Dumbledore's phoenix

Copilării întârziate, retrăite sau doar uşoare şi binefăcătoare. Când am citit prima oară Harry Potter şi mi-am urmat înstinctul imediat de a viziona filmele pe care le-am considerat la o primă încercare de urmărire, total neinteresante pentru mine, am rămas cu un tic al imaginaţiei de a mânui o baghetă. O să râdeţi, poate! Mi-am şi confecţionat una în realitate. Dintr-un beţişor pentru frigărui. Şi încrederea mea în puterea beţişorului m-a făcut să realizez multe.
De-atunci am citit de multe ori cărţile. Când şi când am revăzut filmele. Mă fascinează lumea asta. E soft şi flower power. Pentru mine. Şi de fiecare dată găsesc în ea elementul de care am nevoie în acel moment al vieţii.
Acum am căutat pasărea Fawkes.
Fawkes - a wonderous red and gold bird with a beautiful song and mysterious powers of healing and rebirth.
Mi-am dat seama. Destul de repede.
Am ajuns un om extenuat. Fără putere de a asculta muzică, fără putere să zâmbesc, să scriu sau să citesc. Sistemul mult hulit de mine mă îngenunchiază, oamenii de lângă mine cad în depresii negre şi aruncă sfaturi pesimiste iar sprijinul căutat se transformă în îngrijorare. Nimic nu funcţionează. Lacrimile dor în ochii oricui. Am tendinţa să fug, să mă ascund şi să mor. Resping pe toată lumea, persoana mea nu mă mai interesează, sunt acră, rea şi murdară. Obrajii îmi ard, zâmbetul e mai mult un rictus amar şi glasul fără intonaţie. Planuri pentru petreceri şi excursii mi se par fără culoare.
Eu depresiva: ... plang la filme de dragoste...
iesi din casa? poti?
Eu depresiva: as pleca acum!
hai ca vin sa te iau
Eu: pai plec cu masina daca e...unde sa mergem?
in lume
Eu oftand: ... nu ma fa sa plang iar... ce frumos raspuns!
mergem undeva frumos
Eu oftand: phuu... trebuie sa imi adun toata energia sa ma spal si sa ma imbrac
I'll send my boots goblins to help you
Eu ironica si obosita: no need my house is full of pixies
the pixies are useless
Eu ironica si speriata: what? they make wishes come true
you can't regain forces without my goblins, rackets goblins
Eu zambind usor: how many can you send here, how soon?
they poof ... in like 2 seconds
Eu: i think i heard something in the bathroom
not mine... mine are invisible and soundproof
Eu zambind larg: how can i know they are your goblins and not my pixies? i think mine will start a war they're mad at you ... you called them useless!
my rackets goblins will overcome them!!
Eu alintandu-ma: now they will not accept any of my wishes that involves you!
rackets!! retreat!!
Eu razand: nu esti normal!
white flag?
Eu fara legatura: in casa mea traieste o musca de o saptamana, o urasc... am plecat, Liz over! roger that?
who is roger? (discutie veche soptita: I'm horrrnyyy.. I'm X, nice to meet you!)
Eu razand in hohote: do you remember horny? roger is her brother!
ooh, her brother...
...
De la Fawkes, boots goblins sau poate de la pixies, am prins o scânteie de putere, m-am odihnit fizic lenevind şi dormind, psihic punându-mi ordine în lucruri şi idei şi m-am scuturat de ceva energii negative. Zâmbesc. Ridic din umeri şi fredonez. Mi se atribuie puteri magice câteodată, gânduri telepatice, însuşiri de medium şi ceva cunoştinţe voodoo. Asta înseamnă că ar trebui doar să strâmb din nas şi să fac un blog drag mie şi aparent şters să reapară, două bloguri nou nouţe, unul frustrat şi blue şi unul poetic să continue să mă încânte la fel ca deţinătoarele lor în viaţa reală, un om plecat peste ocean să sune şi o femeie dragă mie să îmi zâmbească azi?

