Alintată.

Încă mă-ntind ca într-un vis. Da, a fost un sfârşit de săptămână frumos şi special. Oameni lăudaţi de mine m-au făcut să mă simt mândră de ei. Prin gesturi fine şi de neuitat. Un dor imens vindecat cu o îmbrăţişare strânsă şi-o lenevire calmă-n semiîntuneric în barul cu mansardă şi fotolii rotunde. O bere cu lămâie dulce şi-o privire euforică. Euforizantă, există?
Şi-apoi linişte ca să apari tu. Cu privirea care mă umple, cu sărutări care mă completează şi mângâieri ce mă fac să mă simt întreagă. În visul de azi-noapte am fost extrem de alintată. Prea multe şoapte, prea multe gemete şi-un trup ce m-a atins până în suflet.
'Ti-am spus azi că te iubesc?'
'Azi, nu!'
'Ti-am mai spus până acum?'
'De două ori! Şi te-am crezut de prima data'
Încredere în tine, încredere în mine, încredere în noi. Şi n-ai făcut decât să dai. N-ai luat nimic. N-aveai de ce. M-aveai cu totul.