Jurnal fierbinte şi prea concret.

(tumblr)

 Se ia un om alb şi obosit. Un om ce vinde termopane, de exemplu, opt ore pe zi. I se dă pe mână un C3 roşu ca să iasă imaginea bine, un sac cu aţe colorate şi o plasă de ţânţari plină de brăţări din noduri şi se trimite obligat trei zile caniculare la Vama Veche în timpul festivalului de folk. 
 Două nopţi şi două zile în Vama Veche. Brăţările mele au alte culori la mare. Nisipul şi soarele le face mai frumoase. La târg erau oameni foarte încruntaţi. Pentru unii nu e handmade de plăcere ci e handmade pentru bani. Îmi cer scuze că displayul meu avea 30 cm şi eu aveam alocaţi 2 metri. Spaţiul liber l-am cedat. Îmi pare rău că nu eram concentrată să vând şi am vândut totuşi mai mult decât mulţi expozanţi. 
 O noapte am rezistat cu ochii în lacrimi la concert Compact. Cică ei cântau pentru prima oară în Vamă. Bizar. M-au uns la suflet. Le ştiu toate cântecele. În Vamă soarele răsare pe Maurice Ravel. Habar n-aveam. A doua noapte am adormit pe nisip. Cu ultimul strop de energie m-am mutat în maşină. Blackout până la 6 dimineaţa. Nu m-aş mai duce în Vamă. Poate doar în timpul festivalurilor. Atât. Nu-mi plac oamenii care cer ţigări şi bani, nu-mi plac oamenii care beau şi fumează până nu mai ştiu de ei, nu-mi plac oamenii care cred că dacă vin în Vamă au voie să facă orice lucru ilegal şi imoral.
 Mi-a plăcut perechea care aştepta răsăritul lângă mine pe nisip. Ea avea buzele roşii de la sărutat, el avea părul lung şi creţ. Mi-a plăcut băiatul cu ochii albaştri şi şuviţe lungi ce m-a lăsat să-i leg la mână brăţările şi mi-a zâmbit. Mi-a plăcut americanul ăla negru şi frumos care mi-a cumpărat prima brăţară şi care din "this is fucking awesome, man!" nu mai scotea brăţările mele. M-a sărutat pe obraz. Însoţitorul lui român pe frunte. Mi-a plăcut domnul din Galaţi care ne-a vizitat standul de nenumărate ori şi care m-a pus să-i fac o brăţară complicată şi lungă pentru că nici una nu-i venea la încheietură lui. Mi-a plăcut Alexia, o fetiţă care a insistat să-i fac o şuviţă colorată în păr şi care, pentru că nu am vrut să-i iau bani s-a întors cu o carte cu dedicaţie pe prima pagină. Mi-a plăcut sorele, nisipul, piersica, pielea ta, muzica şi apa. Îmi pare rău dar Vama nu mai e. Cu ceva ani în urmă în Vamă mă simţeam în siguranţă. Acum m-am simţit încolţită şi hăituită. Îmi era frică să adorm pe plajă, îmi era frică să mă depărtez de maşină, îmi era frică să am o sticlă de bere în mână. Urât. Şi organizatorii târgului spuneau că trece festivalul şi oamenii faini pleacă, cei care au venit pentru folk şi Vamă şi rămâne plaja celor care nu o merită. 
 Această minunată pereche de cercei îmi aparţine. Şi un inel asortat. Şi un articol din piele de aici (poate în curând se vor vedea produsele). Am mai văzut aceste lucruri şi aceste lucruri. Si aceste. Şi multe altele. Mai scotocesc internetii şi le găsesc. 

Omul alb e bronzat, relaxat şi fericit, acum.