eforturi sa ne faca pe toti sa ne relaxam, sa ne atraga in discutii, fuma tigari subtiri inchizand ochii pe jumatate si a baut cateva Mountain Dew pentru ca trebuia sa fure mireasa la miezul noptii. Alexandra a aparut ca o boare. Emana incredere in ea. Mi-a placut privirea. Patrunzatoare. Cip m-a facut sa-mi fie rusine de toate gandurile rele la adresa generatiei lui. Tanar placut. Inocent si cu un zambet frumos. Mihai parea de-al casei. Cunostea lumea. Vorbea daca avea ceva de spus. Totusi sa recunosc nu am facut cunostinta si drept urmare nu am stiut pana am ajuns acasa cine este. Alex m-a gazduit pe scaunul din stanga sa. Zambea intelegator parca si aproba din cap daca era deacord. Are o voce grava care vibreaza. Raspundea respectos la orice intrebare adresata direct lui. Vocea lui te cam face sa-ti iei gandul de la ce spune de fapt. Desi nu pare omul sa vorbeasca fara rost. Pare puternic (sic!). Si la imaginea lui se asorta o tigara de foi. :) Cornelia are o prezenta linistitoare si un zambet cald. Cu pomul ei cu tot. Ame era speriata ca si mine cand a ajuns. Lucreaza la Mond'Art. Asta a fost lucrul care mi-a ramas in cap. Tacea si ii privea pe toti. Ea zice ca alearga dupa fluturi. Zambea binevoitoare. EnKumber era calm si punea intrebari tinta pentru interesul sau. El probabil dintre cei noi era singurul care intelegea termenii profi folositi de elita. Era insotit de doi ochi frumosi.
Mi-a placut cu voi...

Filmul cărţii sau cartea filmului

Am citit Vălul pictat de Somerset Maugham. L-am terminat şi l-am mai citit încă o data. Răscolitor. L-am citit cu figura clară în minte a lui Edward Norton care face un rol fantastic în ecranizare.
Nu e nimic de povestit despre acţiunea filmului sau cărţii. E o poveste clasică de dragoste în raport cu societatea, familia, muncă, istoria, mentalitatea... whatever. Iubesc pe rând, trădează, rănesc, răzbună şi iar iubesc.
Americanul John Curran care a regizat filmul a păstrat din carte tot... inclusiv pulsul şi vibraţia. Cartea are un anumit ritm, o frământare în privirile şi minţile personajelor unde sentimentele se văd şi se aud cum se transformă radical... emoţii simple devin pasiuni, sacrificii puternice induc iubirea, ură profundă dispărând sub dragoste întinată. Şi totuşi un plus filmului îl dau pentru un sentiment adăugat. Finalul cărţii te lasă să crezi că nici moartea lui nu prea a schimbat multe în inima ei pe când în film intenţionat i s-a picurat un pic mai multă dragoste-n priviri ei, mai multă mândrie în prezentarea copilului lui, mai multă seninătate calmă spre viaţă viitoare fără el...ce vine doar din acceptare şi dragoste. Cartea nu mi-a dat aşa ceva.
Şi totuşi mi-a dat iubire-adevărată, credinţa, sacrificiu şi iertare, trădare şi orgoliu, tensiune palpabilă, emoţie, sensibilitate, filozofie despre viaţă şi valorile ei, pasiune mai clare şi cu ecou mai mare-n mine decât filmul.
El o iubeşte şi din asta îşi ia puterea. Ea îl urăşte şi caută pasiunea tradandu-l. Ea evoluează de la ignoranţă şi superficialitate mofturoasă la înţelegerea completă a vieţii. Şi iubirii lui. Prea târziu.
Carte foarte bună, ecranizare superbă pentru imagini, muzică, actori, sentimente. Intens(a) şi fascinant(a)! Film şi carte.

Furtună vs. gând lejer de vară

E răcoare în dormitorul meu maro cu storuri trase până jos... vântul pătrunde doar puţin prin găuri rare, simetrice şi luminate. Pisica doarme răsfăţată de-o pernă moale cu imprimeu de leopard. Cred că se simte lenea binefăcătoare de vacanţă. Se simte odihna zilelor agitate de pe litoral. Un telefon subţire m-a anunţat încet că moare. L-am salvat cu mişcări lente, în reluare, ca şi cum mi-ar fi fost indiferent dacă hranitorul cablu ar fi ajuns la timp la el. Şi totuşi vremea e potrivită pentru acţiuni energice şi rezolvări de situaţii presante. Cred că de-asta gândurile mi-au luat-o razna. Aleargă care încotro. Dar al meu corp tot lenii se supune. Pisica are o boală molipsitoare cu răsuciri şi ochi mijiţi cu tot.

Aer curat atât cât poate fi. Aromă de cafea reincalzita...apoi caldă, proaspătă şi revitalizanta... tot pentru gânduri. Am o dorinţă de-a mă înnoi, de-a cumpăra ceva de stare bună, de-a da un chef cu bere, teachers şi un cherry... un tort de cremă dulce de-a lu' mama...fistic şi multă filozofie cu întrebări existenţiale spre dimineaţa ochilor roşii. Cântă-mi un cântec la chitară! Vrei? Compune-o poezie pentru mine! Pentru noi care-am fost... Furtunile răscolesc nisipuri ce-ascund şi-ngroapa multe uitate sau ocolite.

What Kind of Coffee Am I?

