Superstition and mythology on a full moon night.

(my tumblr)

Am o pisică neagră. E atât de neagră cât mi-am dorit-o şi cu exact o pată de alb pe gât cât să nu se piardă de tot în întuneric. Citeam despre pisicile negre cum sunt asociate vrăjitoarelor sau cum sunt oameni care cred că ele, negrele feline sunt chiar vrăjitoare reîncarnate. Pe-a mea o cheamă Pespi. I-am căutat cu privirea ceva mistic în modul cum alunecă pe lângă pereţi sau măcar în unduirea lină a coditei. Hmmm. Britanicii le consideră aducătoare de noroc. Şi iarăşi am căutat în jur monstrul tuciuriu să văd dacă pupilele alea schimbătoare verzi căprui mi-ar sugera norocul ce are să mă lovească îngrijind-o. They also say: to dream a black cat is lucky. N-am visat-o niciodată.  

Philly, another Pespi

Şi totuşi are răzvrătiri ciudate, aproape umane, are reacţii calculate şi e atrasă numai de ciudăţenii. Îmi fură din cutia de bijuterii cerceii cu pisici negre (!!) şi-i plimbă prin toată casa în gură. Când lucrez la brăţări şi am neonul mare aprins la nivelul caloriferului se-aşează cât e ea de neagră şi de lungă pe tot neonul strălucitor. Şi, da, se face noapte. E lună plină şi-i ciudat că ochii ei sunt mai galbeni ca niciodată. Miaună, toarce şi apare doar pentru mine. Şi-apoi, foarte adevărat, ce pisică nu m-ar iubi pe mine ce am în jurul meu mereu gheme de aţă colorată şi cutii de toate formele.  

 La mine-n casă găsiţi dreamcatchere, voodoo dolls,  măşti veneţiene, tuburi africane mari, wind chimes, nuduri pictate pe catifea, scoici, acvariu clipocitor, snowglobs luate de prin oraşe europene, painted charms and amulets. And a black cat named Pespi.  

LiZzzz

   Sunt foarte obosită. Aud târziu şi de undeva departe. Fiecare clipire e aproape dureroasă. Zâmbesc cu clătinare de somnambul şi îmi întind braţele în sus. Mă feresc de cafea caldă acum. E calea sigură spre un somn incomod cu obrazul pe birou. Ies la aer rece şi încerc să focalizez oamenii din jurul meu. Mi se pare că vorbesc prea încet iar după ce îmi dreg glasul mi se pare că nu mă mai aud deloc. Zâmbesc obosit şi dau din mână a lehamite. Lasă! Nu-i foarte important... Energie consumată până la ultimul strop, baterii descărcate şi nevoie de somn adânc. Până mâine la aceeaşi oră... 

    Obloane trase, Pespi torcând şi pilotă moale. Întrebaţi-mă... V-aud... 

Unde citeşti?

(foto)

Deşi lectura noi toţi o trecem la activităţile destresante, la timpul liber, la plăceri, în fiecare dintre noi a născut şi format un ritual aparte ce cuprinde un singur element definitoriu şi important (locul) şi-o groază de alte obiceiuri dulci adiacente care depind de fiecare dintre noi dar care să ne permită să ajungem la inima textului din faţa noastră, să savurăm frază după frază. Dacă citim acasă ne pregătim o sursă de lumină neobositoare, o cană mare de lapte cald cu miere de albine şi-o farfurioară cu biscuiţi crocanţi, o pisică adormită şi un fotoliu confortabil. Dacă citim în oraş alegem o cafenea nu foarte zgomotoasă cu lumina intimă dar destul de puternică să-ţi permită răsfoirea romanului preferat, o cafea caldă şi câteva ore ale noastre. Sau poate o ceainărie cu băncuţe comode şi ferestre mari ce-ţi dau lumină naturală, un ceai aromat şi-o atmosferă în care te poţi izola în cartea ta. Şi exemple sunt multe care îşi schimbă culoarea de la un anotimp la altul, decorul, băutura din faţa ta sau chiar genul cărţii pe care o citeşti.