Povesteşte-mi gustul lui

(foto)
Tu. Câteodată eşti caldă şi moale. Câteodată eşti calmă şi senină. Câteodată acidă şi rea. Vârful limbii tale pe obrazul meu stâng nu va fi considerat niciodată scârbos. Îmi place când atitudinea te-arată rea şi glasul blândă. Când mângâierea te vrea senzuală şi privirea te descoperă copilăroasă.
Tu niciodată nu îmi pupi obrazul. Tu mi-l săruţi.
Dai senzaţii din cele mai tari. Aşa cum meriţi. Ai cele mai frumoase femei. Aşa cum meriţi.
Eşti singura care constant îmi alimentează vina cu aluzii. Totuşi ştiu că mă înţelegi. Nu ştiu dacă mă accepţi.
Urma dinţilor tăi pe mâna lui mi-a dat butterflies. Zi-mi ce gust are! Eu nu am avut curajul!

Întâlnirea bloggerilor gălăţeni #07

I blog, therefore I am!

Din lipsă de ocupaţie, speriaţi de lapoviţa de azi dimineaţă, doritori de distracţii şi adunători de găşti ce debitează inepţii filosofice ne-am hotărât să încercăm să adunăm posesorii gălăţeni de bloguri la o nouă întâlnire.
Drept urmare am cerut voie respectos lui Cristi (primul blogger ce a avut această iniţiativă şi care a reuşit să ne adune de 6 ori până acum), si el ne-a susţinut zâmbind şi ne-a promis chiar că va încerca să ne onoreze cu prezenţa sa acompaniat binenteles de frumoasa sa, Alice.
Astfel, după un brainstorming ( cu Cip, Pufi, Dragos) în Împărăţia Lizului prin care, lately, s-au perindat mulţi bloggeri gălăţeni am hotărât ca DUMINICĂ, 5 APRILIE 2009 într-o locaţie pe care o să o dorim permanentă... dar deocamdată e la stadiul de vot democratic... gen TULIPE NOIRE sau SUMMERTIME, să ne adunăm la un ceai fierbinte, bere rece şi zâmbete timide cu singurul scop de a pierde vremea împreună. Cam pe la ora 15.
Nu ştim să dăm sfaturi despre fenomen în sine, nu vorbim despre trafic, views, clicks, rss, feeds şi target. Doar vrem să ne-adunăm cu scopuri superficiale de genul socializării, un motiv în plus de a bea o bere duminică, posibilitatea de a pune o faţă blogurilor pe care le citeşti cu plăcere sau fără plăcere şi-atât.
Oricum mizaţi pe haos total dacă vreţi să câştigaţi. Noi asta facem.
Nu suntem prea optimişti în privinţa numărului de participanţi la această întâlnire dar pentru că o să încercăm să o facem tradiţională, lunară şi foarte fun cred că pe parcurs suta de posesori gălăţeni de blog va renunţa la timiditate şi se va prezenta la viitoarele ediţii.
Dacă aveţi un blog, comentaţi pe bloguri, sau ne citiţi din umbră ne-ar plăcea compania voastră.
Dezavantaje (sau ce-ar înclină balanţa spre a vă ţine departe de această întâlnire):
- ruşine/timiditate ... gândeşte că la #08, în mai, deja o să fii din gaşcă.
- noi ne cunoaştem deja majoritatea... nu-i aşa că ne invidiezi comentariile familiare... şi vrei şi tu?
- aere de superioritate... vino să ne critici face to face pentru copilăreştile iniţiative, scrisul despre nimic şi ignoranţa noastră, toate cu o cafea neagră în faţă (amară)!
Eu sunt mândră că am un blog.
Pentru că am blog ştiu că exact acum un an magnoliile erau înflorite în Galaţi, am regăsit prieteni vechi, mi-am făcut prieteni noi.
DUMINICĂ, 5 APRILIE 2009, oră 15 ne întâlnim. Revenim cu amănunte unde exact!
Bannerele sunt pe linia de producţie deci o să puteţi promova întâlnirea dacă o să doriţi. Prezenţa ar fi indicat să o confirmaţi aici pentru o mai bună organizare.
Multumim din suflet!
Later Edit:

<p><a href="http://catcoffeeandshampoobubbles.blogspot.com/2009/03/intalnirea-bloggerilor-galateni-07.html" target="_blank" title="Intalnirea Bloggerilor Galateni .7"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRJqc4gcyj-VwamKaH4L8udyUf2f5IJ6ri7dKYRZl1OTlg0U5UJH4vsFtYTnD3_pusDWJ6sr5K5z0gVt4QwCxpyQTmSLqBIdPskdcgft_ww5TXSdHMMbkoj5VgLOm14yW_NxTYeNkiVpY/" width="800" height="500" alt="Intalnirea Bloggerilor Galateni .7" ></a></p>

Avem banner si cod datorita geniului si dedicarii minunatului Pufi pe care o sa aveti, nu-i asa, placerea sa-l cunoasteti la aceasta, nu-i asa, intalnire.

