Luna mea plină

Zile de muncă fără pic de chef. Ronţăi absent miez de nucă şi-mi beau cafeaua reîncălzita. Public desktopul meu leapşa de la 5zambete.

Evergreena mă întreabă care sunt lucrurile care contează, care mă fac fericită. Aş vorbi/scrie continuu despre ele şi probabil chiar o fac. Pisicile, da, pisicile, cafeaua, băile în spumă, muzica, zâmbetul tău, iasomia din vază în casa părinţilor mei, mansarda adolescenţei mele, felul cum mama încă îmi spune "pui", aţele colorate, să citesc în cadă, să primesc flori, să fac poze oamenilor pe care îi iubesc, nasturii mici şi coloraţi, femeile frumoase ce trec pe lângă mine pe stradă, gândul că există Dina, un sms de la prietenul meu cel mai bun, o pungă de crutoane, Milka Noissete, Coca Cola, gândul că nu trece vara fără să ajung la mare, gândul că te iubesc, femeile însărcinate, oamenii fericiţi atât de rari, ploile de vară, luna plină de azinoapte,  lampadarele mele de hârtie, starea complicată şi alintarea.
 
 Richie îmi cere cea mai frumoasă fotografie făcută de mine. Ei au publicat mici opere de artă, eu n-am. Eu fac poze încontinuu oamenilor de lângă mine şi că să mă ierte, am publicat pozele din telefonul meu reprezentând ultimele zile. Plimbări prin parc şi mâncând cireşe, o dupamiaza cu voi la un fastfood sârbesc (?), Grig, Cristina ruşinoasă şi Lord plănuind ziua copiilor într-un alt parc, maşinuţa roşie ce era parcată în faţa porţii alor mei, tenişii mei aleşi de tine, tenişii tăi aleşi de mine,  brăţara pentru Grig, eu într-o oglindă. 

Nimic nou sau interesant

M-am luat la trântă efectiv cu câteva frisoane şi-o migrenă. Iaurt, algocalmin şi un covrig uscat. Încerc să mă refac şi să clipesc fără să-mi usture ochii. Vreau acasă cu ceva bun, umbră şi linişte. Îmi vâjâie absurd câte-o idee cretină. O neg. Respir forţat. E vremea să îmi iau vacanţă de două săptămâni la mare pe-un sezlong de plastic şi-o briză ce spulberă nisipul fin. Sau la bunici la ţară pe un hamac în dimineţi răcoroase şi dupamiezecaniculare la poalele muntelui. Sau mai rezist cât mai rezist şi-apoi îmi iau vacanţă cât o viaţă. De-acum încolo.

Luna a ajuns la treisferturi

Zile călduroase cu mine croşetând, împletind sau înnodând în soare, răstignită pe-o băncuţă sau într-un boschete plin de flori. Pisici de toate mărimile şi culorile m-au gâdilat cu mustăţile şi-au încercat să-mi fure ghemele de aţă. Seri răcoroase cu ploi fine şi pahare mici de tărie aromată, cu ciuperci brune sfârâind pe grătar şi cu mine făcând ture între grătar şi verandă. Nopţi senine cu luna treisferturi şi stele clipocitoare, cu aer parfumat de trandafiri şi-un sentiment că pot face orice.
 
 Trei bărbaţi frumoşi, trei declaraţii şoptite, trei complimente fine. Un singur dor.

M-am întors. Organizez o nuntă, trebuie să v-anunţ un casting de feminine frumoase pentru imaginea unui soft, fac planuri de mare, nisip şi cort,  planific IBG-ul şi trimit brăţări în patru zări.

Cu geamul larg deschis ca să miroasă a ploaie

(foto)

Răcoare curată. Îmi pare rău să-ţi zic: sunt bine. Şi mi-ar plăcea să nu fiu. Pune-o pe seama nebuniei mele. Orice. Decizia, respingerea, pretenţia. Cumva, zâmbetul, îmbrăţişarea şi fericirea mea rămân pe totdeauna ale tale. Calm! Nu fug, nu plec şi nu dispar. Nu-mi stă în fire. Rămân, zâmbesc şi-mbratisez. Şi-mi caut vindecarea ce-ncep să cred că nu există. Rămân nebună.
 
 Un domn ce ieri m-a privit dur şi-acuzator, azi mi-a trimis trei bujori.
 
 Stând la birou am tălpile uscate şi îngheţate. Ar trebui s-alerg prin ploaie să mă încălzesc.
 
