Pagini

marți, 30 iunie 2009

Musical mood

Afara ploua curat. Inauntru muzica tare.

Pink-Just Like A Pill
Asculta mai multe audio Muzica


Ozzy Osbourne - I just want you
Asculta mai multe audio Muzica


3 Doors Down - Not Enough
Asculta mai multe audio Muzica

Dintotdeauna


M-am speriat degeaba. Pot. Si pot usor. Mi-e bine tare. Hmm, cred ca incercam sa asociez reactii normale unor intamplari si unor oameni speciali. Clar, greseam. Mi-e bine. Stai linistit. Mi-e mai bine decat credeam eu ca imi poate fi. Ratiunea a functionat in cele mai irationale momente, iubirea in restul. Si binenteles avantajul lucrurilor pe care doar eu le stiu. Zambet fierbinte.

Later Edit: Si pentru ca in ultimul timp s-au tot declansat drame pe baza pozelor trimise sau publicate de mine... iata ca ma public si eu... cu cel mai bun sprijin ever: Best Friend Pff

luni, 29 iunie 2009

Despre ploaie, bratari si jocuri.


În seara asta am murit şi-am înviat de câteva zeci de ori.
Ploaie racoroasă ce îmbie la lenevit. Retrospectiva zilelor trecute dă stare de fericire. Ne-am plimbat la târgul de carte printre tarabe mici şi oameni puţini. Mi-am luat Delir de Laura Restrepo. Umărul meu gol era hărţuit şi doamna a negociat singură preţul cărţii. Două brăţări identice ne-mpodobesc încheieturile mâinilor drepte. "Liz, eşti frumoasă astăzi..." şi-mi amintesc gustul tău amestecat cu o cireaşă grena.
O după-amiază rece şi umedă ce-avea zgomot de rafale şi tunete îmi dădea stări bizare mestecând încet jeleuri moi de fructe. Două telefoane scurte de la doi oameni pe care îi ador. Nu în aceeaşi măsură ce-i drept. Şi m-am trezit în ploaia torenţială, în intersecţie, privind spre două semafoare ce se încăpăţânau înroşite să va ţină departe de mine în direcţii diferite. Am fost fericită în ploaie cu voi. Ţie îţi mulţumesc că ai insitat să mă scoţi din casă şi să îmi schimbi starea de spirit şi ţie îţi mulţumesc că ai venit şi mi te-ai oferit frumos, ud şi zâmbitor. Unul ronţăia încet popcorn din punga foşnitoare şi păşea încet să nu-şi ude tenişii roşii deşi din părul cârlionţat îi curgeau şiroaie de apă. Şoptea încet te iubescu-ri la telefon şi fuma punând întrebări încuietoare. Altul îşi aburea adorabil ochelarii plouaţi şi-şi plimba părul ud pe faţa mea. Avea cei mai sclipitori ochi şi cel mai frumos zâmbet. Eu mă bucurăm în flipflops de apa caldă a bălţilor şi compania selectă. Puţin încordată dar fericită. Explozibil de fericită.
Filmul Jeux d'enfants are o scenă în ploaie. Cap ou pas cap? Ironic, numele eroinei.
Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!


In time, the difference will be set by the number of love stories i have killed myself for... imi spunea candva Cip.

What you see, yet can not see over, is as good as infinite spunea Thomas Carlyle.

Say, you're me and I'm you and they all watch the things we do and like a smack of spite they threw me down the stairs... haven't felt like this in years: the great magnet of malicious magnanimous refuse! spune Corey Taylor
Fiecare fraza e pentru cineva si toate pentru mine.

duminică, 28 iunie 2009

My love is vengeance, that's never free!