You Are an Espresso

At your best, you are: straight shooting, ambitious, and energetic At your worst, you are: anxious and high strung You drink coffee when: anytime you're not sleeping Your caffeine addiction level: high

What Kind of Coffee Are You?

ya, ya... I Know...

Jurnal fierbinte şi sărat

De fiecare dată când mă apropii de mare emoţia creşte... de fiecare dată luciul primului lac îmi dă fiori... nerăbdarea mă face să mă ridic mai mult în scaunul maşinii căutând printre vile şi blocuri marea, blestemând în gând terenul mai înalt de lângă şosea şi construcţiile mari şi numeroase de pe mal...
Şi în sfârşit se vede... se simte... marea la fel de frumoasă oricând ai ajunge la ea... chiar de e dimineaţă şi soarele o face argintie, chiar de e seară şi pare mai neagră decât numele ei...
Şi lumea se schimbă, universul se transformă şi sufletul ţi se topeşte. Ai plecat din oraş un om cu dor de mare şi ai ajuns acolo o fiinţă a mării, a nisipului, a scoicilor, a meduzelor, a algelor şi a valurilor.
Am refuzat să campez la un camping unde vroiau să-mi pună brăţara de plastic la mână (de genul celor din spital sau a cercelusilor de la urechea vacutelor) pe care nu puteam să o scot... şi m-am dus repejor la recepţie la Hanul Piraţilor şi nebunia momentului şi zgomotul mării m-au făcut să mă prezint Dirty Bess Rackham... Probabil doamna plinuţă şi zâmbitoare de la recepţie a văzut multe la viaţă ei şi doar a clipit rapid şi a întins o mână spre buletinul meu... atunci mi-am zis în gând că m-a recunoscut!
În 30 de minute era întuneric dar eu eram întinsă în nisipul rece respirând mare prin toţi porii. Ţigară de foi cu aromă cherry nu am fumat-o decât pe jumătate alergând copilăroasă un căţel mic şi zburlit şi un pisoi alintat şi jucăuş, aciuaţi prin camping pentru mâncare...
Şi pentru că marea m-a ţinut minte mi-a arătat valuri nu atât de mari încât să fie periculoase dar destul de mari să fie fun de innotat prin ele, vânt nu atât de tare să-ţi zboare cartea din mână dar destul de tare să fluture încet umbrela şi bronzul să ajungă peste tot, nori nu atât de numeroşi încât să ţi se facă dor de soare dar destul cât să le mulţumeşti pentru răcoare, ploaie de dimineaţă nu atât de lungă încât să-ţi strice vremea de plajă dar racoroasă cât să-ţi spele cortul şi maşină înainte de plecare...
Şi am văzut la mare oameni frumoşi ţinându-se de mână şi confundându-şi bronzul, femei frumoase innotand cu bucurie nu ferindu-se preţioase de stropii de apa sărată, copii mici cu lopăţele şi plângând că mai vor în apă deşi dinţii le clănţăneau de frig...
Şi am încercat în două nopţi şi două zile să trăiesc cât mai mult la mare...
Costineşti arată la fel... mi-a adus aminte de studenţie... am mâncat hamsii prăjite şi am făcut poze la obelisc... E plin de aer tânăr acolo...
Mamaia e pretenţioasă şi frumoasă cu palmieri şi maşini retro (era o expoziţie)...
Neptunul mi-a amintit de biletele pe care mi le făcea rost tata sau de taberele în care mă întâlneam cu Mihaela Rădulescu în holul hotelului sau la piscină...
Şi finally Vama Veche cu linişte şi muzică bună, plină jumătate cu oameni care nu au ce caută acolo şi cealaltă jumătate cu oameni care nu ar mai trebui să plece de acolo...
Am visat, am cântat, am innotat, am citit si m-am bronzat...
Ma voi intoarce luna viitoare... promit!

Umbrela, cartea, lotiunea, papucii si prosopul meu.


Universul meu preferat.


Nisipul, marea si norii m-au adoptat.


AAA...nu suport centura pe pielea arsa... amenda???!!??... oh, glumeati? Multumesc.


Masini retro

You'll need more pills...

E vineri dimineaţă... mi-am pregătit o cafea... încă e fierbinte. Şi gândurile nerăbdătoare încep să se agite: cortul, pernuţele, două pilote. De ce două? Nu! Mai bine doar una. Sac de dormit, pătură, umbrela cu Delta, masă şi scaunele pliante, cărbuni. La ce oare trebuie să luăm cărbuni de acasă şi să facă numai praf negru în maşină?? Loţiunea de plajă. Unde e? Am pus-o aici! Aha! Prosoape, şampon, săpun... săpun trebuie cumpărat. Camera. Acumulatorii sunt încărcaţi? Sunt! Cărţi. De joc. De citit. Muzică de drum nu. Am My playlist în maşină. Mi-am amintit trebuie să plec să spăl maşina. Hihi, nu trebuie să mă grăbesc. Am tot timpul din lume să ajung la mare!! Ma duc sa-i arat ca ma tin de promisiune. Weekend plăcut.

Nu-mi voi lua la mine telefoane, încărcătoare, nimic ce ţine de muncă. Voi visa, voi cânta, voi face baie în mare, voi bea frappe-uri multe, voi scrie, voi citi şi voi fuma o ţigară dinaia de foi cu aromă cherry (e un lucru special în condiţiile în care nu fumez), voi cumpăra magneţi de frigider, voi face promisiuni că mă întorc, voi fi bântuită de câteva iubiri trecute (marea face treaba asta uneori!) şi binenteles mă voi bronza!