
Noapte albă şi optimistă.
Zâmbesc. Mi-e dor de mare fără sensuri ascunse. Mă simt puternică şi habar nu am de ce. Citesc o carte frumoasă şi uşoară de la Cip. M-a bucurat nespus prezenţa lui azi. Fuma, stătea cu picioarele încrucişate pe jos, punea întrebări existenţiale şi privea filosofic clătinând din cap. Modul în care a zâmbit m-a vindecat.
Dimineaţă lungă cu oftat. Aveam nevoie fără să ştiu de o lalea mov, îmbrăţişări calde şi lungi şi degete fine-n părul meu. Dina există.
Telefon noaptea târziu cu o voce pierdută şi frumoasă. Râdea încântător urandu-mi noapte bună. Vy există.
Muzica-mi face bine. Pisicul mic toarce spunându-mi că în sfârşit mă acceptă. Cu tot cu cele 200 postări.






7 comentarii:
pâsâcu mâcu.
Mişu Pişu pe numele lui căpătat!
Happy 200 posts anniversary!
Multumesc, Sofie!
Vom exista mereu.
Si tu existi si iti multumesc!
acasa e cel mai bine.
acolo unde sunt toti cei dragi.
si cat de bine e sa ii prinzi pe toti in acelasi cadru!
Asa e! Fiecare isi are rolul sau in a ma face sa ma simt si regasesc acasa...
Trimiteți un comentariu