Regret şi dor
Un regret straniu ce în ani s-a transformat dintr-un dor imens pe de-o parte şi un dor mare şi intens pe de altă parte, ce prezentul real îl amestecă cu un regret trist.
Regretul e cel cu care te regăsesc în întâmplări inedite şi cunoştinţe noi şi în toate lucrurile pe care sunt nevoită să le fac acum fără tine. Îţi dedic neîncetat gesturi şi gânduri şi aşa voi face toată viaţa mea. Pentru tine mă întind pe covorul pufos şi închid ochii cântând, pentru tine încă port tricoul negru, vechi şi rupt ce-odată îl scoteai de pe tine, neluandu-ţi privirea de pe privirea mea, pentru tine am transformat în mine toate gândurile şi plăcerile ce tu mi le-ai arătat, pentru tine mă pierd câteodată în dejavu-uri dureroase. Pentru tine trăiesc acum viaţa ce mi-o promiteai şi nu te-am lăsat să o împărţim.
Dorul prezent şi intens e cel ce-l simt fără să ştiu de ce, fără să am voie şi fără să îl pot respinge. E dor dat de tot ce eşti, ce spui şi ce faci, e nevoie fizică de a te avea lângă mine, de a te auzi de a te privi. Din cauza ta şi datorită ţie trăiesc acum viaţa pe care o trăiesc aproape aşa cum mi-am dorit.
Un cub de dor de la Angela îl iau şi ţi-l ofer ştiind că am să-l citesc în ochii tăi data viitoare deşi nu îmi vei spune nimic.
Liniştea care vine o data cu vocea ta. Inconfundabilă.
Atunci, aşteptarea nu mai doare. Iar timpul, în goana lui, te ajută să vii mai repede. Ne întâlnim de-atâtea ori în gânduri comune fără să ştim, fără să fie necesar să ne-o spunem. Îmi este de-ajuns să te ascult şi uit cât de mult mi-ai lipsit. Dacă depărtarea s-ar măsura în cuvinte, n-ar mai exista secundă de tăcere. Şi totuşi, atunci când te văd, buzele mele tac. Doar ochii îţi spun mereu bine ai venit. Înţelegi, astfel, cât de dor mi-a fost. Tu ştii întotdeauna când să vii.

Musical mood pentru regret şi-apoi pentru un dor de tine.


Limp Bizkit / Behind Blue Eyes
Asculta mai multe audio Muzica


Guns'n Roses - Since I don't have you
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 26 iunie 2009

I crawl up inside for protection.

Examen la engleză amestecat cu musical mood. Ochii tăi mă încălzesc din orice poziţie. Mă scutur violent la cuvinte vulgare. Dai stare blanda de protector. Zâmbesc la mâna ta care-mi primeşte sărutul în palmă. Uit ce gândesc când îmi răsufli cald pe gât. Dor de un film plângăcios. Lipsa unei femei ce-o-mbratisam moale şi cald. Rock mult azi vreau. Atât.

Singurătatea şi suferinţa declarată atrag. Ironie şi doze mari de nihil dau mistere şi nevoia de a le dezlega. Stări de bine impuse şi povestite dau dependenţă de citit. Şi invidiat.

Nu am o viaţă perfectă. Nici pe departe. Nu am prieteni perfecţi. Nici atât. Oricând mă pot trăda cum unii au făcut-o. Oricând mă pot răni şi s-a văzut. Oricând mă pot dezamăgi şi nu am nici o îndoială. Dar nu am să trăiesc cu gândul că mă paşte o nenorocire, nu am să trăiesc cu gândul la defectele mele sau ale lor, nu am să analizez răutatea şi atacurile înconjurătoare şi nici nu am să las neîncrederea nefondata în gândurile mele. Am să mă bucur de zâmbetele lor şi-am să cred fiecare idee, declaraţie şi compliment. Am să îi cred ideali până la proba contrarie pe care nu o caut. O vor arăta singuri dacă e cazul.

Ştiu să recunosc atunci când greşesc şi plâng des după oameni. Mi-e ciudă. Regrete am şi mi le contorizez.
Rele din viaţă mi se întâmplă. Ar trebui să fac depresii că anul trecut îmi permiteam orice şi-acum, financiar, sunt falimentară? Ar trebui să fac depresii că am predat un leasing ce mă făcea atât de mândră doi ani cât l-am considerat cea mai mare realizare de când am firmă. Să se îngrijoreze alţii de criză. Un frape rece întotdeauna o să-mi permit să-mpart cu tine. Câteva zile-n cort la mare nu-s irealizabile material. Viaţa e atât de uşoară când realizezi că iubirea e cea mai importantă.
Musical mood...

Stone Sour - Through Glass
Asculta mai multe audio Muzica

joi, 25 iunie 2009

Cunosc cei mai frumoşi oameni.