 Vreau să-mi îmbrăţişez tatăl, să fur una din pisicile mamei şi să-ncui uşa. Să îmi zâmbeşti cu ochii mai verzi decât de obicei, să tremuri şi să mă contagiezi. S-adorm cum fac de la o vreme, în braţele tale, pe canapea.  

 

A le recherche du chants perdus... nos chants perdus...

 (foto)

   Mă îngrijorează sentimentul gol şi trist după ce pleacă. Ea e caldă şi moale şi mă face să mă simt normală şi lumea pare acceptabilă doar ascultându-i rrrr-urile. Şi-apoi, după ce pleacă, universul înconjurător se transformă şi lumea îmi pare puţin de nesuportat cu oameni goi şi răi, urât nefericiţi şi fără idealuri. Şi nu mai vreau pe nimeni pentru că nimeni nu înţelege şi nimeni nu acceptă,  în schimb toţi par a şti foarte bine să judece fals şi să piardă timpul inventând motive superficiale de nefericire.
 
    Nopţile astea în care m-ai ţinut strâns în braţe am inventat în vis dimineţi în case cu ferestre mari şi pe ea citindu-şi ziarul îmbrăcată doar în tricoul cu Shining pe care nici nu-l ştiu. Şi doar în braţele tale o pot visa aşa. Ascultând Rome mi-o pot chiar imagina învăţând neatentă la gesturi reflexe şi alintate sau plecând îmbujorată spre bărbatul, catunurile sau bodegile ei.
 
    Şi pentru că îmbrăţişează prea cald şi săruta cu buze prea moi, câteodată cred că am inventat-o eu.

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Somewhere between the madness and my mind

    Îmi măsor sentimentul în stări apăsătoare de dor. Îmi măsor dorul de tine în cafele calde şi dulci, băute la 5 dimineaţa. Îmi număr cafele în palpitaţii şi frisoane. Îmi număr bătăile inimii în insomnii necalculate. Îmi măsor nesomnul în cearcăne mov, întunecate. Îmi număr zâmbetele obosite, reflectate în oglindă, în îndoieli. Îmi număr îndoielile în planuri de răzbunare. Îmi număr gândurile răzbunătoare în lacrimile înghiţite de pernă. Îmi număr lacrimile în "te iubesc"-uri şoptite. Şi-apoi îmi număr "te iubesc"-urile mele în "şi eu"-urile din privirea ta. Şi-mi trece. 

(foto)

Asculta mai multe audio Muzica

Premonitions should be more popular.

Se apropie ziua în care am să ştiu. Am să gândesc lejer şi zâmbind la imediatul nostru. Plimbarea va mirosi a ploaie şi a tei. În parc vom lenevi mâncând cireşe. Declaraţiile şi planurile vor fi scurte şi dintr-o suflare. La fel şi săruturile.
 
 "Era o vreme când îi răspundeam la telefon imediat, fără teamă, emoţie sau tremur". Şi sensul frazei este exact invers. Certitudinea înlătură teama, emoţia şi tremurul. Certitudinea dragostei. La mine nu. Sunt calmă, fără teamă, emoţie sau tremur. Certitudinea dragostei îmi taie răsuflarea de fiecare dată când sună telefonul. Şi nu e.
 Iubesc bărbaţii prin femei dar nu iubesc femeile prin bărbaţi. Ci pur şi simplu. Face sens. Pentru mine. Iubind un bărbat nu sunt geloasă şi fiecare altă femeie ce se înfruptă din el îl face şi mai al meu. Iubind o femeie sunt posesivă bizar şi n-o împart decât cu bărbatul iubit sau o altă femeie iubită. Nici eu nu mă-nţeleg dar mă accept. Şi, din când în când, tu. Se vede că mi-e dor de Anais Nin.

Ascunde-mă.

(foto via richie)

     Remedii clasice dau greş. Liniştea mult dorită mă evită. Supravieţuiesc hrănindu-mi privirea cu asfalt ud şi cer închis. Câteva minute m-ai ascuns de lume cu palmele mâinilor pe faţa mea. Ştiu exact de ce sufăr. Îmi recunosc dorul, lipsa. Şi teama. Sertarele cu răspunsuri le ţin încuiate iar în buzunarul de declaraţii ţin mâna moale, obosită şi le pipăi încet şi fără să mă vadă nimeni. Simboluri mă bântuie şi nu mă lasă să fiu atentă cum se transformă primăvara-n vară. O pisică, o cafea fierbinte şi-o baie în spumă. Un cercel mic şi temut, un tatuaj, un târg, călătorie, cort şi muzică. 

 

Asculta mai multe audio Muzica