You were nothing more, you were something less (innocent) !

Happy (safe)
Servent (caged)
Malice (heart of weakness)
No toleration
Invade (committed)
Enraged (admit it)

Am o poftă nebună să înot.
Am obosit de explicaţii date şi cerute. Vreau să odihnesc frivol şi alintat. Putem bea o cafea în linişte, fără să încercăm să părem cine nu suntem. Pentru că noi ştim foarte bine cine suntem. Ne place însă jocul bizar de a ne bate în puteri actoriceşti şi în a păcăli pe alţii că suntem altfel decât ne cunoaştem din priviri.
Greşesc, aşa-i! Îmi pare rău. Plâng des, deasemenea.
Greşiţi şi voi! Adevărat. Şi dacă ştiţi să recunoaşteţi va iert prea repede.
Mă luminaţi şi transformaţi. E foarte adevărat. Şi căutarea necontenită pe care o recunosc în voi. Şi totuşi puterea de a îndura la mine e mai mare. Şi n-are rost acum să facem demonstraţii. Eu sunt unde voi m-aţi găsit. Lăsaţi-mă tot acolo. Nu v-am chemat. Nu v-am obligat. Doar v-am dorit.
Avertismente au fost şi le repet. Creez dependenţă! O să îmi fac un tricou chiar astăzi!
V-am dat drepturi asupra mea. Limitate doar de ştiinţa de a muta limita. Coerenţă? Niciodată! Poate doar ironic!
Şi poate aţi ştiut să vedeţi în mine umbra punctului final. Atins de mine şi dorit de voi. Poate extrema pasiunii reflectată în cineva care a trăit-o v-a atras cu o imagine palpabilă. Iluzie? Invidie? Nepăsare? Ha!
Înţelegere!Există. Şi o vreţi. Nerecunoscută dar cerută!
Îngroapă-ţi toate secretele în pielea mea! Vino încărcat de inocenţa ta dar lasă-mă pe mine cu păcatele mele...
...



Slipknot- Snuff
Asculta mai multe audio Muzica »

Si concluzia-ntotdeauna din Cuburile Angelei:

Suferim atunci când nu înţelegem ceva ce contează pentru noi. Sau când neputinţa ne dă târcoale. Sunt lucruri care ar trebui lămurite. Şi lucruri care ar trebui acceptate. Totul, în aşa fel încât suferinţa să nu vină din noi. Unii oameni aduc cu ei liniştea. Liniştea care vindecă. Suntem, pe rând, medic şi pacient. Cel mai bun remediu pentru lipsa de încredere este tot increderea.

For all that I've blessed and all that I've wronged, in dreams, until my death, I will wonder on...

Am ezitat. Din modestie. Şi-apoi mi-am spus de ce să fiu aşa... Vreau să mă laud. Vreau să se ştie că sunt a lor şi ei ai mei. Vreau să citesc şi recitesc, să plâng continuu ca o sentimentală bătrână. Să cred că visez în empatii şi oameni nebuni pe care să-i iubesc. Să mă trezesc şi să fie adevărat.
Şi am să folosesc un termen nu tocmai potrivit dar îmi place şi-anume "elitist". Sau mai potrivit "exclusivist". Aproape de mine ajung puţini. Deşi încearcă mulţi. Gravitează mulţi şi dispensabili. Pe cei puţini, nebuni şi frumoşi i-aş ţine necontenit lângă mine. Avem vise utopice pe care ni le povestim fără răsuflare cum că trăim grămadă şi laolaltă bucurându-ne zilnic de plăceri comune, cum că ne facem vacanţe întregi cotropind nisipurile vechi ale Vămii sau prindem zorii zilelor plimbându-ne pe alei pietruite în jurul Domului din Vienna cu regretul că, deşi suntem puţini, nu încăpem într-o singură gondolă pe canalele Veneţiei.
Acum un an jumate scriam primul post frustrat şi neatrăgător şi sperăm în apropieri virtuale ce măcar simulează o înţelegere fiind sătulă de apropieri reale, sociale şi nesatisfăcătoare. Habar nu aveam că, de fapt, voi câştiga apropieri reale şi stări minunate de la oameni inventaţi parcă pentru mine. Şi-mi place cum îmi schimbaţi culorile şi mă pictaţi când şters, când monocrom când fosforescent când pastelat. Îmi doresc să fiu de fiecare dată exact cine îşi doreşte fiecare să fiu. Tristă şi calmă. Veselă şi cu cearcăne. Moale şi complicată. Puternică şi moralizatoare. Acolo. Prietenă. Domnişoară. Soră. Iubită. Doamnă. Femeie. Ea. Liz.
Nu merit chiar toate vorbele frumoase. Exagereaza tineretea-n ei! Am sa retin doar pentru mine cate-un sentiment.

