Elementary, my dear Watson!*

No one talks more passionately about his rights than he who in the depths of his soul doubts whether he has any.

Tasta mea s de pe tastatură se blochează constant în cuvinte alese doar de ea: usssssor, desssssssssssssstept, iubessssssssssssssssssssssssssc.

Am învăţat că cel mai ussssor scapi de un om idiot şi plin de el lăsându-l să facă cum vrea şi zice el. Am învăţat că rar găseşti oameni frumoşi pe care să-i iubessssssti şi să merite să te sacrifici pentru ei. Şi mai rari de-atât îs cei care s-ar sacrifica pentru tine.

Împart cu generozitate aproape naivă bucăţi din mine oamenilor din jur. Unii le cresc frumos şi le iubesssssc, alţii le batjocoresc şi le vorbesc de rău iar alţii le tratează cu indiferenţă. Aşa triez eu oamenii, împărţind. Nu aşteptând să primesc, nu respingând, nu cerând. Dând.

--

Când mă trezesc şi îmi desprind cu greu ochii de pe buzele tale, braţele de pe trupul tău cald, să ridic un rând din jaluzeaua cafenie gândul că e cea mai frumoasă zi/ploaie/primăvară/briză/lumină/dimineaţă mi se formează înainte de a vedea efectiv cum e.

--

Faci cel mai bun ceai, cea mai bună cafea, cea mai bună iahnie, cele mai bune clătite cu nutella, cea mai frumoasă dragoste, cel mai pasional sex, cele mai faine poze cu mine, cele mai îndrăzneţe planuri, cele mai inspirate desene, cele mai neaşteptate declaraţii, cele mai bizare combinaţii.

--

The trouble with having an open mind, of course, is that people will insist on coming along and trying to put things in it.

*Sherlock Holmes NEVER said that. Fact.

Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi.

I lack the reason why I should be so confused.

Stare goală de nimic important. Sentiment de om epuizat, gesturi lente şi enervare neputincioasă. Urmează un sfârşit de săptămână oarecum urât. Prea solicitant. 

 Am un coleg căruia, de azi, îi spun 'tovarăşe'. Nu-i domn la gradul său de incultură şi limbaj vulgar. Nu-i pot spune pe numele mic pentru că nu-i permit o asemenea apropiere. Dar este un comunist jalnic. Tovarăşe. 

 Primăvara asta se aşterne prea lent. Mi-am amintit de 'lentoare'.  

Sunt dependentă de nebunie generală, de dragoste turbată şi vise complicate. Trăiesc rebel, boem, imoral, atemporal şi alte câteva epitete primite de la corporatişti trişti şi invidioşi. Îmi plac drept pentru care le mulţumesc. 

"Şi asta a fost o furtună selenară. Totul pentru că îmi epuizez forţele. Prea multe poveri pe umerii mei. Nici unul dintre aceşti oameni nu îmi dă el mie forţă. Nu am nici un prieten. Sunt singură şi îi învăţ pe alţii, iar Henry se joacă. Încearcă să lucreze, dar de fapt se joacă de-a lucrul. Se joacă şi o face pentru el însuşi, iar oamenii simt asta.

Confuzia creează artă. Prea multă confuzie creează dezechilibru.

Dispreţuiesc proporţiile, măsurile, tempo-ul lumii obişnuite. Refuz să trăiesc în lumea obişnuită ca o femeie obişnuită. Să mă implic în relaţii obişnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi." A. Nin.

You seem dressed in all the rings of past fatalities

S-a lăsat brusc o linişte apăsătoare. Liniştea aia în care zgomotul de logare al unui id pe ym te face să tresări cu tot cu scaun. Liniştea aia în care îţi strângi genunchii cu mâinile, te bâţâi autistic privind un nickname. Starea surdă în care the psychic mode în pidgin nu mai e fun ci doar chinuitor aşteptând să vezi ce scrie. Primeşti sms şi-ţi tremură mâinile. Răspunzi sec şi uiţi să respiri. Liniştea racoroasă. Idle. Cel mai bine face somnul. Şi în momente dinastea somnul e plin de vise aproape reale. Dimineaţa are altă culoare şi tu te simţi mai puternic. Când ţi se reproşează un gol ai primul instinct să-l vezi şi simţi şi-n tine. În mine nu e gol. M-am gândit. Nu e.

Şi-apoi brusc, de la lumina asta de primăvară instaurată, te simţi mai bine. Faci planuri frumoase de 1 mai pe plajă, de sfârşit de săptămâna, în aprilie, la Bucureşti şi de-o plimbare pe faleză mâine. Chiar mâine.

Când ajungi în punctul ăla în care e urât, doare, te simţi minţit şi crezi că meriţi mai mult, ai senzaţia că dacă spui stop, pui punct şi tai de la rădăcină rezolvi ceva, sau că poţi merge mai departe sau că e exact ce trebuia făcut. Şi-apoi când trec următoarele ore realizezi că doare tare, că dacă motivul era confuzia şi ceaţa, acestea s-au adâncit şi dublat, realizezi că punctul ăsta şi NU-ul vehement te-au aruncat într-un hău mai mare decât ăla în care te credeai. Şi-apoi la ce bun?

Casual friday în tenişi şi tricou Metallica. Random texting. Un coleg îmi spune Oneta. Sweet. Office supplies sau cadouri sub forma pixurilor roşii cu gel. Miroase a cafea caldă.

Ailurophile

Freddy Mercury a avut-o pe Delilah, Nostradamus pe Grimalkin, Edgar Allan Poe pe Catarina, George Sand pe Minou, Tesla pe Macak, Mark Twain pe Apollinaris, Alexander Dumas pe Mysouff, Einstein pe Tiger, Dickens pe Willamena, Churchill pe Jock, Lennon pe Mimi, Liz pe Pespi.