Salut şi susţin cu drag iniţiativa Bookblog fiind proaspăt întoarsă de la un schimb de cărţi(o altă iniţiativă Bookblog), şi anume de a aduna la un loc recomandările celor mai bune locuri de citit din fiecare oraş şi de a forma un ghid naţional. Un ghid pe care sunt convinsă că l-ar răsfoi cu plăcere pasionaţii de lectură. Cum anotimpul cald a trecut şi bancutele din Grădina Publică din Galaţi care m-au primit până acum cu o carte în mână sau poienile ascunse din Grădina Botanică şi treptele de pe faleza Dunării sunt prea răcoroase şi neprimitoare acum, eu caut un loc relaxant şi frumos în Galaţi unde să pot citi cartea din geantă.

Am răsfoit cărţi pe canapelele rotunde din Geenie Cafe, am citit dimineaţa la cafeaua servită în 365 capitolul neterminat cu o seară în urmă, am citit în aşteptare în Mond'art şi am răsfoit cartea primită cadou pe canapeaua din colţ de pe terasa cafenelei Retro. Şi am citit si in sălile Bibliotecii V.A. Urechia din Galaţi.

Sunt convinsă că şi voi ştiţi locuri numai bune de citit în Galaţi, încercate şi verificate de voi. Împărtăşiţi-le cu toată lumea. Veţi primi la schimb sugestiile altora şi recomandarea unui loc care poate deveni preferatul vostru pentru lectură. Şi nu numai atât. Din partea Bookblog una dintre recomandări, prin tragere la sorţi primeşte un voucher, în valoare de 50 RON, pe care îl puteţi folosi în ceainăriile care susţin această iniţiativă, în Galaţi fiind Geenie Cafe.

Ce locuri din Galaţi recomanzi pentru citit?

Uncomplicate me...

(foto)

După o săptămâna de purtat ghetuţe am hotărât azi să îmi plimb tenişii albi. Evident, a plouat.  

 Când mă uit mai atent la tine, zâmbitoare, mă priveşti cu buza tremurând şi oftezi trist.  

 Clasa a 8-a mă citeşte. Mai mult de-atât, pliază blogul meu din imaginaţia lor pe viaţa mea. Clasa a 8-a se întâlneşte în Geenie că să  vorbească despre cine e Liz. Vă mulţumesc. Eu sunt o legendă. Clasa a 8-a nu mă cunoaşte dar a auzit de mine. Dar când întâlnesc un om care printr-o împrejurare m-a cunoscut pe mine, woow! Clasa a 8-a, vă mulţumesc că mă citiţi. Şi mai ales vă mulţumesc că-mi inventaţi finaluri mult mai fericite decât sunt eu în stare să le creez, câteodată, propriei mele vieţi.  

 În rest, mă plimb prin ploaie cu tine. De-o viaţă chiar. Mi-ai complimentat, azi, fiecare trăsătură, şuviţă de păr şi încercare de zâmbet.  

 Happy Birthday, Rock! Be happy and enjoy life! 

 Schimb de cărţi, duminică la 15 30 în Geenie.  

Wind chimes

    Caut mistere şi dau înţelesuri ascunse fiecărui lucru mărunt. Cred doar în stări de bine date de culoare, aromă, formă sau înţeles. Nu cred în forţe rele şi farmece. Nu cred în lucruri cărora să le dăm noi puteri dăunătoare, nu cred în acatiste cu scopuri rele. Nu au cum să aibă succes pe un om bun ce îşi cunoaşte inima şi mintea. Cred în lucruri şi amintiri dăruite, cred în înţelesuri date de noi doar ca să păstrăm timpul, momentul, clipa sau sentimentul. Cred că ceva-ul în care crezi cu tărie funcţionează. Dar doar pentru tine. Cred în tot ce face bine. Funcţionează pentru mine. Cred că un sentiment bun e mai puternic decât unul rău. Cred în puterea noastră de a face. Cred în fericire şi mi-e ciudă că mulţi şi-o reprimă. Nu cred în orgoliul extrem. Mi se pare copilăresc şi nociv. Cred în principii personale şi coduri de etică inventate deja dar adaptate vieţii mele.
 Wind chimes, dreamcatchers, message bottles, the eye of providence, voodoo dolls, lucky mojos, love and friendship bracelets, cats, coffee and shampoo bubbles. 