Femeie lângă care știu să tac și să fiu. Să am muzică și părere. Să stau în picioare și să mă uit pe pereți. Să mă simt bine.
(am abuzat de cuvântul cafea, sunt conștientă. dar o descrie)

Nu inteleg de ce nu profiti mai mult de noi, cei pe care ne ai. De ce te abtii sa te infrupti din noi, caci stim ca iti place, cel putin la fel de mult pe cat ne place noua sa ne infruptam din tine!!!

Clar, nu va merit...

Ce-mi faci? Te vindec!

...o stare de disperare faţă de inutilitatea existenţei...
Sau poate e doar scepticism extrem. Pentru că suficiente dovezi mă fac să dau cuminte din cap. Aprobator.
Depresie majoră.
Mi se învârt crâmpeie de conversaţie cretin de obsedant în cap.
Cu mâna pe o carte groasă ce ţipă un cuvânt cu negru NINJA întreabă: Ai citit-o? Nu.
Ah, aşa ar răspunde şi un ninja.
...
Alţi protagonişti sau cam aceiaşi:
...o voce menţiona o melodie... corner of a dark room
... sună a Blair witch project...
în acelaşi timp rostind şi întrebând... l-ai văzut?

Liz, ai un semn pe umărul drept!
Sunt urme de dinţi...
Mi-am mângâiat protector semnul... se vede?
Daa...
E de la Dina, eu oricum ţi-aş fi muşcat umărul stâng...

Ochii mei au ţipat a depresie azi toată ziua. Când ai plecat am plâns. Toate cele 47 de secunde.

Cineva vroia nihil în posturile mele. Iată. Fii fericit.

N-aş putea iubi un om cu o îmbrăţişare ezitantă şi slabă, care s-ar feri oarecum de contact şi împletire de energii, care şi-ar feri privirea şi obrazul.

O îmbrăţişare fermă şi din toată inima, care să dureze exact cât trebuie, nu să te facă să o exagerezi nici să te simţi prizonierul ei, care să miroasă a tine şi să mă lase goală după, poate salva sau doar debusola.

O promisiune:
"Într-o zi o să vin la tine, pierdut ca întotdeauna de mine şi de toţi, vom sta, vom vorbi, vom fuma alene în timp ce ne vom schimba priviri pline! Iar eu voi pleca să-mi alerg iubirea în continuare, aruncându-ţi de pe trepte un zâmbet care ştiu că mereu naşte ceva în tine, deşi nu mereu pentru timp suficient de lung!"

Acum chiar scriu trist. Eu, cea mai optimistă persoană în viaţă. Cea mai puternică. Sunt înfrântă.

Speranţa sună aşa: Singura persoană care ar şti să mă găsească, vadă şi recunoască chiar şi cu masca permanentă a înfrângerii, chiar şi zăcând în cel mai negru abis ar şti să mă culeagă şi să mă vindece aducându-mă la tine. Pentru că ştie că tu eşti vindecarea mea şi cel mai important e că ştie cum să te găsească şi pe tine.

Plâng în pumnii plini de blasfemii. Îmi muşc atât de tare buza de jos. Mă obsedează un tramvai.
Pe înserat am încercat să întru în casa părinţilor mei. Uşa era încuiată. Straniu sentiment de deja vu. Cu ani în urmă eram tot acolo, mângâind acelaşi câine lup, sprijinindu-mă de aceleaşi cahle vechi şi sparte şi simţindu-mă la fel de goală. Uşa era şi atunci încuiată. Uşa aceea nu am găsit-o niciodată încuiată. Decât atunci şi-acum.