Primul pas e facut. I own a cat.
Later Edit: Hai, să completăm lista, vă rog!

*  Dina pe GimiCiu, Piersică şi Vasile
* Docica pe Cocaina (trebuia menţionată din memorie frumuseţea asta de pisică)
* Monica pe Portocală şi Griuţ
* Cami pe Cami şi Dragonu'
* Ammelie pe Tanu, Arshi si Iepuras
* Lord D'If pe Macarena, Mita, Max si pe Trompeta
* Un trup pe Moti

Şase minute

A wizard is never late!

(tumblr)

Filme bune, vesele, grele sau uşoare. Cracks, Y tu mama tambien, The Garden of Eden, The Romantics.

Am devenit posesivă. Cu oamenii mei. Am început să resping zâmbetele de complezenţă şi băgarea naivă în seamă. Am devenit rea ca autoapărare. Puţin mai vulgară, nu în limbaj sau comportament ci privire şi gânduri. Desfiinţez şi nu accept. Impun. Mă. Refuz să-mi pierd vremea cu ceva neinspirational.  

  

 Inele mari şi unghii negre. Am nevoie de tricouri. Şi de tine. Scriu mult într-o agendă mică. Nu recitesc, cum fac pe blog. E doar o pasă, cred. Presimt furtuni şi-aştept aprilie.  M-agit nebună în căutare de linişte. Scanez oameni, răspunsuri şi conversaţii. Scanez reacţii. Dau verdicte subiective, râd evil şi plec mai departe. Dacă încalci o limită ce până acum doar o arătăm râzând, mă pierzi. Nu îţi permit tonul, cuvântul, aluzia sau insistenţa, mă pierzi. Şi nu-ncerca să-ţi afişezi o indiferenţă fake pentru că e atât de evidentă şi penibilă. Eu ştiu că lumea poate trăi fără mine dar e o diferenţă mare până la a mă caută zilnic să-mi spui că poţi trăi uşor fără mine. See my point?  

  

 Heh. Trăiesc în mine oameni atât de mari, frumoşi şi buni încât nici toţi haterii mei din lumea asta adunaţi n-ar putea să-i egaleze în profunzimea unui gând. I'm not antisocial, society is anti me. Accept provocări deştepte, planuri gândite şi minţi ambiţioase. Chiar caut.  

You're late.

A wizard is never late!

GreenSeason

(tumblr)

Vremuri bizare. Luni prea pline şi prea mari. Oameni nebuni şi invidioşi. Oameni frumoşi şi departe. Stres şi uitare. Soare, un plan şi o eşarfă. Obloane trase, uşa încuiată şi odihnă. Somn agitat şi dorinţă. Sex şi orgasm după orgasm. Vis agitat şi senzaţia de cădere în gol. Putere, pumnii strânşi şi maxilarul încordat. Un text pe telefon, o melodie şi o reţea căzută. Pisică, peştişori şi aşteptarea verii. Curaj, hotărâre şi degetul mijlociu în sus. 

  

 Papucii s-au transformat în şlapi, uşa la balcon lasă perdeaua să fluture şi pilota e mai racoroasă şi mai odinitoare. Semn că azi mănânc o salată mare de legume proaspete. Că e timpul. 

Acest minunat titlu nu a putut decât sa ma încânte. 

Make them wonder why you're still smiling

   Vinerea cu minute lente, aer de toamnă (aşa îl simt eu) şi frunze uscate ude, tenişi şi-o zgaibă-n cot. Încă aştept my gypsy summer to invade. Îs plictisită foarte, dar zâmbesc cretin. Părul îmi e mai negru, la fel şi unghiile şi pisica.  

    Gândesc mult prea erotic, lately. Nu pot să scriu aşa. Pot doar şopti.  

    Apele mi s-au liniştit, nisipul mi s-a aşezat. Ştiu cine sunt şi într-o luna aflu şi cum mă numesc. Mă amuză cei care fără doar măcar să încerce să înţeleagă cine sunt şi ce-i cu mine, îşi pot permite luxul să tragă concluzii cu aer definitiv. Câtă prostie. Şi mai ales cât consum inutil de energie. Cum aş putea să sugerez cum să consume altfel o oră, zi şi energie fără să par vulgară ci doar sinceră? 

     Cred că povestea vieţii mele ar şoca. O viaţă, de altfel, plină de clişee. Nimic atât de neobişnuit în oameni, perimetru şi situaţii. Şi chiar destul de normală şi lipsa limitelor. Dar ar şoca şi supăra prin fericire şi putere. Prin satisfacţie şi dragoste. Şi nesupunere pentru nimic în lume, sistem, om rău, un standard învechit şi-o limită doar de manipulat. Trăiesc pentru senzaţie şi sentiment. Şi-atât. Pentru că la urmă doar în ele ne calculăm viaţa fericită, nu în cât am rezistat, cât am îndurat şi cât am sacrificat, cât am părut, cât am mimat şi cât am reuşit să păcălim ci doar cât am simţit.  

    Se-nchina mulţi la amestecătura asta de principii fără limite, de zâmbete flower power, de ţel suprem în dragoste şi orgasm, de fericire şi detaşare egoistă şi inofensivă dar nimeni n-o adoptă şi prea puţini rezistă când alţii încep a-i judeca. Păcat. Că tot ce trebuie să faci e să iubeşti şi să fii sincer. Şi-aşa dezlegi toate enigmele.