Cu zâmbetul pe buze

(foto)

Dragostea te face oarecum mai frumos. Suferinţa mai distins. Dorul doar doare fericit. Câteodată o singurătate impusă e soluţia. Prieteni noi se inventează dintr-un amestec prea bizar de molecule. Prieteni vechi şi-aproape uitaţi, apar, cerându-şi bucata promisă din mine. 

Am vizitat o mansardă nouă. Mie, în cap, mansardă mi se însoţeşte aproape obligatoriu de veche. Plină de praf şi pisici. Îmi plac oamenii care îşi construiesc mansarde noi, cu lemn, bârne pe mijloc şi pisici. Fără praf.
Posed, în posesia mea un lac de unghii numit  'Midnight Blue' de la  SinfulColors.

Ca să îmi amintesc vreodată  trebuie să spun că această duminică la mijlocul lui noiembrie e călduroasă şi luminoasă. Şi îmi aminteşte de un mijloc de decembrie când mă plimbam printr-o Veneţie pustie zâmbind la certitudinea că îţi e dor de mine. Îţi aminteşti?

People like you are the reason people like me need medication

Just a joke. M-a ajuns oboseala după o săptămână plină. Când n-ai noroc la cărţi de joc ai noroc în dragoste. Jumătate de seară m-ai iubit, jumătate nu. Trecut de miezul nopţii. Baie fierbinte păzită de pisică neagră şi intrigată de spuma plutitoare. Citesc o carte mov despre o pisică deşteaptă (o carte deşteaptă despre o pisică mov - ce chestie!). Am citit-o online. Am pariat pe cartea asta pe atunci nepublicată. Acum are altă savoare când dau pagină după pagină.  

  

 You are gonna be the one who saves me... ? (Oasis pe Rockfm) 

  

 Mi-am făcut planuri pentru sfârşitul ăsta de săptămână. Planuri să nimic. Inbox gol. Inbox pliiin. Salvat. Previzualizat şi publicat. Mi-am dat seama de prima impresie pe care o fac eu sub forma primului gând în mintea interlocutorului: 'Ma sperie!'. Sigh... Eu, care mă manifest calm şi cald?! Eu, care nu mă bag în seamă ci îmi ocup spaţiul meu analizând şi niciodată cerând dar întotdeauna acceptând? Eu, care nu ştiu decât să iubesc, să cresc pisici, să beau cafea şi să fac brăţări din noduri? Eu. Sperii pe toată lumea. Condiţie esenţială ca să rămână lipiţi, mai apoi, forever de mine.   

 Anul ăsta o să fac multe cadouri de Crăciun. Pentru toată lumea. Zic. Până îmi trece. 

Girls Night Out - Don't believe everything you think.

Subject: One more anomaly in the cosmic order.

Subiecte neepuizate. Inepuizabile. Iubiri. Curaj si lipsa. Barfa. Zvonuri. Promisiuni si chestii handmade. Lapte cu miere de albine si tigari prea lungi. Brose Steampunk. Ghete mortale. Urma si Edit Piaf. Poze cu telefonul. Google-it prietenii de care ne e dor. Overdoze. Telefoane care suna in acelasi timp. Planuri indepartate. Femei frumoase. Pregatiri pentru licente. Penumbra spre intuneric. Paranoia. Masa rotunda la mansarda. Multumesc. Lor.