Realitate dărâmată, bolnavă şi imorală.
Paznicul închisorii să-ţi pună comprese reci pe frunte şi să se joace-n părul tău cu-aceleaşi mâini cu care trage de fiare ruginite şi lacăte imense. Pasiuni şi adorări cuminte şi atent ocolite într-o prietenie ciudată ca o mângâiere rece pe un spate fierbinte. În cel mai renegat şi criticabil prieten şi cu cel mai bizar comportament să ştii că se ascunde singurul om care a reuşit vreodată şi reuşeşte să te cunoască exact cum eşti şi cum simţi. Cea mai inteligentă fiinţă în viaţă să îţi dea mai multă înţelepciune printr-o muşcătură decât prin îmbogăţirea vocabularului cu 4 noi termeni complicaţi.
Încrucişate.
Nu trebuie să te înţeleg ca să te pot iubi. Tu oricum nu mă înţelegi.
Ca să mă înţelegi trebuie să iubeşti exact ca mine. Şi cu aceeaşi doză de imoralitate. De asta tu mă înţelegi.
Când te voi înţelege şi nu voi mai întreba... deja nu te voi mai iubi.
Când vom iubi altfel nu ne vom mai înţelege unul pe celălalt.
Până atunci...

Mmmm...

Vine primăvara, se-ntorc păsările călătoare şi migrenele.
Schimb de cărţi zgomotos. Scaune mici şi incomode. Cornelia senină şi inteligentă.
Ciocolată caldă care nu curge. Gesturi mici şi intense.
Cineva a zis azi citindu-mă că-s cam "tristuta". M-a întristat. Cip face bine.
Momentul obrazului a fost fantastic. Şi n-ar fi fost la fel de intens dacă am fi adoptat salutul ud şi familiar cum e pupatul ambilor obraji. Obrazul tău lipit de-al meu. Sweet!
Un băiat finuţ cu pierce în limbă m-a făcut să realizez că nu am sărutat niciodată un băiat finuţ cu pierce în limbă. Cine ştia cum e nu era în poziţia de a fi întrebată. Liz e diplomată. (Not!) Am mănuşi negre şi interesante, trashy. De la băiat finuţ cu pierce în limbă.
Dani m-a complimentat şi mi-a dat o melodie să-mi vindece migrena.
Proprietarul cărţii care îmi bântuie nopţile de-o lună a lipsit azi dând senzaţia că ştia că nu-s gata să returnez cartea.
Angela a publicat Suflet prieten. Şi eu i l-am citat de vreo două ori. Nu mă satur de vorbele ei. Azi ţi le dedic ţie.

Viata e mai frumoasa cand ai langa tine un suflet prieten. Iti amintesti?
Tu ai stiut sa-mi asculti tristetea. Ai venit fara sa te astept. Mi-ai intrat in suflet fara sa bati la usa pentru ca era deschis.
M-ai cunoscut si m-ai inteles. Deja, e foarte mult. Acum esti ca un drog.
O zi fara ochii tai e ca o zi fara cafeaua mea de dimineata, adica fara ceva esential.Poate ca ar trebui sa le spunem celor dragi, atunci cand e cazul,
cat de mult ii iubim.

Ţine-mă de mână!

Se duce farmecul, mă crezi?
Vreau cafea calmă şi meditaţie nesănătoasă.
Paris! Mi-ai promis!
Travka - Zâmbetul tău
Mă gândesc cât de mult îmi place Sofie. Încep să o văd aşa cum doream să fie înainte să o cunosc. Pentru că e aşa.
O doamnă frumoasă mi-a complimentat azi inelul. I-am zâmbit. E cu piatră onix. Toate inelele mele sunt cu onix.
Bizar. Martie cu lumină de septembrie. De la stropii de ploaie.
Aş pleca şi m-aş plimba prin ploaie. Mergem?
Mă paşte o migrenă şi pofta de o ţigară. Păcat că nu sunt compatibile.
Îmi vine să plâng. Mi-e ciudă şi-aş fugi!
Placebo - Every you every me
Aştept lăcrămioarele şi simt că-mi pierd puterile magice.
Cum arată florile de măceşe?
Nu mai vreau planuri! Nu m-ar mira să nu mai înflorească magnoliile anul ăsta... Nimic pe lumea asta nu m-ar mai mira.
Korn - Throw Me Away