O tuse obositoare mă chinuie de ieri. E a doua oară când răcesc toamna asta. M-am alintat în deja-vu-uri de damă cu camelii, tuşind şi răsucind cersafuri albe lângă impresia c-ai fi în pat, toată noaptea.
Lipsită de bun simţ, ca-n fiecare dimineaţă, mi-am băut cafeaua caldă cu lapte, din mers sau aşteptând la intersecţie.
Bomboane mentolate îmi rănesc limba. Şi n-am să spun mai multe.
Epuizată de un vis ce m-a eliberat uşor şi repetat, azi am plutit. Imi amintesc marturisiri si ganduri ce ma cunosteau de-o viata. Probabil le-am trait.
Ma duc in parc.
3 comentarii:
ai o blindete in a privi lucrurile, si le scrii delicat, e placut sa citesti astfel de fraze
si eu ador toamna asta. si ploaia linistita. si frunzele care-mi trosnesc sub talpa. si-mi place sa le aud. si-mi place ca exista cineva care-mi da un aer de vara si-n aceasta perioada.
[toamna, EL e vara mea..]
>:D<
Probabil la fel de placut sa le traiesti... blanda ma stiu dintotdeauna dar "scrisul delicat" il primesc ca si compliment... Multumesc din suflet. Eu nici macar nu gasesc cuvinte sa-ti complimentez scrisul... desi merita pe deplin.
5z, hug you back... promit un sms frumos de toamna, maine.
Trimiteți un comentariu