Sunt oameni tineri şi frumoşi, agitaţi sau adormiţi, depresivi sau veseli, nebuni sau cuminţi, iubind sau căutând iubire. Mă laud pe blog cu ei pentru că prin blog i-am cunoscut. Unii au bloguri, alţii doar citesc şi toţi îmi luminează ziua când apar. Şi-apoi n-au cum să nu fie adorabili trântiţi lejer în fotolii albastre, adormind atârnaţi pe margini moi de burete pluşat, jucându-se în păr, tăvălindu-se pe mochetă, cântând la chitară, mâncând pizza, jucând tenis de masă în chiote de victorie, ieşind forţat afară în ploaia caldă de vară, învăţând împreună pentru examene, împărţind gumă roz sau pur şi simplu iubind. Împreună cu ei am creat senzaţia locului magic, fotoliilor paranormale şi fereastră care îmbie la sărutat, împreună cu ei am botezat soba, am recunoscut supremaţia cainelului lup şi am votat găzduirea unei familii de rândunele. Şi au învăţat că în Împărăţia Lizului e bine să fii sincer. Cam tot ce ţi se cere. Şi-apoi primeşti din toate necondiţionat, şi toată lumea râde, iubeşte şi săruta, aleargă, strânge-n braţe, ascultă muzică şi filosofează, cântă, recomanda muzică şi crează tricouri. Ne este bine împreună. Pufuleţi, trufe, cireşe, suc, cafea, şniţele de pui, gumă, cipsuri, tort şi vreo 11 oameni frumoşi. Cei mai frumoşi.
LATER EDIT: Fotografii erau mai multe dar unii au ezitat la ideea de a aparea pe blog. Dar sunt. Si ei se stiu care.

sâmbătă, 20 iunie 2009

Am adormit mult dupa ce a rasarit soarele


Puternic şi hotărât să mă salvezi. M-ai luat de mână şi de data asta m-ai ţinut strâns să nu mă retrag. "Cu trenul n-ai mai fost demult! Ştiu eu!" Ştii tot, nu am secrete faţă de tine. Şi nu ştiu cum ai profitat de ameţeala mea şi vâjâitul grabei cu care mă trăgeai prin gară că m-am trezit respirând într-un compartiment cu tine privindu-mă de jos, lângă genunchii mei. Privindu-ţi ochii, părul şi buza de jos am uitat să te-ntreb unde mergem. Deşi mereu răspunsul e oriunde! Cu cearcăne şi urme prospete de lacrimi, cu dungi întunecate de rimel, cu unghii negre-adânc înfipte-n palme, cu tremurat uşor şi păr nepieptanat... cu toate astea mă iubeşti. O noapte neagră ne-a primit într-un oraş ce parcă ne-aştepta demult. Tăceai şi mă ţineai aproape. Credeam că dacă zic ceva stric tot. Oftam şi-atunci tu îmi zâmbeai dement. Ştiai ce faci. Planificai neprevăzutul. Imprevizibil prevedeai. Senzaţia, sărutul şi îmbrăţişarea pe strada aia cu felinare, oameni şi dughene. Mi-ai arătat un câine mic cu degetul şi am avut curajul să te imit timid zâmbind spre un motan portocaliu pe un pervaz. Părea c-aşteaptă. Te-ai aplecat şi mi-ai legat şiretul care atârna, mi-ai ciufulit părul lejer şi-ai scos din buzunar o eugenie. "O împărţim?"
Un parc fără ţânţari, o poartă mare ruginită şi o căsuţă c-un fotoliu vechi. Mă cunoşteau şi habar n-am de unde. Spre dimineaţă când ţi-am mulţumit te-ai întristat puţin. Glasul meu era al unui om condamnat nu salvat.
Am adormit tot drumul înapoi cu buzele pe gâtul tău. Nu m-am trezit nici acum.

joi, 18 iunie 2009

Flashback and flashforward!


Sunt zile când te năpădesc lucruri frumoase, stări de bine şi gânduri minunate. Pesemne că le meriţi. În grădina blocului am o tufă mare de hortensie albă. Şi 17 pisici. Stare de bine dă şi-un telefon în prag de seară cu glasuri nebune şi fericite ce-au umplut subsolul de veselie şi zgomot de mingi colorate. Dimineaţă parcă se simţea zâmbetul lor în toată încăperea cu miros de cafea. Cireşe coapte. Ventilatoare. Un spray mentolat ca o pastilă orbit. Aseară am lipit fundiţe burgundy pe saten ivoir ţinând în braţe un motan mai portocaliu decât Garfield. Un fel de roşu pe culoarea fildeşului şi ceva extrem de pufos, persan şi care toarce. Frumos. Rock pur în difuzoare, băuturi fine în pahare, tutun fumegând lent, fotografii din Egipt şi discuţii relaxante. Şi sunt fericită acum la gândul că am cu cine să-mi doresc adunări sâmbătă la prânz într-o curte îngrămădită cu umbrele strâmbe, scaune de pescuit şi grătare fumegânde, cu chicoteli de la subsol, furtune cu apă şi bidoane cu bere rece, filosofii fierbinţi, aplauze-n sincron şi muzică din chitări... Flashback and flashforward...